SOMATOTROPINA

Hormonul de creștere (GH), cunoscut și ca Somatotropina (hormon de creștere umană [hGH sau
HGH]), este un hormon peptidic care stimulează creșterea, reproducerea și regenerarea celulară
la oameni și animale. Este un hormon important în dezvoltarea umană, specific numai anumitor
tipuri de celule.

Hormonul de creștere este o polipeptidă cu catenă unică de 191 aminoacizi, care este sintetizată,
stocată și secretizată de celule somatotrope ale glandei pituitare.

GH este un hormon de stres care ridică concentrația de glucoză și acizi grași liberi. Acesta
stimulează producția de IGF-1. O formă recombinantă de hGH numită Somatropină (INN) este
utilizată ca medicament de prescripție pentru tratarea tulburărilor de creștere a copiilor și a
deficitului de hormon de creștere la adult. În Statele Unite, este disponibil numai în farmacii, pe
baza de prescripție de la un medic. În ultimii ani, în Statele Unite, unii medici au început să
prescrie hormon de creștere la pacienții mai în vârstă cu deficit de GH (dar nu si la cei sănătoși)
pentru a crește vitalitatea. Eficacitatea și siguranța acestei utilizări pentru HGH nu a fost testată
într-un studiu clinic. HGH este încă considerat un hormon foarte complex, multe dintre funcțiile
sale sunt încă necunoscute.

Ca de agent anabolic, HGH a fost utilizat de sportivi și a fost interzis de către IOC și NCAA.
Analiza tradițională a urinei nu detectează dopajul cu HGH, astfel că interdicția nu a putut fi
aplicată până la începutul anilor 2000, când au inceput să se dezvolte teste sanguine care puteau
distinge HGH natural și artificial. Testele de sânge efectuate de WADA la Jocurile Olimpice din
2004 de la Atena au vizat în principal HGH. Utilizarea medicamentului pentru îmbunătățirea
performanței nu este în prezent aprobată de FDA.

GH a fost studiat pentru utilizarea în creșterea animalelor în agricultura industrială și s-au depus
mai multe eforturi pentru a obține aprobarea guvernului de a utiliza GH în producția animalieră.
Aceste utilizări au fost controversate. În Statele Unite, singura utilizare aprobată de FDA pentru
administrarea GH la animale este pentru creșterea producției de lapte la vacile(somatotropină
bovină).Totusi, Comercianții trebuie să eticheteze recipientele mentionand daca produsele
contin sau nu somatotropină bovină.
Nomenclatura

Denumirea de somatotropină (STH) sau hormonul somatotropic se referă la hormonul de creștere

produs natural. Hormonul extras din cadavrele umane este abreviat hGH. Principalul hormon de
creștere produs de tehnologia ADN recombinant are denumirea generică Somatropină (INN) și
denumirea comercială Humatrope. De la introducerea sa în 1992, Humatrope a fost un agent de
dopaj sportiv interzis și în acest context este denumit HGH.

Gene

Genele pentru hormonul de creștere uman, cunoscut sub numele de hormon de creștere 1
(somatotropină, hormon de creștere pituitară) și hormonul de creștere 2 (hormon de creștere
placentar, varianta hormonului de creștere), sunt localizate în q22-24 regiunea cromozomului 17
si sunt strâns legate de genele somatomammotropină corionică umană (cunoscută și ca lactogen
placentar). GH, somatomammotropina corionică umană și prolactina aparțin unui grup de
hormoni omologi cu activitate de creștere și lactogenizare.

Structura

hormonului de creștere uman este o proteină de 191 aminoacizi și o greutate moleculară de

22124 daltoni. Se pare că, structural GH este omolog evolutiv cu prolactina și
somatomammotropina corionică. În ciuda similitudinilor structurale marcate între hormonul de
creștere din diferite specii, numai hormonii de creștere de la maimuțe au efecte semnificative
asupra receptorului hormonului de creștere uman.

Secreția hormonului de creștere (GH) în hipofiza este reglată de nucleele neurosecretoare ale
hipotalamusului. Aceste celule eliberează peptidele de eliberare ale hormonului de creștere
(GHRH sau somatocrine) și hormonul de inhibare a creșterii hormonului de creștere (GHIH sau
somatostatină) în sângele venos al portalului hipofizei. Eliberarea GH în hipofiză este
determinată în primul rând de echilibrul acestor două peptide, si care este afectat de mulți
stimulenți fiziologici la rândul său (de exemplu, exerciții, nutriție, somn) și inhibitori (de
exemplu, acizi grași liberi)

Celulele somatotropice din glanda pituitară anterioară sintetizează și secretă GH într-un mod
pulsatil, ca răspuns la acești stimuli de către hipotalamus. Cea mai mare și cea mai previzibilă
dintre aceste vârfuri de GH apare la aproximativ o oră după debutul somnului cu nivele
plasmatice de 13 până la 72 ng / ml. În caz contrar, există variații mari între zile și persoane.
Aproape 50% din secreția de GH are loc în timpul etapelor de somn. Sursele de secreție în timpul
zilei apar la intervale de 3 până la 5 ore. Concentrația plasmatică a GH în timpul acestor vârfuri
poate varia de la 5 până la 45 ng / ml. Între vârfuri, valorile bazale ale GH sunt scăzute, de obicei
mai puțin de 5 ng / mL pentru cea mai mare parte a zilei și a nopții.

Factorii cunoscuți pentru ca afecteaza secreția GH sunt : vârsta, sexul, dieta, exercițiul, stresul
dar și alți hormoni. Tinerii adolescenți secretă GH la o rată de aproximativ 700 μg / zi, în timp ce
adulții sănătoși secretă GH la o rată de aproximativ 400 μg / zi. Deprivarea somnului suprimă
eliberarea GH, în special după maturitatea precoce.

Stimulatorii secreției de hormon de creștere (GH) includ:

 hormonii peptidici
 GHRH (somatocrinina)
 hormonii sexuali
 creșterea secreției de androgen în timpul pubertății
 estrogenul
 clonidina și L-DOPA
 α4β2 agoniștii nicotinici, inclusiv nicotina
 hipoglicemia
 arginina și propranolol prin inhibarea eliberării somatostatinei
 niacina

Inhibitorii secreției de GH includ:

 GHIH (somatostatina) din nucleul periventricular

 concentrațiile circulante ale GH și IGF-1 (feedback negativ asupra hipofizei și
hipotalamusului)
 hiperglicemia
 glucocorticoizii
 dihidrotestosteronul

Anumiti compuși străini (xenobiotici, precum disruptorii endocrini) influențează secreția și

funcția GH.

Efectele hormonului de creștere asupra țesuturilor corpului pot fi, în general, descrise ca fiind
anabolice. GH acționează prin interacțiunea cu un receptor specific pe suprafața celulelor.
Creșterea înălțimii în timpul copilăriei este cel mai cunoscut efect al GH. Înălțimea pare să fie
stimulată de cel puțin două mecanisme:

 Deoarece hormonii polipeptidici nu sunt solubili în grăsimi, ei nu pot penetra

membranele celulare. Astfel, GH exercită unele dintre efectele sale prin legare la
receptorii celulelor țintă, unde activează calea MAPK / ERK. Prin acest mecanism, GH
stimulează direct împărțirea și multiplicarea condrocitelor cartilajului.
 GH stimulează, de asemenea, prin intermediul căii de semnalizare JAK-STAT
producerea de factor de creștere asemănător insulinei 1 (IGF-1, cunoscut anterior ca
somatomedin C), un hormon omolog pentru proinsulină. IGF-1 are efecte de stimulare a
creșterii pe o mare varietate de țesuturi, de asemenea, are efecte stimulative asupra
activității osteoblastelor pentru a promova creșterea osoasă.

În plus față de creșterea înălțimii la copii și adolescenți, hormonul de creștere are multe alte
efecte asupra organismului:

 Creșterea retenției de calciu

 întărește și mărește mineralizarea osoasa
 Creste masa musculara prin hipertrofia sarcomerului
 Promovează lipoliza
 Crește sinteza proteinelor
 Stimulează creșterea tuturor organelor interne, excluzând creierul
 Joacă un rol în homeostază
 Reduce absorbția hepatică a glucozei
 Promovează gluconeogeneza în ficat
 Contribuie la întreținerea și funcționarea insulelor pancreatice
 Stimulează sistemul imunitar

Semnificație clinică

Excesul

Boala cea mai frecventă a excesului de GH este o tumoare a hipofizei compusă din celulele
somatotrofice ale hipofizei anterioare. Aceste adenoame somatotrofe sunt benigne și cresc lent,
producând treptat tot mai mult GH. Principalele probleme clinice sunt cele ale excesului de GH.
În cele din urmă, adenomul poate deveni suficient de mare pentru a provoca dureri de cap,
afecteaza viziunea prin presiune asupra nervilor optici sau poate determina deficiențe ale altor
hormoni pituitari.
Excesul prelungit de GH îngroșă oasele maxilarului(Acromegalie), degetelor de la maini si
picioare.. Problemele asociate pot include transpirația, presiunea asupra nervilor (de exemplu,
sindromul de tunel carpian), slăbiciunea musculară, sau chiar o formă rară de diabet de tip 2 și
funcția sexuală redusă.

GH-secretoare de tumori sunt de obicei recunoscute în deceniul cinci de viață. Este extrem de rar
ca o astfel de tumoare să apară în copilărie, dar, atunci când o face, excesul de GH poate provoca
o creștere excesivă, denumită în mod tradițional gigantismul hipofizar.

Îndepărtarea chirurgicală este tratamentul obișnuit pentru tumorile care produc GH. În anumite
circumstanțe, pot fi folosite radiații pentru a micșora tumoarea sau pentru a bloca funcția. Alte
medicamente, cum ar fi octreotidul (agonistul somatostatinei) și bromocriptina (agonistul
dopaminei), pot fi utilizate pentru a bloca secreția de GH deoarece atât somatostatina, cât și
dopamina inhibă negativ eliberarea GHH mediată de GHRH din glanda anterioară.

Deficienta

Efectele deficienței hormonului de creștere (GH) variază în funcție de vârsta la care acestea apar.
Modificările la somatomedin pot duce la deficiență de hormon de creștere cu două mecanisme
cunoscute; eșecul țesuturilor de a răspunde la somatomedin sau eșecul ficatului de a produce
somatomedin. Manifestări majore ale deficienței GH la copii sunt dezvoltarea unei staturi mici și
maturitatea sexuală întârziată. La adulți, modificarea somatomedinului contribuie la creșterea
activității osteoclastelor, rezultând oase mai slabe care sunt mai predispuse la fracturi patologice
și osteoporoză. Cu toate acestea, deficiența este rară la adulți, cea mai frecventă cauză fiind un
adenom hipofizar.

Diagnosticul de deficiență de GH implică un proces de diagnosticare în mai multe etape, de

obicei culminând cu testele de stimulare GH pentru a vedea dacă glanda pituitară a pacientului
va elibera un puls de GH atunci când este provocat de diverși stimuli.

Efecte psihologice

Mai multe studii, implicând în principal pacienți cu deficiență de GH, au sugerat un rol crucial al
GH atât în ceea ce privește bunăstarea mentală cât și cea emoțională și menținerea unui nivel
ridicat de energie. Adulții cu deficiență de GH au adesea rate de depresie mai mari. Deși terapia
de substituție GH a fost propusă pentru a trata depresia ca urmare a deficienței GH, efectele pe
termen lung ale unei astfel de terapii sunt necunoscute.

Funcție cognitivă
GH a fost de asemenea studiat în contextul funcției cognitive, incluzând învățarea și memoria.
GH pare să îmbunătățească funcția cognitivă și poate fi utilă în tratamentul pacienților cu
insuficiență cognitivă ca rezultat al deficienței de GH

Utilizări medicale

Tratamentul cu GH exogen este indicat numai în cazuri speciale și necesită monitorizare regulată
datorită frecvenței și severității efectelor secundare. GH se utilizează ca terapie de substituție la
adulții cu deficiență de GH fie la debutul în copilărie, fie la debutul adult (de obicei, ca urmare a
unei tumori hipofizare dobândite).

Alte utilizări

GH poate fi utilizat pentru tratarea afecțiunilor care afecteaza statura, dar care nu sunt legate de
deficiențe ale GH. Exemple de alte cauze tratate cu GH sunt: sindromul Turner, insuficiența
renală cronică, sindromul Prader-Willi, restricția de creștere intrauterină. Sunt necesare dozen
farmacologice mai mari pentru a produce o accelerare semnificativă a creșterii în aceste condiții.
În ciuda dozei mai mari, efectele secundare în timpul tratamentului sunt rare. O versiune a rHGH
a fost de asemenea aprobată de FDA pentru menținerea masei musculare în SIDA.

Efecte secundare

Utilizarea GH ca medicament a fost aprobată de FDA pentru mai multe indicații. Acest aspect
presupune că medicamentul are o siguranță acceptabilă în lumina beneficiilor sale. Ca la orice
medicament, există si efecte secundare cauzate de GH. Reacția la locul de injectare este
obișnuită. Mai rar, pacienții pot prezenta tumefierea articulară, durerea articulară, sindromul de
tunel carpian și riscul crescut de diabet. În unele cazuri, pacientul poate produce un răspuns imun
împotriva GH. De asemenea, GH este un factor de risc pentru limfomul Hodgkin.

Îmbunătățirea performanței

Prima descriere a utilizării GH ca agent de dopaj a fost "Manualul steroizilor subterani" al lui
Dan Duchaine, care a apărut in California în 1982. Totusi, nu se știe unde și când a fost folosit
GH pentru prima dată în acest scop.
Sportivii din multe categorii au folosit hormon de creștere uman pentru a-și îmbunătății
performanțele atletice. Multe societăți sportive interzic utilizarea GH. Cu toate acestea, deoarece
este o proteină endogenă puternică, este foarte dificil să se detecteze dopajul cu GH.

Suplimente alimentare

Pentru a valorifica ideea că GH ar putea fi util in combaterea îmbătrânirii, companiile

suplimentelor alimentare comercializeaza produse descrise ca "HGH Releasers". Componentele
tipice includ aminoacizi, minerale, vitamine și / sau extracte din plante, combinarea acestora
provocând organismului să producă mai mult GH.

Utilizare agricolă

În Statele Unite, este legala acordarea de GH bovin vacilor pentru a crește producția de lapte dar
și pentru carnea de vită. Utilizarea GH în creșterea păsărilor este ilegală în Statele Unite .

Istoricul dezvoltării medicamentelor

Înainte de producerea sa prin tehnologie ADN recombinanta, hormonul de creștere utilizat pentru
tratarea deficiențelor a fost extras din glandele pituitare ale cadavrelor. Încercările de a crea un
HGH complet sintetic au eșuat

În 1985, cazuri neobișnuite de boală Creutzfeldt-Jakob au fost găsite la indivizi care au primit
HGH derivat din cadaver cu zece si până la cincisprezece ani în urmă. Pe baza presupunerii că
prioni infecțioși care provoacă boala au fost transferați împreună cu HGH derivat din cadavru,
HGH derivat din cadavru a fost îndepărtat de pe piață.

În 1985, hormonul biosintetic uman de creștere a înlocuit hormonul de creștere uman derivat din
hipofiză pentru utilizare terapeutică.

Începând cu anul 2005, hormonii de creștere recombinanți disponibili au inclus Nutropin

(Genentech), Humatrope (Lilly), Genotropin (Pfizer), Norditropin (Novo) și Saizen (Merck
Serono). O formă de eliberare susținută de hormonul de creștere, Nutropin Depot (Genentech și
Alkermes) a fost aprobată de FDA în 1999, permițând mai puține injecții (la fiecare 2 sau 4
săptămâni în locul administrarii zilnice); cu toate acestea, produsul a fost întrerupt de către
Genentech / Alkermes în 2004 din motive financiare.
https://en.wikipedia.org/wiki/Growth_hormone

Somatotropina: Un hormon de creștere produs de glanda pituitară anterioară (partea din față a
glandei pituitare). Somatotropina acționează prin stimularea eliberării unui alt hormon numit
somatomedin prin ficat, determinând astfel creșterea. Somatotropina este administrată copiilor cu
dwarfism hipofizar (statură mică din cauza subfuncției hipofizei anterioare) pentru ai ajuta să
crească. De asemenea, cunoscut sub numele de somatropină, hormon de creștere.

https://www.medicinenet.com/script/main/art.asp?articlekey=16690

1. definiție

Somatotropina este un hormon peptidic format în hipofiza anterioară, care afectează creșterea și
metabolismul .

2.structura
Somatotropina este o polipeptidă constând dintr-o secvență de 191 aminoacizi și având o
greutate moleculară de aproximativ 22.000.

3. funcție

Somatotropina controlează o varietate de procese metabolice și are un impact direct asupra

creșterii și diferențierii celulelor. Efectul său cel mai cunoscut este controlul creșterii corpului
postnatal . Cu toate acestea, acest efect nu este declanșat direct, ci mediat prin stimularea sintezei
IGF-I în ficat .

4 .efecte

 Efecte anabolice, prin creșterea absorbției de aminoacizi, creșterea sintezei proteinelor și

oxidarea întârziată a proteinelor .
 Degradarea grăsimilor și eliberarea trigliceridelor din celulele grase.
 Acționează ca antagonist al insulinei în absorbția glucozei în celulele corpului.

5.1 stimularea secreției STH

 de către hormonul de eliberare a GH ( GHRH ) - mediată de receptorii GHRH

 de către ghrelinul gastric - mediată de receptorii GHS

5.2 Suprimarea secreției STH

 de somatostatină
 datorită nivelurilor ridicate ale IGF-I (mecanism de feedback negativ)
 datorită nivelurilor ridicate ale glicemiei

6. Diagnosticul endocrin

Secreția somatotropinei din glanda pituitară este verificată în contextul clarificării cu un test de
stres argininic .

7.Farmacologie

Hormonul uman de creștere recombinant (somatropină) este utilizat terapeutic pentru tratamentul
diferitelor boli. Acestea includ:
  Deficitul de hormon de creștere la copii (GHDp) și adulți (aGHD)
 sindromul Turner
 Insuficiență renală cronică
 Sindromul SGA (retard de creștere intrauterină)
 Sindromul Prader-Willi

Somatotropina recombinantă este administrată prin injectare subcutanată .

7.3 Efecte secundare

 Durerea sau arsurile la locul injectării

 Senzație de rigiditate în brațe și articulații
 parestezie
 edem
 Formarea anticorpilor (nu are efect asupra efectului de stimulare a creșterii)
 Creșterea presiunii intracraniene (rare)
 Diabetul zaharat de tip 2 (rar)
 Leucemia (rar)

7.4 Interacțiuni

Interacțiunile pot să apară în cazul utilizării concomitente a somatotropinei și următoarele:

 tiroxina
 anticonvulsivante
 Metformin - inclusiv antidiabetice
 corticosteroizi
 ciclosporina
DESCRIERE TEST

Acest test se efectueaza pentru a masura cantitatea de hGH din sange. Hormonul hGH este
secretat de glanda pituitara. La copii este enential in crestere, iar la adulti joaca un rol important
in activitatile metabolice. Cantitatea de hGH din sange fluctueaza pe parcursul zilei si este
afectata de efortul fizic, de stresul emotional, somn si dieta.

Secretia masiva de hGH in copilarie duce la o creste corporala excesiva a unei persoane
(gigantism). Secretia deficitara de hGH duce la o crestere corporala redusa a persoanei (nanism).
Gigantismul si nanismul sunt boli care pot fi tratate eficient daca sunt depistate la timp.

La adulti, secretia in exces de hGH este cauzata de o tumoare necanceroasa a glandei pituitare.
Excesul de hGH cauzeaza schimbari fizice cum ar fi cresterea anormala a oaselor fetei,
mandibulei, mainilor si picioarelor, afectiune numita acromegalie.
Testul se efectueaza pentru diagnosticarea:

 afectiunilor hipotalamice;
 hipopituitarismului;
 acromegaliei;
 productiei de hGH cauzata de catre anumite tumori.

PREGATIRE PACIENT

Pacientul nu trebuie sa manance sau sa bea nimic cu 10 ore inainte de test (inainte de recoltarea
sangelui, medicul va poate recomanda sa va intendeti timp de 30 de minute pentru a va relaxa).
Unele medicamente cum ar fi corticosteroizii sau estrogenii pot influenta rezultatele testului. De
asemenea, pacientul trebuie sa evite depunerea de efort fizic inainte de efectuarea acestui test.

CUM SE FACE TESTUL?

Acest test este asemanator oricarei alte analize sanguine.

REZULTATE

Niveluri normale de hGH in sange:

 Barbati: mai putin de 5 nanograme pe mililitru (ng/mL) (mai putin de 220 picomoli pe
litru [pmol/L])
 Femei: mai putin de 10 ng/mL (mai putin de 440 pmol/L)
 Copii: mai putin de 20 ng/mL (mai putin de 880 pmol/L)
 Nou-nascuti: mai putin de 15-40 ng/mL (mai putin de 660-1760 pmol/L)

Nivelul crescut de hGH in sange indica:

 prezenta gigantismului sau acromegaliei, afectiuni cauzate de o tumoare necanceroasa a

glandei pituitare;
 prezenta diabetului, insuficientei renale.
Nivelul scazut de hGH in sange indica:

 nanism, in cazul in care copilul nu se dezvolta normal;

 hipopituitarism cauzat de o tumoare canceroasa sau sarcoidoza.

Rezultatele testului nu sunt concludente in cazul in care pacientul:

 este obez;
 este hipoglicemic;
 daca pacientului i se administreaza amfetamine, corticosteroizi, insulina sau estrogen.