FARMACODINAMIE GENERALĂ

Farmacodinamia studiaza actiunile si

mecanismele de actiune ale medicamentelor
Actiunea farmacodinamica se manifesta printr-
un fenomen fizic, chimic, biochimic, fiziologic
caracterizat prin modificarea unei functii
fiziologice( in sens stimulator sau inhibitor)
sau prin diminuarea sau inlaturarea unei
tulburari a unei functii fiziologice
MEDICAMENTELE NU CREEAZA FUNCTII
NOI IN ORGANISM
Etapele fazei farmacodinamice
 Legarea medicamentului de substratul
reactiv adica de receptori cu formarea
complexului M-R
 Aparitia unor modificari locale declansate
de prezenta complexului M-R la locul de
actiune ( actiune principala), modificari
care se traduc prin aparitia efectului
farmacodinamic
Receptorul
 Este o structura componenta speciala a
celuleicare este capabil sa lege selectiv si sa
recunoasca un medicament, hormon,
mediator sau neurotransmitator, obtanand
astfel un raspuns celular.
 Pentru a interactiona chimic cu un receptor
o molecula de medicament trebuie sa aiba:
- marime corespunzatoare
-forma/comformatie corespunzatoare
- incarcatura electrica
 In structura receptorului exista doua zone
importante, complementare cu doua zone din
structura ligandului:
-Situsul de afinitate- primul loc de care se jeaga
ligandul
- situsul de activitate
 Capacitatea unui medicament de a se combina
cu receptorul a fost denumita afinitate, iar
proprietatea acestuia de a produce un raspuns
consecutiv legarii a fost denumita eficacitate
sau activitate intrinseca.
Legatura medicament -receptor
 Medicamentul interactioneaza cu receptorul prin
intermediul unor forte chimice sau legaturi:
-covalente
-electrostatice
- Hidrofobe
Medicamentul este complementar receptorului=“lacat-
cheie”
Medicamentele pot fi
- Agonist deplin = stimulant (med. care au afinitate mare si eficacitate
crescuta;viteza mare de legare si disociere de receptor,ex.adrenalina,
morfina, histamina)
-agonist partial(med. cu afinitate slaba, eficacitate slaba,viteza moderata de
legare si disociere de receptor;produce un efect mai slab comparativ cu
agonistul deplin cand este saturat receptorul;actioneaza ca antagonist in
prezenta unui agonist complet, ex.ergotamina, succinilcolina)
-antagonist(au afinitate mare, nu au eficacitate, au viteza foarte scazuta de
legare si disociere)
Tipuri de antagonisti
Antagonist competitiv
- Antagonistul se leaga reversibil de R, nu produce efect
farmacologic ( ex.alfa blocante, beta blocante, calcium blocante)
- poate fi dislocat de cantitati excesive de agonist
- Ex.propranololul antagonizeaza adrenalina pe R beta adrenergici
- Ex: acetilcolina → fixare pe receptor → scade presiunea
intraoculară
atropina → fixare pe receptor, îl blochează, nu mai lasă acetilcolina
să se fixeze → creşte presiunea intraoculară;
- UTILIZARE- INTOXICATII (atropina este indicata in intoxicatia
cu pilocarpina, nalorfina in intoxicatia cu opioide
Antagonist necompetitiv
- antagonistul nu este deplasat de agonist
- antagonistul noncompetitiv scade potenta si efectul
maxim al agonistului (memantina este antagonist
necompetitiv cu receptorul NMDA- receptori pentru
glutamat)
Antagonism fiziologic
-adrenalina antagonizeaza r. alergice produse
de histamina
- insulina antagonizeaza efectul
hiperglicemic al glucocorticoizilor
Antagonism chimic:
- Bicarbonatul de sodiu neutralizeaza
secretia acida gastrica
Reglarea numarului de receptori

 - up-reglare R:cand un R este blocat

pentru o perioada mai mare de timp sau
atunci cand scade cantitatea de agonist,
creste numarul de receptori
 - down- reglare:prezenta continua a unui
agonist determina scaderea numarului de
receptori sau distrugerea acestora
Tipuri de receptori

I. Receptori de tip canal ionic:

II. Receptori cuplaţi cu proteine G

III.Receptori enzimatici

IV. Receptori nucleari

 I. Receptori de tip canal ionic:
- sunt structuri transmembranare care prezinta in centru un por prin care
patrund ionii in functie de gradientul electrochimic
- in functie de ionul care strabate canalul respectiv avem canale de Na,
K,Ca, Cl
- la capatul extracelular al canalului exista un situs de legare pentru
anumite substante chimice
- Ex.:R.nicotinic, R.GABA,R.serotonina
II. Receptori cuplaţi cu proteine G

- structuri transmembranare alcatuite din 7 segmente

unite prin anse 3 intercelulare si 3 anse extracelulare.In
dreptul ansei 3 intracelulare este cuplata proteina G.Ea
are 3 subunitati:α,β, δ
III.Receptori enzimatici
-sunt enzime transmembranare care
prezinta la polul extracelular situs
receptor, iar la polul intracelular prezinta
activitatea enzimatica propriu-zisa
IV. Receptori nucleari
-sunt structuri intacelulare care cuprind doua subunitati:efectoare si
inhibitorie
-cand medicamentul se leaga de subunitatea efectoare complexul SE-M
patrunde in nucleu si modifica sinteza de ARN mesager modificand sinteza
de protein( ex.receptori pentru hormoni corticoizi, estrogeni, tiroidieni,
pentru factorii de crestere).
Parametri farmacodinamici

1. Sensul AF( actiune farmacodinamica)

- stimulator: medicamente diuretice-cresc diureza, adrenalina creste
frecventa cardiaca

- inhibitor:deprimare SNC cu narcotice, dar si de cofeina in doze mari

- efect bisens : morfina deprima centrul tusei, dar il stimuleaza pe cel al

vomei.
- adrenalina in doze mici produce vasodilatatie stimuland receptorii beta
adrenergici din vase, dar in doze medii si mari produce vasoconstrictie prin
stimularea receptorilor alfa din vase( aceeasi substanta influenteaza o
functie in ambele sensuri functie de doza si teritoriul.

- med. pot stimula o funcţie deprimată de boală, fără să aibă acţiune pe

funcţiile normale (antipireticele scad T crescută în febră, dar nu influenteaz
T normală)
2.Selectivitatea - proprietatea unui med de a influenta un teritoriu cât
mai limitat din organism si de a avea un numar cat mai limitat de
actiuni farmacodinamice
Ex.:
- Acetazolamida inhiba anhidraza carbonica, dar pentru ca aceasta
enzima “exista” in mai multe teritorii poate avea mai multe
efecte:renal-diuretic, gastric –antiulceros( inhiba sinteza de HCL),
SNC-efect inhibitor si anticonvulsivant
- blocantele de canale de calciu au mai multe efecte intrucat canale
de calciu exista in membrana multor celule: antihipertensiv,
antiaritmic, antianginos
- Pentru selectivitate si pentru sensul actiunii un factor important il
reprezinta doza:ac. Acetil salicilic inhiba ciclooxigenaza din diferite
teritorii functie de doza- la doze mici inhiba COX din trombocite si
biosinteza de tromboxan A2 avand efect antiagregant plachetar;la
doze mari inhiba COX din endoteliul vascular si biosinteza de PG
I2, si COX din tesutul inflamat si biosinteza de PG inflamatorii
3. Potenţa AF - o substanta este mai potentă
decât alta cu cât este mai activă în doze mai
mici.
-se exprima prin doza eficace-DE
-cu cat DE este mai mica potenta este mai mare
Ex.:
-actiunea sedativa si anticonvulsivanta a
fenobarbitalului au potenta mai mare decat
actiunea hipnotica
-actiunea antiagreganta a acidului acetilsalicilic are
potenta mai mare decat actiunea antiinflamatorie
4. Eficacitatea maximă - o proprietatea a
unei subst. de a avea un "efect maxim
posibil".
5. Latenţa - timpul scurs de la administrarea med
până la apariţia efectului
- depinde de abs, transport, difuziune, biotransform.
- în cazul admin i.v. timpul de abs = 0.
- L=A+T+D+B( B= timpul de aparitie a efectelor
biologice)
- Ex. clasificare barbiturice functie de latenta:lunga-
fenobarbital, medie-ciclobarbital, scurta-tiopental,
hexobarbital
6. Durata acţiunii
- timpul de înjumătăţire în sânge (T1/2)
Cu cât T1/2 este m mare, cu atât durata dintre
administrări este mai mare.
Efectele interactiunilor medicamentoase
Sinergism- cand medicamentele actioneaza in acelasi sens
- de aditie apare cand medicamentele asociate actioneaza pe
acelasi tip de receptor:asociere analgezice-antipiretice: Ef
A+B≤ EfA+ EfB
- de potentare apare cand medicamentele asociate actioneaza
pe receptori diferiti: Ef A+B˃ EfA+ EfB( asociere
antihipertensive, sau asociere anestezic general- tranchilizant
permite reducerea dozei de anestezic)
- sinergismul de potentare poate avea si efecte de
nedorit:deprimante SNC- meprobamat si alcool sau asociere
hipoglicemiante si betaadrenolitice produc hipoglicemii
Antagonism – cand medicamentele actioneaza in sensuri
opuse
FARMACOTOXICOLOGIE
GENERALĂ
 Este ramura cu caracter predominant care studiaza
efectele / reacţiile adverse la med, patologia
medicamentoasa,precum şi intoxicaţiile acute / cronice.
Factori favorizanţi:
- dozele mari
- stări fiziologice (sarcina, vârsta înaintată, copilul mic)
- stări patologice (insuficienta renală, insuficienta
hepatică)

Alţi factori sunt legaţi de:
- malnutriţie
- consum de alcool, tutun
- poluanţi din mediu

Riscul creşte progresiv cu numarul de medicamente
utilizate de un singur pacient.
Tipuri de reactii adverse:
- ef. secundare
- ef. adverse toxice
- intoleranţa

1. Efecte secundare - sunt nedorite, sunt de ordin

farmacodinamic, ca o consecinţă directă sau indirecta a AF.
Ef sec pot fi:
- uneori dorite
- alteori dorite
- adesea inevitabile
Uneori pot fi utile terapeutic; nu sunt dependente de doză.

Ex: uscăciunea mucoaselor (hiposalivaţia) după admin. de

atropină este neplăcută şi poate fi combătută printr-un consum
crescut de lichide; în preanestezie este utiliz pt reducerea
secreţiilor în căile aeriene superioare, secreţii nefavorabile în
cursul anesteziei generale.
2. Efecte adverse toxice - sunt tulb. funcţionale /
morfologice, diferite de efectele farmacodinamice, întotdeana
nedorite şi care apar la o parte din subiecţii trataţi în conditii
similare
Sunt dependente de doză; riscul este mai mare cu cât doza
este mai mare.

Exemple de r. adverse toxice la nivelul unor aparate / sisteme:

- la nivelul pielii - pot apare diferite erupţii

- la niv SNC- funcţii psihice sau sist extrapiramidal
- la niv ap digestiv - pot fi ef adverse toxice funcţionale
(greţuri, vărsături, diaree, colici) sau morfologice (ulcere)
- la niv ficatului - unele med produc un tablou clinic
asemanator cu hepatita virală
- la niv cordului - pot apare efecte funcţionale (creşterea
excitabilitatii miocardului cu aritmii)
- la niv sanguin – ef. toxice se manifesta
prin: - leucopenie, trombopenie,
agranulocitoză (citostatice)
-anemie megaloblastică=carenţă de vit B12
± acid folic (antiepileptice)
- atenţie la admin Fe: trebuie fracţionat în
mai multe prize pe zi pt că receptorul nu
poate transporta decât limitat
- la niv renal - antibiotice nefrotoxice
(kanamicina, streptomicină)
3. Intoleranţa - este o r. adv. medicamentoasă care se
manifesta printr-un răspuns anormal cantitativ şi/sau
calitativ la un med.
- congenitală - poate fi de specie sau de grup
(idiosincrazie)
- dobândită

a. Idiosincrazia - se manifesta prin efecte dif. de acţ

farmacodinamică caracteristică ce apare numai la unii
indivizi, putându-se manifesta la prima administrare a
med sau la timp scurt de la începutul admin.
Când o genă prez anomalii sau este absentă, enzima
respectivă are o constituţie anormală sau lipseşte;
aceste anomalii enzimatice = enzimopatii (sunt
manifeste sau latente).
b. Intoleranţa dobândită =
hipersensibilitate - reprezinta de fapt o
alergie la med.
Intoleranţa dobandita presupune
contactul organismului cu alergenul şi
abia la următatorul contact se produce
sensibilizarea /alergia.
După mecanismul de producere există 4 tipuri de
reactii alergice:
1) r. alergice de tip anafilactic (de tip 1): fac parte
din categ reactiilor imediate
Şocul anafilactic este o manif acută, cu caracter
sistemic a alergiilor de tip 1
În această privinţă penicilinele sunt med cu riscul
cel mai mare.
Simptomele (se dezvolta în câteva minute): dispnee
acută cu sufocare prin bronhospasm şi edem
laringean,
urmat de hipotensiune până la colaps. Manifestările
clinice mai puţin grave şi mai frecvente: urticaria,
astm bronşic (apărute după peniciline şi acid
acetilsalicilic).
2) r. alergice de tip 2: se datorează formării
de anticorpi prin imunoglobulin E, M
direcţionaţi specific împotriva unor
constituenţi celulari.
Anticorpii formaţi au proprietăţi aglutinante
şi determina liza celulară. (astfel se explică
unele anemii,trombocitopenii produse de
sulfamide, chinidină)

3) r. alergice prin complexe imune (de tip

3) - se datorează formării de complexe
între antigeni şi anticorpi circulanţi
(imunoglobuline G şi M).
4) r. alergice mediate celular (de tip 4):
fac parte din categoria reacţiilor
întârziate, se dat intervenţiei limfocitelor
sensibilizate.
De obicei, manifestările acestui tip de r.
alergice sunt cutanate: dermatita de
contact
4.Reactii adverse care apar la intreruperea brusca
a tratamentului
 Efectul de rebound:declansat la intreruperea unui
tratament de lunga durata cu antagonisti
farmacologici:antihistaminice H2( ranitidina), beta-blocante.Se
manifesta prin revenirea bolii tratate cu simptome exagerate
 Efectul de retragere:este declansat la intreruperea brusca
a unui tratament de lunga durata cu agonisti ai receptorilor
dintr-un sistem modulator sau inhibitor.Se manifesta clinic
prin simptome somatice sau psihice opuse sau
complementare actiunilor farmacodinamice ale
medicamentului a carui administrare este oprita.ex.oprirea
brusca a unui tratament cu fenobarbital poate declansa o
criza convulsiva
 Insuficienta functionala:apare la intreruperea brusca a
unui tratament cronic cu substante de substitutie:
glucocorticoizi- insuficienta cortico-suprarenaliana
5. Toleranţa:
- congenitală
- dobândită

Se cunosc câteva aspecte ale toleranţei:

- obişnuinţa - constă în diminuarea treptată a unor efecte ale unui

med în urma admin repetate;fenomenul este reversibil.

- mitridatismul -Mitridatizare înseamnă imunitate la o anumită

substanta toxica datorită ingerării ei în cantități progresive
(ex fumătorii care suportă doze mari de nicotină)

- toleranţa încrucişată - se poate produce între 2 sau mai multe

med (ex: alcoolicii sunt mai puţin sensibili la anestezice generale)

- tahifilaxia (toleranţa acută) - constă în diminuarea progresivă a

intensitatii efectului unor doze constante dintr-o substanta prin
administrare repetată la intervale scurte de timp.
VA MULTUMESC!