FARMACODINAMIE

GENERALĂ
 GENERALITĂȚI (I)
Definiție:  este o ramură fundamentală a farmacologiei care
studiază acțiunile farmacodinamice ale medicamentelor și
rezultatul acestora
 acțiunea farmacodinamică este rezultatul contactului
medicament – organism, manifestat prin apariția unor modificări
fizice, chimice și biochimice (acțiunea primară), care antrenează
modificări ale unei funcții fiziologice
Etapele fazei F.din:
1. Legarea medicamentului de substratul receptor:
k1
M+R MR unde ka = k1/k2 = constantă de afinitate
k2
2. Apariția propriu-zisă a efectului ca urmare a modificărilor
desfățurate sub influența complexului MR
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 GENERALITĂȚI (II)
Cele 2 etape sunt posibile datorită următoarelor 2
proprietăți farmacodinamice esențiale:
► afinitatea pentru receptor
► activitatea intrinsecă
Raportat la aceste proprietăți, medicamentele se pot
împărți în 2 mari categorii:
► agoniști (prezintă atât afinitate cât și activitate intrinsecă)
► antagoniști (prezintă doar afinitate)
Agoniștii stimulează receptorul, îl aduc într-o conformație activă,
deci au un efect propriu asupra lui
Antagoniștii blochează receptorul, nu au efect propriu asupra lui
ci efectul apare prin împiedicarea legării mediatorului fiziologic, cu
scăderea tonusului sistemului respectiv

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 GENERALITĂȚI (III)

Ex: Propranolol
– antagonist
beta 1-2
Ex: Adrenalina

Ex:
Dobutamina
– agonist
beta 1-2
 Parametrii definitorii ai acțiunii
farmacodinamice
Acțiunea farmacodinamică se caracterizează prin următorii
parametri:
1. Sensul acțiunii care poate fi:
 stimulator
 inhibitor
 bisens
2. Selectivitatea
3. Latența
4. Durata
5. Potența
6. Eficacitatea maximă

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Sensul acțiunii farmacodinamice (I)
1. Sensul stimulator (excitant)

 Apare prin stimularea directă a unei funcții cu un agonist sau

prin deprimarea funcției opuse cu un antagonist

Ex: tahicardie și midriază produc adrenalina (stimulator al SNV

simpatic și neuromediator al transmisiei adrenergice) dar și
atropina (inhibitor al SNV parasimpatic și blocant al transmisiei
colinergice) deoarece SNV parasimpatic este antagonistul
fiziologic al SNV simpatic

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Sensul acțiunii farmacodinamice (II)
2. Sensul inhibitor (deprimant)

Apare prin inhibarea directă a unei funcții sau prin stimularea

supramaximală a acesteia până la epuizare

Ex: Deprimarea SNC poate fi obținută prin:

► administrare de deprimante SNC precum:
 hipnotice (fenobarbital)
 tranchilizante (diazepam)
 neuroleptice (clorpromazina)
► administrare de excitante SNC în doze mari, precum:
 cafeina
 nicotina
 stricnina
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Sensul acțiunii farmacodinamice (III)
3. Efectul bisens

Apare în anumite situații când aceeași funcție poate fi

influențată în ambele sensuri (stimulator și inhibitor) de același
medicament la doze diferite și/sau în teritorii diferite

Ex: ► Adrenalina în doze mici produce vasodilatație prin

stimularea receptorilor β2 din vasele sanguine, iar la doze mari
produce vasoconstricție prin stimularea receptorilor α1
►Acidul acetil salicilic are la doze mici (50,75,100mg/zi) efect
antiagregant plachetar, în timp ce la doze mari (>3g/zi) efectul
devine proagregant plachetar

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Selectivitatea acțiunii farmacodinamice
Definiție: ► este proprietatea unei substanțe medicamentoase de
a influența un teritoriu cât mai restrâns din organism și de a avea
un număr cât mai limitat de acțiuni farmacodinamice
Observație: ► cu cât selectivitatea este mai mare, cu atât riscul
apariției de efecte adverse este mai mic
Ex: ► beta-blocantele sunt un grup de medicamente folosite în
patologia cardio-vasculară ca antiaritmice, antianginoase,
antihipertensive care în funcție de selectivitatea pt receptorii β pot
fi:  beta blocante β1-2 neselective (propranolol, timolol, sotalol)
 beta blocante β1 selective (metoprolol, bisoprolol, nebivolol)
Observație: ► blocarea receptorilor β1 conduce la efecte
terapeutice antiaritmice, antianginoase și antihipertensive
► blocarea receptorilor β2 conduce la efecte
secundare de tip bronhoconstricție
Consecință:► beta-blocantele neselective sunt contraindicate în
astm și bronhopneumopatie cronică obstructivă
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Potența acțiunii farmacodinamice
Definiție:► este capacitatea unei substanțe de a avea activitate
biologică și măsoară eficiența medicamentelor, mărimea ei
depinzând de numărul de receptori ocupați
Caracteristici: ► se exprimă prin dozele eficace 50% - DE50 (doza
care produce efectul dorit la 50% din indivizii unei populații sau
care produce 50% din efectul maxim posibil)
► un medicament are o potența cu atât mai mare cu
cât este activ la o doză mai mică
► acțiuni farmacodinamice diferite ale aceluiași
medicament au potențe diferite
Ex: acțiunea antiagregantă plachetară a acidului acetilsalicilic
are o potență mult mai mare decât cea antiinflamatoare
 acțiunea anticonvulsivantă a fenobarbitalului are o potență
mai mare decât cea hipnotică
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Eficacitatea maximă a acțiunii
farmacodinamice
Definiție:► este o măsură a activității intrinseci a medicamentului
și exprimă capacitatea unei substanțe medicamentoase de a avea
activitate biologică cu un anumit efect maxim posibil
Observație: ► atingerea eficacității maxime este limitată la unele
substanțe medicamentoase de posibilitatea apariției de efecte
adverse la doze mari
► eficacitatea maximă este dependentă de numărul
de receptori pe care substanța activă îi poate activa sau bloca,
sens în care se cunosc:  agoniști totali (cu activitate intrinsecă
maximă) sau parțiali (cu activitate intrinsecă submaximală)
 antagoniști totali (cu activitate
intrinsecă zero) sau parțiali
Ex: morfina este agonist total pe receptorii ɥ și k; pentazocina
este agonist parțial k iar naloxonul este antagonist total ɥ și k
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Latența acțiunii farmacodinamice
Definiție: ► reprezintă timpul total scurs de la momentul
administrării până la momentul apariției efectului
L=A+T+D+B
unde fiecare termen reprezintă un anumit timp:
1. Timpi farmacocinetici:
A = timpul de absorbție
T = timpul de transport
D = timpul de distribuție
2. Timpi farmacodinamici:
B = timpul până la ajungerea la locul acțiunii
Observație: ► în cazul prodrogurilor latența este mai mare
deoarece este necesar un timp suplimentar de metabolizare
► medicamentele cu latență scurtă sunt de elecție în
urgențe; cele cu latență lungă sunt de elecție în tratamente de
întreținere
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Durata acțiunii farmacodinamice
Definiție: ► reprezintă timpul scurs din momentul apariției
efectului până în momentul dispariției lui și se exprimă prin timpul
de înjumătățire (t1/2)
Factori care influențează durata de acțiune:
 calea de administrare: durata de acțiune după administrarea
intramusculară este mai lungă decât după administrarea
intravenoasă deoarece mușchiul funcționează ca un rezervor
 forma farmaceutică: durata de acțiune a comprimatelor cu
eliberare prelungită este mai mare decât a celor obișnuite
 legarea de proteinele plasmatice, fixarea într-un țesut sau
reabsorbția tubulară semnificativă prelungesc durata de acțiune
 tipul legăturii chimice dintre medicament și receptor (legăturile
covalente se rup cel mai greu  medicamente precum omeprazol
care acționează astfel au durate lungi de acțiune)
 stări patologice precum insuficiența renală prelungesc durata
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Tipuri de acțiuni farmacodinamice (I)
1. După utilitatea terapeutică și intensitate:
► acțiune f.din principală, de obicei cu potența mai mare, pe
baza căreia se justifică utilitatea terapeutică
► acțiune f.din secundară, de obicei cu potență mai mică,
generatoare de efecte adverse
2. După modul de utilizare:
► acțiune f.din generală (sistemică)
► acțiune f.din locală (topică)
3. După durată:
► acțiune f.din reversibilă (cu durată limitată)
► acțiune f.din ireversibilă (cu durată nelimitată)
4. După mecanism:
► acțiune f.din directă (pe receptori)
► acțiune f.din indirectă (asupra metabolismului substanțelor
fiziologic active)
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Tipuri de acțiuni farmacodinamice (II)
5. După selectivitate:
► acțiune f.din selectivă (specifică) asupra unui sistem, organ,
receptor sau agent patogen
► acțiune f.din neselectivă (nespecifică)
6. După sensul acțiunii:
► acțiune f.din stimulatoare (mimetică)
► acțiune f.din inhibitoare (litică)
7. După criteriul farmacoterapeutic:
► acțiune f.din etiotropă (cauzală) care combate cauza bolii 
ex: acțiunea antibiotică sau antihelmintică
► acțiune f.din fiziopatologică ce se adresează mecanismului
fiziopatogenic al bolii  ex: acțiunea antihipertensivă
► acțiune f.din simptomatică ce combate un simptom al unei
boli  ex: acțiunea analgezică în tratarea durerii
► acțiune f.din de substituție utilizată pentru a compensa un
deficit al unei substanțe endogene (vitamine, hormoni, enzime)
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori care influențează acțiunea
farmacodinamică
Acțiunea farmacodinamică poate fi influențată direct sau
indirect atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ.

Factorii care influențează acțiunea f.din pot fi dependenți

de: ► medicament

► organism

► alte condiții

► asocierea medicamentelor

Toți acești factori acționează simultan, dar cu pondere

diferită în diverse condiții.
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori ce țin de medicament
1. Factori fizico – chimici:
 structura chimică
 caracterul lipofil sau hidrofil
2. Factori farmacocinetici:
 legarea de proteinele plasmatice
 fixarea într-un anumit țesut
 reabsorbția tubulară
 profilul retard
3. Factori farmacodinamici:
 locul acțiunii
 mecanismul de acțiune
4. Factori farmacografici:
 doza  ritmul administrării
 concentrația plasmatică
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Structura chimică
► este factorul determinant atât pentru afinitatea la substratul
receptor și potență, cât și pt activitatea intrinsecă și eficacitatea
maximă
► elementele principale ce țin de structură sunt:
 nucleul, care conferă afinitate selectivă pt un anumit
substrat imprimând tipul de acțiune
 grupările funcționale farmacofore care influențează
intensitatea afinității și a activității intrinseci

Crește
hidrofilia
Salmeterol

Nucleu de beta fenil etil amină care imprimă

specificitate pentru receptorii adrenergici și Radical voluminos farmacofor care
dopaminergici Adrenalină imprimă selectivitate pt receptorii β2
 Factori farmacografici
► doza influențează în mod direct acțiunea f.din:
 cantitativ:  doze eficace
 doze toxice
 doze letale
 calitativ:
Ex: acidul acetilsalicilic are următoarele acțiuni în funcție de doză:
 antiagregant plachetar la doze mici (75-300mg/zi)
 analgezic antipiretic la doze moderate (0,5-1,5g/zi)
 antiinflamator la doze mari (3-4g/zi)

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori ce țin de organism (I)
► sunt reprezentați de:

 calea de administrare

 specia

 tipologia fiziologică

 starea fiziologică

 stări patologice

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori ce țin de organism (II)
1. Calea de administrare poate influența acțiunea f.din:
► cantitativ (aceeași cantitate administrată injectabil produce
un efect mult mai intens decât dacă este admnistrată oral)
►calitativ
Ex: a. sulfatul de magneziu:
 administrat oral este purgativ
 administrat injectabil este deprimant SNC
b. lidocaina:  administrată local este anestezic
 administrată injectabil este antiaritmic
2. Specia poate influența acțiunea f.din:
► cantitativ (specii diferite au viteze de metabolizare diferite pt
o substanță activă dată)
► calitativ
Ex: morfina:  este deprimant SNC la om
 este excitant SNC la cal, pisică, rozătoare
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori ce țin de organism (III)
3. Tipul de sistem nervos central:
a. Fenomenul placebo:  constă în raportarea de efecte
farmacologice de către indivizii „placebo reactivi” la administrarea
de substanțe inerte farmaceutic, după ce acestora le-a fost
inoculată ideea că vor fi tratați cu o substanță cu un anumit efect
b. Tipul psihoneuroendocrin:  este datorat unei variații
interindividuale nepatologice a echilibrului între 2 transmisii
neurochimice
Ex: sub aspectul perceperii durerii se cunosc:
tipul psihoneuroendocrin adrenergic – hiperalgic, care
percepe mai intens durerea și necesită o doză de analgezic mai
mare decât normal
tipul psihoneuroendocrin normal – normoalgic
tipul psihoneuroendocrin opioidergic – hipoalgic, care
percepe mai puțin intens durerea și necesită o doză de analgezic
mai redusă decât normal
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori ce țin de organism (IV)
4. Stări fiziologice
a. Sarcina:  există medicamente active doar pe uterul gravid:
 ocitocice (care stimulează contracția uterului)
 tocolitice (care determină relaxarea uterului)
b. Vârstele extreme:  atât nou-născuții cât și vârstnicii sunt mai
sensibili la acțiunea medicamentelor atât din punct de vedere
calitativ și cât și cantitativ

5. Stări patologice
► insuficiențele hepatică, renală, cardiacă influențează acțiunea
f.din prin modificări la nivelul proceselor de biotransformare și
de eliminare

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori ce țin de organism (V)
6. Starea sistemelor enzimatice:
► pot suferi modificări:
 cantitative:
 inducția enzimatică = intensificarea activității
sistemelor enzimatice de biotransformare
 inhibiția enzimatică = reducerea activității
sistemelor enzimatice de biotransformare
 calitative: boli enzimatice determinate genetic
(enzimopatii), responsabile de apariția reacțiilor adverse
idiosincrazice cu manifestări farmacocinetice (diferențe privind
viteza de biotransformare față de normal) sau farmacodinamice
(diferențe privind natura efectului medicamentului administrat la
pacienții cu astfel de deficiențe față de administrarea la pacienții
cu sisteme enzimatice normale)
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori ce țin de organism (VI)
7. Starea receptorilor:
► pot suferi modificări:
 cantitative:
 UP-reglare = creșterea reversibilă a numărului de
receptori de un anumit tip peste nr. normal, ca urmare a expunerii
prelungite la medicamente de tip antagonist (blocant) al
receptorilor
 DOWN-reglare = scăderea reversibilă numărului
de receptori de un anumit tip sub nr. normal, ca urmare a
expunerii prelungite la medicamente de tip agonist (activator) al
receptorilor
 calitative:
 blocarea greu reversibilă a receptorilor prin
dezvoltarea unor anticorpi antireceptor (ex: în miastenia gravis)
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori ce țin de asocierea medicamentelor
(I)
► asocierea medicamentelor poate determina influențe reciproce:
 in vitro (în seringă, în flaconul de perfuzie) cu posibile
reacții chimice între substanțele asociate ceea ce poate duce la
inactivarea lor sau la apariția unor produși toxici
 in vivo (în organism) după administrare
Reguli de asociere a mai multor medicamente in vitro
► anumite substanțe medicamentoase nu se amestecă niciodată
cu altele în același flacon (ampicilină, diazepam, digoxină,
fenitoină, insulină)
► heparina nu se administrează împreună cu medicamente
bazice (aminoglicozide, morfină)
► aminoglicozidele nu se administrează împreună cu
medicamente acide (peniciline, cefalosporine)
► penicilinele nu se administrează în soluții perfuzabile de
bicarbonat de sodiu sau glucoză pt că sunt instabile
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori ce țin de asocierea
medicamentelor (II)
► la asocierea de medicamente in vivo, rezultatul poate fi:

 sinergism: creșterea intensității efectului atunci când

medicamentele asociate acționează în același sens

 antagonism: scăderea intensității efectului atunci când

medicamentele asociate acționează în sensuri contrare

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Sinergismul (I)
► poate fi de 2 feluri:
 sinergism de adiție ce apare la asocierea a 2
medicamente ce acționează în același sens prin același
mecanism sau pe același tip de receptor
Obs: efectul asocierii celor 2 medicamente este cel mult egal cu
suma efectelor celor 2 medicamente luate separat (poate să
apară competiție pt același loc de legare)
Ex: acid acetilsalicilic + paracetamol
Avantaj: pot fi administrate doze individuale mai mici din fiecare
împreună, decât dacă s-ar lua separat pt a obține același efect 
reducerea reacțiilor adverse
 sinergism de potențare ce apare la asocierea a 2
medicamente ce acționează în același sens prin mecanisme
diferite sau pe receptori diferiți
Obs: efectul asocierii celor 2 medicamente este mai mare decât
suma efectelor celor 2 medicamente luate separat
Ex: acid acetil salicilic + codeină sau paracetamol + tramadol
 Sinergismul (II)
1. Sinergisme de potențare urmărit în terapie:
► administrarea unui tranchilizant de tip diazepam înaintea unei
anestezii generale pt a putea folosi o doză mai mică de anestezic
► administrarea unui antihipertensiv vasodilatator cu un diuretic
pt a obține o reducere mai intensă a tensiunii arteriale
► administrarea a 2 bronhodilatatoare cu mecanisme diferite
(teofilină + salbutamol) pentru un efect antiastmatic mai intens
► asocierea a 2 antibiotice cu mecanisme diferite (penicilina +
gentamicina) pt acoperirea unui spectru antimicrobian cât mai larg

2. Sinergisme de potențare de evitat în terapie:

► asocierea mai multor deprimante SNC între ele sau cu alcool
► asocierea β-blocantelor cu antidiabetice orale poate crește
riscul comei hipoglicemice

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Antagonismul (I)
► din punct de vedere al intensității efectului asocierii, poate fi:
 total, când în urma asocierii are loc anularea efectului
sau chiar inversarea lui
 parțial, când în urma asocierii are loc reducerea efectului
► din punct de vedere al mecanismului, poate fi:
1) Antagonism chimic (medicamentele asociate se
inactivează reciproc printr-o reacție de neutralizare)
Ex: tetraciclina + antiacide cu ioni de Ca2+ sau Al3+  chelați
inactivi; heparina + protamină  anulare efectului anticoagulant al
heparinei
2) Antagonism fiziologic (cele 2 substanțe nu acționează
asupra acelorași receptori, dar au efecte opuse asupra aceleiași
funcții fiziologice)
Ex: adrenalina (vasoconstrictor și bronhodilatator) + histamină
(vasodilatator și bronhoconstrictor)
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Antagonismul (II)
3) Antagonism de receptor

a) competitiv – cele 2 medicamente se leagă pe

același loc la nivelul receptorilor și apare competiția între ele,
antagonistul scăzând potența agonistului
Ex: adrenalina (simpatomimetic) + propranolol (simpatolitic)

b) necompetitiv – antagonistul se leagă pe un alt loc

decât agonistul, îngreunând legarea lui și scăzând eficacitatea
maximă a agonistului

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Antagonismul (III)
1. Antagonism urmărit în terapie:
► antidotismul util în diverse intoxicații:
 naloxon – antidot în intoxicația cu morfină
 vitamina K – antidot în intoxicația cu anticoagulante orale
 protamina – antidot în intoxicația cu heparină
 pilocarpina – antidot în intoxicația cu atropină (și invers)
► antagonismul biologic:
 sulfamidele antimicrobiene – antimetaboliți ai acidului para
aminobenzoic
2. Antagonism de evitat în terapie:
 salbutamol (bronhodilatator agonist β2 – selectiv) +
propranolol (antianginos, antiaritmic, antihipertensiv antagonist
β1-2 neselectiv)
 diuretice tiazidice + antidiabetice orale (diureticele cresc
glicemia)
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Exprimarea cantitativă a acțiunii
farmacodinamice
► parametrii cantitativi ai acțiunii farmacodinamice sunt:
 durata acțiunii exprimată prin t1/2 pe baza relației timp –
concentrație plasmatică
 latența acțiunii și timpul efectului maxim, determinate pe
baza relației timp – efect
 potența exprimată prin DE50 pe baza relației doză – efect
 toxicitatea acută exprimată prin DL50 pe baza relației
doză – letalitate
► tipurile de relații doză – efect sunt:
 gradate (creșterea progresivă a dozei antrenează o
creștere progresivă a efectului fie linear, fie exponențial)
 cuantale de tip „totul sau nimic” (până la o anumită
valoare a dozei nu apare nici un efect, iar la atingerea dozei prag,
efectul este cel maxim posibil)
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009