NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN

LIMITE NORMALE

DEFINIŢIE: este o necesitate a organismului de a-şi păstra temperatura în

limite constante (între 36,1 C şi 37 C) pentru a-şi menţine o stare de bine.
INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII
- Temperatura corpului normală este un echilibru între producerea şi pierderea
căldurii din organism.
- Menţinerea acestui echilibru este asigurată prin activitatea centrilor
termoreglării din hipotalamus.
- Căldura şi frigul acţionează asupra receptorilor cutanaţi care transmit impulsuri
la nivelul hipotalamusului, care reglează temperatura corpului.
- Când temperatura corpului creşte, centrii anteriori ai hipotalamusului inhibă
producerea căldurii şi cresc pierderile de căldură prin vasodilataţie cutanată,
relaxare musculară, stimularea glandelor sudoripare = transpiraţie
- Când temperatura corpului scade, centrii posteriori hipotalamici cresc producţia
de căldură şi produc vasoconstricţie cutanată, contracţii musculare (frison) şi o
inhibare a secreţiei glandelor sudoripare.
Temperatura corpului se măsoară cu termometrul maximal plasat într-o
cavitate închisă sau semiînchisă: bucal, axilar, rectal, vaginal sau cu alte tipuri de
termometre.
Valori normale: - bucal 37C
- rectal 37,3C
- axilar 36,4 C

TERMINOLOGIE
HOMEOTERMIA  menţinerea temperaturii constante sau echilibrul între
eliminarea şi producerea de căldură.
TERMOGENEZA  producerea de căldură prin intensificarea metabolismului
TERMOLIZA  eliminarea căldurii prin piele şi prin alte căi: plămâni,
rinichi.
Se poate realiza prin următoarele procese fizice:
- evaporarea - eliminarea de lichide din organism prin transpiraţie şi
respiraţie
- radiaţia - pierdera de căldură prin unde electromagnetice când
temperatura mediului ambiant este mai scăzută decât cea a
corpului.
- conducţia - pierderea de căldură prin contactul direct al corpului cu
obiecte reci (pungi cu gheaţă, baie rece)
- convecţia - pierderea de căldură prin circulaţia aerului în jurul corpului
(evantai, vânt răcoros)

1
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SATISFACEREA NEVOII:
FACTORI BIOLOGICI:
- SEXUL - temperatura femeii varaiză periodic. Ea este relativ scăzută până
în momentul ovulaţiei. În acest moment se produce o creştere de
0,3-0.4C, sub acţiunea progesteronului şi ea persistă în cea de-a
doua jumătate a ciclului menstrual.
- VÂRSTA – nou-născuţii şi copiii mici prezintă o imaturitate a centrului
termoreglator, temperatura corpului variază 36,1-37,8C
- la adult 37C
- bătrâni - este mai scăzută, în jur de 35 C
- EXERCIŢIILE FIZICE – în timpul unei activităţi fizice imoprtante, care
mobilizează muşchii, temperatura poate să crească cu
2,2-2,7 C. La încetarea activităţii, temperatura redevine
normală.
- ALIMENTAŢIA - câteva ore după masă, mai ales când a conţinut proteine,
temperatura poate să crească, scăzând apoi la normal
- VARIAŢIILE DIURNE - temperatura corpului variază în timpul zilei
 valoarea minimă între orele 3 şi 5 (somnul diminuează
metabolismul)
 valoarea maximă între orele 20 şi 23
Variaţiile pot să ajungă la 1,1-1,6 C
FACTORII PSIHOLOGICI:
- anxietatea şi emoţiile puternice (plâns, ţipete) pot provoca creşterea
temperaturii corpului prin stimularea sistemului nervos simpatic.
FACTORII SOCIOLOGICI:
- locul de muncă
- climatul
- locuinţa
MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ
- temperatura corporală - nou-născuţi 36.1- 37,7C
- 2 ani 37,8 C
- 3 ani 37,2 C
- 7 ani 37 C
- adulţi 37 C
- bătrâni în jur de 36 C
- Pielea - colorată în roz, hidratată, transpiraţie minimă
- Senzaţie de bine faţă de frig sau căldură
- Temperatura ambiantă adecvată 18,5-25C

2
 MIJLOACE DE PREVENIRE A DEZECHILIBRULUI TERMIC ÎN CAZUL
CĂLDURII:
1. reducerea alimentelor în cantitate şi valoare calorică: zahăr, grăsimi,
proteine
2. ingerarea de lichide şi alimente reci
3. diminuarea efortului fizic
4. ventilaţie (aerisire) adecvată
5. purtarea de veşminte lejere, albe şi ample
ÎN CAZUL FRIGULUI:
1. creşterea cantităţii de alimente cu valoare calorică: grăsimi, zahăr, proteine
2. ingerarea de lichide şi alimente calde
3. exerciţii musculare
4. încălzire adecvată
5. purtarea de veşminte călduroase

PROBLEME DE DEPENDENŢĂ: HIPERTERMIA ŞI HIPOTERMIA

Hipertermia: creşterea temperaturii corpului peste valorile normale.

SEMNE DE DEPENDENŢĂ:
 TEMPERATURA DE 38 C şi peste
 Frisoane
 Puternice contracţii musculare
 Accelerarea pulsului şi a respiraţiei
 Pielea iniţial palidă, devine apoi roşie
 Piloerecţie
 Buze uscate şi crăpate
 Piele caldă
 Senzaţie de frig sau cald
 Cefalee, agitaţie, fotofobie, dezorientare, halucinaţii, prostaţie, convulsii
 Slăbiciune şi durere generalizată
 Transpiraţii profuze
 Erupţii cutanate; urticarie
 Diferite tipuri de febră: intermitentă, remitentă

SURSE DE DIFICULTATE (ETIOLOGIA/CAUZA DEPENDENŢEI)

Fizice
 Insuficienţă intrinsecă prin boli
 Dezechilibre datorate dereglării funcţionării hipotalamusului prin anomalii
cerebrale, prin substanţe toxice pirogene: bacterii, droguri
 Producere de căldură excesivă
Psihologice
 Anxietate
3
  Emoţii: furia
Sociologice
 Valori ale temperaturii şi umidităţii exterioare crescute
Lipsa de cunoştinţe
 Insuficienta cunoaştere de sine şi a mediului înconjurător

INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE:

SCOPURI ACŢIUNI

1. Diminuarea febrei  aerisirea fără curenţi de aer

îmbrăcăminte lejeră
frecţionarea frecventă a individului
aplicarea de pungi de gheaţă la axile şi plicile
inghinale
băi călduţe sau reci
împachetări reci

2. Creşterea aportului hidric i se va da să bea frecvent

calcularea bilanţului hidric = ingesta/excreta

3. Asigurarea confortului bolnavului toaleta cavităţii bucale (ungerea/umectarea

buzelor)
schimbarea frecventă a lenjeriei de corp şi de
pat
schimbarea poziţiei
4. Micşorarea anxietăţii explicaţii date bolnavului despre utilitatea metodelor
folosite
5. În caz de frison reîncălzirea bolnavului cu pături, buiotă, sticle cu apă
caldă

SUPRAVEGHEREA ŞI ÎNGRIJIRILE ACORDATE BOLNAVULUI CU

HIPERTERMIE
1. notarea schimbărilor - funcţiilor vitale
- temperaturii pielii
- stării de conştienţă
2. aplicarea tehnicilor de îngrijire adecvată (suplinire)
- măsurarea şi notarea temperaturii
- aplicarea agenţilor fizici: frigul şi căldura
3. administrarea şi supravegherea - antibioticelor şi sulfamidelor
- antipireticelor
- antiinflamatoarelor
4
4. îngrijiri pre şi postexamene:
- formula sanguină
- hemocultura  antibiograma
- recoltarea secreţiilor  antibiograma

HIPOTERMIA
= Scăderea temperaturii corpului sub valorile normale
- Este cauzată de un dezechilibru al termoreglării şi pare să fie mai puţin nocivă
pentru organism decât febra.
- Poate fi cauzată de imaturitatea mecanismelor termoreglării (mai ales la copii), de
expunerea prelungită la frig, scăderea funcţiei tiroidei, prin abuz de sedative sau
alcool.
- Mai expuşi se dovedesc bătrânii

SEMNE DE DEPENDENŢĂ
- temperatura corpului de 36C şi mai puţin
- scăderea TA, respiraţiei, pulsului
- piele de găină
- cianoza buzelor, urechilor, unghiilor
- eritem al feţei, urechilor, unghiilor
- piele palidă
- edeme generalizate
- durere în regiunea afectată
- oboseala la cel mai mic efort, vorbire lentă
- dorinţă de a dormi
- apatie
- degerături

SURSE DE DIFICULTATE (etiologia/cauza dependenţei)

FIZICE – Intrinseci - metabolism sub valorile normale
- imaturitatea sistemului termoreglator
- dezechilibre - modificarea termoreglării
- hipotiroidie
- expunere prelungită la frig
- intoxicaţia cu alcool
- abuz de sedative
PSIHOLOGICE - Anxietatea
SOCIOLOGICE - Temperatură scăzută
- Încălzire insuficientă
- Îmbrăcăminte neadecvată
Lipsa cunoştinţelor - insuficienta cunoaştere de sine şi a mediului

5
 INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE

SCOPURI
1. creşterea temperaturii corporale
2. controlul aportului lichidian
3. în caz de degerături
ACŢIUNI
- reîncălzirea lentă a bolnavului cu pături, buiote,
incubator
- creşterea temperaturii ambiante
- bolnavul va bea puţin şi des
- aport crescut de calorii
- calculul ingestiei şi excreţiei
- extremităţile se vor introduce în apă la o temperatură
între 37C şi 43C
- masarea uşoară a extremităţilor cu ulei camforat

SUPRAVEGHEREA ŞI ÎNGRIJIRILE SPECIFICE ACORDATE

BOLNAVILOR CU HIPOTERMIE

1. notarea schimbărilor la nivelul funcţiilor vitale

- temperatura pielii
- coloraţia pielii

2. aplicarea îngrijirilor specifice (suplinire)

- măsurarea şi notarea temperaturii
- aplicarea căldurii

3. administrarea şi supravegherea medicaţiei

- corticosteroizi
- antibiotice
- analgezice

4. îngrijiri pre şi post examinări

- formula sanguină/hemoleucogramă
- glicemie
- electrocardiogramă