SCOALA POSTLICEALA SANITARA SFANTUL IERARH NECTARIE

MODUL: BIOCHIMIE

MECANISMELE DE REGLARE A
TEMPERATURII CORPULUI

ROMAN (BIRU)ELENA
LOREDANA
ANUL 2019-2020, AMG I B
 Mecanismul de reglare a temperaturii in corp poate fi considerat un sistem cibernetic,
prezentand un centru de comanda, sisteme receptoare si efectoare. Centrul de comanda
(hipotalamusul) primeste semnale de la receptorii distribuiti in anumite zone ale corpului si astfel
regleaza procesele de producere sau pierdere de caldura.Nivelul de reglare al termostatului este de
37o si este temperatura ideala pentru metabolismul organismului.
In timp ce cele mai multe functii vitale – circulatia sangelui , respiratia, digestia etc.- au un
anumit aparat structural si functional , termoreglarea unui astfel de organ nu este si nu este o functie
a intregului organism.
Copilul si adultul isi pot controla usor temperatura corpului , in functie de conditiile pe care
le ofera amibientul termic. Spre deosebire de acestia nou-nascutul , in special cel imatur sau
bolnav ,cel cu sechele neurologice severe , nu reuseste sa se adapteze la modificarile termice si va
prezenta hipo sau hipertemie in mod frecvent. Numeroase studii au aratat ca modificarile
temperaturii corpului sunt fie rezultatul mediului inconjurator , fie secundare afectarii prin boala a
nou-nascutului. Chiar daca acesta este imatur, nu exista temei in a crede ca nou-nascutul nu se simte
inconfortabil cand ii este prea cald sau prea rece.
 Desfasurarea normala a vietii este posibila intr-un domeniu termic cuprins intre 0-
500C. Limita termica inferioara este determinata de inghetarea lichidelor biologice si oprirea
reactiilor biochimice, iar limita termica superioara este conditionata de rezistenta proteinelor
la coagulare. Cu toate acestea , intr-o gama atat de larga de temperaturi , o persoana isi
mentine viabilitatea activa si o performanta suficienta datorita stabilitatii sale termice, cand
temperatura corpului flucteaza in limite relativ inguste de la 36 la 370C. Temperatura
corpului normala este un echilibru intre producerea si pierderea caldurii din organism.
Mentinerea acestui echilibru este asigurata prin activitatea centrilor termoreglarii din
hipotalamus. Caldura si frigul actioneaza asupra receptorilor cutanati care transmit
impulsuri la nivelul hipotalamusului , care regleaza temperatura corpului. Cand temperatura
corpului creste , centrii anteriori ai hipotalamusului inhiba producerea caldurii si cresc
pierderile de caldura prin vasodilatatie cutanata, relaxarea musculara , stimularea glandelor
sudoripare (transpiratie). Daca temperatura corpului scade , centrii posteriori hipotalamici
cresc productia de caldura si produc vasoconstrictie cutanata, contractii musculare (frisoane)
si o inhibare a secretiei sudoripare.
Enzimele sunt substante complexe ce participa la foarte multe reactii ce au loc in
organismul nostru. Aceastea sunt catalizatori ce impreuna cu coenzimele regleaza procesele
biochimice din organism. Enzimele sunt implicate in mii de procese biochimice ce se
desfasoara in organismul uman. La cresterea temperaturii creste si activitatea ezimatica . La
temperaturi insa prea mari, enzimele incep sa se decompuna si activitatea enzimatica se
micsoreaza.

Figura 1. Influenta temperaturii asupra activitatii enzimatice (imagine preluata)

Temperatura corpului se masoara cu termometrul maximal plasat intr-o cavitate
inchisa sau semiinchisa: bucal (valoare normala 370C) , axilar(valoare normala 36,4 0C) ,
rectal (valoare normala 37,30C ). Temperatura orala este mai mica cu 0,50C-0,60C ca
temperatura rectala si poate fi influentata de conditiile locale. Masurarea temperaturii
cutanate la nivelul metabolismului are importanta in exploatarea circulatiei arteriale pentru
diagnosticul arteriopatiilor obiterante. Temperatura variaza in diferite tesuturi in dependenta
de rata a proceselor metabolice , temperatura maxima fiind in ficat de 380C , iar temperatura
minima in extremitatiile pielii.
 Figura 1. diferenta dintre temperatura corpului intern si extern (sursa imagine
www.tehnoplus.ro

Homeotermia constanta a temperaturii corpului , face ca persoana sa fie independenta

de conditiile de viata a temperaturii, deoarece reactiile biochimice care asigura activitatea sa
vitala continua sa fie realizate la un nivel optim prin mentinerea unor enzime si vitamine
adecvate pentru tesuturi. Schimbarea temperaturii intr-o directie sau alta schimba brusc
activitatea acestor substante si, in diferite grade, pentru fiecare dintre ele , ca rezultat , exista
o deconectare in activitatea fluxului de parti individuale ale metabolismului. La animale
poikilotermice (temperatura interna variaza considerabil in functie de temperatura mediului
ambiant) , animale cu sange rece , a caror temperatura corporala este determinata de
temperatura ambianta , activitatea enzimelor tisulare ca catalizatori biologici se modifica
odata cu schimbarea conditiilor termice externe. De aceea , atunci cand temperatura scade,
gradul de manifestare a activitatii lor vitale scade pana la oprirea completa, asa numita
anabioza , iar la temperatura foarte mare , fie apare moartea , fie uscarea , ceea ce in unele
dintre poikilothermii este deasemenea un tip de anabioza. Capacitatea de a mentine o
temperatura constanta a corpului in conditii diferite de existenta face ca animalele cu sange
cald sa fie independente de circumstantele naturii si sa poata mentine un nivel ridicat de
vitalitate.
Omul este homeoterm cu temperatura corporala relativ constanta , mult superioara
mediei temperaturii mediului ambient si relativ putin dependenta de ea. Modificarea
temperaturii la om afecteaza in primul rand reglarea organismului prin influentarea vitezei
proceselor metabolice in sistemul nervos. Limitele externe compatibile cu starea de
constienta sunt 320C respectiv 430C , dar starea activa eficienta poate avea loc numai la
temperatura de 360C-390C. Variatiile fiziologice alte temperaturii omului :homeotermia care
reprezinta constanta temperaturii corporale , dar ca orice constanta homeostazica , nu este
nici generala,nici absoluta ,existand variatii fiziologice. Media temperaturii la om este de
370C cu variati de +/- 0,50C , la batrani valoarea este mai redusa cu atat mai mult cu cat
inainteaza in varsta. Alimentatia influenteaza temperatura corporala in mod deosebit cea
proteinica. Efectul fizic determina cresterea de temperatura, atat prin depasirea mijloacelor
termolitice, cat si prin modificarea punctului de referinta a termostatului hipotalamic.
Organismul are doua sisteme de reglare a temperaturii : sistem fizic si sistem chimic.
Ambele sisteme reactioneaza , independent sau impreuna ,prin transport intern de caldura si
eliberare de caldura in mediul extern. Transportul intern de caldura are atat o componenta
activa cat si una pasiva. Transportul pasiv este un mecanism care permite transferul caldurii
de la nivelul organelor interne la suprafata pielii. Acestea se realizeaza in concordanta cu
activitatea metabolica si cu productia de caldura la nivelul organelor implicate.
 Mecanismele termolizei
Pierderea de caldura se bazeaza mai ales pe mecanisme fizice , de schimb termic
intre organism si mediu.Sistemul fizic depinde de urmatoarele procese : iradierea , convectia
, evaporarea si conductia .

Figura 3 Pierderea de caldura din corpul uman(sursa imagine www.tehnoplus.ro )

Iradierea reprezinta un organism aflat in vecinatatea unui obiect rece pierde caldura
catre acest obiect prin intermediul propriilor radiatii infrarosii. Cantitatea de caldura
pierduta depinde de aria suprafetei corporale a organismului si de gradientul de temperatura
dintre origanism si mediul inconjurator. 50% din totatul de caldura pierduta se realizeaza
prin iradiere.

Figura 4. Iradierea (sursa imagine www.tehnoplus.ro )

Convectia este un proces in timpul caruia caldura este transferata unui curent de aer
care se deplaseaza . Temperatura mediului inconjurator , debitul curentului de aer si aria
suprafetei expuse joaca un rol important in acest proces. Aproximativ 25% din totalul de
caldura pierduta se datoreaza acestui fenomen.

Figura 4.Convectia (sursa imagine www.tehnoplus.ro )

Evaporarea in mod obisnuit , caldura este pierduta prin intermediul evaporarii
fluidelor , la nivelul pielii (prin transpiratie) , la nivelul tractului respirator si la nivelul
mucoaselor. Acest fenomen este responsabil pentru 22% din totalul de caldura pierduta.
 Conductia este pierderea de caldura care realizeaza prin trasferul de caldura catre
obiectele cu care organismul este in contact direct. Cantitatea de caldura transferata depinde
de aria suprafetei de contact , gradientul de temperatura dintre piele si obiect si de
conductivitatea obiectului. Prin conductivitate se realizeaza pierderea de 3% din totalul de
caldura pierduta. Reglarea temperaturii corpului are ca scop reducerea la minim a variatiilor
temperaturii corpului prin intermediul proceselor de mai sus. Vasodilatatia si transpiratia
cresc eliberarea de caldura. O scadere a pierderii de caldura se realizeaza prin vasocontrictia
vaselor de sange de la nivelul pielii si aparitia “pielii de gaina”.

Figura 6 Conductia (sursa imagine www.tehnoplus.ro )

Pierderi neimportante de caldura se realizeaza si prin respiratie , urina si materii

fecale. Ponderea diferitelor mecanisme termolitice variaza in functie de temperatura
ambianta. Cand aerul si obiectele din jurul nostru au o temperatura inferioara temperaturii
medii cutanate (300C), termoliza se realizeaza prin iradiere, conductie, convectie. Cand
temperatura exterioara este mai mare decat temperatura medie cutanata, aceste 3 sisteme
termolitice devin ineficiente si chiar daunatoare, transformandu-se in sisteme de
supraincalzire. Singurul mecanism termolitic eficient ramane evaporarea sudorii. Cantitatea
de sudoare ce se pierde in cursul expunerii in mediu hipertermic poate creste de la valori
normale de 1,5 l la 12 l in 24 ore.
Mecanismele termogenezei

La baza termogenezei stau reactiile catabolice , de oxido-reducere celulara.

Termogeneza este proportionala cu consumul de oxigen. Uzinele termice ale celulei sunt
mitocondriile. Toti hormonii care stimuleaza consumul de oxigen cresc termogeneza.
Tiroida este considerata glanda termogenetica a organismului, activitatea ei creste iarna si
diminua vara, este mai intensa la populatiile din zonele temperate si reci si mai redusa la
cele din zonele tropicale. Hormonii medulosuprarenali si sistemul nervos simpatic, au rol
termogenetic. Cand nevoia de caldura este mare , la procesul de termogeneza participa si
muschi scheletici, prin frisonul termic. Incalzirea corpului este rezultatul termogenezei din
fiecare celula. Cei mai mari producatori de caldura sunt ficat si inima, in conditii de repaus,
si muschi scheletici prin frison sau activitate voluntara.
Sistemul chimic este atunci cand cantitatea de caldura produsa este mai mica decat
cantitatea de caldura pierduta , metabolismul trebuie stimulat in vederea cresterii productiei
de caldura ;acest lucru se realizeaza prin reactii chimice. Centrul de reglare a temperaturii de
la nivelul hipotalamusului reactioneaza la scaderile temperaturii demarand diferite activitati.
Muschii reprezinta una dintre cele mai importante surse de caldura : ei au rolul de a realiza
miscarea , insotita de eliberarea caldurii care nu este necesara. Chiar daca se afla in repaus
sau intr-un mediu rece, metabolismul muscular este o importanta sursa de caldura. Alte
activitati care determina cresterea temperaturii corpului sunt:
-vasoconstrictia la nivelul pielii in vederea limitarii pe cat posibil a pierderii de
caldura.
-cresterea activitatii sistemului nervos simpatic cu stimularea consecutiva a
catabolismului :acest lucru se realizeaza prin cresterea secretei de adrenalina de la nivelul
pancreasului.
-stimularea substantei reticulate cu cresterea consecutiva a tonusului muscular care
determina cresterea productiei de caldura.
-contractia voluntara a muschilor, batand din picioare si incrucisand rapid din brat la
nivelul pieptului.
-stimularea receptorilor la rece din piele poate determina raspunsuri refleze, sunt
tremuratul sau clantaitul dintilor.
-cresterea activitatii tiroidei: este stimulata de secretia de TSH (hormonul care
stimuleaza tiroida), care duce la cresterea metabolismului bazal.
Tesutul adipos subcutanat si imbracamintea influenteaza , reglarea temperaturii.
Tesutul adipos impiedica transportul pasiv al caldurii din profunzime catre suprafata pielii ,
iar imbracamintea impiedica transferul caldurii de la suprafata pielii in mediul inconjurator.
Mecanismul conservarii caldurii este cand temperatura centrala a corpului scade sub
aproximativ 370C, intra in actiune mecanisme speciale de conservare a caldurii deja
existente in organism , iar alte mecanisme intra in actiune pentru a creste si mai mult rata
productiei de caldura dupa cum urmeaza:
-vasoconstrictia cutanata este unul din primele efecte care determina conservarea
caldurii in corp este vasoconstrictia intesa a vaselor cutanate din intreg organism.
Hipotalamusul posterior amplifica foarte mult semnalele nervoase simpatice catre vasele
cutanate si se produce o vasoconstrictie cutanata puternica in tot organism. In mod evident,
aceasta vasoconstrictie previne transportul caldurii din interiorul corpului catre piele.
Consecutiv , datorita vasoconstrictiei maxime, caldura care poate iesi din corp este doar cea
care poate fi condusa direct prin straturile izolatoare de grasime ale pielii. Acest mecanism
poate reduce pierderile de caldura prin piele de opt ori si deci conserva aceste cantitatii de
caldura in organism.
-piloerectia este a doua modalitate de conservare a caldurii , adica ridicarea firelor de
par. Evident , acest efect nu este important la om datorita pilozitatii reduse , dar la animalele
inferioare ridicarea firelor de par pe vreme rece retine un strat gros de aer izolator chiar
langa piele, astfel incat transferul de caldura catre mediul inconjurator scade foarte mult.
-oprirea sudoratiei este complet abolita prin racirea termostatului preoptic sub 370C. In mod
evident aceasta va face ca racirea corpului prin evaporare sa se opreasca, cu exceptia
evaporarii insensibile.
Receptori termici are la baza cei mai importanti receptori termici care sunt neuronii
specializati sensibili la cald din aria preoptica din hipotalamus. Cea mai mare parte a acestor
neuroni isi cresc descarcarile de impulsuri, pe masura ce temperatura creste, si isi scad rata
descarcarilor pe masura ce temperatura scade. Cativa dintre ei, insa, functioneaza exact
invers. Pe langa acestia, exista si alti receptori termosensibili, care sunt:
-termoreceptorii din piele , receptori atat pentru cald cat si pentru rece, dar cei pentru
rece sunt de patru pana la zece ori mai numerosi decat cei pentru cald; ei transmit impulsuri
nervoase catre maduva spinarii si de aici catre regiunea hipotalamica.
-receptorii din maduva spinarii, din abdomen si, posibil, din alte structuri interne, ce
transmit semnale mai ales pentru rece, catre sistemul nervos central.
Semnalele de la receptorii periferici sunt transmise hipotalamusului posterior unde sunt
integrate cu semnalele receptoare de la aria preoptica pentru a produce semnalele finale
pentru controlul termogenezei si al termolizei.
Hipotermia este definita ca o temperatura interna scazuta a corpului sub 350C.
Hipotermia poate aparea din multe cauze, dar termenul este cel mai comun folosit cand ne
referim la temperatura mai mica a corpului cauzatade pierderile de caldura. In hipotermia
usoara exista un tremurat si confuzie mentala. In hipotermia medie se opreste tremuratul ,
iar confuzia se intensifica. In hipotermia severa ar putea exista o dezechipare paradoxala ,
unde o persoana isi scoate hainele, precum si un risc crescut de oprire a inimii. Hipotermia
are doua tipuri principale de cauza. In mod clasic, aceasta apare la expunerea la frig,
deasemenea aceasta poate aparea in orice circumstante in care se scade producerea caldurii
sau in care pierderea caldurii este in crestere. In mod comun aceasta include , printre alte,
intoxicarea cu alcool dar ar putea, de asemenea, sa includa un nivel scazut al zaharului din
sange, anorexia si varsta inaintata. Temperatura corporala este , de obicei , pastrata la un
nivel aproape constant la 370C, acest lucru efectuandu-se prin termoreglare. Eforturile de a
creste temperatura corporala implica tremuraturi, activitate voluntara crescuta si imbracarea
cu haine mai groase. Hipotermia poate fi diagnosticata fie pe baza simptomelor persoanei in
cauza in prezenta factorilor de risc, fie prin masurarea temperaturii interne a persoanei.
Hipotermia indusa este o situatie controlata in care temperatura organismului este
scazuta in mod intentionat , in combinatie cu administrarea unui anestezic, in vederea
protejarii tesuturilor sensibile impotriva hipoxiei si a leziunilor care pot aparea in timpul
unor interventii si/sau conditii clinice patologice. Exista doua tipuri de indicatii pentru
hipotermie: indicatii medicale generale(traumatisme nervoase,complicatii ale anesteziei
,cum este hipertemia maligna etc.) si indicatii chirugicale perioperatorii|(chirugia
cardiaca,neurochirugia in conditiile in care vascularizatia maduvei spinarii este amenintata).
Hipotermia accidentala este o scadere nedorita a temperaturii corpului, ca rezultat al
expunerii la un mediu rece sau al incapacitatii organismului de a mentine o temperatura
normala. Poate fi, de asemenea, rezultatul anesteziei locale sau generale, deci este o
complicatie a anesteziei. Scaderea temperaturii poate incepe preoperator, fiind o consecinta
a unui mediu inconjurator(transport in frig, pat rece), imbracamintii sumare sau subtiri,
incaperi reci, vasodilatatia produsa de medicatia administrata, administrarii unei anestezii
generale.Hipotermia influenteaza functiile fiziologice ale organismului . Modificarile care
intervin depind de magnitudinea scaderii temperaturii.

(sursa imagine www.tehnoplus.ro )

 Concluzii
Temperatura poate fi definita ca un parametru fizic caracterizat cantitativ de termeni
ai termodinamicii precum caldura si lucru manual. Temperatura unui obiect din mediu sau o
substanta este perceputa de catre organism intr-o maniera subiectiva , ca ceea ce determina
senzatia de cald sau rece la contactul cu acel obiect sau substanta . Caldura nu este o
temperatura mai crescuta, asa cum am fii inclinati sa credem. Temperatura este un
parametru ce caracterizeaza starea de incalzire a unui sistem fizic, iar caldura reprezinta
energia transferata de la un corp la altul printr-un proces termic. Cu alte cuvinte, nu avem o
temperatura pe care o mentinem constant prin pierdere sau castigarea de caldura in functie e
caz si necesitati.
Pastrarea constanta a temperaturii corpului la om este intre 36.50C-370C. In general
temperatura pieli este influentata de temperatura mediului inconjurator, spre deosebire de
temperatura mediului intern care este tinuta in mod normal constanta. Exista si unele situatii
cand se modifica temperatura interna, dar in limite foarte stranse(efort muscular intens).
Controlul temperaturii este dependent de hipotalamus ,care este denumit si centru
termostatic.
 Bibliografie :

1.Veronica Colev Luca ,anul 2000 “Fiziopatologia generala”

2.Niculescu C.T., Voiculescu B., Nita C., Carmaciu R., Salavastru C. si Ciornei
C. (2009) “Anatomia si fiziologia omului-compediu” pag.412-414
3.http://medicine-guidebook.com/valeologiya_739_mehanizmyi-
termoregulyatsii-cheloveka.html
4.https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Hipotermie
5.http://fizica-homeotermia.wikidot.com/
6.https://www.prostemcell.org/studii-si-cercetari-stiintifice/hipotermia-si-
poikilotermia-in-ranirea-maduvei-spinarii.html
7.Pdf “Managementul de succes al temperaturii “ Ghid practic despre cum sa
prevenim si sa tratam hipotermia site www.tehnoplus.ro

Imagini preluate de pe :
figura 1 https://www.academia.edu/19788131/ENZIME
celelate imagini au fost preluate din pdf descarcat de pe sitewww.tehnoplus.ro