Sunteți pe pagina 1din 6

Reglarea secretiei gastrice

Sucul gastric se secreta aprope continuu, in cantitate foarte redusa in fazele interdigestive si cu
crestere maxima in cursul digestiei.
Secretia bazala de suc gastric, nestimulata, reprezinta 5-10% din valoarea celei stimulate.
Valorile secretiei bazale variaza intre 0-5mEq/h si reprezinta efectul actiunii sumate a diferitelor
influente nervoase sau umorale cu rol stimulator sau inhibitor ce se exercita in permanenta asupra
stomacului.
Tonusul vagal constant ce determina eliberarea continua de acetilcolina constituie factorul
principal care mentine secretia gastrica bazala.
Depresiile psihice scad secretia bazala, in timp ce agresivitatea o creste.
Reglarea si adaptarea activitatii secretorii a stomacului se face prin control nervos si umoral.
Reglarea nervoasa este reprezentata de dublul mesaj informational care circula de la periferie
pe cai senzitive la centru si, de aici, pe calea nervilor vagi la glandele gastrice, realizand un raspuns
prompt cu o secretie acida bogata in enzime proteolitice.
Pe calea aferenta senzitiva sosesc semnale de la receptorii optici, auditivi, gustativi, precum si
de la mecano- si chemoreceptorii din stomac si intestin, mesaje ce sunt transmise nucleului dorsal al
vagului din bulb. De aici, calea eferenta urmeaza calea fibrelor parasimpatice preganglionare si
postganglionare ce pun in libertate acetilcolina la nivelul terminatiilor.
Mediatorul parasimpatic actioneaza atat direct asupra celulelor parietale oxintice, stimulandu-
le, cat si indirect, favorizand eliberarea in circulatie la nivelul mucoasei antrului piloric a unui
hormon numit gastrina.
Activitatea secretorie, ca, de altfel, si cea motorie, a stomacului este in permanenta controlata
de sistemul vegetativ parasimpatic ca principal agent stimulator.
Aferentele si eferentele acestui sistem asigura reflexe gastrosecretoare lungi, vago-vagale, si
scurte, colinergice intramurale.
Sistemul simpatic, mai putin important, participa la coordonarea activitatii secretorii a
stomacului avand rol inhibitor asupra acesteia, atat prin actiune directa asupra celulelor parietale
secretoare, cat si indirect prin influentarea motricitatii vasculare si deci a fluxului sanguin din
mucoasa gastrica.
Simpaticul detine in acelasi timp si o functie trofica, stimuland diferentierea celulara si
regenerarea mucoasei gastrice.
Reglarea neuro-umorala a secretiei gastrice cunoaste 3 faze, si anume: cefalica, gastrica si
intestinala.
Faza cefalica se realizeaza prin mecanisme reflex conditionate si reflex neconditionate, la care
se adauga componenta umorala.
a. Mecanismul reflex conditionat, denumit si faza psihica, este declansat de un complex de
factori care pot actiona disperat sau asociat ca, de exemplu: excitatii vizuale, olfactive si auditive
legate de masa, obiceiuri alimentare, conditionarea la un excitant natural ori artificial asociat in
prealabil cu alimentarea etc. Apare astfel un complex de senzatii care dau nastere apetitului ce
declanseaza secretia gastrica conditionata, in care un rol principal il are scoarta cerebrala de la care
pleaca impulsuri stimulatoare spre nuceul dorsal al vagului prin intermediul hipotalamusului, initiind
secretia psihica.
b. Mecanismul reflex neconditionat: prezenta alimentelor in cavitatea bucala, gustul,
masticatia si deglutitia lor determina reflex secretia gastrica prin excitarea receptorilor buco-
faringieni, de la care impulsurile urmeaza calea nervilor gustativi spre centrrul bulbar reprezentat de
nuclul dorsal al vagului. Calea eferenta a arcului reflex este reprezentata de nervii vagi.
In timpul fazei cefalice exista si o participare umorala reprezentata prin acetilcolina si gastrina,
mediate pe cale vagala. Vagul exercita si o actiune stimulatoare directa asupra celulelor secretoare.
Secretia gastrica este influentata si de impulsuri ce sosesc la centrul bulbar, de la sistemul
limbic, hipotalamus si alti centrii nervosi superiori.
Stimularea sistemului limbic si a hipotalamusului anterior mareste activitatea eferenta vagala si
implicit secretia gastrica.
Hipoglicemia insulinica are efect analog, probabil prin actiune directa asupra hipotalamusului,
efect ce este abolit de vagotomie si atropina. Exercitarea hipotalamusului posterior determina o
secretie gastrica acida, tardiva, neinfluentata insa de vagotomie si suprimata numai de dubla
supralenectomie.
Se pare ca hipotalamusul este implicat in 2 mecanisme gastrice secretoare: unul nervos vagal si
altul umoral ce actioneaza prin adenohipofiza si corticosuprarenala. Stimularea secretiei gastrice
acide de catre insulina este relevat si de faptul ca in faza cefalica stimularea secretiei gastrice este
obisnuit asociata cu senzatia de foame.
Faza gastrica (neconditionata) este declansata de patrunderea si prezenta alimentelor in
stomac. Ea continua timp de aproximativ 3-4 ore, interval in care alimentele sunt supuse digetiei
gastrice si pregatite pentru evacuarea in duoden.
Sucul gastric elaborat in timpul acestei faze este puternic acid si bine reprezentat enzimatic.
Actiunea stimulatoare asupra secretiei sucului gastric este determinata de excitarea receptorilor
gastrici de unde pleaca comenzile efectoare la glandele secretoare parietale. Pe langa reflexul lung de
tip vago-vagal, mecanismul nervos este completat cu un reflex local colinergic determinat de
plexurile intramurale.
Reglarea umorala a secretiei gastrice este impletita intim cu cea nervoasa si este reprezentata
mai discret in faza cefalica, intensificand in schimb puternic secretia in faza gastrica.
Functionarea celulelor parietale ale stomacului este modulata de 3 clase de reglatori umorali:
cei adusi de circulatia sanguina, cei eliberati local la nivelul terminatiilor nervoase si cei eliberati de
mucoasa, din care difuzeaza apoi spre celulele parietale prin spatiul extracelular.
Acetilcolina este eliberata la nivelul terminatiilor parasimpatice in imediata apropiere a
celulelor parietale gastrice si a celulelor musculare prin mecanisme reflexe lungi si scurte (locale). La
nivelul peretelui gastric, sistemul colinergic nu este singurul prezent, el intricandu-se cu mediatori
peptidergici (substanta P, VIP), purinergici (ATP), prostaglandinici, a caror prezenta a fost dovedita
imunohistochimic.
Acetilcolina eliberata la nivelul celulelor parietale efectoare le stimuleaza pe acestea direct prin
cuplare pe receptorii muscarinici, avand ca efect final cresterea secretiei de hidrogen-ioni. O alta cale
de actiune a acetilcolinei este cea de stimulare a eliberarii de gastrina si probabil de histamina.
Acetilcolina este un puternic stimul pentru anumiti componenti, cum sunt pepsina si factorul
intrinsec.
In mecanismul secretor colinergic al celulelor parietale un rol important il joaca calciul,
stimularea colinergica a acestor celule fiind cuplata cu cresterea influxului de calciu extrecelular.
Asa dupa cum este cunoscut, calciul este un veritabil mesager secundar intracelular care,
impreuna cu nuceleotidele ciclice, ar regla activitatea unor importante enzime: anhidraza carbonica,
protein kinaza si fosfodiesteraza.
Gastrina este unul din cei mai bine studiati hormoni gastrointestinali a carei actiune a fost
evidentiata prin stimularea mucoasei antrale. Desi este eliberata predominant de antrul piloric,
cantitati mici de gastrina au fost gasite si in regiunea cardiei.
O activitate gastrin-like are si intestinul subtire, si chiar colonul.
Au fost izolate chimic si functional 3 tipuri de gastrine: big-gastrina, formata din 34 de
aminoacizi, little-gastrina, cu 17 aminoacizi si mini-gastrina cu 14 aminoacizi.
Gastrina 17 este cea mai activa forma a gastrinei circulante si pare a fi cel mai important
component in cadrul reglarii umorale a secretiei gastrice.
Gastrina este eliberata in prezenta peptidelor, aminoacizilor si calciului prin activare nervos
reflexa si prin actiunea catecolaminelor circulante si bombezinei (hormon eliberat de mucoasa
duodenala).
Eliberarea se face in circulatia sanguina de la nivelul celulelor G (secretoare de gastrina)
prezente in pilor, antru si duodenul proximal.
Cea mai mare cantitate de gastrina serica este secretata de antru.
Membrana celulelor G este prevazuta cu microvilozitati ce poseda receptori atat pentru
stimularea, cat si pentru inhibarea eliberarii de gastrina.
Pentru activitatea biologica este esentiala prezenta tetrapeptidului COOH-terminal format din 4
aminoacizi diferiti, fractie activa care se gaseste si sub forma de preparat comercial (pentagastrina).
Eliberarea de gastrina creste in magnitudine si durata in conditiile mentinerii unui pH
intragastric mai mare de 3 si, de asemenea, in prezenta proteinelor sau aminoacizilor. In privinta
ultimului aspect chiar un raport de proportionalitate intre perfuzia intragastrica cu o solutie de
epptone la pHconstant si cantitatea de gastrina serica.
Desi pe parcursul a 24 de ore cantitatea de secretie gastrica este inalta seara si scazuta
dimneata, nu exista un paralelism intre cantitatea acesteia si concentratia din plasma.
Cercetarile facute pentru a elucida mecanismul de secretie al gastrinei au aratat ca exista cel
putin 4 cai de eliberare, si anume: stimularea vagala, distensia gastrica, stimularea umorala si
stimularea alimentara.
Exista numeroase dovezi experimentale ccare indica faptul ca eliberarea de gastrina de catre
celulele G din mucoasa antrala este si de natura direct colinergic-receptoriala. Astfel, acetilcolina
aplicata pe mucoasa antrala stimuleaza secretia de gastrina chiar daca antrul pilri este denervat sau
transplantat. De asemenea, aplicarea pe mucoasa antrala de anestezice locale impiedica consecutiv
eliberarea de gastrina in timp ce actiunea gastrin-secretoare a acetilcolinei direct persista.
Se pare deci, ca stimulii mecanici sau chimic pot sa-si exercita efetele lor excito-secretoare de
gastrina atat prin intermediul receptorilor colinergici ce sunt in legatura cu terminatiile
postganglionare vagale si blocati de anestezice locale, cat si prin receptori colinergici diferiti de
primii, prin intermediul carora acetilcolina provoaza secretia celulelor G.
Inca din faza cefalica, aferentele vagale stimuleaza nu numai activitatea secretorie a glandelor
fundice, ci si a celulelor G.
Exista dovezi recente ce sugereaza ca eliberarea vagala a gastrinei s-ar realiza si printr-un
mecanism necolinergic cu transmiterea peptidergica si mediat de bombezina.
Distensia locala gastrica, atat cea izolata a antrului, cat si cea a pungii fundice determina, de
asemenea, stimularea eliberarii de gastrina din antru.
Substantele ganglioplegice impiedica transmisia semnalelor date de distensie, ceea ce face sa se
presupuna existenta in peretele gastric a unor plexuri nervoase intramurale ce realizeaza legaturi intre
receptorii antrali si celulele G. Mecanismul acestei cai este realizat prin refleze locale, colinegice,
intrucat efectele distensiei sunt blocate de atropina. In acest mod, inervatia intrinseca locala isi
adauga actiunea la cea a eferentelor vagale extrinseci provenite de ola regiunile antrala si pilorica, in
vederea stimularii secretiei de gastrina. Mecanismul fiind colinergic in ambele cazuri, nu este exclusa
o cale finala comuna.
Pe calea stimularii alimentare se descriu descarcari de gastrina determinate de proteine
administrate intragastric. In schimb, in cazul administrarii intravenoase sau direct in intestinul
subitere al acesotra, efectul asupra secretiei gastrice ca rasupuns la gastrina (200 ml/ ora) este mai
mic decat la stimularea nervoasa (500ml/ora), dar dureaza mai mult (cateva ore), actionand atat timp
cat hrana ramane in stomac.
Stimularea pe cale umorala a gastrinei este realizata si de bombezina si de calciu. Daca pentru
primul factor s-a dovedit realizarea actiunii sale pe cale vagala peptidenergica, pentru calciu
mecanismul intim excito-secretor este inca neelucida.
Eliberarea de gastrina cunoaste si influente inhibitoare. Astfel, scaderea ph-ului gastric sub 2.5
este un foctor de inhibitie a gastrinei ce afecteaza indeosebi nivelurile de solicitare din timpul
digestiei si care se constituie ca un veritabil mecanism de restocontrol.
Eliberarea de gastrina este inhibata si de unii hormoni peptidic: somatostatina, glucagon,
secretina, peptidul intestinal vasomotor(VIP), peptidul inhibitor gastric (JEEP), colecitokinina (cck),
calcitonina.
In ceea ce priveste mecanismul de actiune al gastrinei, datele de pana in prezent sunt
controversate atat cu privire la existenta receptorilor pentru gastrina pe celulele parietale, cat si
referitor la medierea intracelulara a actiunii gastrinice.
S-au propus mai multe cai posibile de actiune a gastrinei:
a.Prin eliberare de acetilcolina la nivelul terminatiilor nervoase, cu actiune locala a acesteia pe
celula organului receptor (celule parietale si zimogene gastrice);
b.Prin eliberare de histamina prezenta, de altfel, in mari cantitati la nivelul mucoasei
gastrice(sub influenta gastrinei ar creste activitatea histidin-decarboxilazei si capacitatea de formare a
histaminei.
Conform teoriei lui Code acetilcolina si gastrina stimuleaza formarea si eliberarea de histamina,
acesata din urma ca mediator final comun pentru stimularea celulelor secretoare parietale (actiune in
serie).
Un alt model functional admite ca actiunea celor 3 mediatori ar fi interdependenta, stimularea
unuia crescand sensibilitatea celorlalti 2 receptori, iar blocarea unuia diminuand sensibilitatea fata de
secretagogii specifici la cei neblocati.
Efectele fiziologice ale gastrinei sunt reprezentate de actiuni multiple, secretorii, motorii si
trofice: in cadrul stimularii secretiei gastrice, ea creste puternic secretia de hidrgoen-ioni si de
pepsina; participa alaturi de pancreozimin-colecistokinina, dar intr-o masura mai mica decat aceasta,
la stimularea secretiei enzimatice pancreatice; stimuleaza cresterea mucoasei gastrice, in special a
stratului secretor acid prin stimularea sintezei de ADN, ARN, si a proteinelor, determina cresterea
usoara a factorului intrinse; este implicata in reglarea eliberarii de insulina; reprezinta un puternic
stimulent al musculaturii digestive, indeosebi al regiunii antrale si ,deci, al evacuarii gastrice.
Histamina este al treilea mediator al secretiei gastrice. Descrissa in 1920, de Popielski, ca
avand actiune stimulatoare asupra celulelor secretoare ale stomacului, participarea ei la reglarea
umorala a activitatii gastrice s-sa dovedit complexa si departe de a fi complet descifrata.
Eliberata din bazofile, mastocita, trombocite si celule enterocromafine ale sistemului APUD,
ea actioneaza prin intermediul receptorilor H1 si H2 la nivelul organelor-tinta. Activitatea glandelor
gastrice poate fi influentata atat de histamina adusa pe calea circulatorie generala, cat si de cea
eliberata local.
Histamina se elibereaza la nivelul unor celule specializate din mucoasa gastrica, probabil
printr-un mecanism cAMP-dependent.
Ionii de calciu intervin si ei in producerea histaminei, favorizand eliberarea acesteia.
Asa dupa cum s-a aratat mai sus, eliberarea de histamina ar fi declansata de catre acetilcolina si
gastrina, ca mediator final comun sau, dupa alte pareri, ea s-ar secreta in mod continu, determinand
potentarea sensibilitatii celulelor parietale fata de secretagogii. Nu este exclus ca ambele teorii sa
reflecte adevarul, la nivelul celulelor parietale realizandu-se integrarea raspunsului secretor la variate
stimulari.
Raspunsul secretor la administrarea de histamina este dependent si proportional cu masa
celulelor parietale. Acest efect este atat de reproductibil, incat se foloseste ca test (testul maximal
Kay) pentru calcularea masei celulare parietale (MCP).
Histamina creste volumul sucului gastric si secretia ionilor de H+ care, la randul lor, determina
cresterea debitului clorhidric orar, ambele efecte fiind realizate cu participarea receptorilor H2
(blocati de ranitidina). Comparativ cu gastrina, efectul histaminic de stimulare a activitatii gastrice si
producerii de pepsina este puternic.
Un alt factor umoral ce actioneaza asupra secretiei gastrice este reprezentat de prostaglandine,
prezente ca hormoni locali in mucoasa stomacului.
PGE scad volumul total de suc gastric, debitul de acid clorhidric si de pepsina. Diminuarea
secretiei s-ar explica fie prin scaderea formarii cAMP (inhibarea activitatii sau sintezei adenilat
ciclazei), fie prin competitie directa cu cAMP.
Faza intestinala: secretia sucului gastric se prelungeste si dupa golirea stomacului, dar la un
nivel mai redus. Producerea de suc gastric in aceasta faza este la randul ei, reglata nervos si umoral,
atat in sens stimulator, cat si inhibitor.
Totusi, rolul principal in reglarea fazei intestinale il detin mecanismele umorale, caci secretia
gastrica ce apare dupa stimularea mecanica sau chimica a duodenului are loc chiar daca sunt
sectionate toate legaturile nervoase ale stomacului.
Factorul umoral principal care actioneaza este gastrina, secretata de mucoasa intestinala. Alti
hormoni intestinali care stimuleaza secretia acida a stomacului sunt motilinul si bombezina.
Unele substante chimice, cum ar fi acizii, grasimile si produsii de digestie lipidica, solutiile
hipertonice, venite in contact cu mucoasa duodenala au efecte inhibitoare asupra secretiei gastrice.
Aceasta actiune se exercita pe cai nervoase insuficient elucidate, dar in care sunt probabil interesate
fibre vagale inhibitoare necolinergice si neadrenergice, inervatia simpatica si plexurile intramurale.
Principalul mecanism inhibitor este insa cel umoral.
Substantele enumerate anterior stimuleaza eliberarea unui hormon din mucoasa duodenala,
numit enterogastrona cu efecte inhibitoare asupra secretiei gastrice, realizate probabil prin
intermediul secretinei si colecistokininei.
Aceeasi actiune inhibitoare o au si alti hormoni intestinali, cum sunt somatostatinul, secretina,
colecistokinina, GIP, enteroglucagonul, VIP.
In concluzie, reglarea functiei secretorii a stomacului se realizeaza prin mecanisme complexe
neuro-umorale.
Succesiunea topografica si functionala a celor 3 faze relfexe intretine si adapteaza secretia
gastrica la necesitati. Fazele psihica si cefalica nu dureaza decat 1 ora sau 2. Sucul rezultat este
abundent si foarte activ. Acest suc amorseaza si pregateste faza umorala, gastrica si duodenala, al
carei suc mai putin activ continua sa fie secretat timp de 6-8 ore. Interventia mecanismelor nervos si
umoral se exercita in paralel.
Actele motorii si secretorii care sunt de origina atat nervoasa, cat si umoral, se asociaza pentru
a realiza chimul gastric.
Influentele nervoase care intervin asupra secretiei gastrice, in afara celor simpatico-
parasimpatice, apartin centrilor superiori corticali, avand ca statie intermediara de releu
hipotalamusul anterior si posterior.
Asupra secretiei gastrice isi exercita influenta si numeroase substante farmacolgice. Dintre
stimulenti amintim: histamina (cu actiune periferica), insulina (cu actiune centrala), acetilcolina
(substanta parasimtotropa).
Substantele fundamentale parimtolitice care reduc senzatia gastrica sunt: beladona si alcaloizii
ei, atropina, hiosciamina, precum si anticolinergicdele de sinteza, ca bantina si probantina.
Inhibarea secretiei gastrice poate avea loc in fiecare din urmatoarele 3 circumstante: a. una din
conditiile necesare secretiei lipseste (ex: diminuarea debitului sanguin prin adrenalina sau
vasopresina; b. celulele secretoare sun deprimate (ex: un mediator chimic eliberat de terminatiile
nervoase apropiate celulelor; c. stimularea hormonala sau nervoasa poate fi intrerupta sau redusa.
Toti factorii ce intervin in reglarea a ctivitatii secretorii a stomacului realizeaza, in conditii
fiziologice o secretie gastrica adecvata ca volum si continut starii functionale a acestuia si
caracteristicilor cantitativ-calitative ale alimentelor ingerate.