Intoxicatii-Cartea Farmacologie

Farmacologie – an universitar 2014-2015
Interacţiuni de tip farmacocinetic
1. La nivelul absorbţiei
 In cazul administrării orale, în administrare concomitentă, colestiramina scade absorbţia
următoarelor grupe de substanţe farmacologic active: digitalice, diuretice tiazidice,
antidiabetice orale, anticoagulante orale cumarinice, salicilaţi, Fenilbutazonă.
(„comprimatul” 18)
 Tetraciclinele formează complexe inactive cu substanţele care conţin ioni metalici bi- sau
trivalenţi (Ca2+, Al3 +, Mg2 +, Fe2 +, Fe3 +), complexele inactive astfel formate eliminându-
se ca atare pe cale intestinală. (cp 18)
 Blocantele receptorilor histaminergici H2 reduc absorbţia Ketoconazol. (cp 444)
 Antiacidele scad absorbţia gastro-intestinală a: Digoxin, tetracicline, chinolone,
Ketoconazol, Itraconazol, compuşi cu fier, Acid urosodeoxicolic. (cp 441)
 Eritromicina creşte concentraţia plasmatică a digoxinului, deoarece distruge flora
intestinală care inactivează o parte din digoxinul administrat pe cale orală. (903)
 Eritromicina creşte biodisponibilitatea anticoagulantelor orale. (903)
 Absorbţia poate fi influenţată de alimente:
o redusă pentru: Ampicilină, Captopril etc.
o crescută pentru: Ketoconazol în prezenţa Coca Cola; Griseofulvină în prezenţa
alimentelor grase;
o nu este influenţată pentru: Amoxicilină, Doxiciclină. (cp 18)
2. La nivelul transportului plasmatic al medicamentelor

 Fenilbutazona poate deplasa Warfarina de pe proteinele de legare, crescând concentraţia
plasmatică a fracţiilor libere de Warfarină, astfel încât se produce creşterea riscului de
accidente hemoragice. (cp 424)
 Glucocorticosteroizii scad nivelul plasmatic de salicilaţi prin deplasarea de pe proteinele
plasmatice. (cp 490)
 Antiinflamatoarele nesteroidiene, uricozuricele (Probenecid, Sulfinpirazona), Fenitoin,
Metotrexat, antidiabeticele orale cresc concentraţiile plasmatice de Acid acetilsalicilic,
prin deplasarea de pe proteinele plasmatice. (cp 490)
 Cloralhidrat poate deslocui Warfarina de pe proteinele de transport plasmatice şi, astfel,
produce creşterea efectului anticoagulant. (cp 639)
 Fenilbutazona şi sulfonamidele pot dislocui Fenitoinul de pe proteinele de transport
plasmatic. (cp 663)
3. La nivelul metabolizării
În cazul administrării concomitente a unor substanţe farmacologic active cu capacitate
inductoare sau inhibitoare a enzimelor metabolizatoare hepatice există: (cp 28)
 riscul creşterii anormale şi/sau într-un timp scurt a concentraţiei metaboliţilor activi (şi,
astfel, potenţial toxic crescut) sau
 riscul scurtării timpului de acţiune, prin metabolizarea de inactivare într-un timp mult
mai scurt.
Inductoare ale enzimelor metabolizatoare hepatice: (cp 26, 424, 635)
 hipnotice (de exemplu, barbituricele);
 anticonvulsivante (de exemplu, Carbamazepină, Fenitoin);
 chimioterapice antibacteriene (de exemplu, Rifampicină);
Prof. Dr. Catalina Elena Lupusoru, sef lucr. Dr. Cristina Ghiciuc 1
 unii hormoni (de exemplu, steroizii anabolizanţi);

 hidrocarburi cancerigene, ca: 3,4-benzpirenul, 3-metilcolantrenul;
 altele: Spironolactona, etanolul, nicotina.
Inhibitoare ale enzimelor metabolizatoare hepatice: (cp 27, 424, 444, 635, 903)
 Allopurinol (uricostatic);
 Cimetidină (blocant al receptorilor histaminergici H2);
 Ketoconazol (antifungic);
 Fenilbutazonă (antiinflamator nesteroidian);
 chimioterapice antibacteriene (Sulfonamide, Metronidazol, Cloramfenicol, Izoniazidă,
Eritromicină, Claritromicină);
 antipsihotice inhibitoare selective ale recaptării serotoninei (Sertralina, Fluoxetina);
 Disulfiram (inhibitor al alcooldehidrogenazei).
4. La nivelul eliminării
 Probenecid întârzie eliminarea Penicilinei G, a Indometacin, sulfonamide antidiabetice,
Metotrexat, derivaţi iodaţi, prin competiţie pentru acelaşi transportor tubular renal de
secreţie tubulară. (cp 29, 530)
 Penicilina G competiţionează cu Acidul acetilsalicilic la mecanismul de secreţie tubulară
renală şi scade efectul uricozuric al acestuia. (cp 490)
 Blocantele receptorilor histaminergici H2 inhibă clearance-ul renal al medicamentelor
bazice secretate de tubii renali (Procainamida). (cp 444)
Prin alcalinizarea urinii:

 Acetazolamida creşte eliminarea de salicilaţi şi creşte eliminarea complexelor formate de
agenţii chelatori cu metalele grele. (cp 490)
Prin acidifierea urinii:
 Clorura de amoniu scade eliminarea salicilaţilor. (cp 490)
Bibliografie
1. Cristea Aurelia Nicoleta, Tratat de farmacologie, editia I, Editura Medicală, 2007.
2. Fulga I, Farmacologie, Editura Medicală Buciureşti, 2004.
3. Goodman Gilman A. The Pharmacological Basis of Therapeutics, 9th edition, McGrawHill, 2005.
4. Katzung B.G. Basic&Clinical Pharmacology. 8th edition, Lange Medical Book, 2001.
5. Lupuşoru Cătălina Elena. Imunofarmacologie, Ed. Alfa, Iaşi, Romania, 2001.
6. Lupuşoru Cătălina Elena, Cristina Mihaela Ghiciuc. Farmacologia în “comprimate” Editura Alfa, 2009.
7. Lupuşoru Cătălina Elena, Cristina Mihaela Ghiciuc, Liliana Tarţău. (editors) New pathophysiological challenges and pharmacological
approaches. Ed. Junimea, 2009.
8. Lupuşoru Cătălina Elena, Liliana Tarţău. (editors) Adverse effects of pharmcologic active substances: from bench to bedside. Ed. Junimea,
2009.
9. Lupuşoru Cătălina Elena. Farmacologie vol I, II, III– Editura Moldova Iaşi. 1994.
10. Mircioiu Constantin, Miron Dalia, Radulescu Flavian, Ghiciuc Cristina, Mircioiu Ion – Elemente de biofarmacie şi farmacocinetică, Ed.
Universitară Carol Davila, 2008
11. Rang and Dale, Parmacology, 5th edition, 2003.
12. Roach Sally. Pharmacology for health professionals, Lippincott Williams and Wilkins, 2005.
13. Stroescu V. Bazele farmacologice ale practicii medicale vol I. Editura medicală 1988.
14. Tica A. Voicu V.A Farmacologie. Editura Medicală Universitară. 2004.
15. Voicu V, Macovei M, Miclea L. Ghid de toxicologie clinică, Ed. Medicală AMALTEEA, 1999.
16. Voicu V., Mircioiu C. Mecanisme farmacologice la interfeţe membranare – interacţiuni finite medicamente – interfeţe biologice, Ed.
Academiei Române, 1994.
17. Voicu V.A. Toxicologie clinică, Ed. Albatros, Bucureşti, 1999.
Interacţiuni de tip farmacodinamic
Administrarea concomitentă a două sau mai multe substanţe cu efecte sinergice este realizată în
scopul sumării sau potenţării efectului farmacodinamic principal, pentru care substanţele sunt
indicate. În situaţiile când nu se realizează ajustarea corespunzătoare a dozelor şi / sau a duratei
de administrare, pot fi accentuate efectele adverse ale substanţelor respective, obţinându-se chiar
efecte toxice. (cp 64)
 Atropina şi butilscopolamina; atropina şi scopolamina realizează un sinergism de sumare
(de exemplu, pentru efectul antispastic).
 Scopolamina şi Papaverina realizează un sinergism de potenţare (de exemplu, pentru
efectul antispastic).
 Sulfametoxazol şi Trimetoprim realizează un sinergism de potenţare.
 Alcoolul etilic agravează sângerarea gastro-intestinală produsă de salicilaţi. (cp 490)
 Acidul acetilsalicilic, în doze antiagregante, asociat cu nitriţi/nitraţi creşte riscul de
hemoragii (asocierea este realizată sub supravegherea cardiologului).
 Beta-blocantele asociate cu diureticele tiazidice determină accentuarea unei dislipidemii.
(cp 387)
 Clorpropamida asociată cu diuretice tiazidice determină hiponatremie accentuată. (cp
387)
 Aminoglicozidele asociate cu diuretice de ansă determină risc de ototoxicitate. (cp 387)
 Fluorochinolonele asociate cu diuretice de ansă determină risc de condroxicitate. (cp
387)
 Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei / antagoniştii receptorilor vasculari AT1-
R pentru angiotensina II asociaţi cu diureticele economisitoare de K+ determină
hiperkaliemie accentuată. (cp 387)
 Diureticele tiazidice / de ansă asociate cu digitalice produc hipopotasiemii severe care
cresc toxicitatea digitalicelor, de aceea se contraindică această asociere. (cp 326)
Administrarea concomitentă a două sau mai multe substanţe poate avea efecte antagonice.
 Acidul folic nu se asociază cu medicamente care inhibă sinteza de acid folic
(sulfonamide, Trimetoprim, Metotrexat, Fenitoin, Izoniazidă, contraceptive orale). (cp
400)
 Sulfonamidele nu se asociază cu anticoagulante orale, antidiabetice orale, Metotrexat,
Fenitoin. (cp 932)
 Indometacin determină reducerea eficienţei diureticelor de ansă. (cp 387)
 În supradozarea de anticoagulante orale se foloseşte drept antidot Vitamina K. (cp 424)
 În supradozarea de heparină se foloseşte drept antidot Protamina sulfat. (cp 419)
 În supradozarea de pahicurare, pentru decurarizare se folosesc drept antidot
parasimpaticomimetice indirecte (Neostigmina, Piridostigmina). (cp 89-90)
 În intoxicaţia acută cu Atropină se pot folosi drept antidot parasimpaticomimetice directe
(Pilocarpina) sau indirecte (Neostigmina). (cp 85, 89)
 În intoxicaţia acută cu organofosforate sau cu muscarină se foloseşte drept antidot
Atropina. (cp 100)
 Acetilcolina şi Atropina, acetilcolina şi Scopolamina, acetilcolina şi Pirenzepina etc sunt
în relaţie de antagonism competitiv pe receptorii muscarinici M. (cp 65)
 Morfina şi Naloxon, Morfina şi Naltrexon, Morfină şi Nalmefene etc sunt în relaţie de
antagonism competitiv pe receptorii opiacei.
 Gallamina este în relaţie de antagonism alosteric cu acetilcolina pe receptorii muscarinici

M2 cardiaci. (cp 65)
 Noradrenalina/adrenalina şi histamina sunt în relaţie de antagonism fiziologic la nivel
vascular. (cp 65)
 Cărbunele activat este în relaţie de antagonism fizic cu molecule din anumite toxice,
deoarece le adsoarbe pe suprafaţa sa. (cp 65)
 Antiacidele sunt în relaţie de antagonism chimic cu HCl gastric. (cp 65)
Bibliografie
18. Cristea Aurelia Nicoleta, Tratat de farmacologie, editia I, Editura Medicală, 2007.
19. Fulga I, Farmacologie, Editura Medicală Buciureşti, 2004.
20. Goodman Gilman A. The Pharmacological Basis of Therapeutics, 9th edition, McGrawHill, 2005.
21. Katzung B.G. Basic&Clinical Pharmacology. 8th edition, Lange Medical Book, 2001.
22. Lupuşoru Cătălina Elena. Imunofarmacologie, Ed. Alfa, Iaşi, Romania, 2001.
23. Lupuşoru Cătălina Elena, Cristina Mihaela Ghiciuc. Farmacologia în “comprimate” Editura Alfa, 2009.
24. Lupuşoru Cătălina Elena, Cristina Mihaela Ghiciuc, Liliana Tarţău. (editors) New pathophysiological challenges and pharmacological
approaches. Ed. Junimea, 2009.
25. Lupuşoru Cătălina Elena, Liliana Tarţău. (editors) Adverse effects of pharmcologic active substances: from bench to bedside. Ed. Junimea,
2009.
26. Lupuşoru Cătălina Elena. Farmacologie vol I, II, III– Editura Moldova Iaşi. 1994.
27. Mircioiu Constantin, Miron Dalia, Radulescu Flavian, Ghiciuc Cristina, Mircioiu Ion – Elemente de biofarmacie şi farmacocinetică, Ed.
Universitară Carol Davila, 2008
28. Rang and Dale, Parmacology, 5th edition, 2003.
29. Roach Sally. Pharmacology for health professionals, Lippincott Williams and Wilkins, 2005.
30. Stroescu V. Bazele farmacologice ale practicii medicale vol I. Editura medicală 1988.
31. Tica A. Voicu V.A Farmacologie. Editura Medicală Universitară. 2004.
32. Voicu V, Macovei M, Miclea L. Ghid de toxicologie clinică, Ed. Medicală AMALTEEA, 1999.
33. Voicu V., Mircioiu C. Mecanisme farmacologice la interfeţe membranare – interacţiuni finite medicamente – interfeţe biologice, Ed.
Academiei Române, 1994.
34. Voicu V.A. Toxicologie clinică, Ed. Albatros, Bucureşti, 1999.
Efecte adverse şi toxice ale medicamentelor

Administrarea unui medicament în doze eficiente terapeutic determină, pe lângă efectul
primar, pentru care a fost administrat medicamentul respectiv, o serie de efecte, la nivelul
organului ţintă sau la nivelul altor organe / sisteme, denumite efecte secundare. Unele dintre
aceste efecte secundare sunt benefice pentru pacient, potenţând chiar efectul primar. Alte efecte
secundare sunt nedorite şi prezintă un risc de intensitate mai mare sau mai mică pentru pacient,
fiind denumite efecte adverse. Efectele adverse trebuie diferenţiate de efectele toxice ale unui
medicament. Efectele toxice se produc numai prin supradozarea medicamentului.
După mecanismul de producere, reacţiile adverse la medicamente pot fi clasificate astfel:
1. Efectele toxice cu simptome similare celor din supradozare
2. Idiosincraziile
3. Reacţiile imunologice la medicamente
4. Efecte adverse produse din cauza imaturităţii enzimatice a unor funcţii şi a unor structuri
anatomice ale noului născut
5. Mutageneza
6. Carcinogeneza
7. Teratogeneza
8. Efectele secundare în timpul tratamentului infecţiilor
9. Obişnuinţa, dependenţa, adicţia la medicamente
10.Toleranţa locală a medicamentelor.
1. Efectele toxice cu simptome similare celor din supradozare

Sunt efecte adverse caracterizate prin posibilitatea de a se produce la orice om, dacă doza
este suficient de mare.
Chimioterapicele antibacteriene aminoglicozidice pot produce surditate la toţi oamenii
dar, pentru aceeaşi doză, surditatea se produce sau nu, în funcţie de sensibilitatea individuală
(expresie a variaţiei biologice), care nu poate fi măsurată anterior tratamentului.
Toleranţa este individuală faţă de efectele toxice în general, aceeaşi persoană putând
prezenta sensibilitate excesivă faţă de unele medicamente şi sensibilitate redusă faţă de altele.
Parţial, aceasta s-ar datora deosebirilor individuale în desfăşurarea etapelor farmacocinetice.
2. Idiosincraziile
Aceste reacţîî se produc la doze eficiente terapeutic dintr-un medicament, la pacienţii
care prezintă anomalii genetice ale unor enzime ce intervin în metabolizarea medicamentului
respectiv.
Idiosincrazia constă, deci, în declanşarea unor reacţii particulare ale organismului la un
anumit medicament sau grupă de medicamente şi se manifestă prin exagerarea sau diminuarea
unor efecte cunoscute sau prin apariţia unor efecte noi, deosebite:
a) Efecte anormal de lungi ale medicamentului
Succinilcholina este un curarizant, cu efect de foarte scurtă durată, inactivat rapid, prin
hidroliză, sub acţiunea enzimei Acilcholin-acilhidrolaza (pseudocholinesteraza) din plasmă şi
din ficat. Un număr foarte mic de bolnavi nu-şi revin din curarizare decât după câteva ore. La
aceştia, enzima este atipică şi are o afinitate de peste 100 ori mai mică pentru Succinilcholină
decât enzima normală. Transmiterea anomaliei este de tip autosomal autonom.
b) Creşterea sensibilităţii la agenţii farmacologici
Unele hemoglobine diferă de cele normale prin substituirea unui aminoacid cu altul sau
prin faptul că au 4 lanţuri , în loc de două  şi două .
Aceste anomalii au determinare genetică.
Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru, şef lucr. Dr. Liliana Mititelu-Tarţău 5
Eritrocitele respective au viaţa mai scurtă şi se lizează foarte uşor în contact cu

medicamentele methemoglobinizante.
Doze terapeutice de sulfonamide, de exemplu, pot provoca, la aceşti pacienţi, anemie
hemolitică.
c) Scăderea sensibilităţii al agenţii farmacologici
Rezistenţa la anticoagulantele cumarinice este o anomalie foarte rară, cei afectaţi având
nevoie de doze de 20 de ori mai mari decât persoanele normale.
Transmiterea este autosomală şi dominantă.
Vitamina K acţionează prin intermediul unui receptor care produce derepresarea sintezei
de factori de coagulare, iar anticoagulantele cumarinice deplasează vitamina K de pe acest
receptor. Anomalia genetică constă în modificarea receptorului, a cărui afinitate pentru
cumarinice scade, în timp ce rămâne nemodificată afinitatea pentru vitamina K.
d) Apariţia unor efecte calitativ noi
Există o anomalie a eritrocitelor transmisă prin cromosomul sexual X, constând într-un
deficit de glucoză-6-fosfat-dehidrogenază (G6PD). La persoanele cu această anomalie, există o
fragilitate anormală a eritrocitului, care se lizează, în contact cu medicamente ce nu provoacă
hemoliză la omul normal: Acidul acetilsalicilic, Cloramfenicol. Un alt exemplu îl reprezintă
anomaliile genetice în sinteza hemului. În acest caz, sunt provocate porfirinemii acute, uneori
mortale, de către medicamente care nu determină aceste simptome la omul normal: barbiturice,
cloroquin, sulfonamide, aminofenazonă, etc.
e) Distribuţia anormală a agenţilor farmacologici
Un exemplu îl constituie anomaliile în capacitatea proteinelor plasmatice de a transporta
hormonii tiroidieni: alfa-globulina, ce leagă tiroxina (TBC), poate fi crescută sau scăzută.
Anomalia se transmite autosomal dominant.
În boala Wilson, ceruloplasmina (proteină plasmatică ce conţine cupru) este scăzută sau
absentă, acest aspect conducând la acumularea de cupru în ţesuturi. Boala se transmite
autosomal recesiv.
3. Reacţiile imunologice la medicamente
În cazul acestor reacţii nu există relaţia doză-răspuns. Medicamentele pot activa
sistemul imun (SI) pe căi nedorite, reacţiile determinate reprezentând un tip aparte de reacţii
adverse la medicamente.
Reacţiile adverse la medicamente, mediate prin procese imune, pot avea mecanisme
diferite:
3.1. Reacţiile imunologice acute, imediate (alergiile), mediate de IgE, includ:

anafilaxia, urticaria şi angioedemul. IgE se fixează pe mastocitele tisulare şi bazofilele
circulante.
Substanţele care pot determina acest tip de reacţie sunt reprezentate de:
-Chimioterapice antibacteriene: penicilinele, aminoglicozidele, macrolidele,
lincosamidele, Novobiocina
-Hormoni: Insulina, Hormonul de creştere
-Barbiturice
-Compuşi cu arsen
-Compuşi cu mercur
-Neuroleptice: Clorpromazina.
-Hidantoine
-Compuşi cu iod
-Compuşi cu brom
-Antitiroidiene de sinteză: Metiltiouracil, Carbimazol
-Sulfonamide
3.2. Reacţii imunologice complement-dependente, care implică participarea unor

anticorpi de tipul IgG sau IgM. Anticorpii se fixează pe celulele circulante ale sângelui,
determinând liza complement-dependentă.
Aceste medicamente pot induce sindroame autoimune:
- lupus eritematos sistemic (Hidralazina, Procainamida, Clorpromazina, beta-
blocantele, Fenitoinul, HIN, D-penicilamina);
- anemie hemolitică autoimună (Metildopa, L-Dopa, Acidul mefenamic);
- miastenie (Trimetadiona, D-penicilamina);
- purpură trombocitopenică (Chinidina).
Reacţia imunologică la Insulină poate fi mediată şi de Ac tip IgG.
3.3. Reacţii la medicamente, exemplificate prin boala serului, care implică complexe
imune conţinând IgG sau IgM şi vasculite multisistemice complement-dependente.
Manifestările clinice ale bolii serului cuprind: erupţii cutanate urticariene, artralgii sau
artrite, limfadenopatii şi febră. Reacţiile sistemice apar după 6-12 zile, de obicei după ce
medicamentul implicat a fost eliminat.
De asemenea, medicamentele pot induce vasculite imune, cum ar fi, eritemul multiform.
Sindromul Stevens Johnson este cea mai severă formă de manifestare a reacţiilor
imunologice de tip III şi include: eritem multiform, artrite, nefrite, leziuni ale SNC şi miocardite.
Acest sindrom este determinat cel mai frecvent de sulfonamidele chimioterapice, diureticele de
ansă (Furosemid), diureticele tiazidice (Hidroclorotiazidă), iar dintre inhibitorii de enzime de
conversie a Angiotensinei II, Captopril.
Substanţele care pot determina reacţii imunologice de tip III sunt: sulfonamidele,
penicilinele, thiouracilul, anticonvulsivantele, iodurile, Captopril.
3.4. Reacţiile imunologice mediate celular apar în timpul administrării locale a

medicamentelor (de exemplu, dermatitele de contact).
Multe medicamente pot determina reacţii pseudoalergice. Astfel, ele pot induce
eliberarea de mediatori ai anafilaxiei din mastocite sau bazofilele circulante, prin mecanisme
neimunologice. Deşi nu este implicată producţia de IgE, simptomele anafilaxiei şi reacţiile
anafilactoide sunt identice. Substanţele active care pot determina reacţii pseudoalergice sunt
reprezentate de: substanţele de contrast iodate, în special formele ionice, acidul acetilsalicilic
şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, curara şi derivaţii săi, analgezicele opioide, unele
anestezice locale.
Cauzele datorită cărora aceste reacţii pseudoalergice (urticarie neimunologică şi reacţii
anafilactoide) se manifestă numai la o parte a populaţiei, sunt necunoscute.
Au fost elaborate strategii pentru siguranţa administrării medicamentelor care determină
reacţii pseudoalergice. Astfel, este foarte important, de exemplu, pretratamentul cu
antihistaminice anti-H1 şi anti-H2 şi cu GCS, la pacienţii care reacţionează la substanţele de
contrast iodate. De asemenea, se evită administrarea de acid acetilsalicilic sau de alte
antiinflamatoare nesteroidiene, la pacienţii susceptibili. Unii autori recomandă chiar
desensibilizarea orală la acid acetilsalicilic.
4. Efecte adverse produse din cauza imaturităţii enzimatice a unor funcţii şi a unor
structuri anatomice ale noului născut
La nou-născut există o serie de particularităţi importante, cum ar fi:
-carenţe enzimatice din cauza imaturităţii sistemelor biochimice;
-filtrarea glomerulară funcţionează la naştere cu un randament de numai 30-50%;
-deficit al mielinizării în substanţa albă cerebrală, etc.
Astfel, de exemplu, la nou-născut, activitatea glucuron-transferazei hepatice este încă
foarte redusă, glucuron-conjugarea bilirubinei şi a medicamentelor se face numai în mică
măsură. Numai puţină bilirubină se elimină prin căile biliare, bilirubina liberă este crescută în
plasmă şi provoacă icterul fiziologic al nou-născuţilor. O parte din bilirubina circulantă este
legată de proteinele plasmatice, iar medicamentele cu afinitate pentru acelaşi situs (de exemplu,
sulfonamidele), o deplasează, crescând şi mai mult concentraţia plasmatică a pigmentului
nelegat, care pătrunde în creier, în special în nucleii bazali (icter nuclear).
Pătrunderea este facilitată de mielinizarea incompletă. Bilirubina este un puternic toxic
pentru SNC, icterul nuclear se poate solda cu moartea sugarului sau cu leziuni cerebrale
irecuperabile.
5. Mutageneza
Mutaţiile sunt modificări ale materialului genetic din celula animală, a căror urmare este
modificarea constituţiei ereditare. Dacă modificarea genotipului este compatibilă cu
supravieţuirea, ea se va transmite ereditar.
Mutaţiile pot fi produse:
a) spontan, prin mecanisme necunoscute;
b) cu radiaţii ionizante;
c) cu agenţi chimici (mutageni).
Mutaţiile sunt greu de observat la om, fiindcă nu îl afectează pe purtător şi se manifestă
numai dacă acesta are descendenţi. Dacă mutaţiile au caracter recesiv, ele se pot manifesta abia
peste multe generaţii, când întâmplarea face să se întâlnească doi gameţi heterozigoţi în raport
cu aceeaşi alelă recesivă.
Se apreciază că aproximativ 33% din populaţie prezintă o mutaţie nouă, ce nu poate fi
găsită la nici unul dintre părinţi.
O parte dintre mutaţii sunt reparate şi lanţurile ADN sunt aduse la forma iniţială, de către
mecanisme reparatoare celulare.
Mutagenii sunt agenţi care cauzează mutaţii. Mutagenii induc alterări ale ADN-ului, ceea
ce are ca rezultat fie distrugerea celulelor sau, în condiţiile unei reparări defectuoase, se
formează secvenţe anormale, ce vor fi transmise în celulele fiice. Aceste procese vor induce, în
consecinţă, defecte la naştere, prin afectarea dezvoltării organelor, care vor iniţia dezorganizarea
creşterii şi diferenţierii. Între substanţele mutagene se pot enumera:
-alchilanţii şi antimetaboliţii folosiţi în terapia cancerului;
-nitriţii anorganici utilizaţi pentru conservarea cărnii; mutagenicitatea nitriţilor organici
folosiţi în terapia anginei pectorale este discutabilă (nu a fost demonstrată);
-alcoolul etilic şi nicotina (acţiune mutagenă demonstrată experimental).
6. Carcinogeneza
Cancerogeneza este un proces multistadial şi de lungă durată, constând în transformarea
unei celule normale în celulă malignă. Are două etape distincte: iniţierea şi promovarea.
Astfel, în cancerul indus chimic se deosebesc două faze:
6.1. Etapa de iniţiere a carcinogenezei reprezintă o modificare celulară ireversibilă,

necesară, dar nu suficientă pentru a produce cancerul (unele substanţe, cum ar fi, uretanul,
produc numai iniţierea).
În această primă etapă se produce o alterare a genomului celular sub acţiunea unor factori
genotoxici — factori cancerigeni. Mutaţia somatică indusă de aceşti factori poate fi
reproductibilă şi susceptibilă să modifice comportamentul proliferativ al celulelor respective sau
poate să fie letală pentru celula somatică. Acţiunea factorilor cancerigeni este de lungă durată şi,
în final, poate să apară celula „iniţiată" malign.
6.2. Etapa de promovare a carcinogenezei este faza în care substanţele promotoare

singure nu produc cancer, dar îl produc acolo unde iniţierea a fost efectuată în prealabil (de
exemplu, uleiul de croton).
Iniţierea unei celule somatice în procesul de cancerogeneză şi transformarea ei în celulă
malignă în urma acţiunii factorilor care alterează informaţia genetică este urmată de proliferare
malignă în prezenţa unor factori favorizanţi ai cancerizării. Acţiunea factorilor favorizanţi ai
cancerogenezei defineşte a doua etapă a cancerizării — promovarea.
Există hidrocarburi cancerigene ce produc atât iniţierea, cât şi promovarea.
Factorii cancerigeni sunt reprezentaţi de:
- radiaţiile ionizante;
- unele virusuri;
- agenţii chimici:
 hidrocarburile policiclice (de exemplu, 3,4-benzpirenul);
 aminele aromatice (de exemplu, orto-aminonaftol, 2-naftil-hidroxilamina ce
rezultă din metabolizarea 2-naftilaminei folosită în industria coloranţilor);
 coloranţii azoici (de exemplu, dimetilaminoazobenzenul);
 nitrosaminele;
 uretanul;
 substanţele alchilante şi arilante, etc.
Cancerul (neoplazia) este o proliferare celulară neîngrădită şi metastazantă, a unor celule
somatice ce au suferit transformări caracteristice numite de tip malign, proliferare ce nu mai
poate fi controlată de mecanismele ce limitează creşterea şi diviziunea în ţesuturile diferenţiate.
Cancerizarea poate fi urmarea unei mutaţii somatice, deoarece agenţii mutageni au şi
acţiune cancerigenă şi, de asemenea, multe substanţe cancerigene au şi acţiune mutagenă.
Cancerigenele pot avea şi acţiune teratogenă.
În legătură cu mecanismul de acţiune al substanţelor cancerigene, există mai multe
ipoteze:
-legarea covalentă la ADN;
-alchilarea sau arilarea constituienţilor celulari;
-deleţii cromosomiale – în momentul cancerizării, celula încetează să mai fabrice unele
dintre proteinele pe care le producea normal; de aici, apare ipoteza că unele cancerigene
ar acţiona prin împiedicarea funcţiei sau producerii moleculelor cu rol de represori şi
derepresori ai transcripţiei codului genetic.
Locul de acţiune al substanţelor cancerigene este diferit:
-cancerigene ce acţionează la locul de aplicare al substanţelor, cum ar fi, la nivelul pielii
(de exemplu: producerea de epitelioame, la aplicare pe piele şi de sarcoame – la
injectarea s.c.);
-cancerigene ce acţionează la nivelul anumitor organe sau sisteme, indiferent de calea de
administrare (de exemplu, 3-metil-colantrenul, amestecat în dieta şobolanilor, produce
cancer mamar).
Tumorile pot fi produse de cancerigenul administrat sau de metaboliţii lui. Diferenţele
de specie şi rasă în susceptibilitatea la unele cancerigene sunt datorate capacităţii diferite de
metabolizare, inactivare şi eliminare a xenobioticelor.
Un alt factor ce influenţează carcinogeneza îl reprezintă constituţia genetică: unele forme
de cancer apar mai frecvent în anumite familii; la gemenii monozigoţi se întâlnesc mai frecvent
tumori maligne de acelaşi tip, decât la ceilalţi fraţi.
Hormonii necesari troficităţii unui organ pot stimula şi creşterea tumorilor organului
respectiv (de exemplu, Testosteronul stimulează cancerul de prostată); o stimulare hormonală
prelungită poate duce la cancerizarea organului ţintă (exemplu: stimularea prelungită a tiroidei,
prin hormonul tireotrop).
7. Teratogeneza
Teratogeneza reprezintă procesul care conduce la malformaţiile fătului, proces cauzat de
teratogeni. Mecanismele teratogenezei pot fi încadrate în două mari categorii, bazate pe
etiologia malformaţiilor congenitale determinate:
a) erori in programarea genetică cauzate de devierea genotipului embrionar sau
probabilitatea scăzută pentru eroare vizând un genotip normal;
b) agenţi sau factori ce interacţionează cu embrionul în timpul dezvoltării acestuia.
Un teratogen este un agent care poate determina perturbarea dezvoltării embrionului sau
fătului. Teratogenii pot conduce la întreruperea sarcinii sau pot cauza malformaţii congenitale.
În majoritatea cazurilor, anomaliile congenitale produse nu se transmit ereditar, celulele
germinale fiind numai rareori lezate. Deoarece dezvoltarea embrionară se face pe baza unui
program complicat, în care fiecare etapă presupune realizarea integrală a etapei precedente, iar
dezvoltarea în paralel a multiple ţesuturi şi organe presupune respectarea corelaţiilor înscrise în
programul genetic, simple întârzieri, chiar de scurtă durată, determinate în dezvoltarea unei
structuri anatomice de către un teratogen chimic, produc o defazare ce nu mai poate fi recuperată
şi copilul se naşte cu anomalie congenitală.
Malformaţiile congenitale se definesc ca defecte morfologice prezente la naştere.
Ele pot fi vizibile la exterior, pot fi la nivelul unor organe interne sau pot fi
microscopice. Factorii care le pot determina (care cuprind şi unele medicamente) se numesc
factori dismorfogeni. Denumirea de agent teratogen se foloseşte numai pentru acei agenţi
chimici care produc defecte anatomice majore, cum ar fi: deschizături palatale, focomielie,
anencefalie, etc. Factorii care produc defecte minore structurale sau funcţionale sunt denumiţi
agenţi dismorfogeni.
Agenţii dismorfogeni/ teratogeni chimici sunt reprezentaţi de:
 citostatice;
 hormonii sexuali (androgeni, estrogeni, progesteron);
 Talidomida; Debendox; barbituricele;
 Fenitoin;
 Vitamina D (în exces);
 Alcoolul (alcoolismul cronic).
La aceste medicamente, unii autori adaugă: Acidul acetilsalicilic, preparatele de fier,
anestezicele generale inhalatorii, glucocorticosteroizii, mineralocorticosteroizii, tetraciclinele,
derivaţii de sulfoniluree, sulfonamidele +/- trimetoprim, agenţii antitiroidieni. Consumul
substanţelor contraceptive în timpul primelor săptămâni de sarcină poate avea un efect teratogen.
Agenţii teratogeni includ şi agenţi infectioşi (virusul rubeolei, cytomegalovirus, virusul
varicelei, al herpesului, oxoplasma, sifilis), agenţi fizici (agenţi ionizanţi, hipertermia), factori ce
privesc starea de sănătate a mamei (diabetul), agenţi chimici, alţii decât medicamentele
(compuşi organici ai mercurului, erbicide, solvenţi industriali).
O concentraţie normală a vitaminei A este absolut necesară pentru dezvoltarea
embrionară, însă un surplus poate avea un efect negativ asupra sistemului nervos central. Este
indicat ca, în timpul sarcinii, să se limiteze aportul de vitamina A la aproximativ 700
micrograme/zi pentru evitarea efectului teratogen (în special, la nivelul rinichiului).
8. Efectele secundare în timpul tratamentului infecţiilor

Din microorganismele omorâte prin administrarea de chimioterapice antiinfecţioase se
eliberează toxine ce produc efecte septice, care se încadrează în reacţia Herxheimer. De aceea,
atunci când este de aşteptat o reacţie Herxheimer intensă, terapia trebuie începută cu doze mici
(de exemplu, doze mici de Cloramfenicol în febra tifoidă, doze mici de Penicilina G în sifilis,
doze mici de tuberculostatice în TBC).
Medicaţia infecţiilor, în special cea cu spectru larg (de exemplu, Tetraciclinele),
provoacă deseori o modificare a florei microbiene din tubul digestiv, arborele respirator, vagin,
tegumente, etc. Consecinţa o constituie frecventa apariţie a micozelor şi a suprainfecţiilor, între

care cele cu stafilococi rezistenţi la chimioterapicele antibacteriene.
9. Obişnuinţa, dependenţa, adicţia la medicamente

Obişnuinţa la un medicament este o scădere a reactivităţii după administrarea repetată a
medicamentului respectiv, pentru menţinerea constantă a efectului fiind necesară creşterea
progresivă a dozei.
Cauzele obişnuinţei pot fi:
 modificare în farmacocinetica medicamentului (de exemplu, o metabolizare mai rapidă,
prin inducţie enzimatică);
 scăderea numărului de receptori sau trecerea lor dintr-o formă în activă într-una inactivă
(de exemplu, scăderea numărului de receptori la Insulină în hiperinsulinemie);
 reacţii homeostatice ce antagonizează efectul unui medicament (de exemplu, reglarea
secreţiei de hormon tiroidian prin nivelul concentraţiilor plasmatice ale acestuia);
 mecanisme necunoscute.
Obişnuinţa se poate produce inegal pentru diferitele efecte ale unei substanţe. De
exemplu, la opiacee, obişnuinţa se produce pentru majoritatea efectelor, dar nu pentru efectul
intestinal, constipaţia necedând, indiferent de durata administrării.
Tahifilaxia este o obişnuinţă ce se instalează rapid. Nu poate fi înlăturată prin creşterea
dozei.
Mecanismele implicate pot fi:
a) depleţia depozitelor de mediatori într-un ritm mai rapid decât cel de refacere (de
exemplu, tahifilaxia la Efedrină);
b) depolarizarea: dozele crescătoare progresive de acetilcolină determină stimulare tot
mai puternică a structurilor sensibile, dar peste o anumită doză, acţiunea dispare şi
stimularea nu se mai produce, oricât s-ar mări doza (motivul este menţinerea
membranelor celulelor reactive în stare de depolarizare continuă).
Dependenţa. O serie de substanţe, inhibitoare sau excitatoare ale SNC, pot îndepărta
stări psihice neplăcute, pot provoca o senzaţie de bună stare psihică şi fizică sau creşterea acestei
senzaţii, dacă ea există în prealabil, până la atingerea stării de euforie. Fenomenul se poate
produce atât la oameni bolnavi, cât şi la oameni sănătoşi.
Euforia este o stare subiectivă plăcută, în care individul se simte satisfăcut sub aspect
fizic şi psihic, de propria sa persoană şi netulburat sau deplin satisfăcut de tot ceea ce îl
înconjoară.
Substanţele euforizante administrate repetat, pot produce, la anumite persoane, în funcţie
de particularităţile psihice, starea generală a sănătăţii şi de factorii de mediu, stări de
farmacodependenţă. În instalarea unei stări de farmacodependenţă, se deosebesc două etape:
instalarea dependenţei psihice, urmată de instalarea dependenţei fizice.
Dependenţa psihică se caracterizează prin:
a) senzaţia unei cerinţe (care este foarte puternică, dar nu are caracter irezistibil) de a
consuma produsul respectiv, pentru a obţine o stare de bună dispoziţie sau pentru a
îndepărta proasta dispoziţie instalată la întreruperea consumării sau din alte motive;
b) tendinţa de a creşte doza consumată este limitată sau absentă;
c) dependenţa psihică nu este însoţită de o dependenţă fizică, iar consumul produsului, faţă
de care persoana este dependentă psihic, poate fi întrerupt, fără a se produce o suferinţă
somatică, dar pot exista, pentru durate variabile, unele dificultăţi psihice, cefalee,
insomnii;
d) efectele nocive, când există, privesc pe dependent (de exemplu, în cazul tutunului), dar
uneori (în cazul halucinogenelor, de exemplu), pot fi comise şi acte antisociale.
Dependenţele psihice cele mai frecvent întâlnite sunt la tutun, cafea sau alte băuturi care
conţin cafeină.
Dependenţa fizică este o stare de intoxicaţie cronică sau periodică, consecinţă a utilizării
unui agent farmacologic euforizant. Printre caracteristici se pot enumera:
a) o nevoie irezistibilă (compulsivă) de a lua continuu agentul farmacologic, pentru
procurarea căruia dependentul utilizează orice mijloace;
b) o tendinţă de creştere a dozei;
c) existenţa dependenţei psihice, instalată în prealabil, precum şi a dependenţei fizice;
oprirea sau scăderea bruscă a consumului euforizantului respectiv produce reacţii
somatice, uneori suficient de puternice pentru a provoca moartea dependentului;
d) efectele dependenţei sunt nocive nu numai pentru dependent, ci, în majoritatea cazurilor,
şi pe plan social.
Prezenţa simultană a dependenţei fizice şi a celei psihice se numeşte adicţie.
Clinic, nu există dependenţă fizică, fără dependenţă psihică, astfel încât, noţiunea de
adicţie se suprapune practic celei de dependenţă fizică.
Oprirea bruscă a consumului substanţei care a determinat adicţia, produce reacţii
somatice care se încadrează în sindromul de abstinenţă, ce diferă în funcţie de substanţa
implicată şi, uneori, poate provoca moartea dependentului.
Alcoolul etilic provoacă cele mai frecvente adicţii. Alte substanţe cu acţiune asupra SNC,
care pot provoca adicţie, sunt: eterul, meprobamatul, barbituricele, paraldehida, cloralhidratul,
opiaceele.
Deoarece între starea de dependenţă psihică şi fizică există toate treptele intermediare şi,
uneori, delimitarea celor două stări este greu de făcut, OMS a introdus noţiunea mai
cuprinzătoare de farmacodependenţă. Conform definiţiei OMS, farmacodependenţa este starea
psihică, câteodată şi fizică, care rezultă din consumarea unui agent farmacologic şi este
caracterizată prin reacţii de comportare sau altele în care există totdeauna nevoia compulsivă
de a consuma un agent farmacologic în mod continuu sau periodic, în scopul de a-i simţi
efectele psihice şi, câteodată spre a suprima starea de indispoziţie consecutivă abstinenţei:
obişnuinţa poate coexista sau nu.
O persoană poate fi sub dependenţa mai multor substanţe.
10. Toleranţa locală a medicamentelor

10.1. La administrarea parenterală a medicamentelor
Deoarece administrarea intramusculară este uneori dureroasă, şi poate duce la apariţia
unor complicaţii, cum ar fi, necroza sau abcesele sterile, pentru unele medicamente se preferă
administrarea intravenoasă.
Aceasta are multe avantaje, dar există şi riscuri, cele mai grave efecte adverse locale
fiind flebitele si tromboflebitele. Soluţiile puternic iritante, administrate intravenos, în ciuda
diluării în sânge, pot leza endovena şi produce flebite sau tromboflebite, urmate de obstruarea
venei (de exemplu, la administrarea clorurii de calciu). Flebita reprezintă inflamarea venei.
Tromboflebita este termenul folosit atunci când un tromb intraluminal cauzează inflamaţia. De
obicei tromboflebita interesează venele piciorului, dar poate apărea şi la nivelul mâinii. Trombul
intraluminal cauzează durere, iritaţie şi poate bloca fluxul sanguin prin venă.
În cazul abordului vascular accidental se produce un hematom, iar pentru tratarea
acestuia se recomandă îndepărtarea canulei şi compresia locală cu pansament steril. Injectarea
prea rapidă a unei substanţe iritante poate produce spasm vascular.
O altă complicaţie a cateterismului este embolia gazoasă, ca urmare a injectării
intravenoase a unei mici cantităţi de aer.
Injectarea paravenoasă produce tumefiere locală, durere care se intensifică cu
administrarea. Nu se poate aspira sânge de pe canulă. Reacţia locală poate fi deosebit de severă,
ajungându-se la necroze extinse. Unul dintre efectele secundare ale utilizării parenterale de
fluorochinolonă este flebita. Apariţia acesteia este cauzată de lezarea endoteliului şi inflamaţia
consecutivă.
Cateterul venos central este modul de supravieţuire a pacienţilor care necesită o nutriţie
parenterală pe termen lung, iar infecţiile acestuia reprezintă o cauză des întâlnită de spitalizare şi
morbiditate. Două complicaţii severe ale cateterismului venos sunt celulita şi flebita supurativă.
Foarte multe soluţii injectabile produc reacţii inflamatorii şi, unele, chiar necroze la locul
de injectare. Antibioticele, mai ales dozele foarte mari de penicilină, care pot provoca necroze
importante şi abcese sterile, trebuie administrate prin perfuzie. La administrarea intramusculară
de penicilină apare durerea, care de obicei dispare în câteva ore, poate apare febră, şi mai pot
apărea erupţii de intensitate mică, urticarie, edem angioneurotic discret şi trecător. Foarte rar pot
să apară hemoragii şi necroze locale sau regionale.
S-au raportat cazuri de necroză aseptică după injectarea intramusculară de penicilină.
Aceasta a fost asociată cu tromboflebita şi o alterare severă a stării de sănătate. Astfel, s-a
demonstrat că durerea persistentă cu caracter de arsură la locul injectării de penicilină poate
indica o înclinaţie puternică spre efecte adverse, iar tratamentul ar trebui oprit imediat.
Ceftriaxon este o cefalosporină semisintetică din grupul chimioterapicelor antibacteriene
beta-lactamice care este rezistent la majoritatea beta-lactamazelor. Ceftriaxonul este de obicei
bine tolerat, efectele negative fiind rare, uşoare şi dispar după încetarea tratamentului. Toleranţa
locală este bună. Cazurile de flebită sunt foarte rare.
Soluţiile uleioase nu sunt niciodată complet resorbite, reacţiile de corp străin
determinate, ducând la închistarea unei proporţii variabile din produsul injectat, cu formarea
unor noduli, ce se menţin pentru tot restul vieţii. În funcţie de numărul injecţiilor administrate,
toate aceste tipuri de leziuni pot provoca scleroze şi retracţii musculare, cu grade diferite de
impotenţă funcţională.
Numeroase flegmoane apar după injecţiile cu substanţe puternic vasoconstrictoare
(adrenalina) sau cu soluţii uleioase. Astfel de efecte apar mai frecvent la persoanele cu rezistenţă
antiinfecţioasă scăzută, din cauza diferitelor tare organice. În flegmonul post-injecţional, cauza
principală e reprezentată de nerespectarea regulilor de asepsie si antisepsie.
Sindromul Nicolau, numit de asemenea şi “embolica cutis medicamentosa”, este
caracterizat de dermatita bine circumscrisă şi necroză aseptică după injecţie intramusculară. S-au
raportat cazuri de necroză severă la câteva zile după injectarea intramusculară de hidroxizin.
Un efect rar şi devastator al terapiei cu warfarină este necroza pielii, o consecinţă a
trombilor ocluzivi din vasele pielii şi ale ţesutului subcutanat. Tipic, necroza pielii indusă de
warfarină începe după 3-5 zile de la începerea tratamentului. Folosirea de doze mari de la
început, obezitatea şi sexul feminin par să crească riscul. Persoanele cu deficienţă ereditară de
proteină C, o proteină naturală anticoagulantă, au cel mai mare risc, chiar dacă sunt heterozigoţi.
Gentamicina nu se absoarbe pe cale orală, dar după administrare intramusculară se
absoarbe bine şi are o toleranţa locală bună.
Eritromicina se absoarbe bine după administrare orală şi difuzează bine în ţesuturi. Are o
toleranţă digestivă bună, dar este mai greu tolerată intramuscular sau intravenos.
10.2. La administrarea sistemică a medicamentelor

Administrarea orală a medicamentelor este de preferat pentru antiinflamatoarele folosite
în tratamentul durerii uşoare şi moderate. Poate să apară sângerare gastrointestinală, atât
datorită substanţelor, cât, mai ales datorită combinării acestora cu alte substanţe cu efecte
similare, cum ar fi, alcoolul. Având în vedere lezarea gastrică produsă de acidul acetilsalicilic
prin acţiune la nivelul mucoasei, acidul acetilsalicilic tamponat este de preferat celui
netamponat, pentru a evita microhemoragiile locale.
Ibuprofen, naproxen şi diclofenac sunt antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), care în
mod curent sunt eliberate fără prescripţie medicală şi sunt cel mai adesea recomandate ca
analgezice în artrită şi alte dureri reumatismale, întinderi musculare, luxaţii, dureri menstruale,
cefalee şi durere dentară. Aceste medicamente afectează în proporţii diferite integritatea
mucoasei gastrice.
Combinarea analgezicelor minore, ca acetaminofen sau acidul acetilsalicilic cu alcoolul

poate duce la o creştere a pierderii de sânge la nivel intestinal şi lezarea mucoasei gastrice.
Meloxicam este un antiinflamator nesteroidian cu un risc redus de a induce iritaţie
gastrică, datorită faptului că inhibă selectiv ciclooxigenaza 2 (COX-2).
10.3. La administrarea externă a medicamentelor

Pentru numeroase antiinflamatoare indicate în durerile musculare şi articulare se preferă
administrarea locală, percutan.
Toleranţa locală scăzută, poate determina, în cazul medicamenteor administrate extern
(pe tegumente sau mucoase) apariţia fenomenelor iritative locale (de exemplu: iritarea cutanată
sau iritarea mucoaselor bucală, conjunctivală, nazală, rectală, vaginală).
Ketoprofenul sau acidul 2-3-benzoil-fenil-propionic este cunoscut ca unul dintre cele mai
active antiflogistice şi antialgice dintre antiinflamatoarele nesteroidiene de sinteză.
Keptoprofenul se foloseşte pentru tratamentul percutan al inflamaţiilor articulare, al
durerii, al inflamaţiilor tendoanelor sau musculare. Toleranţa locală este bună şi poate fi folosit
şi de persoane cu pielea mai sensibilă.
Tratamentul afecţiunilor fungice cutanate cauzate de micelii cu tolciclat este relativ bine
tolerat local, dar au apărut şi o serie de reacţii adverse, cum ar fi, senzaţia de arsură, prurit,
roseaţă, deshidratare sau erupţii eritematoase.
O serie de unguente (cu chimioterapice antibacteriene, glucocorticosteroizi), aplicate
topic pe tegumente sau mucoase, pot determina, în special după administrare cronică,
modificarea florei bacteriene saprofite locale, dismicrobism şi suprainfecţii cu oportunişti
(infecţii fungice), care de obicei sunt greu de tratat.
Principii generale de tratament în intoxicaţii

“Toate substanţele sunt toxice: nu există nici o substanţă care să nu fie toxică.
Cantitatea este cea care face diferenţa între un toxic şi un medicament.”
(Paracelsus, 1493-1541)
1. Date generale despre intoxicaţii

Prin intoxicaţie sau otrăvire se înţelege ansamblul de simptome ce apar după
pătrunderea unui toxic în organism şi care constituie o stare patologică manifestată prin alterări
metabolice, histochimice, morfopatologice şi clinice, care pot fi superficiale sau profunde,
reversibile sau ireversibile.
Toxicul (substanţa toxică) este orice substanţă activă exogenă (de natură chimică,
biologică sau minerală), care, pătrunsă în organism pe diferite căi, provoacă alterări structurale şi
funcţionale, la diferite niveluri de organizare a materiei vii şi care se exprimă pe plan clinic
printr-o stare patologică.
Substanţa ce produce intoxicaţia poate fi:
 gazoasă;
 lichidă;
 solidă.
Factorii care influenţează toxicitatea unei substanţe sunt reprezentaţi de:
 proprietăţile fizico-chimice ale toxicului;
 doza de toxic;
 concentraţia toxicului;
 calea şi viteza de pătrundere a toxicului în organism;
 vârsta, sexul şi greutatea corporală a pacientului;
 predispoziţia individuală;
 obişnuinţa şi farmacodependenţa la substanţa respectivă;
 regimul alimentar;
 eventualele stări patologice.
Toxicitatea unei substanţe este relativă. Organismul nu poate diferenţia între "natural” şi
“sintetic”; “sintetic” nu înseamnă întotdeauna toxic, iar "natural” nu înseamnă întotdeauna că
protejează sau că nu prezintă riscuri. Orice substanţă activă trebuie evaluată în context biologic
(al comportamentului în organism).
2. Clasificarea intoxicaţiilor
Există mai multe criterii de clasificare a intoxicaţiilor.
2.1. În funcţie de durata expunerii se descriu intoxicaţii:
 acute (rezultă după o expunere de foarte scurtă durată, efectele apar în mai
puţin de 96 ore);
 subcronice (rezultă după o expunere de scurtă durată – expunere subacută,
experimental constând în doze multiple administrate până la 14 zile sau
expunere subcronică, experimental constând în doze multiple administrate
până la 90 de zile);
 cronice (rezultă după expunere îndelungată – luni sau ani).
2.2. După modul de producere intoxicaţiile pot fi
 accidentale;
 voluntare.
2.3. După calea de pătrundere în organism, intoxicaţiile pot fi:
 prin ingestie (digestive);

 prin inhalaţie (respiratorii);
 prin contact direct (calea dermică, de exemplu, pentru substanţele
liposolubile);
 parenterale;
 transplacentare.
2.4. În funcţie de mecanismul de acţiune intoxicaţiile pot fi cu:
 acţiune directă asupra structurilor;
 efect asupra funcţiei;
 efecte asupra aparatului genetic al celulei: mutaţii genice (modificări în
secvenţa de ADN); aberaţii cromozomiale; modificări în numărul
cromozomilor.
2.5. În funcţie de acţiunea toxică asupra organismului un toxic poate avea:
 toxicitate sistemică (afectează întregul organism sau mai multe organe):
acută, subcronică, cronică;
 toxicitate specifică de organ (afectează numai anumite organe, fără a afecta
organismul ca întreg).
3. Măsuri de tratament în intoxicaţii

În tratamentul intoxicaţiilor, mai ales al acelora acute, se impune respectarea unor
principii generale:
a) stabilirea toxicului;
b) intervenţia cu măsuri terapeutice iniţiale: suport al funcţiilor vitale;
c) intervenţia cu măsuri terapeutice generale:
 îndepărtarea toxicelor neabsorbite;
 grăbirea eliminării toxicelor deja absorbite;
d) intervenţia cu măsuri terapeutice specifice:
 antagonişti competitivi;
 antidoturi: fizice; chimice; fiziologice.
3.a. Stabilirea toxicului se va face prin toate mijloacele posibile: anamneza

pacientului, informaţii de la persoanele care îl însoţesc, se caută toate substanţele din preajma
pacientului, se recoltează de la pacient probe de sânge, urină, fecale.
3.b. Intervenţia cu măsuri terapeutice iniţiale

Sunt măsuri prestabilite, de resuscitare şi stabilizare a funcţiilor vitale, pentru a asigura
supravieţuirea intoxicatului şi a oferi timpul necesar unei investigări amănunţite a acestuia.
Intervenţia cu aceste măsuri se impune conform principiului de bază din toxicologia clinică: într-
o intoxicaţie se urmăreşte “tratarea pacientului şi nu a toxicului”.
Aceste măsuri terapeutice constau în:
 resuscitare cardiorespiratorie;
 oxigenoterapie;
 intubaţie orotraheală;
 ventilaţie asistată cu presiune pozitivă la sfârşitul expirului;
 corectarea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic;
 combaterea şi tratamentul convulsiilor şi al comei;
 tratarea şocului;
 urmărirea diurezei;
 urmărirea temperaturii corporale.
3.c. Intervenţia cu măsuri terapeutice generale

 Îndepărtarea toxicelor neabsorbite
Pentru toxicele pătrunse pe la nivelul pielii, se va face spălătura tegumentelor cu multă
apă şi săpun (cel puţin, 15 minute).
Dacă toxicele au pătruns prin sacul conjunctival, se vor spăla abundent ochii cu multă
apă sau cu ser fiziologic, în jet cu presiune mică, circa 10-15 minute.
Pentru toxicele ingerate există mai multe tipuri de măsuri terapeutice:
i. Provocarea vărsăturii (emezei) este utilă doar în primele 2-3 ore de la ingestie, când
încă toxicul nu a fost absorbit. Unii autori admit că eficienţa acestei măsuri poate rămâne
semnificativă până la maxim 4 ore postingestie. Provocarea vărsăturii se poate realiza prin:
- stimularea mecanică faringiană;
- administrare de sirop de Ipeca, 13-20 ml (indicat mai ales la copii); indicaţia siropului
de Ipeca se recomandă la maximum 4-6 ore după ingestia toxicului, cu excepţia situaţiilor care
întârzie motilitatea şi absorbţia (alimente în stomac, antinevralgice, opiacee etc.);
- administrare de Apomorfină, 0.1 mg/kg corp subcutanat (este agonist pe receptorii
opiacei - produce greţuri şi vărsături prin mecanism central); unii autori contraindică această
măsură terapeutică din cauza efectelor sale adverse, cum sunt sedarea şi deprimarea respiratorie.
Dacă după administrarea apomorfinei, persistă depresia respiratorie, se administrează un
antagonist al receptorilor opiacei: Naloxon (cu efect rapid, timp de 1-4 ore; blochează acţiunea
apomorfinei şi, mai ales, înlătură deprimarea respiratorie produsă). Apomorfina nu se
administrează în intoxicaţia acută cu opiacee, deoarece scade sensibilitatea centrilor respiratori
la variaţiile concentraţiei de CO2, accentuând deprimarea respiratorie.
Provocarea vărsăturii prezintă următoarele contraindicaţii:
- copii sub 6 luni;
- comă (risc de aspirare a conţinutului gastric şi asfixie);
- intoxicaţii cu acizi sau baze (o nouă trecere a toxicului la nivelul mucoasei agravează
leziunile, iar efortul poate produce perforaţii);
- intoxicaţii cu solvenţi organici (fiind volatili pot produce pneumonie chimică);
- persoane cu afecţiuni cardiovasculare (risc de colaps);
- persoane în vârstă, cu ateroscleroză cerebrală, hipertensiune arterială (pericol de
hemoragie cerebrală);
- pacienţi cu emfizem (risc de pneumotorax);
- gravide (risc de declanşare a travaliului).
Există situaţii în care administrarea cărbunelui activat este o alternativă preferabilă la
provocarea vărsăturii, având o eficienţă egală cu siropul de Ipeca, dar şi o siguranţă mai mare.
Aceste situaţii pot fi date de:
- compuşi care pot produce rapid declanşarea de convulsii (antidepresive triciclice,
stricnină, camfor, izoniazidă);
- compuşi care se absorb rapid şi generează rapid coma (cloralhidrat, antidepresive
triciclice);
- bolnavi cu tulburări de hemostază;
- vărsături intense provocate de intoxicaţii;
- bolnavi cu hipertensiune arterială;
- sarcină în ultimul trimestru.
ii. Spălătura gastrică se realizează cu sonde moi tip Fouché, pentru îndepărtarea
toxicelor neabsorbite din stomac. Este eficientă în primele 3-6 ore postingestie.
Spălătura poate fi simplă, cu cantităţi mici de lichid 100-150 ml, repetat până la 1-2 l.
La lichidul de spălătură se poate adăuga cărbune activat, ce adsoarbe toxicul pe suprafaţa

sa, împiedicând absorbţia acestuia.
În lichidul de spălătură se mai poate adăuga NaCl, soluţii slab acide sau antidoturi.
Numai anumite intoxicaţii necesită utilizarea unor soluţii speciale de lavaj: bicarbonat de
sodiu (pentru intoxicaţiile cu fier), acetat de amoniu (în intoxicaţiile cu formaldehidă), gluconat
de calciu (pentru intoxicaţiile cu acid oxalic, fluor) etc.
Antidoturile chimice, cum ar fi, permanganatul de potasiu 1/5000, acidul tanic 4% sunt
utilizate în intoxicaţiile cu alcaloizi, pentru precipitarea acestora.
Laptele şi albuşul de ou sunt utile în intoxicaţia cu clorură mercuroasă şi fenoli.
Contraindicaţiile spălăturii gastrice sunt cele menţionate la provocarea vărsăturii, la care
se adaugă următoarele:
+ convulsii;
+ bolnavi cu agitaţie psihomotorie;
+ intoxicaţii cu substanţe proconvulsivante (de exemplu, stricnina); în aceste cazuri, prin
introducerea sondei gastrice, există riscul de creştere a frecvenţei şi severităţii crizelor
convulsive.
!!! Spălătura gastrică se poate realiza la comatoşi, numai după intubaţie orotraheală.
iii. Administrarea de purgative se face pentru îndepărtarea toxicului ingerat şi a

eventualilor produşi rezultaţi din biotransformarea acestuia sau chiar îndepărtarea toxicului ce se
elimină prin bilă sau prin mucoasa intestinală.
Se administrează per os sau pe sondă gastrică sulfat de sodiu, sulfat de magneziu, în
cantitate de 30 g, dizolvate în 200 ml apă.
Se preferă purgativele osmotice, cu excepţia intoxicaţiei produse cu acizi, baze sau
solvenţi organici.
Administrarea purgativelor prezintă următoarele contraindicaţii:
- abdomen acut chirurgical;
- sarcină;
- intoxicaţia acută cu acizi sau baze.
În intoxicaţia cu fenoli se administrează ulei de ricin, 30-120 ml.
iv. Administrarea de diuretice – se preferă diureticele osmotice. Dacă în intoxicaţie este

implicat un nefrotoxic (atât prin el însuşi, cât şi prin metaboliţii săi activi), se folosesc cu
precauţie diuretice de ansă (de exemplu, Furosemid i.v.).
 Grăbirea eliminării toxicelor deja absorbite

i. Diureza forţată se practică pentru substanţele cu eliminare la nivel renal.
Se administrează soluţii hiperosmolare sau volume mari de soluţii izotonice la care se
adaugă un diuretic de ansă, Furosemid, iv.
În intoxicaţiile cu substanţe al căror clearance renal este crescut prin alcalinizarea urinii,
se administrează perfuzie cu:
- Manitol;
- ser fiziologic;
- glucoză;
- bicarbonat de sodiu.
În intoxicaţiile cu substanţe al căror clearance renal este crescut prin acidifierea urinii, se
administrează perfuzie cu:
- Manitol;
- ser fiziologic, glucoză;
- clorură de amoniu.
În intoxicaţiile în care clearance-ul renal al toxicului nu este influenţat de alcalinizarea
sau acidifierea urinii, se practică diureză osmotică neutră, cu:
- Manitol;
- ser fiziologic, glucoză;
- clorură de potasiu.
Contraindicaţii:
- simptome de edem cerebral sau edem pulmonar;
- insuficienţă cardiacă congestivă cronică;
- suspiciuni de hemoragie cerebrală;
- insuficienţă renală cronică.
ii. Hemodializa
Indicaţii:
- intoxicaţii cu substanţe cu dializanţă mare (toxice cu greutate moleculară mică, care nu
se leagă covalent de proteine: de exemplu, barbiturice, izoniazidă, difenilhidantoină);
- intoxicaţii cu substanţe nefrotoxice (etilenglicol, tetraclorură de carbon, săruri solubile
de Hg, Pb, As, toxice din Amanita faloides, chimioterapice antibacteriene nefrotoxice).
Contraindicaţii:
- hemoragii digestive;
- hemoragii cerebrale recente;
- alergie la heparină.
iii. Exsangvinotransfuzia
Indicaţii:
- se aplică mai ales la intoxicaţiile copiilor;
- intoxicaţii ce evoluează cu hemoliză intravasculară;
- intoxicaţii ce evoluează cu insuficienţa renală acută;
- intoxicaţii în care substanţele toxice realizează concentraţii mari în sânge.
iv. Hemoperfuzia constă în trecerea sângelui printr-un cartuş filtrant, în care se găseşte
cărbune activat sau un schimbător de ioni.
Indicaţii:
- în intoxicaţii severe, când terapia funcţională şi de susţinere nu ameliorează evoluţia
clinică;
- comă toxică profundă;
- complicaţii pulmonare grave;
- comă profundă sau stop cardiorespirator tranzitor, care a necesitat ventilaţie imediată.
3.d. Intervenţia cu măsuri terapeutice specifice

Măsurile terapeutice specifice constau în utilizarea de antagonişti competitivi ai
receptorilor sau inhibitori ai situsurilor enzimatice pe care acţionează toxicele sau în utilizarea
de antidoturi.
i. Antagoniştii competitivi acţionează conform legii acţiunii maselor, cuplându-se cu
situsului de afinitate al receptorului şi blocând cuplarea acestuia cu agonistul (toxicul). Astfel, se
antagonizează reacţia de răspuns iniţiată de agonist.
Exemple:
 Atropina = antidot în intoxicaţia acută cu organofosforate;
 Pilocarpina, Neostigmina = antidoturi în intoxicaţia acută cu atropină;
 Flumazenil = antidot în intoxicaţia acută cu benzodiazepine;

 Naloxone, Naltrexone, Nalmefene = antidoturi în intoxicaţia acută cu morfină sau cu
derivaţi opiacei de sinteză şi de semisinteză (agonişti ai receptorilor opioizi).
ii. Antidoturile sunt substanţe care au proprietatea de a inactiva toxicul, interacţionând cu

acesta.
o Antidoturile fizice
Mecanismul de acţiune este fizico-chimic simplu, legăturile rezultate fiind stabile pentru
maximum 4 ore, astfel încât, este necesară grăbirea evacuării complexului format, prin
administrarea de purgative. În caz contrar, legăturile se rup şi toxicul este din nou eliberat.
De exemplu, cărbunele activat adsoarbe toxicul, formând un complex inactiv, care nu se
absoarbe, ci se elimină pe cale intestinală.
o Antidoturile chimice
Sunt agenţi chelatori, ce posedă grupări sulfhidrice sau amino, care reacţionează cu ionii
metalici din toxice, formând compuşi inactivi, care sunt rapid eliminaţi pe cale renală.
Un inconvenient ce apare în aplicarea chelatorilor este reprezentat de faptul că acţiunea
lor este limitată de fenomenul de interferenţă şi inhibiţie competitivă. În organism există
numeroase metale indispensabile vieţii celulare şi agenţi chelatori naturali, cum sunt enzimele şi
compuşii cu grupări sulfhidrice, ca cisteina şi derivaţii săi. Astfel, chelatorii endogeni pot intra
în competiţie cu chelatorii antidot, împiedicând eliminarea toxicului din organism.
Agenţii chelatori acţionează şi asupra ionilor endogeni, de exemplu, Ca2+, pe care-i vor
chela; astfel, apare o competiţie între ionii metalici ai toxicului şi ionii endogeni. În exemplul
dat, se produce eliminarea crescută a calciului din organism, adică hipocalcemie. De aceea,
tratamentul cu agenţi chelatori se va face sub controlul calcemiei şi pe o durată de 2-4 zile,
pentru evitarea unei mobilizări active a ionilor metalici, ce poate antrena reacţii adverse,
mergând până la şoc anafilactic.
Agenţii chelatori formează cu ionii metalici compuşi relativ stabili, care se desfac şi,
astfel, toxicul se acumulează la nivel renal, producând nefrotoxicitate. De aceea, este necesară
grăbirea eliminării acestor complexe, prin alcalinizarea urinii. Aceste complexe se elimină la
nivel renal, predominant prin mecanism tubular, dar şi prin filtrare glomerulară.
Exemple:
 Dimercaptopropanol (DMP) - utilizat în intoxicaţia cu metale Hg, As, Cu, Bi, Cr, Sb,
Co, Zn, Ni. Este contraindicat în intoxicaţia cu Cd, Pb, Fe, Se, Va, cu care formează
compuşi toxici.
 Sarea de calciu sau de sodiu a EDTA (acid etilen-diamino-tetra-acetic) –indicate în
intoxicaţia cu Pb, Cr, Cu, Cd, Mn, Ni.
 DTPA (acid dietilen-triamino-penta-acetic) – utilizat în intoxicaţia cu Pb, Hg.
 Desferal (Deferoxamina) – utilizat în intoxicaţia cu fier, hemocromatoză, hemolize
(chelează doar fierul liber, nu şi pe cel legat în hemoglobină).
 D-Penicilamina (Cuprenil®) – chelează ionii de Cu, în boala Wilson (degenerescenţa
hepatolenticulară).
o Antidoturile fiziologice
Sunt substanţe care acţionează indirect asupra toxicului, de obicei, prin intervenţia unor
mecanisme enzimatice.
Exemple:
 Albastrul de metilen – utilizat în intoxicaţia cu substanţe methemoglobinizante (nitriţi,
nitraţi, aminohidrazine, anilina, fenacetina).
 Alcoolul etilic – folosit în intoxicaţia cu alcool metilic. Ambele substanţe folosesc

aceeaşi enzimă de metabolizare. Metanolul nu e toxic decât după metabolizare, când
rezultă formaldehidă şi acid formic. Astfel, dacă antidotul (alcoolul etilic) se
administrează în primele 2 ore de la intoxicaţia cu metanol, etanolul captează enzima,
astfel încât metanolul nu mai poate fi metabolizat.
 Tiosulfat de sodiu, Nitrit de sodiu – utilizate în intoxicaţia cu cianuri.
An universitar 2014-2015
Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor

Parasimpaticoliticele sunt substanţe cu acţiune inhibitoare asupra componentei
parasimpatice a sistemului nervos vegetativ.
Clasificarea parasimpaticoliticelor:
1. Blocante (antagonişti competitivi) ale receptorilor muscarinici (antimuscarinice sau M-
colinolitice)
2. Blocante ale receptorilor nicotinici:
2.1. blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul ganglionilor vegetativi (ganglioplegice
sau substanţe anti-Nn);
2.2. blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul joncţiunii neuromusculare (miorelaxante
cu acţiune sinaptică sau curarizante sau substanţe anti-Nm).
I. Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor la nivel neuromuscular şi al SNC:

1. efecte ale antimuscarinicelor:
1.1. miorelaxante (anticolinergice centrale – antagonişti competitivi ai receptorilor
muscarinici ai neuronilor intercalari medulari): Clorzoxazona, Ciclobenzaprina,
Carisoprodol, Clorfenezina, Metaxolona, Metocarbamol, Orfenadrina;
 indicaţii: spasm muscular localizat al musculaturii striate;
1.2. antiparkinsoniene:
 clasificare:
 anticolinergice centrale şi periferice: Benztropina;
 anticolinergice centrale (antagonişti competitivi ai receptorilor muscarinici ai
neuronilor intercalari medulari): Trihexifenidil, Orfenadrina, Biperiden,
Prociclidina, Difenciclimin;
 indicaţii: în terapia bolii Parkinson şi a pseudoparkinsonismului;
1.3. antiemetice: Atropina, Scopolamina, Butilscopolamina (Butilscopolamina – este
medicaţie de elecţie în tratamentul răului de mişcare);
1.4. sedare şi amnezie retrogradă după administrarea de Scopolamină:
 indicaţii: în stări de agitaţie psihomotorie de diverse etiologii;
 contraindicaţii: la persoanele care efectuează munci de precizie, conducători
auto;
1.5. agitaţie psihomotorie, stări confuzionale, delir, halucinaţii, psihoze: aceste efecte apar la
doze toxice de atropină;
1.6. antidot în intoxicaţia acută cu organofosforate sau cu muscarină;
2. efecte ale blocantelor totale sau parţiale ale receptorilor nicotinici Nm:
2.1. miorelaxante cu acţiune la nivelul sinapsei neuromusculare:
 clasificare:
 curarizante nedepolarizante (de ordinul I; pahicurare):
 derivaţi isochinolinici: D-Tubocurarina, Atracurium, Cisatracurium,
Doxacurium, Mivacurium, Metocurine;
 derivaţi steroidieni: Pipecuronium, Pancuronium, Rocuronium,
Vecuronium;
 alte structuri: Gallamine;
 curarizante depolarizante (de ordinul al II-lea; leptocurare):
 Succinilcolina.
Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru, Şef lucr. Dr. Cristina Mihaela Ghiciuc 22
3. indicaţii: pentru producerea miorelaxării în intervenţii chirurgicale; laringoscopii,

bronhoscopii; esofagoscopii; manevre ortopedice; profilaxia rupturilor musculare, a
fracturilor etc, în terapia cu electroşoc a bolilor psihice;
4. efecte ale blocantelor receptorilor nicotinici Nn:
4.1. Camsilat de trimetafan (are utilizare clinică limitată):
 indicaţii: în crize acute de HTA, cu sau fără complicaţii (insuficienţă cardiacă
acută, edem pulmonar acut), pentru realizarea unei hipotensiuni controlate, în
vederea reducerii sângerării în chirurgia oftalmologică şi neurochirurgie.
II. Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor la nivelul globilor oculari:

1.1. midriază: Homatropina, Ciclopentolat, Tropicamida
 indicaţii: producerea midriazei în scop terapeutic în infecţii oculare (irite, irido-
ciclite), în tratamentul prolapsului irian etc;
1.2. ciloplegie: efect advers, deoarece blochează drenarea umorii apoase; de aceea, sunt
contraindicate în glaucom;
1.3. reducerea secreţiei lacrimale: efect advers;
1.4. fotofobie: efect advers;
1.5. tulburări de vedere (vedere neclară): efect advers;
2.1. cresc presiunea intraoculară; de aceea, sunt contraindicate în glaucom;
3.1. Camsilatul de trimetafan, prin parasimpatoplegie, determină vedere ”voalată” şi
precipitarea crizei de glaucom.
III. Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor la nivelul aparatului

cardiovascular:
1.1. creşterea frecvenţei este precedată de o bradicardie însoţită de tulburări de ritm:
 indicaţii: asistolie;
 contraindicaţii: leziuni ateromatoase coronariene severe; tulburări de ritm;
tulburări de conducere; insuficienţă cardiacă;
1.2. vasodilataţie cutanată la doze mari (în special, în jumătatea superioară a corpului şi
hipotensiune arterială);
1.3. test în electrofiziologie pentru diagnosticul sindromului WPW (Atropină, Scopolamină);
2.1. tahiaritmii prin efect de antagonist alosteric pe M2 cardiaci: Gallamina, Pancuronium,
Rocuronium;
2.2. hipotensiune arterială prin eliberare de histamină, prin efecte ganglioplegice şi de
blocare a medulosuprarenalei (D-Tubocurarina);
3.1. Camsilatul de trimetafan, prin simpatoplegie, determină hipotensiune ortostatică
marcată şi inhibarea ejaculării.
IV. Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor la nivelul aparatului respirator:

1.1. bronhodilataţie (efect evident doar la persoanele cu astm bronşic):
 indicaţii: tratamentul astmului bronşic cu debut recent (Atropina, Ipratropium,
Oxitropium, Tiotropium);
 dezavantaj: determină o creştere a vâscozităţii secreţiei bronşice;
1.2. reducerea secreţiei apoase a glandelor bronşice (determină creşterea vâscozităţii

secreţiei bronşice):
 indicaţii: tratamentul astmului bronşic cu debut recent (Atropina, Ipratropium,
Oxitropium, Tiotropium) şi premedicaţie în anestezie (Atropina, Scopolamina
etc);
 dezavantaj: determină o creştere a vâscozităţii secreţiei bronşice.
V. Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor la nivelul aparatului digestiv şi

genitourinar:
1.1. relaxarea musculaturii netede digestive sau genito-urinare:
 indicaţii ca antispastice (dureri colicative digestive sau genito-urinare, sindromul
colonului iritabil etc):
 alcaloizi naturali: Atropina, Scopolamina,
 amine cuaternare: Butilscopolamina, Propantelina, Metantelina,
Metscopolamina, Clidinium, Isopropamida, Mepenzolat, Glicopirolat,
Oxifenonium, Tridihexetil,
 amine terţiare: Pirenzepina (antimuscarinic selectiv anti-M1, anti-M3),
Telenzepine (antimuscarinic selectiv anti-M1, anti-M3), Diciclomin
(Dicicloverine), Oxifenciclimin.
 efect advers: constipaţie (efect cu durata de 3 zile);
1.2. inhibarea secreţiei apoase a glandelor digestive:
 contraindicaţii: boala ulceroasă cu hipersecreţie acidă;
1.3. creşterea tonusului sfincterului vezical:
 indicaţii: tratamentul incontinenţei urinare (din meningomielocel, din boli
neurologice, după prostatectomie, enurezis);
 amine cuaternare: Trospium, Emepronium,
 amine terţiare:
 neselective: Oxibutinin, Tolterodin, Propiverin;
 selective: Darifenacin (anti-M3), Solifenacin (anti-M1, anti-M3);
 efect advers: retenţie acută de urină;
 contraindicaţii: hiperplazie benignă de prostată.
VI. Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor la nivelul altor glande exocrine:

1.1. reducerea secreţiei apoase a glandelor salivare:
 indicaţii: premedicaţie în anestezie sau intervenţii chirurgicale în regiunea buco-
faringiană (Atropina, Scopolamina);
 efect advers: reducerea secreţiei salivare (senzaţie de gură uscată);
1.2. inhibarea secreţiei apoase a glandelor sudoripare:
 indicaţii: alternativă în hiperhidrozis (Atropina, Scopolamina);
 efect advers: reducerea secreţiei sudoripare (uscăciunea tegumentelor);
 contraindicaţii: expunerea la soare.
Intoxicaţia cu substanţe organofosforate
Substanţele organofosforate blochează ireversibil acetilcolinesteraza – enzimă care

hidrolizează acetilcolina (Ach). Astfel, Ach se acumulează în cantităţi mari la nivelul
receptorilor colinergici, producând efecte muscarinice şi nicotinice intense şi de lungă durată.
Aceste substanţe sunt liposolubile, sunt bine absorbite şi exercită acţiune atât la nivel
central, cât şi periferic, dar predominant apar manifestări:
 oculare;
 intestinale;
 la nivelul musculaturii striate.
Se absorb repede pe orice cale, chiar şi prin tegumente (sub formă de soluţii, vapori,
pulberi).
Substanţele organofosforate sunt utilizate ca:
 medicamente: Ecotiofat, Metrifonat;
 insecticide agricole: Parathion, Malathion;
 gaze toxice de luptă: Sarin, Tabun, Soman.
Intoxicaţiile accidentale se produc pe cale:
 cutanată;
 pulmonară, dar şi
 orală.
Intoxicaţia acută cu substanţe organofosforate

La câteva minute după absorbţia toxicului (mai ales, prin inhalare de vapori sau
aerosoli), apar fenomene locale şi generale:
 mioză;
 congestie conjunctivală;
 rinoree;
 senzaţie de constricţie toracică;
 dispnee (prin bronhoconstricţie şi hipersecreţia apoasă a glandelor bronşice).
Toxicul ingerat determină manifestări digestive precoce:
 greţuri;
 vărsături;
 diaree;
 dureri abdominale.
După absorbţie cutanată apar:
 transpiraţii;
 fasciculaţii musculare (în imediata vecinătate a regiunii cutanate expuse).
În ansamblu, intoxicaţia acută cu compuşi organofosforaţi se caracterizează prin:
i. efecte muscarinice:
- mioză;
- lăcrimare;
- hipersalivaţie;
- hipersudoraţie;
- hipersecreţie bronşică;
- bronhospasm;
- hipotensiune arterială;
- bradicardie;
- colici abdominale;
- relaxare sfincteriană cu incontinenţă de fecale, urină;
ii. efecte nicotinice:
- astenie fizică;
- contracturi musculare involuntare;
- fasciculaţii musculare difuze;
- paralizia musculaturii striate (risc de paralizie a muşchilor respiratori);
iii. manifestări la nivelul SNC:

- confuzie mintală;
- ataxie;
- pierderea reflexelor osteotendinoase;
- respiraţie de tip Cheyne-Stokes;
- convulsii generalizate;
- comă;
- paralizia centrilor respiratori şi vasomotori.
Moartea survine prin insuficienţă respiratorie şi insuficienţă cardiovasculară.
Diagnostic de laborator: determinarea acetilcolinesterazei în eritrocite şi în plasmă.
Tratament
a. Măsuri generale
- scoaterea de sub influenţa toxicului (sau aplicarea măştii de gaze);
- spălarea abundentă a tegumentelor şi mucoaselor;
- spălătură gastrică;
- respiraţie artificială;
- oxigenoterapie;
- tratamentul cu Diazepam al convulsiilor;
- tratamentul şocului.
b. Măsuri specifice
b.1. Administrarea de Atropină (antidot) se face cu urmărirea diametrului pupilar şi a
frecvenţei cardiace. În urgenţă, se administrează doze mari (i.m., i.v. – repetat la 10
minute, până la doza de 50 mg, în prima zi); se continuă până când fenomenele
muscarinice dispar şi nu mai reapar (până când dimensiunea pupilei revine la
normal).
b.2. Tratamentul cu reactivatori de colinesterază – derivaţi oximici (pentru că blocarea
este ireversibilă):
- Pralidoxima (Toxogonin), Obidoxima trebuie administrate în primele 3 ore,
înainte ca enzima să sufere procesul de îmbătrânire;
- Diacetilmonoxima – are avantajul că traversează bariera hematoencefalică şi
reactivează acetilcolinesteraza din SNC.
Efectul apare, în primul rând, la nivelul joncţiunii neuro-musculo-striate, după
administrare i.v., restabilind răspunsul motor în câteva minute.
b.3. Administrare de colinesterază pură (foarte scumpă).
b.4. Administrare de plasmă umană în perfuzie (conţine cantităţi mari de
pseudocolinesterază).
b.5. Administrare de concentrat liofilizat de pseudocolinesteraze din plasmă umană.
Observaţie: Sindromul colinergic muscarinic este întâlnit şi în intoxicaţia acută cu

Pilocarpină, intoxicaţia acută cu Amanita muscaria, intoxicaţia acută cu carbamaţi.
Intoxicaţia cronică cu substanţe organofosforate

Apare după o expunere îndelungată la toxic şi se manifestă mai ales prin fenomene la
nivelul SNC:
- polinevrită severă cu tulburări senzoriale;
- ataxie;
- astenie fizică;
- reducerea reflexelor osteotendinoase;
- contracturi musculare;
- fasciculaţii musculare.
Starea mai gravă se manifestă prin paralizie flască după săptămâni, luni, urmată de
paralizie spastică, cu exagerarea reflexelor osteotendinoase şi reducerea masei musculare (care
se poate reface după 2-3 ani).
Nu se cunoaşte un tratament specific al acestui sindrom neurotoxic (unii autori
recomandă tratamentul cu vitamina B1, vitamina B6, vitamina B12, fizioterapie).
Intoxicaţia cu nicotină
1. Date generale despre nicotină
Nicotina este principalul alcaloid din frunzele de tutun, în care se găseşte ca sare a
acizilor citric şi malic. Este extrasă din frunzele speciilor de Nicotiana tabacum, Nicotiana
rustica, Nicotiana americana. Are formula chimică C10H14N2, fiind o bază terţiară formată
dintr-un nucleu piridinic şi un nucleu pirolidonic.
Frunzele de tutun uscate conţin 2-8% nicotină. A fost izolată de catre Posselt şi Remann,
în anul 1828, iar sinteza ei a fost realizată de Pictet, în anul 1913. Nicotina este conţinută fie în
produsele din tutun folosite în scop recreativ, fie în medicamente folosite în tratamentul
sevrajului.
Nicotina este agonist al receptorilor nicotinici ai ganglionilor vegetativi şi ai plăcii
terminale. Doze mici de nicotină stimulează receptorii nicotinici situaţi la nivel ganglionar şi la
nivelul joncţiunii neuromusculare, producând, apoi, paralizia descendentă a sistemului nervos
central. Nicotina stimulează şi apoi paralizează centrul vasoconstrictor medular.
Acţiunea pe receptorii nicotinici se manifestă dependent de doză:
o la doze mici, stimulează aceşti receptori şi determină eliberarea de adrenalină
(creşte frecvenţa cardiacă, creşte presiunea sangvină, creşte frecvenţa
respiratorie, creşte nivelul sangvin al glucozei);
o la doze mari, blochează receptorii nicotinici, determinând efecte toxice.
Nicotina este absorbită rapid prin tractul respirator, mucoasa bucală şi piele.
Absorbţia gastrică este minimă dacă pH-ul nu este crescut.
Datorită volatilităţii şi caracteristicilor sale de liposolubilitate şi hidrosolubilitate,
nicotina pătrunde în organism pe toate căile: respiratorie, cutanată, digestivă.
La nivelul mucoasei bucale se absoarbe instantaneu, în timp ce la nivelul mucoasei
gastrice se absoarbe mai greu, din cauza faptului că, după ingestie, produce efecte iritative la
acest nivel, precum şi greţuri şi vărsături, prin mecanism central, eliminându-se o parte
importantă din cantitatea ingerată. Absorbţia cutanată este, de cele mai multe ori, mai rapidă
pentru alcaloidul liber, decât pentru sărurile sale cu acizii. Se distribuie rapid în sânge şi
traversează bariera hematoencefalică.
2. Intoxicaţia acută cu nicotină

Intoxicaţia accidentală poate surveni prin ingestia de insecticide cu nicotină, iar la copii,
după ingestia de tutun.
Doza letală este de 40 mg sau o picătură de nicotină lichidă pură. Conţinutul în nicotină a
două ţigări obişnuite este de 40 mg, dar, din fericire, cea mai mare cantitate de nicotină din ţigări
este distrusă prin ardere sau/şi scuturarea repetată a ţigării.
Apariţia simptomelor caracteristice intoxicaţiei este rapidă:
o astenie, contracturi musculare involuntare, fasciculaţii musculare, paralizii ale
musculaturii striate;
o hipersalivaţie;
o greţuri, vărsături, diaree, dureri abdominale;
o transpiraţii reci;
o cefalee, ameţeli;
o tulburări vizuale şi auditive;
o tahicardie, hipertensiune arterială, urmate de colaps, convulsii terminale.
De cele mai multe ori, moartea nu se produce, din cauza evacuării tutunului prin
vărsăturile de natură centrală, provocate de cantitatea iniţială de nicotină absorbită.
Moartea se poate produce prin insuficienţă respiratorie, produsă de paralizia muşchilor

respiratori sau/şi stop respirator prin mecanism central.
Intoxicaţia acută cu nicotină nu are antidot.
Tratamentul constă în aplicarea măsurilor generale şi simptomatice de suţinere a
funcţiilor vitale, presupunînd:
o susţinerea respiraţiei (ventilaţie artificială);
o oxigenoterapie;
o tratamentul şocului.
Excesul muscarinic rezultat din stimularea ganglionului parasimpatic poate fi controlat
cu atropină. Convulsiile sunt controlate cu anticonvulsivante administrate pe cale parenterală,
cum ar fi, diazepamul. Blocada neuromusculară nu răspunde la tratament farmacologic,
impunând aplicarea respiraţiei artificiale.
Nicotina este, însă, metabolizată şi excretată relativ repede. Pacienţii care supravieţuiesc
în primele 4 ore pot fi recuperaţi complet, dacă hipoxia nu a produs leziuni cerebrale.
Observaţie: sindromul colinergic nicotinic (tahicardie, hipertensiune arterială, fasciculaţii
musculare, paralizii ale musculaturii striate) este întâlnit şi în intoxicaţia acută cu diverse
anticolinesterazice.
3. Intoxicaţia cronică cu nicotină

Tutunul este ’’un instrument al morţii’’ în faţa căruia nu poţi rămâne neutru. Pe parcursul
câtorva secole, fumatul a fost şi, din nefericire, a rămas un flagel al societăţii umane făcând
inconştient victime. În ţările occidentale, după o susţinută campanie antitutun, numărul
fumătorilor este în continuă scădere.
În schimb, creşte numărul fumătorilor în fostele ţări comuniste, producătorii occidentali
găsind aici o vastă piaţă de desfacere. După Organizaţia Mondială a Sănătăţii, la un fumător din
occident care abandonează fumatul apar trei noi fumători din Estul Europei. (Centers for
Disease Control and Prevention, 2005)
În prezent, tabagismul este considerat o maladie care are toate caracteristicile unei
epidemii sau, mai exact, ale unei pandemii a secolului. S-a estimat că pierderile anuale nete din
cauza tutunului, suferite de resursele financiare ale planetei se ridică la 200 miliarde dolari şi că,
fiecărei mii de tone tutun consumat îi revin 650 de morţi şi 27,2 milioane de dolari, pierderi nete
pentru economia mondială.
Se estimează că numărul fumătorilor în lume se ridică la 1,1 miliarde, din care 800
milioane în ţările în curs de dezvoltare.
Nicotina produce dependenţă de 6-8 ori mai mare decât alcoolul, dar la fel de mare ca şi
cocaina. 95% dintre fumători sunt dependenţi. Oricare ar fi modul de consum al tutunului
(fumat, mestecat sau prizat), nicotina pătrunde în organism prin difuzie.
Fumul inhalat ajunge în alveolele pulmonare şi toţi constituienţii fumului sunt absorbiţi.
Nivelul maxim al nicotinei în sânge este atins rapid şi există un vârf de nicotinemie la fiecare
ţigară fumată.
Fumatul reprezintă un risc major pentru starea de sănătate. Se extimează că el ucide în
lume şase persoane în fiecare minut. Organizaţia Mondială a Sănătăţii atrage atenţia asupra
faptului că, până în anul 2020, numărul deceselor se va ridica la 10 milioane de fumători pe an.
(Centers for Disease Control and Prevention, 2005)
Consecinţele clinice şi sociale ale tabagismului
Principalele organe / sisteme care sunt afectate de constituienţii fumului sunt: aparatul
respirator, aparatul cardio-vascular, sfera O.R.L., aparatul uro-genital, creierul şi sistemul
nervos, pielea, tubul digestiv.
Efectele negative de scurtă durată sunt reprezentate de:
o creşterea frecvenţei cardiace, în medie, o creştere cu 20-30 de bătăi pe minut;
o creşterea tensiunii arteriele;
o lezarea mucoaselor buzelor, limbii şi palatului moale, cu modificarea

gustului, favorizând în acelaşi timp apariţia infecţiilor cavităţii bucale;
o îngălbenirea dinţilor;
o iritarea mucoasei naso-faringiene, cu diminuarea sau modificarea selectivă a
mirosului, iritarea laringelui şi apariţia tusei, reducerea rezistenţei la infecţii
respiratorii;
o iritarea mucoasei conjunctivale.
Principalele boli legate direct de tabagism sunt reprezentate de:
o cancer: pulmonar, al laringelui, limbii, gâtului, pancreasului, de esofag,
gastric, renal, vezical, de sân, colon, prostată, col uterin;
o leucemie;
o reducerea apărării imunitare a organismului;
o gingivită, ulcer al limbii;
o laringită, faringită, esogfagită;
o distrugera enzimelor digestive;
o hiperaciditate gastrică, gastrită, ulcer duodenal;
o aritmie cardiacă, hipertensiune arterială, angină pectorală, arterite, flebite;
o astm, reducerea capacităţii respiratorii, bronşită cronică.
Fumatul poate întârzia concepţia, iar fumatul în timpul sarcinii poate afecta dezvoltarea
fătului. Nou născuţii ale căror mame au fumat în timpul sarcinii cântăresc în medie cu 170g mai
puţin decât ceilalţi. Acest efect se datorează probabil unei circulaţii utero-placentare alterate.
Mama care fumează în timpul sarcinii prezintă un risc crescut de avort spontan, de deces
al fătului, de deces neonatal şi de apariţie a sindromului infantil de moarte subită. Acest risc
poate fi mult mai mare în sarcinile care prezintă deja un risc din cauza altor factori.
Intoxicaţia acută cu atropină
Atropina este un alcaloid natural din Atropa belladonna (mătrăgună) sau

Datura stramonium (măselariţă), cu structură aminică şi acţiune M-colinolitică (antagonist
competitiv al receptorilor muscarinici).
Intoxicaţia acută
Este mai frecventă la copii şi se poate produce, în special, după ingestia accidentală a
fructelor de Solanacee, a colirurilor conţinând atropină etc.
Se cunosc cazuri rezolvate la adult, la doze de 1000 mg Atropină, fără tratament. La doze
de 100 mg Atropină, au fost constatate, la adult, fără tratament, supravieţuiri sau decese. Copilul
mic este foarte sensibil, din cauza imaturităţii barierei hematoencefalice (se pot produce
intoxicaţii acute severe şi după instilaţii cojunctivale).
Intoxicaţia acută cu atropină este caracterizată prin sindromul anticolinergic:
- tegumente şi mucoase roşii (eritem scarlatiniform);
- creşterea temperaturii corporale prin scăderea sudoraţiei, tegumente şi mucoase uscate,
xerostomie (senzaţia de „gură uscată”), sete, disfagie;
- tahicardie;
- midriază;
- tulburări de vedere (pierderea capacităţii de acomodare, fotofobie) ;
- constipaţie, dificultăţi de micţiune minore, dar supărătoare pentru bolnav;
- retenţia acută de urină;
- la doze mari, se produc stări confuzionale, delir, halucinaţie, agitaţie psihomotorie,
psihoze, insuficienţă respiratorie, pierderea stării de conştienţă, deces prin paralizie
respiratorie de tip central.
Tratamentul presupune măsuri generale nespecifice şi de ameliorare a simptomatologiei
(împachetări reci pentru reducerea temperaturii corporale, barbiturice cu acţiune de scurtă
durată, menţinerea echilibrului hidroelectrolitic), iar ca măsuri specifice, administrarea de
antidot: Neostigmină sau Pilocarpină, administrate subcutanat sau i.v.
Sindromul anticolinergic ce caracterizează intoxicaţia acută cu atropină este întâlnit şi în

intoxicaţia acută cu alţi alcaloizi din Atropa belladonna, în intoxicaţia acută cu antihistaminice
anti-H1 cu efecte antimuscarinice, intoxicaţia acută cu antidepresive triciclice prin efectul de
blocare a receptorilor muscarinici.
Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru, Șef lucr. Dr. Liliana Tarţău 31
Eliberatori de catecolamine şi simpaticomimetice speciale

Stimulantele simpatice cu acţiune indirectă (simpaticomimeticele indirecte) sunt, în viaţa
de zi cu zi, substanţe farmacologic active („farmaconi”) folosite şi pentru efectele lor stimulante
corticale şi anorexigene. În afara lor, mai există şi alte substanţe a căror folosire se limitează la
scopuri nemedicale (abuz), unele din acestea (cum este cazul cocainei) fiind foste medicamente
aflate în prezent sub prohibiţie. Proprietăţile farmacodinamice de clasă ale acestora conduc la
încadrarea lor în grupa stimulantelor simpatice, alături de stimulantele simpatice cu acţiune
directă (simpaticomimeticele directe). Pe de altă parte, stimulantele simpatice cu acţiune
indirectă sunt încadrate şi în categoria „drogurilor” stimulante, alături de substanţe care
acţionează prin alte mecanisme, cum ar fi: nicotina, pentylenetetrazole, modafinil etc.
Mecanismele directe simpaticomimetice se referă la stimularea receptorilor sistemului
nervos simpatic, pe când cele indirecte vizează trei mecanisme de creştere a nivelului
monoaminelor în sinapsele simpatice:
1. facilitarea eliberării monoaminelor din sinapse (eliberatoare de catecolamine): Efedrina,
Fenilefrina, Nafazolina, Amfetamina şi derivaţii săi (Methamphetamina, Phenmetrazine,
Methylphenidat, Pemoline, Fenilpropanolamina, Hidroxiamfetamina, Metilen-dioxi-
metamfetamina numită şi Ecstasy sau MDMA), Amantadina;
2. inhibarea pompei de recaptare a monoaminelor prin care, odată exercitat rolul lor
fiziologic, după eliberarea în fanta sinaptică, moleculele sunt redistribuite şi transportate
înapoi în corpul neuronal (simpaticomimetice speciale): cocaina, tiramina;
3. inhibarea celor două enzime de metabolizare a catecolaminelor: Cathecol-Ortho-Methyl-
Transferaza (COMT) şi Mono-Amino-Oxidaza (MAO).
Structurile chimice ale unor eliberatoare de catecolamine şi simpaticomimetice speciale
sunt prezentate în figura 1.
Fig. 1
Asist. univ. Dr.Victor Cojocaru 32

Istoric
Cocaina a fost extrasă din planta Erytroxylon coca şi folosită de sute de ani în America
de Sud şi America Centrală, ca „stimulant”. Se cunosc date despre „curieri” ai aztecilor care,
consumând frunzele plantei, alergau zeci de kilometri, fără a obosi. De asemenea, frunzele
plantei erau folosite pentru a limita consumul alimentar în zonele sărace. Ca medicament,
cocaina a fost folosită pentru alungarea oboselii. John Styth Pemberton, în 1886, a brevetat
băutura Coca-Cola, având în compoziţie Coca, ca ingredient de bază, şi cafeina. În 1903, după
ce au fost observate şi publicate pericolele consumului de cocaină, producătorii au eliminat
cocaina din compoziţia băuturii Coca-Cola.
Sigmund Freud a folosit cocaina pentru tratamentul diverselor afecţiuni psihiatrice însă a
abandonat acest tip de tratament, atunci când a constatat că ea însăşi produce manifestări
psihotice. Prima restricţie asupra folosirii cocainei a apărut în 1914, în Statele Unite, odată cu
legea intitulată Harrison Narcotic Act. Consumul său ilicit, sub formă inhalatorie (introdusă în
produse care se fumează) sau prin injectare, a evidenţiat că, dacă abuzul cronic nu constituie o
problemă de sănătate majoră în sine, el este periculos, în special, datorită asocierilor. În plus,
consumul cocainei este considerat o „trecere”, o „cale de acces” către „drogurile puternice”. În
prezent, folosirea în scopuri medicale a cocainei se limitează la utilizarea ca anestezic local
vasoconstrictor în oftalmologie sau ORL.
Amfetaminele au fost medicamente folosite iniţial pentru tratamentul medical al
narcolepsiei, precum şi ca anorexigene. Cel de al doilea război mondial a mărit adresabilitatea
acestor substanţe folosite, în special, de militarii care aveau de efectuat misiuni ce presupuneau
concentrare îndelungată şi, implicit, deprivare de somn. Evoluţia consumului a înregistrat micro-
epidemii ciclice, la fel ca şi restul stimulantelor SNC.
Metamfetaminele au fost sintetizate pentru prima oară în anul 1893, în Japonia, şi au fost
vândute multă vreme ca OTC-uri („over-the-counter” sau medicamente eliberate fără prescripţie
medicală) sub denumirile generice de Philopon şi Sedrin. Aceseta erau utilizate în special în
mediul militar, pentru mărirea rezistenţei la eforturile fizice şi intelectuale. Sinteza lor are ca
punct de plecare pseudoefedrina. Metamfetamina este folosită în tratamentul tulburării de atenţie
cu hiperactivitate la copii (sindromul hiperkinetic la copii), pentru că ameliorează fluxul sanguin
cerebral fiind de 5-10 ori mai puternică decât amfetamina, iar izomerul (L) al metamfetaminei se
găseşte şi în prezent în unele decongestionante nazale, datorită calităţilor sale vasoconstrictoare
locale.
Efecte farmacodinamice
Cocaina, administrată la nivelul mucoasei nazale, determină efecte asemănătoare
amfetaminelor, dar de durată cu mult mai scurtă (20-45 minute). Pacientul are un sentiment de
bunăstare, de creştere a încrederii în sine, senzaţia de oboseală dispare, apărând chiar euforia şi
logoreea. Poate apărea chiar un minim rash, însoţit de senzaţia creşterii capacităţii de
concentrare, plăcere. Administrarea intravenoasă determină, pentru 10 minute, senzaţia de
„electrificare” a corpului.
Amfetaminele determină manifestări asemănătoare, rezultând impresia de mobilizare şi
valorizare a corpului, astfel încât, în mod frecvent, motivul invocat pentru consumul substanţelor
este alungarea plictiselii, iar locurile de consum sunt, cel mai adesea, locaţii de petrecere. Însă,
spre deosebire de cocaină, amfetaminele pot efectiv ameliora timpul de reacţie motorie şi viteza
de execuţie (de exemplu, ameliorarea performanţelor atletice), alături de facilitarea
performanţelor cognitive de creştere a atenţiei distributive (în dauna celei focalizate). De
remarcat, că aceleaşi tipuri de răspunsuri se înregistrează şi după administrarea unor produşi
indicaţi pentru reducerea apetitului, cum ar fi Sibutramina. Stimulante cognitive au o relaţie
doză-efect de tipul unui „U” întors, performanţa scăzând şi trecând în domeniul automatismelor
motorii, la doze repetate şi crescute de produs stimulant, până când se obţin efecte de tip
epileptoid şi perseverarea mişcărilor repetitive. De asemenea, efectele ameliorante ale cogniţiei,

în special, cele asupra memoriei, apar şi în legătură cu prezenţa deficitului anterior, în cazul
indivizilor sănătoşi încadraţi în limita normalităţii intelectuale progresul fiind prea mic pentru a
putea fi apreciat ca un câştig.
Amfetaminele determină un efect farmacodinamic marcant şi asupra reducerii perioadei
de somn, cu diminuarea fazei somnului paradoxal (perioada REM), fapt care facilitează apariţia
semnelor de oboseală, dar şi a manifestărilor psihotice specifice deprivării.
Un efect facilitant evident îl constituie mărirea apetitului sexual, cu prelungirea
corespunzătoare a orgasmului, cu amânarea sau abolirea ejaculării şi fără să se constate o
facilitare a erecţiei. Folosirea îndelungată a amfetaminelor duce, însă, cu siguranţă, la
diminuarea performanţelor şi a apetitului sexual.
Efectele metamfetaminelor durează sub o oră, ceea ce sugerează instalarea unei toleranţe
acute.
Efectele farmacodinamice ale cocainei şi amfetaminelor, la nivelul celorlalte aparate şi
sisteme, sunt cele ale stimulării simpatice (creşterea presiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace,
bronhodilataţie, midriază).
Farmacocinetica
Farmacocinetica este dependentă de produs, doză şi calea de administrare.
Administrările inhalatorii, mucoase şi intravasculare ale cocainei determină efecte mai
rapide, din acestea euforia fiind cea mai evidentă. De exemplu, după inhalarea unei doze de 20-
30 mg euforia durează aproximativ 30 de minute. Cocaina administrată oral are efecte mai
discrete.
Administarea de amfetamină pe cale orală sau la nivelul mucoasei nazale, în doză de 2,5-
15 mg, determină efecte identice cocainei: subiecţii sunt „în alertă”, dau dovadă de exces de
vitalitate, scăderea apetitului şi lipsa oboselii. Absorbţia intranazală a amfetaminelor durează
mai mult, până la 4-6 ore.
Amfetaminele se metabolizează hepatic, având un T1/2 mare, de aproximativ 12 ore, dar
scurtat până la 8 ore prin acidifierea urinei. Metamfetaminele se metabolizează similar, în timp
ce cocaina este metabolizată, în proporţie de 90%, la ecgonină şi methyl-ecgonină, iar 10% se
elimină ca atare. (fig. 2)
Fig. 2

Potenţialul adictiv
Amfetaminele şi cocaina sunt utilizate intens în scopuri nemedicale (de abuz), însă 85%
din consumatori nu devin dependenţi de aceste substanţe. Folosirea îndelungată duce la utilizări
de tip compulsiv, în care euforia iniţială este semnul intensei lipofilii a acestor substanţe,
lipofilie care facilitează traversarea barierei hemato-encefalice. După euforia iniţială, însă, apare
disforia care este mai rapidă şi mai puternică dacă substanţa a fost fumată, decât în cazul prizării
cocainei, de exemplu. Cu timpul, doza necesară apariţiei euforiei creşte, fapt care demonstrează
apariţia toleranţei, în acelaşi timp disforia post ingestie accentuându-se. Utilizarea compulsivă
duce la „explozia” dozelor, la agitaţie, anxietate, atacuri de panică şi, uneori, la doze mari, la
manifestări psihotice, cu halucinaţii şi delir schizofreniform.
Sindromul de abstinenţă (sevrajul)

Sevrajul la doze mari este caracterizat prin semne sărace de tipul disforiei, depresiei,
insomniei şi craving-ului (comportament dominat de căutarea drogului). S-au descris câteva
faze:
 Faza 1 a sevrajului: durează până la 4 zile şi constă în descreşterea rapidă a elanului vital,
a bunei dispoziţii, cu apariţia agitaţiei şi depresiei. Comportamentul de craving şi peak-ul
paranoid sunt apoi înlocuite de hiperalgezie.
 Faza a 2-a constă în: disforie, anhedonie (incapacitatea unei persoane de a simţi plăcerea
în cursul unor experienţe care ar trebui să determine plăcere) şi lipsă a motivaţiei, care
poate dura până la 10 săptămâni.
 Faza a 3-a: poate dura indefinit şi este caracterizată prin apariţia episodică a craving-ului.
Tiramina
Tiramina blochează recaptarea noradrenalinei şi determină eliberarea noradrenalinei din
depozite. Alimentele bogate în tiramină sunt: bananele, branzeturile fermentate, berea, ciocolata,
cafeaua, ficatul de pui, iaurtul, peştele afumat, strugurii, vinul roşu etc). Tiramina rezultă, în
organism, şi din metabolismul normal al tirozinei. Alimentele bogate în tiramină, consumate pe
parcursul unui tratament antidepresiv cu inhibitorii de monoaminooxidază, pot declanşa
sindromul cunoscut sub numele de „cheese efect”, manifestat printr-o criză hipertensivă cu
cefalee, palpitaţii, greaţă şi vărsături, chiar accidente vasculare cerebrale. Prin urmare, aceste
alimente sunt contraindicate la persoanele cu hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă,
tulburări de ritm şi conducere, precum şi în cursul tratamentelor cu inhibitori de MAO.

Intoxicaţia acută cu cocaină

Cocaina a fost extrasă din planta Erytroxylon coca şi folosită de sute de ani în America
de Sud şi America Centrală, ca „stimulant”.
Cocaina se vinde sub formă de pudră albă, fină, granulată, adesea amestecată cu pulberi
inerte (talc, zahăr, făină) sau cu alte substanţe active (amfetamine), de aceea efectele şi dozele
sunt foarte diferite de cele ale cocainei pure. În stradă, cocaina este cunoscută sub numele de
coke, candy, snow, girl, big C, Charlie.
Administrările inhalatorii, la nivelul mucoasei nazale (”trasă pe nas” sau ”prizată”) şi
intravasculare ale cocainei determină efecte mai rapide, din acestea euforia fiind cea mai
evidentă. Cocaina administrată oral are efecte mai discrete.
Cocaina determină, timp de 20-45 minute, un sentiment de bunăstare, de creştere a
încrederii în sine, senzaţia de oboseală dispare, apărând chiar euforia (care este cea mai
evidentă) şi logoreea. Apare o mai mare sociabilitate şi volubilitate, energie crescută şi creşterea
respectului faţă de sine. Poate apărea chiar un minim rash, însoţit de senzaţia creşterii capacităţii
de concentrare, plăcere. Efectele farmacodinamice ale cocainei la nivelul celorlalte aparate şi
sisteme, sunt cele ale stimulării simpatice (creşterea presiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace,
bronhodilataţie, midriază). Administrarea intravenoasă determină, pentru 10 minute, senzaţia de
„electrificare” a corpului.
Fenomenele toxice se manifestă prin: nelinişte, confuzie mintală, delir, tahipnee, HTA,
tahicardie, hipertermie, convulsii. Apar fenomene de deprimare centrală: colaps, respiraţie rară
şi neregulată, apoi, stop respirator (prin paralizie respiratorie), coma.
Terapia intoxicaţiei cu cocaină este nespecifică. Deoarece nu există antidot, în intoxicaţia
acută cu cocaină se vor aplica măsuri generale nespecifice, de susţinere a funcţiilor vitale
(respiratorie, cardiovasculară), oxigenoterapie, reechilibrare volemică, tratamentul convulsiilor
(cu diazepam injectabil) şi al comei.

Intoxicaţia cronică cu cocaină

Consumul ilicit de cocaină, sub formă inhalatorie (introdusă în produse care se fumează)
sau prin injectare, a evidenţiat că, dacă abuzul cronic nu constituie o problemă de sănătate
majoră în sine, el este periculos, în special, datorită asocierilor. În plus, consumul cocainei este
considerat o „trecere”, o „cale de acces” către „drogurile puternice”.
Persoana dependentă de cocaină este logoreică, expansivă, nu simte mirosurile, prezintă
midriază şi are conjunctiva hiperemică. Dependenţa psihică este puternică, cu degradare psihică
foarte rapidă. După euforia iniţială, însă, apare disforia care este mai rapidă şi mai puternică
dacă substanţa a fost fumată, decât în cazul prizării cocainei, de exemplu. Cu timpul, doza
necesară apariţiei euforiei creşte, fapt care demonstrează apariţia toleranţei, în acelaşi timp
disforia post ingestie accentuându-se. Utilizarea compulsivă duce la „explozia” dozelor, la
agitaţie, anxietate, atacuri de panică şi, uneori, la doze mari, la manifestări psihotice, cu
halucinaţii şi delir schizofreniform.
Există semne evidente ale intoxicaţiei cronice cu cocaină, ce permit uşor identificarea
persoanei dependente, acestea fiind reprezentate de: midriază caracteristică, leziuni ale septului
nazal, mergând până la gangrenă şi perforarea septului nazal (datorită vasoconstricţiei locale
excesive), tulburări psihice, cu neglijarea obligaţiilor sociale. Folosirea îndelungată duce la
utilizări de tip compulsiv, în care euforia iniţială este semnul intensei lipofilii a acestor
substanţe, lipofilie care facilitează traversarea barierei hemato-encefalice. Persoanele dependente
de cocaină decad fizic şi moral, recurgând la acte antisociale pentru a-şi procura drogul. Cu
fiecare nouă doza, consumatorul caută, dar nu reuşeşte, să retrăiască senzaţiile pe care i le-a
oferit doza anterioară. Deoarece efectul substanţei nu durează mult, cocainomanii se gândesc în
permanenţă la modurile cum pot face rost de cantităţi şi mai mari de cocaină. Din punct de
vedere psihologic, substanţa are ca efect reducerea concentrării, a ambiţiei, a dorinţei de acţiune,
măreşte confuzia şi iritabilitatea, determinând în timp degradare puternică a personalităţii, cu
afectarea vieţii sociale, profesionale şi personale a consumatorului.
Sindromul de abstinenţă (sevrajul) la doze mari este caracterizat prin semne sărace de
tipul disforiei, depresiei, insomniei şi craving-ului (comportament dominat de căutarea
drogului). S-au descris câteva faze:
 Faza 1 a sevrajului: durează până la 4 zile şi constă în descreşterea rapidă a elanului vital,
a bunei dispoziţii, cu apariţia agitaţiei şi depresiei. Comportamentul de craving şi peak-ul
paranoid sunt apoi înlocuite de hiperalgezie.
 Faza a 2-a constă în: disforie, anhedonie (incapacitatea unei persoane de a simţi plăcerea
în cursul unor experienţe care ar trebui să determine plăcere) şi lipsă a motivaţiei, care
poate dura până la 10 săptămâni.
 Faza a 3-a: poate dura indefinit şi este caracterizată prin apariţia episodică a craving-ului.
Nu există un tratament farmacologic consacrat şi răspândit pe scară largă, disponibil
pentru consumatorii de cocaină. Se descriu trei etape importante în terapia dependenţei la
cocaină:
1. etapa dezintoxicării şi a “fortificării” generale;
2. etapa acţiunii orientate asupra personalităţii;
3. etapa terapiei de susţinere.
În centre specializate, sub supraveghere medicală strictă, se realizează întreruperea
bruscă a administrării drogului, concomitent cu aplicarea unor măsuri generale de combatere a
manifestărilor clince ale sindromului de abstinenţă. Vindecarea este foarte dificilă (din cauza
implicaţiilor psihice şi sociale ale abuzului cronic de cocaină), impunând obligator psihoterapie.
Rezultatele pe termen lung ale tratamentului complex al cocainomaniei, sunt descurajatoare,
deoarece dependenţa de această substanţă este asociată, în marea majoritate a cazurilor, de
dependenţa concomitentă de una sau mai multe substanţe de abuz.

Efecte farmacodinamice ale betablocantelor la nivel cardiovascular

şi metabolic
Clasificarea betablocantelor
1. Betablocante semiselective (β1, β2)
 blocanţi ai receptorilor β1, β2 adrenergici fără activitate simpatică intrinsecă (ASI)
o Propranolol
o Timolol
o Sotalol
o Nadolol
o Bupranolol
 blocanţi ai receptorilor β1, β2 adrenergici cu ASI
o Pindolol
o Carteolol
o Penbutolol
o Alprenolol
o Oxprenolol
2. Betablocante selective (β1)
 blocanţi ai receptorilor β1 adrenergici fără ASI
o Atenolol
o Esmolol
o Metoprolol
o Bisoprolol
o Betaxolol
 blocanţi ai receptorilor β1 adrenergici cu ASI
o Acebutolol
o Practolol
o Celiprolol
3. Blocanţi ai receptorilor β1 adrenergici şi eliberatoare ale NO (oxid nitric)
o Nebivolol
4. Blocanţi ai receptorilor β, α1 adrenergici
o Labetalol
o Carvedilol
o Bucindolol
o Medroxolol
Efecte farmacodinamice ale betablocantelor semiselective β1 = β2 fără ASI:

 scad TA sistolică şi diastolică;
 scade rezistenţa vasculară periferică (prin reflex simpatic, iniţial determină creşterea
rezistenţei periferice vasculare, apoi, prin administrare cronică, acest efect este diminuat
cu timpul, până la scăderea rezistenţei periferice vasculare);
 scade întoarcerea venoasă (după administrare cronică);
 efect inotrop, cronotrop, dromotrop negativ, scade consumul de oxigen al miocardului;
 inhibă sinteza şi eliberarea de renină din celulele juxtaglomerulare renale;
 inhibă eliberarea de noradrenalină la nivel central  efect anxiolitic, sedare;
 reduce tremorul postural;
 inhibă sinteza şi eliberarea umorii apoase din procesele ciliare  scade presiunea
intraoculară (în glaucom se preferă Timolol);
Conf. Dr. Elena Albu 38

 bronhoconstricţie  agravează un astm latent (dar fără semnificaţie clinică la persoanele

sănătoase);
 inhibă efectul glicogenolitic şi lipolitic al catecolaminelor;
 accentuează efectul hipoglicemiant al insulinei sau antidiabeticelor orale (maschează
simptomele hipoglicemiante);
 scade fluxul sanguin periferic  hipoacuzie/surditate, impotenţă sexuală în tratamente
cronice.
Efectele farmacodinamice ale betablocantelor selective β1 fără ASI sunt similare cu cele ale
betablocantelor semiselective β1 = β2 fără ASI, dar, spre deosebire de acestea, nu determină
bronhoconstricţie severă la pacienţii cu hiperreactivitate bronşică moderată.
Efectele farmacodinamice ale betablocantelor cu ASI sunt similare cu cele ale

betablocantelor fără ASI, dar deprimă mai puţin funcţia cardiacă, conducerea atrio-ventriculară
sau activitatea nodului sinusal şi determină vasoconstricţie periferică mai redusă, aceaste
particularităţi neavând o importanţa practică evidentă.
Efecte cardiovasculare ale betablocantelor

1. Betablocantele fac parte din medicaţia de primă linie la pacienţii hipertensivi. Valoarea lor
hipotensoare este relativ mai redusă comparativ cu alte medicamente antihipertensive şi, din
acest motiv, sunt utilizate mai ales în formele incipiente şi uşoare de hipertensiune arterială.
Betablocantele reprezintă medicaţia ideală pentru prevenirea creşterilor tensionale din timpul
zilei, de pe parcursul efortului fizic sau al stresului emoţional.
Scăderea tensiunii arteriale de către beta-blocante se explică prin:
 reducerea secreţiei de renină din aparatul juxtaglomerular renal; cu toate acestea,
betablocantele sunt eficiente şi la hipertensivii cu niveluri scăzute de renină plasmatică;
 reducerea eliberării de noradrenalină din terminaţiile presinaptice la nivelul sistemului
nervos central; unele betablocante, cum ar fi, atenololul, traversează mai puţin bariera
hemato-encefalică decât propranololul şi efectul lor hipotensor este cel puţin la fel de
puternic ca al propranololului;
 reducerea frecvenţei cardiace şi, implicit, a debitului cardiac; administrarea îndelungată a
unor beta1 blocante nu se însoţeşte de un debit cardiac scăzut (se consideră implicate şi
alte mecanisme homeostatice, cum ar fi baroreceptorii);
 vasodilataţie şi prin alte mecanisme:
o labetalolul şi carvedilolul posedă şi proprietăţi alfa blocante (sumarea efectului
vasodilatator indus de betablocadă);
o celiprololul este beta 1 blocant selectiv care are proprietăţi adiţionale beta 2
agoniste (vasodilataţie prin stimularea receptorilor beta 2 vasculari; prezintă
activitate simpatică intrinsecă);
o nebivololul este şi eliberator de oxid nitric din endoteliul vascular.
2. Betablocantele care posedă activitate simpatică intrinsecă, cum ar fi, oxprenololul şi
pindololul, teoretic, deprimă mai puţin funcţia cardiacă, conducerea atrio-ventriculară sau
activitatea nodului sinusal şi determină vasoconstricţie periferică mai redusă, dar această calitate
farmacodinamică nu şi-a dovedit importanţa practică.
Principalele betablocante folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale

Betablocant Doza zilnică (mg) Ritmul de administrare (doze parţiale/zi)
Atenolol 50 - 100 1-2
Metoprolol 100 – 200 1-2
Propranolol 40 – 160 2

Bisoprolol 2,5 – 10 1
Carvedilol 12,5 – 50 2
Nebivolol 5 - 10 1
Efecte metabolice ale betablocantelor

 mascarea hipoglicemiei la pacienţii trataţi cu insulină - gluconeogeneza, un răspuns
metabolic la hipoglicemie, este dependentă de stimularea receptorilor beta 2 adrenergici
din ficat (α1A, α2); betablocantele anulează reacţia de alertă a sistemului nervos
vegetativ simpatic la hipoglicemie (deci vor fi contraindicate în diabetul zaharat dacă nu
se poate monitoriza atent terapia);
 creşterea trigliceridelor şi scăderea HDL colesterolului plasmatic – mai accentuat la
betablocantele semiselective (deci vor fi contraindicate în dislipidemie).
Indicaţii ale betablocantelor:

 HTA la debut, cu oscilaţii mari ale valorilor tensionale, (în monoterapie sau în asociere
cu blocanţi ai canalelor de calciu, diureticele sau inhibitori ai enzimei de conversie ai
angiotensinei);
 HTA asociată cu boli în care betablocantele ar aduce beneficii terapeutice: insuficienţa
cardiacă (scade hiperactivitatea adrenergică compensatorie din insuficienţa cardiaca),
cardiopatia ischemică (scade frecvenţa cardiacă si creşte perioada diastolei – scade
consumul de oxigen), tulburări de ritm cardiac, ciroza hepatică (scade presiunea în
circulaţia portală);
 sindroamele coronariene cronice;
 în sindroamele coronariene acute;
 tahicardii supraventriculare;
 aritmii supraventriculare sau ventriculare;
 hipertiroidie;
 anxiolitic – sedativ;
 feocromocitom;
 tremor esenţial benign;
 sindrom de abstinenţă.
Efecte adverse ale betablocantelor

 precipitarea unei insuficienţe cardiace: la pacienţii la care funcţia ventricului stâng este
deprimată, iar activitatea sistemului nervos vegetativ simpatic este crescută ca mecanism
compensator de menţinere a debitului cardiac; cu toate acestea, betablocantele se
administrează la aceşti pacienţi cu prudenţă şi ca parte integrantă din măsurile terapeutice
ce vizează insuficienţa cardiacă (primul efect: scăderea consumului de oxigen al
miocardului);
 agravarea unei ischemii vasculare periferice cronice (prin reducerea debitului cardiac şi
prin blocarea receptorilor beta 2 vasculari);
 tulburări de dinamică sexuală (prin scăderea debitului sanguin local);
 fatigabilitate musculară (prin scăderea debitului sanguin local);
 bradicardie excesivă (în cazul existenţei unei tulburări de conducere atrio-ventriculară,
dar nesemnificativă la beta1 blocantele selective);
 precipitarea unei crize de bronhospasm (la pacienţii cu astm bronşic sau boli pulmonare
cronice obstructive; chiar dacă se folosesc betablocante cardioselective riscul nu poate fi
eliminat; de aceea, contraindicaţia la pacienţii cu hiperreactivitate bronşică crescută
rămâne şi pentru beta1 blocantele selective);

o la pacienţii cu hiperreactivitate bronşică moderată se recomandă Nebivolol,

atunci când se impune administrarea unui betablocant, deoarece, fiind şi donor de
NO, produce bronhodilataţie (dar acest medicament este contraindicat la pacienţii
cu glaucom);
 mascarea hipoglicemiei la pacienţii trataţi cu insulină;
 creşterea trigliceridelor şi scăderea HDL colesterolului plasmatic;
 stări depresive, coşmaruri, scăderea puterii de concentrare (mai frecvent la betablocantele
liposolubile, care traversează bariera hematoencefalică)  de aceea este contraindicat la
persoanele cu depresii;
 sindrom de abstinenţă (la oprirea bruscă a administrării; se manifestă prin aritmii severe,
crize anginoase, chiar infarct de miocard datorită sensibilizării la catecolamine a celulei
miocardice) de aceea, după o terapie cronică, nu se întrerupe brusc betablocantul (nici
în cazul monoterapiei cu betablocante, nici în cazul asocierii acestora cu
neurosimpaticoliticul cu acţiune predominant centrală, Clonidina).

Intoxicaţia cu monoxid de carbon

Monoxidul de carbon este un gaz, incolor, inodor, insipid.
Intoxicaţia cu monoxid de carbon este una dintre cele mai frecvente intoxicaţii. Se poate
produce accidental (centrale termice şi sobe defecte, gaze de eşapament, la intrarea în mine,
puţuri, beciuri, depozite sau în diferite sectoare industriale) sau voluntar (în scop suicidal).
Intoxicaţia se produce frecvent pe cale respiratorie. Oxidul de carbon are o afinitate de
200-300 ori mai mare faţă de hemoglobină (Hb) decât oxigenul. Pătruns în organism, determină
formarea de carboxiHb, reducându-se, astfel, cantitatea de oxigen care ajunge la nivelul
ţesuturilor şi, în special, la nivelul organelor vitale.
La concentraţii mici este stimulant al centrilor respiratori, iar la concentraţii mari este
deprimant al centrilor respiratori şi al miocardului.
Concentraţia letală a oxidului de carbon este de 12% in volume.
Fenomenele toxice apar atunci când peste 40% din Hb este transformată în carboxiHb,
pacientul prezentând tegumente de culoare „roşu viu” („cireşii”), tulburări de vedere, cefalee,
tahicardie, hiperpnee, comă.
Simptomatologia este nespecifică, manifestările clinice fiind dependente de concentraţia
de monoxid de carbon inhalată:
- intoxicaţia uşoară este, de obicei, trecută cu vederea, pacientul prezentând oboseală,
ameţeli sau stare de confuzie;
- cefalee (în special frontală), greţuri, vărsături (mai ales la copii);
- somnolenţă, tahicardie, vedere neclară, lipotimie;
- convulsii, comă.
Moartea survine în momentul în care peste 65% din Hb este transformată în carboxiHb.
Dacă tratamentul este instituit rapid, în cele mai multe situaţii pacienţii îşi revin. În lipsa
tratamentului, mai ales dacă intoxicaţia este severă, se produc leziuni de diverse grade la nivelul
miocardului şi al creierului, iar în final, decesul. Există situaţii în care chiar dacă tratamentul a
fost prompt şi pacientul supravieţuieşte, acesta poate prezenta pierderi de memorie sau leziuni
cerebrale.
Tratamentul constă în:

- scoaterea rapidă a pacientului din mediul toxic;
- respiraţie artificială şi oxigenoterapie pe mască (cu O2 100%), în intoxicaţii severe,
cu afectarea funcţiei respiratorii;
- susţinerea funcţiei cardiovasculare;
- administrarea de Albastru de metilen 1%, injectat i.v. lent, care determină desfacerea
carboxiHb cu eliberarea de Hb.
şef lucr. Dr. Liliana Mititelu-Tarţău 42

Grupe de agenţi activi farmacologic cu acţiune la nivelul musculaturii

netede vasculare
Agenţii activi farmacologic cu acţiune la nivelul musculaturii netede vasculare sunt
reprezentaţi de următoarele grupe:
A. Substanţe care stimulează contracţia  Naratriptan

musculaturii netede vasculare  Rizatriptan
(vasoconstrictoare)  Zolmitriptan
1. Substanţe care acţionează prin B. Substanţe care inhibă contracţia
intermediul sistemului nervos vegetativ musculaturii netede vasculare (relaxează
1.1 Stimulante alfa şi beta adrenergice musculatura netedă vasculară)
1.1.1. Cu acţiune directă (agonişti ai (vasodilatatoare)
receptorilor alfa şi beta adrenergici) 1. Substanţe care acţionează prin
 Adrenalina intermediul SNV
 Noradrenalina 1.1. Stimulante semiselective ale
1.1.2. Cu acţiune indirectă (eliberare de receptorilor beta-1 şi beta-2 adrenergici
noradrenalină din depozite) şi directă  Bufenina
(agonişti ai receptorilor alfa şi beta  Bamethan
adrenergici) 1.2. Blocante ale receptorilor alfa
 Efedrina adrenergici
1.2. Stimulante alfa adrenergice 1.2.1. Blocante semiselective ale
1.2.1. Cu administrare sistemică receptorilor alfa-1 şi alfa-2 adrenergici
 Etilefrina 1.2.1.1. Derivaţi imidazolinici
 Fenilefrina  Fentolamina
 Metoxamina 1.2.1.2. Derivaţi hidrogenaţi ai alcaloizilor
 Midodrine polipeptidici din Ergot
 Metaraminol  Dihidroergotoxina
1.2.2. Cu administrare locală 1.2.2. Blocante selective alfa-1 adrenergice
 Nafazolina  Fenoxibenzamina
 Oximetazolina  Prazosin
 Tetrizolina  Doxazosin
 Xylometazolina  Trimazosin
2. Substanţe care acţionează şi prin alte  Indoramin
mecanisme decât SNV 1.2.3. Blocante selective alfa-2 adrenergice
2.1. Hormoni nonapeptidici  Tolazoline
 Vasopresina 1.2.4. Blocante ale receptorilor adrenergici
2.2. Derivaţi din Ergot alfa-1 postsinaptici şi stimulante ale
2.2.1.Derivaţi aminici din Ergot receptorilor adrenergici alfa-2 presinaptici
 Methysergide  Urapidil
2.2.2.Derivaţi polipeptidici din 1.3. Blocante ale receptorilor beta-
Ergot/derivaţi hidrogenaţi ai alcaloizilor adrenergici
polipeptidici din Ergot 1.4. Blocante ale receptorilor adrenergici
 Ergotamina alfa şi beta
 Dihidroergotamina 1.5. Neurosimpaticolitice
2.3. Agonişti selectivi ai receptorilor 1.5.1. Neurosimpaticolitice cu acţiune
serotoninergici 5-HT1D şi 5–HT1B predominant centrală
 Sumatriptan
1.5.1.1. Stimulante selective ale receptorilor 2.1.3. Cu acţiune relativ selectivă la nivelul
imidazolinici I1 canalelor de calciu cerebrale
 Moxonidina 2.1.3.1. Dihidropiridine
 Rilmenidina  Nimodipina
1.5.1.2. Stimulante ale receptorilor 2.1.3.2. Derivaţi piperazinici
adrenergici alfa-2 presinaptici şi  Cinarizina
imidazolinici I1 2.2. Blocante neselective ale
 Clonidina fosfodiesterazelor
 Apraclonidina 2.2.1. Derivaţi izochinoleinici din opiu
 Brimonidina  Papaverina
 Tizanidina  Eupaverina
 Dexmedetomidina  Ethaverina
1.5.1.3. Neurosimpaticolitice cu mecanisme  Proxifylline
de acţiune asociate  Diproxifylline
 Metildopa  Enprofylline
 Guanfacina 2.3. Blocante selective ale 5-
 Guanabenz fosfodiesterazei
1.5.2. Neurosimpaticolitice cu acţiune  Sildenafil
centrală şi periferică  Tadalafil
 Reserpina  Vardenafil
1.5.3. Neurosimpaticolitice cu acţiune 2.4. Blocante ale receptorilor adenozinici
predominant periferică A1 şi A2
 Guanetidina 2.4.1. Metilxantine
 Guanadrel  Teofilina
2. Substanţe care acţionează şi prin alte  Cafeina
mecanisme decât SNV  Pentoxifilina
2.1. Blocante de canale de calciu  Propentofilina
2.1.1. Cu acţiune la nivelul canalelor de  Pentifiline
calciu vasculare şi cardiace  Dyphylline
2.1.1.1. Dihidropiridine 2.5. Vasodilatatoare selective arteriolare
 Nifedipina  Hidralazina
 Amlodipina  Minoxidil
 Nitrendipina  Diazoxid
 Nicardipina  Fenoldapam
2.1.1.2. Alte structuri 2.6. Vasodilatatoare neselective
 Verapamil (arteriolare şi venoase)
 Diltiazem 2.6.1. Nitriţii / nitraţii
2.1.2. Cu acţiune relativ selectivă la nivelul  Nitroglicerina
canalelor de calciu vasculare  Nitrit de amil
2.1.2.1. Dihidropiridine  Nitroprusiat de sodiu
 Felodipina  Isosorbid mononitrat
 Isradipina  Isosorbid dinitrat
 Nisoldipina  Pentaeritritil tetranitrat
 Lacidipina 2.6.2. Alte structuri
 Lercanidipina  Molsidomine
 Nicorandil
A. Substanţe care stimulează contracţia musculaturii netede vasculare (vasoconstrictoare)

1. Substanţe care acţionează prin intermediul sistemului nervos vegetativ
1.1. Stimulante alfa şi beta adrenergice
1.1.1.Cu acţiune directă (agonişti ai receptorilor alfa şi beta adrenergici)

Adrenalina şi Noradrenalina prezintă următoarele indicaţii datorate efectelor lor
vasoconstrictoare:
 sângerări difuze de la suprafaţa pielii sau mucoaselor (topic);
 asociere cu anestezicele locale.
Se contraindică asocierea cu anestezicele locale în cazul anesteziei locale la nivelul
extremităţilor.
1.1.2. Cu acţiune indirectă (eliberare de noradrenalină din depozite) şi directă (agonişti ai

receptorilor alfa şi beta adrenergici)
Efedrina prezintă următoarele indicaţii datorate efectelor sale vasoconstrictoare şi
antialergice:
 hipotensiune arterială;
 pentru reducerea edemului mucoasei nazale (rinite) sau conjunctivale
(conjunctivite), cu sau fără componentă alergică.
Efectele adverse ale Efedrinei sunt următoarele:
 tahiaritmii (până la fibrilaţie ventriculară);
 creşteri excesive ale valorilor TA;
 tahifilaxie;
 anorexie;
 dependenţă psihică.
Contraindicaţiile Efedrinei sunt reprezentate de:
 HTA, tahiaritmii, angină pectorală;
 psihoze endogene (în special, manii, schizofrenii).
1.2. Stimulante alfa adrenergice

1.2.1. Cu administrare sistemică
Etilefrina, Fenilefrina, Metoxamina, Midodrine şi Metaraminol sunt indicate în
 tratamentul de fond al hipotensiunii arteriale. În plus, Fenilefrina prezintă
următoarele indicaţii datorate efectelor sale vasoconstrictoare şi antialergice:
 rinite sau conjunctivite nespecifice sau alergice (topic sau p.o.);
 se asociază ca vasoconstrictor la anestezicele locale, cu excepţia anesteziei locale la
nivelul extremităţilor.
Efectele adverse ale Fenilefrinei sunt reprezentate de: tahifilaxie (este şi eliberator de
noradrenalină din depozite), creşterea tensiunii arteriale, tahicardie, iar contraindicaţiile sunt:
HTA, tahiaritmiile, angina pectorală, hipertiroidiile.
Dintre compuşii menţionaţi mai sus, Midodrine nu traversează bariera hematoencefalică,
ceea ce îl indică în tratamentul hipotensiunii arteriale provocate tranzitor de tratamentul cu
Levodopa, la pacienţii cu boală Parkinson.
1.2.2. Cu administrare locală

Nafazolina, Oximetazolina, Tetrizolina şi Xylometazolina sunt indicate, în administrare
topică, pentru tratamentul rinitelor sau conjunctivitelor nespecifice sau alergice. Nafazolina este
şi eliberator de noradrenalină din depozite, putând determina tahifilaxie.
Alte efecte adverse ale Nafazolinei sunt reprezentate de: atrofia mucoasei nazale, până la
rinită atrofică; la copilul sub 3 ani – hipotensiune arterială, colaps, tulburări respiratorii, şoc,
comă; la adulţi, dozele crescute pot determina creşteri ale tensiunii arteriale, creşterea
conductivităţii în ţesutul excitoconductor, până la fibrilaţie ventriculară.
Oximetazolina poate determina următoarele efecte adverse: rinite atrofice, cu o frecvenţă
mai mică; hipotensiune arterială, prin efecte Clonidin-like la nivelul SNC.
2. Substanţe care acţionează şi prin alte mecanisme decât SNV

2.1. Hormoni nonapeptidici
Vasopresina (hormonul antidiuretic) determină efecte vasoconstrictoare prin intermediul
receptorilor V1 , localizaţi la nivelul celulelor musculaturii netede vasculare.
Pentru efectele sale vasoconstrictoare, Vasopresina prezintă următoarele indicaţii:
 hemoragii digestive superioare, produse prin ruptura varicelor esofagiene;
 hemoragii produse prin rupturi de diverticuli ai colonului.
Se administrează sub formă de Tanat de Vasopresină (soluţie uleioasă) şi Lisine -
Vasopresine (spray nazal).
Efectele adverse ale Vasopresinei sunt următoarele:
 cefalee, greţuri, vărsături, "crampe" abdominale, alergii;
 creşteri ale TA;
 prin supradozare, determină hiponatremie.
 administrarea perfuzabilă produce vasoconstricţie coronariană.
Contraindicaţiile Vasopresinei sunt reprezentate de:
 HTA;
 leziuni ateromatoase coronariene severe;
 insuficienţă renală avansată;
 sarcină.
2.2.Derivaţi din Ergot

Methysergide (agonist slab al receptorilor adrenergici alfa-1 şi alfa-2, agonist slab al
receptorilor dopaminergici, antagonist parţial al receptorilor 5-HT2 şi stimulator slab, prin alte
mecanisme, al contracţiilor uterine), Ergotamina şi Dihidroergotamina (agonişti ai receptorilor
adrenergici alfa-1 şi alfa-2, antagonişti parţiali ai receptorilor 5-HT2 şi stimulatori slabi, prin alte
mecanisme, ai contracţiilor uterine) prezintă următoarele indicaţii:
 profilaxia crizelor migrenoase;
 tratamentul de fond al migrenei şi al altor cefalei de origine vasculară.
Ergotamina se asociază cu Cafeina, care favorizează absorbţia primului compus şi îi
potenţează efectul vasoconstrictor la nivelul vaselor cerebrale.
Dihidroergotamina determină şi o creştere a tonusului venos, fiind indicată şi ca
alternativă în tratamentul hipotensiunii arteriale.
Methysergide constituie şi alternativă în tratamentul tumorilor carcinoide producătoare
de serotonină.
Efectele adverse ale acestor derivaţi sunt următoarele:
 creşteri ale TA, aritmii, leziuni vasculare;
 greţuri, vărsături, diaree;
 parestezii la nivelul membrelor;
 hepatotoxicitate;
 nefrotoxicitate;
 ergotism, la doze mari (potenţial halucinogen).
Methysergide determină, de asemenea:
 modificări fibrotice ale venelor;
 fibroze retroperitoneale, miocardice, pleurale.
Contraindicaţiile derivaţilor de Ergot menţionaţi mai sus sunt următoarele:
 HTA, leziuni vasculare;

 sarcină, alăptare;
 insuficienţe hepatice sau renale;
 boli psihice;
 septicemie.
2.3. Agonişti selectivi ai receptorilor serotoninergici 5-HT1D şi 5–HT1B

Sumatriptan, Naratriptan, Rizatriptan şi Zolmitriptan sunt indicaţi în tratamentul şi
profilaxia crizei de migrenă şi ale altor cefalei vasculare.
Efectele adverse ale acestor compuşi sunt următoarele: alterarea sensibilităţii (parestezii),
dureri anginoase, tahicardii, iar contraindicaţiile sunt reprezentate de: angina pectorală, leziuni
ateromatoase coronariene severe.
B. Substanţe care inhibă contracţia musculaturii netede vasculare (relaxează musculatura

netedă vasculară) (vasodilatatoare)
1. Substanţe care acţionează prin intermediul SNV

1.1. Stimulante semiselective ale receptorilor beta-1 şi beta-2 adrenergici
Bufenina şi Bamethan sunt indicate pentru efectele lor vasodilatatoare în tratamentul
claudicaţiei intermitente şi, foarte rar, în prezent, în tratamentul sindromului Raynaud. Aceşti
compuşi prezintă următoarele contraindicaţii:
 glaucom;
 migrene şi alte cefalei pulsatile;
 angina pectorală;
 aritmii, TPSV;
 HTA;
 hipertiroidii;
 psihoze endogene.
1.2. Blocante ale receptorilor alfa adrenergici

Fentolamina (blocant semiselectiv al receptorilor alfa-1 şi alfa-2 adrenergici şi blocant al
receptorilor 5-HT2, agonist al receptorilor muscarinici, agonist al receptorilor histaminergici H1
şi H2) şi Fenoxibenzamina (blocant selectiv al receptorilor alfa-1 adrenergici şi blocant al
receptorilor 5-HT2, blocant al receptorilor muscarinici, blocant al receptorilor histaminergici
H1, stimulator al eliberării noradrenalinei din depozite şi inhibitor al recaptării noradrenalinei,
blocant al transportului tubular de baze organice) prezintă următoarele indicaţii pentru efectele
lor vasodilatatoare:
 tratamentul pre-/intraoperator al feocromocitomului; cazuri inoperabile;
 flebite, tromboflebite, traumatisme asociate cu tulburări circulatorii;
 degerături;
 arteriopatii obstructive;
 sindrom Raynaud.
Fentolamina prezintă următoarele contraindicaţii: ulcer gastroduodenal, hipovolemie,
astm bronşic, BPOC.
Fenoxibenzamina prezintă următoarele contraindicaţii: hipovolemie, insuficienţă
coronariană, ulcer gastroduodenal, hiperplazie benignă de prostată, glaucom.
Dihidroergotoxina (antagonist parţial al receptorilor adrenergici alfa-1 şi alfa-2 şi
antagonist al receptorilor 5-HT2) prezintă următoarele indicaţii:
 adjuvant în tratamentul hipertensiunii arteriale;
 tulburări de irigaţie cerebrală, tulburări cerebrale de tip boală Alzheimer.
Acest compus prezintă următoarele efecte adverse:

 greţuri, vărsături, diaree;
 toxicitate endotelială;
 somnolenţă, hipotensiune marcată, accentuată de ortostatism;
 la doze mari, ergotism;
 nefrotoxicitate;
 hepatotoxicitate.
Contraindicaţiile Dihidroergotoxinei sunt următoarele:
 psihoze endogene;
 sarcină, alăptare, perioada perinatală, copiii mici;
 hipotensiunea arterială, bradicardie;
 insuficienţa hepatică;
 insuficienţa renală.
Prazosin, Doxazosin, Trimazosin, Indoramin (blocante selective ale receptorilor alfa-1
adrenergici) şi Urapidil (blocant alfa-1 postsinaptic şi stimulant alfa-2 presinaptic) vor fi
prezentate în capitolul Grupe de agenţi activi farmacologic indicaţi în tratamentul hipertensiunii
arteriale.
Tolazoline (blocant selectiv al receptorilor alfa-2 adrenergici) prezintă următoarele
indicaţii:
alternativă terapeutică în afecţiuni vasospastice periferice, sindrom Raynaud;
hipertensiunea pulmonară cu sindrom de detresă respiratorie la nou-născuţi.
1.3./1.4. Blocantele receptorilor beta adrenergici şi blocantele receptorilor adrenergici alfa şi

beta au fost prezentate în capitolul Efecte farmacodinamice ale betablocantelor la nivel
cardiovascular şi metabolic.
1.5. Neurosimpaticoliticele vor fi prezentate în capitolul Grupe de agenţi activi farmacologic

indicaţi în tratamentul hipertensiunii arteriale.
2. Substanţe care acţionează şi prin alte mecanisme decât SNV

2.1. Blocante de canale de calciu
Efectele farmacodinamice ale blocantelor canalelor de calciu la nivel cardiovascular
sunt următoarele:
 scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice (cu excepţia blocantelor de canale
de calciu relativ selective la nivelul cordului);
 scăderea rezistenţei periferice, scăderea fluxului sangvin coronar, scăderea debitului
cardiac (cu excepţia blocantelor de canale de calciu relativ selective la nivelul
cordului);
 efecte inotrop, cronotrop şi dromotrop negative (cu excepţia Felodipinei, Isradipinei,
Nisoldipinei - blocante de canale de calciu relativ selective la nivel vascular);
 reducerea vasospasmului cerebral, putând fi indicate pentru prevenirea leziunilor
postischemice cerebrale (post – traumatism craniocerebral), în tulburările de irigaţie
periferică şi cerebrală (efect semnificativ pentru blocantele de canale de calciu
 relativ selective cerebrale).
Verapamil determină în plus:
 inhibarea eliberării de insulină;
 inhibarea glicoproteinei multitransportoare P170;
 creşterea HDL colesterolului;
 reducerea depozitării Ca2+ în peretele vascular;
 reducerea hipertrofiei ventriculare stângi.
Verapamil are şi acţiune de blocare a porţii interne a canalelor de sodiu; Diltiazem

prezintă acest mecanism în măsură mai redusă, iar Nifedipina aproape nesemnificativ.
Verapamil prezintă selectivitate mai mare pentru canalele de calciu localizate la nivel
cardiac şi determină o scădere moderată a tensiunii arteriale. Diltiazem acţionează în egală
măsură asupra canalelor de calciu vasculare şi cardiace, în timp ce Nifedipina acţionează mai
puternic asupra canalelor de calciu vasculare.
Blocantele canalelor de calciu nu acţionează asupra polului calcic din reticulul
sarcoplasmatic; acest grup de substanţe nu influenţează musculatura scheletică.
Blocantele de canale de calciu prezintă următoarele indicaţii în terapia afecţiunilor
cardio-vasculare:
 HTA (tratament de fond), cu excepţia Bepridil, Nimodipine, Cinarizină;
 angină pectorală, asociată cu HTA;
 tahiaritmii (pentru controlul frecvenţei cardiace din fibrilaţie/flutter atrial):
 Verapamil (este de elecţie în TPSV), Diltiazem, Bepridil;
 cardiomiopatia hipertrofică obstructivă;
 tulburări de irigaţie cerebrală, traumatisme cranio-cerebrale: Nimodipine, Cinarizina;
 sindrom Raynaud: Nifedipina, Felodipina, Isradipina, Nisoldipina.
Contraindicaţiile blocantelor de canale de calciu sunt următoarele: bradicardie sinusală,
bloc atrio-ventricular, insuficienţă cardiacă severă (cu excepţia: Felodipină, Isradipină,
Nisoldipină), hipotensiunea arterială (cu excepţia Bepridil), sarcină, alăptare. Este contraindicată
asocierea blocantelor de canale de calciu cu blocantele beta adrenergice.
Efectele adverse ale blocantelor de canale de calciu sunt reprezentate de:
 edeme ale feţei sau la nivelul membrelor inferioare;
 tahiaritmii (cu excepţia: Felodipină, Isradipină, Nisoldipină);
 reacţii alergice: congestia feţei (roşeaţa tranzitorie a extremităţii cefalice);
 hipotensiune arterială ortostatică (cu excepţia: Bepridil, Nimodipină, Cinarizină);
 bloc atrio-ventricular, agravarea insuficienţei cardiace severe (cu excepţia:
Felodipină, Isradipină, Nisoldipină);
 cefalee, ameţeli, vertije;
 torsada vârfurilor: Bepridil;
 hiperglicemii: Verapamil;
 hiperplazie gingivală;
 sedare: Cinarizina;
 constipaţie, disconfort abdominal, greţuri.
2.2. Blocante neselective ale fosfodiesterazelor

2.2.1. Derivaţi izochinoleinici din opiu
Prin efectele lor vasodilatatoare derivaţii izochinoleinici din opiu sunt indicaţi ca
alternativă în tratamentul vasospsmului fără leziuni organice ale vaselor.
Aceşti derivaţi prezintă următoarele efecte adverse: “furt sanguin” din zona bolnavă a
vasului în favoarea zonei sănătoase; efecte de tip chinidinic (în special, în cazul administrării
rapide iv); hepatotoxicitate (în special, la doze mari şi/sau administrare de lungă durată) şi
următoarele contraindicaţii: arteriopatii obstructive, insuficienţa cardiacă, bradiaritmii,
insuficienţa renală, insuficienţa hepatică.
2.3. Blocante selective ale 5-fosfodiesterazei

Aceşti derivaţi prezintă următoarele indicaţii:
 disfuncţii sexuale erectile;
 hipertensiune arterială pulmonară;
 sindrom Raynaud;
 utilizare nemedicală: afrodisiac.

Efectele adverse pot fi:
 severe: priapism, hipotensiune arterială severă, infarct miocardic, aritmii
ventriculare, moarte subită, accidente vasculare cerebrale;
 moderate: cefalee, roşeaţă facială, palpitaţii, fotofobie, tulburări în percepţia
culorilor, simptome dispeptice.
Contraindicaţiile sunt reprezentate de următoarele: infarct miocardic recent sau în
antecedente, hipotensiune arterială severă, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală, afecţiuni
degenerative retiniene. Este contraindicată asocierea cu nitriţi/nitraţi, cu inhibitori ai proteazelor
indicaţi în tratamentul infecţiei HIV.
2.4. Blocante ale receptorilor adenozinici A1 şi A2

2.4.1. Metilxantine
Metilxantinele (blocante ale receptorilor adenozinici A1 şi A2 şi inhibitori neselectivi ai
fosfodiesterazelor) determină, la nivel cardio-vascular, vasoconstricţia vaselor cerebrale,
creşterea rezistenţei periferice vasculare, scăderea TA sistolice şi diastolice, efecte inotrop,
cronotrop şi dromotrop pozitive. Pentoxifilina determină efecte antiagregante plachetare, scade
vâscozitatea sângelui, creşte capacitatea de deformare a hematiilor.
Teofilina este indicată, pentru efectele sale cardio-vasculare, ca adjuvant în tratamentul
insuficienţei cardiace, iar Pentoxifilina prezintă următoarele indicaţii: arteriopatii obstructive
(indicaţie de elecţie), ulcere trofice, flebite, tromboflebite (venoase, hemoroidale), mielom
multiplu, policitemie, hiperlipidemie. Cafeina este indicată ca psihoanaleptic şi ca adjuvant în
profilaxia şi tratamentul migrenei.
Metilxantinele determină umătoarele efecte adverse:
 digestive: inapetenţă, greţuri, vărsături, dureri abdominale, reflux gastro-esofagian;
 cardio-vasculare: tahiaritmii, dureri de tip anginos, hipotensiune arterială;
 SNC: iritabilitate, insomnie, anxietate, cefalee, tremurături, convulsii;
 imunosupresie în tratament îndelungat.
Teofilina, în cazul administrării rapide iv, determină hipotensiune arterială, tahiaritmii,
convulsii.
Contraindicaţiile metilxantinelor sunt reprezentate de următoarele: infarct miocardic acut
sau în antecedente, tahiaritmii; epilepsie, insomnie, persoane labile psihic; insuficienţă hepatică;
ulcer peptic; imunosupresie; afecţiuni herpetice. Este contraindicată asocierea metilxantinelor cu
psihostimulantele şi cu chinolonele de generaţia a III-a. La copii şi la vârstnici dozele trebuie
ajustate.
2.5. Vasodilatatoare selective arteriolare

Hidralazina este indicată ca alternativă în tratamentul de fond al HTA. Determină
creşterea producţiei de renină plasmatică şi retenţie de apă şi sodiu.
Acest derivat prezintă următoarele efecte adverse:
 după prima doză: transpiraţii, cefalee, reacţii imunologice (erupţii cutanate, febră
etc.);
 după tratament îndelungat: polinevrite, fenomene autoimune de lupus eritematos
sistemic, edeme, granulocitopenie, anemie aplastică, lăcrimare, conjunctivite,
rinoree, cefalee, vertij, hipersecreţie gastrointestinală, spasme intestinale, diaree,
crize anginoase la coronarieni.
Hidralazina prezintă următoarele contraindicaţii: insuficienţă renală, sarcină, alăptare,
epilepsii, polinevrite, ulcer peptic, anemii.
Minoxidil şi Diazoxid (deschid şi activează canalele ionice de K+) sunt indicate ca
alternativă în tratamentul HTA severe (urgenţele hipertensive). Ambii derivaţi determină retenţie
hidrosalină, hipertrichoză, creşterea nivelului reninei plasmatice, stimulează creşterea firelor de

păr.
Diazoxid determină hiperglicemie, tranzitorie după prima doză, puternică după
administrare îndelungată.
2.6. Vasodilatatoare neselective (arteriolare şi venoase)

Nitriţii / nitraţii şi Molsidomin vor fi prezentaţi în capitolul Grupe de agenţi active
farmacologic indicaţi în tratamentul anginei pectorale.
Intoxicaţia cu cianuri
Se poate produce voluntar (în scop criminal sau suicidal) sau accidental, dar comparativ
cu alte intoxicaţii, incidenţa sa este scăzută, din cauza accesului limitat la substanţele din grupul
cianuri: cianură de sodiu, cianură de potasiu, ferocianură de potasiu (substanţe în diverse
sectoare industriale: chimică, solvenţi, metalurgică; acidul cianhidric – în componenţa unor
pesticide). Intoxicaţia se produce cel mai frecvent prin ingestie, dar există şi situaţii când toxicul
poate pătrunde pe cale respiratorie sau cutanată.
După pătrunderea în organism, aceste substanţe eliberează gruparea cian (CN), care
inhibă o serie de enzime, ce intervin în lanţul respirator. Gruparea cian inhibă citocromoxidaza,
prin blocarea Fe3+, cu întreruperea lanţului respirator, imposibilitatea de utilizare a oxigenului de
către ţesuturi şi anoxie tisulară metabolică consecutivă. Doza letală este de 100 mg acid
cianhidric şi 200 mg cianură de sodiu şi cianură de potasiu, în condiţii de ingestie sau 300mg/m3
aer, în condiţii de inhalaţie.
Simptomatologie
În cele mai multe cazuri, evoluţia este fulminantă, moartea producându-se în câteva
minute, prin stop cardio-respirator, precedat de dispnee, convulsii şi comă, neexistând, practic,
timp pentru a interveni din punct de vedere terapeutic.
În general pacientul prezintă următoarele manifestari clinice:
 forma acută (la intoxicaţia cu doze moderate de cianuri): senzaţie de constricţie
toracică, laringospasm, episoade de apnee, anxietate, cefalee, tulburări digestive (greţuri,
vărsături), tahicardie, colaps, convulsii, comă; tegumentele sunt de culoare roz (din cauza
suprasaturării cu oxigen a sângelui);
 forma subacută (în condiţii de expunere industrială la atmosfera poluată cu cianuri):
tulburări respiratorii, digestive, neurologice, de intensitate variată, care se remit la ieşirea
din mediul toxic.
În intoxicaţia cu cianuri este caracteristică halena de migdale amare pe care o degajă
pacientul şi acelaşi miros persistent în lichidul de vărsătură.
Dacă pacientul supravieţuieşte, va prezenta sechele neurologice variate, dependent de
gradul anoxiei cerebrale suferite, oboseală fizică, scăderea puterii de concentrare, memorizare,
cu durată de câteva luni după intoxicaţie.
Tratament
Tratamentul se va institui cât mai rapid, elementele care certifică diagnosticul fiind
halena specifică şi coloraţia roz a tegumentelor.
Este necesară susţinerea funcţiilor vitale (oxigenoterapie, suţinerea funcţiei cardiace).
Intoxicaţia prezintă tratament specific, ca antidot putându-se folosi:
 nitritul de amil, care se administrează prin inhalaţie (din 30 în 30 secunde, repetat),
cu supravegherea valorilor presiunii arteriale (cu oprirea administrării, în condiţiile în
care tensiunea arterială maximă scade sub 80mmHg) sau
 nitritul de sodiu 3%, care se administrează intravenos (5ml/minut), cu
supravegherea valorilor presiunii arteriale (cu oprirea administrării, în condiţiile în care
tensiunea arteriala maximă scade sub 80mmHg) sau
 tiosulfatul de sodiu 25%, intravenos, lent.
Se impune tratamentul convulsiilor si al comei.
Intoxicaţia cu substanţe methemoglobinizante

Intoxicaţia cu substanţe methemoglobinizante devine manifestă clinic atunci când
acumularea de methemoglobină (metHb) este într-o concentraţie mai mare de 2%.
Substanţele methemoglobinizante sunt reprezentate de:
 compuşi organici derivaţi din benzen, nitroderivaţi - nitrobenzen, nitrotoluen;
aminoderivaţi – anilină; aceste substanţe pot pătrunde în organism pe cale cutanată,
respiratorie şi digestivă; sunt metabolizaţi, rezultând produşi foarte toxici, ca urmare
a formării de metHb şi sulfHb, cu producerea hemolizei intravasculare;
 nitraţii din pânza freatică contaminată, care ajung în intestin, unde determină
oxidarea hemoglobinei în cantităţi mari, care nu pot fi reduse de sistemul NAPH 2 ;
 azotaţii din îngrăşămintele agricole, compuşi anorganici, precum: nitriţi de sodiu,
nitriţi de potasiu, nitraţi, subnitraţi de bismut, amoniu, dar şi medicamente, ca:
nitroprusiat de sodiu, nitroglicerină, fenacetină, acetaminofen.
În funcţie de concentraţiile de MetHb în sânge, formele clinice pot fi:
 uşoară, când concentraţia de MetHb este de 10-20%;
 medie, la valori cuprinse între 20-40%;
 severă, la valori cuprinse între 50-60% şi peste.
În intoxicaţia cu substanţe methemoglobinizante este caracteristic faptul că tegumentele
sunt cianotice, iar la recoltare, se constată că sângele este ciocolatiu, vâscos.
Simptomatologia este reprezentată de:
 cianoză (atunci când metHb în sânge are o concentraţie de 10-20%);
 astenie, cefalee;
 dispnee, tahicardie, decompensare cardio-vasculară, colaps cardio-vascular;
 encefalopatie hipoxică, convulsii, comă.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza prezenţei cianozei, a condiţiilor de apariţie a

intoxicaţiei, a culorii ciocolatii a sângelui şi în funcţie de valorile obţinute la dozarea MetHb.
Tratamentul se face de urgenţă, cu aplicarea unor măsuri generale nespecifice, de
îndepărtare a toxicului, în funcţie de calea de pătrundere în organism. Metodele aplicate constau
în: scoaterea persoanei respective din mediul toxic, oxigenoterapie, spălătura gastrică,
administrarea de cărbune activat.
Pentru desfacerea metHb şi eliberarea Hb, se administrează substanţe reducătoare,
precum Albastrul de metilen 1%, 1 mg/kg, lent intravenos (i.v.), repetat, la nevoie, la 3-4 ore
sau Acidul ascorbic (Vitamina C), lent i.v. 30 mg/kg, singur sau asociat cu Albastrul de metilen.
În cazurile severe, se impune practicarea exsanguinotransfuziei.

Grupe de agenţi activi farmacologic cu acţiune la nivelul

musculaturii netede bronşice
Agenţii activi farmacologic cu acţiune la nivelul musculaturii netede bronşice sunt
A. Substanţe care inhibă contracţia musculaturii netede bronşice (relaxează
musculatura
netedă bronşică) (bronhodilatatoare)
1. Substanţe care acţionează prin intermediul SNV:
1.1. Stimulante ale receptorilor α, β-adrenergici
1.1.1. Cu acţiune directă (agonişti ai receptorilor alfa şi beta adrenergici): Adrenalina.
receptorilor alfa şi beta adrenergici): Efedrina.
1.2. Stimulante beta adrenergice
1.2.1. Stimulante semiselective β1,β2-adrenergice: Isoprenalina, Orciprenalina.
1.2.2. Stimulante selective β2:
 Durată medie de acţiune şi efect rapid: Salbutamol, Terbutalina, Fenoterol,
Clenbuterol, Pirbuterol, Procaterol;
 Durată lungă de acţiune şi efect tardiv: Salmeterol, Formoterol;
 Durată superlungă de acţiune: Bambuterol.
1.3. Blocante (antagonişti competitivi) ale receptorilor muscarinici:
 alcaloizi naturali: Atropina;
 substanţe de sinteză (amine cuaternare): Ipratropium, Oxitropium, Tiotropium.
2. Metilxantine: Teofilina (utilizată mai mult sub formă de Teofilină-etilendiamină sau
Aminofilină).
3. Antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene LTD4: Montelukast, Zafirlukast, Pranlukast.
4. Inhibitori ai 5-lipoxigenazei: Zileuton.
5. Blocante ale canalelor de calciu: Verapamil, Diltiazem, Nifedipina
B. Substanţe care stimulează contracţia musculaturii netede bronşice

(bronhoconstrictoare)
1.1. Acetilcolina şi toate stimulantele SNV parasimpatic (parasimpaticomimeticele)
1.2. Blocante semiselective ale receptorilor β adrenergici (betablocante)
2. Histamina şi substanţe eliberatoare de histamină.
3. Serotonina (5-hidroxitriptamina)
4.Dintre lipidele biologic active şi peptidolipide
 Prostaglandinele PGF2α şi PGD2  puternice constrictoare ale musculaturii
netede bronşice.
 Tromboxanii: TXA2  cel mai puternic eicosanoid bronhoconstrictor.
 Hepoxiline  contracţii slabe, cresc intensitatea contracţiilor produse de
histamină.
 Leucotrienele: LTB4, LTC4 şi LTD4  constricţii marcate ale musculaturii
netede bronşice.
Şef lucr. Dr. Cristina Mihaela Ghiciuc 54


musculatura
1.1.1. Cu acţiune directă (agonişti ai receptorilor alfa şi beta adrenergici):
Adrenalina, prin acţiunea la nivelul musculaturii netede bronşice asupra receptorilor ß 2–
adrenergici determină bronhodilataţie de intensitate medie, de aceea prezintă ca indicaţie
datorată efectului bronhodilatator: astm bronşic (însoţit de edem al mucoasei) criză şi în iniţierea
terapiei, în administrare inhalatoare.

receptorilor alfa şi beta adrenergici):
Efedrina prezintă ca indicaţie datorată efectului bronhodilatator: astm bronşic, criză şi în
iniţierea terapiei (în administrare inhalatoare).
1.2. Stimulante ale receptorilor β-adrenergici
1.2.1. Stimulante semiselective β1 şi β2-adrenergice (stimulante β-adrenergice de generaţia a II-
a)
 cu acţiune semiselectivă şi de scurtă durată: Isoprenalina (Isoproterenol), Orciprenalina.
Isoprenalina (Isoproterenol) este agonist extrem de puternic al receptorilor ß1 şi ß2, având şi un
efect foarte slab pe receptorii . Datorită efectului puternic bronhodilatator este indicată în
terapia astmului bronşic, sub formă de aerosoli, dar este utilizată doar iniţial ca alternativă
(deoarece stimulează puternic şi receptorii ß1 cardiaci, determinând tulburări de ritm, până la
fibrilaţie ventriculară, dureri anginoase, apoi se continuă cu β2-stimulante. Dezavantajele
utilizării a etui compus constau în: durata de acţiune scurtă şi stimularea puternică a receptorilor
ß1 cardiaci.
Orciprenalina prezintă ca indicaţie datorată efectului bronhodilatator: astm bronşic (rar folosită
în prezent).
1.2.2. Stimulante selective β2 (de generaţia a III-a):
 cu durată medie de acţiune (6 ore) şi efect rapid (după 1-2 minute): Salbutamol,
Terbutalina, Fenoterol, Clenbuterol, Pirbuterol, Procaterol;
 cu durată lungă de acţiune (12 ore) şi efect tardiv (după 10-12 minute): Salmeterol,
Formoterol;
 cu durată superlungă de acţiune (24 ore): Bambuterol.
Stimulante selective β2-adrenergice prezintă, pe lângă efectul bronhodilatator, efect de
stabilizare membranară (inhibă degranularea mastocitelor), efect de stimulare a mecanismului de
autoepurare bronşică mucociliară, la concentraţii scăzute determină un efect de activare a
canalelor de K+, Ca2+-dependente din celulele musculare netede ale căilor respiratorii şi de la
nivelul limfocitelor. Pe lângă aceste efecte la nivelul aparatului respirator, mai determină efect
imunosupresor şi efect antiinflamator.
Stimulante selective β2-adrenergice cu durată medie de acţiune sunt indicate în astmul bronşic,
atât în tratametul crizei, cât şi în tratamentul de întreţinere.
Stimulantele selective β2 cu durată de acţiune lungă sau superlungă sunt indicate în tratamentul
de întreţinere al astmului bronşic.
Atropina, prin blocarea receptorilor muscarinici M3, determină bronhodilataţie, efect evident
doar la persoanele cu astm bronşic, de aceea poate fi indicată ca adjuvant în tratamentul astmului
bronşic cu debut recent. Ca dezavantaj al utilizării acestui compus, se poate menţiona reducerea
secreţiei apoase a glandelor bronşice, ceea ce determină creşterea vâscozităţii secreţiei bronşice.

Ipratropium, Oxitropium, Tiotropium sunt indicate în administrare inhalatoare în astm bronşic

cu debut recent. Dezavantajul acestor compuşi constă în faptul că determină o creştere a
vâscozităţii secreţiei bronşice.
2. Metilxantine: Teofilina (1,3-dimetilxantină)
Mecanismele de acţiune constau în următoarele:
 antagonişti competitivi ai receptorilor adenozinici A1 şi A2;
 inhibitori neselectivi ai fosfodiesterazelor (inhibă şi 4-fosfodiesteraza PDE-4).
Efectele farmacodinamice la nivelul aparatului respirator sunt reprezentate de: bronhodilataţie,
creşterea contracţiei muşchiului diafragm, stimularea transportului mucociliar.
Se utilizează mai mult Teofilina sub formă de teofilin-etilendiamină (Aminofilină®), indicată
în:
 astm bronşic (p.o. tratament de fond, i.v. tratamentul crizei);
 BPOC.
Prin inhibarea receptorilor pentru leucotriene LTD4, determină efect bronhodilatator, de aceea
sunt indicate în:
 tratamentul de fond al astmului bronşic indus de efort sau indus de antigene;
 astmul indus de acidul acetilsalicilic.
Prin inhibarea 5-lipoxigenazei, determină inhibarea producţiei de leucotriene bronhospastice
(LTC4, LTD4), dar şi de LTB4 care au rol chemotactic şi de activare pentru leucocitele de la
nivelul mucoasei bronşice; de aceea, sunt indicate în tratamentul de fond al astmului bronşic
indus de efort sau indus de antigene.
Prin acţiune de blocarea canalelor de Ca2+ în muşchiul neted bronşic determină efect
bronhodilatator.

 La nivelul musculaturii netede bronşice, prin acţiune pe receptorii M3 determină
bronhoconstricţie, de aceea induc bronhospasm ca efect advers în cazul administrării
sistemice, fiind contraindicate în astmul bronşic, BPOC.
 La nivelul musculaturii netede bronşice, prin acţiune de antagonist semiselectiv al
receptorilor β1 ≈ β2 adrenergici, determină bronhoconstricţie, de aceea induc
bronhospasm ca efect advers şi sunt contraindicate în astm bronşic, bronşite spastice,
BPOC.
Blocante selective ale receptorilor β1 adrenergici (β1-blocante), prezentând selectivitate asupra
receptorilor β1, fără a influenţa receptorii β2 adrenergici, pot fi indicate şi în cazul pacienţilor cu
astm bronşic.
2. Histamina
 La nivelul musculaturii netede bronşiolare: determină bronhoconstricţie (prin intermediul
receptorilor histaminergici H1).
 Histamina a fost utilizată în scop diagnostic al hiperreactivităţii bronşice, dar constituie
un pericol important pentru pacient, datorită efectelor adverse: bronhoconstricţie,
hipotensiune arterială, tahicardie, tulburări gastro-intestinale, astenie.
 Contraindicaţii: astm bronşic.

Toate substanţele care sunt eliberatoare de histamină sunt contraindicate la pacienţii cu

astm bronşic sau cu BPOC: opiaceele; chinina; Hidralazina; penicilinele naturale şi de
semisinteză, cefalosporinele, aminoglicozidele; bradikinina, kalidina; d-Tubocurarina,
Atracurium, Pipecuronium, Pancuronium, Rocuronium, Vecuronium, Galamina; barbituricele;
dextranii.
 La nivelul musculaturii netede bronşiolare: determină bronhoconstricţie, iar prin
mecanism reflex  hiperventilaţie.
4. Dintre lipidele biologic active şi peptidolipide, la nivelul musculaturii netede
bronşiolare:
 PGF2α şi PGD2  puternice constrictoare ale musculaturii netede bronşice;
 tromboxanii: TXA2  cel mai puternic eicosanoid bronhoconstrictor;
 hepoxiline  contracţii slabe, cresc intensitatea contracţiilor produse de
histamină;
 leucotrienele: LTB4, LTC4 şi LTD4  constricţii marcate ale musculaturii
bronşice.
5. Acid acetilsalicilic determină bronhoconstricţie numai la unele persoane cu astm bronşic, de
aceea este contraindicată la persoanele cu astm bronşic. Aceleaşi efecte prezintă şi derivaţii
acidului propionic (cu excepţia, Ketoprofen, care este şi inhibitor al lipoxigenazei).

Grupe de agenţi activi farmacologic cu acţiune la nivelul

musculaturii netede bronşice
Agenţii activi farmacologic cu acţiune la nivelul musculaturii netede bronşice sunt
musculatura
1. Substanţe care acţionează prin intermediul SNV:
1.1.1. Cu acţiune directă (agonişti ai receptorilor alfa şi beta adrenergici): Adrenalina.
receptorilor alfa şi beta adrenergici): Efedrina.
1.2. Stimulante beta adrenergice
1.2.1. Stimulante semiselective β1,β2-adrenergice: Isoprenalina, Orciprenalina.
1.2.2. Stimulante selective β2:
 Durată medie de acţiune şi efect rapid: Salbutamol, Terbutalina, Fenoterol,
Clenbuterol, Pirbuterol, Procaterol;
 Durată lungă de acţiune şi efect tardiv: Salmeterol, Formoterol;
 Durată superlungă de acţiune: Bambuterol.
 alcaloizi naturali: Atropina;
 substanţe de sinteză (amine cuaternare): Ipratropium, Oxitropium, Tiotropium.
2. Metilxantine: Teofilina (utilizată mai mult sub formă de Teofilină-etilendiamină sau
Aminofilină).

2. Histamina şi substanţe eliberatoare de histamină.
4.Dintre lipidele biologic active şi peptidolipide
 Prostaglandinele PGF2α şi PGD2  puternice constrictoare ale musculaturii
netede bronşice.
 Tromboxanii: TXA2  cel mai puternic eicosanoid bronhoconstrictor.
 Hepoxiline  contracţii slabe, cresc intensitatea contracţiilor produse de
histamină.
 Leucotrienele: LTB4, LTC4 şi LTD4  constricţii marcate ale musculaturii
netede bronşice.


musculatura
1.1.1. Cu acţiune directă (agonişti ai receptorilor alfa şi beta adrenergici):
Adrenalina, prin acţiunea la nivelul musculaturii netede bronşice asupra receptorilor ß 2–
adrenergici determină bronhodilataţie de intensitate medie, de aceea prezintă ca indicaţie
datorată efectului bronhodilatator: astm bronşic (însoţit de edem al mucoasei) criză şi în iniţierea
terapiei, în administrare inhalatoare.

receptorilor alfa şi beta adrenergici):
Efedrina prezintă ca indicaţie datorată efectului bronhodilatator: astm bronşic, criză şi în
iniţierea terapiei (în administrare inhalatoare).
1.2. Stimulante ale receptorilor β-adrenergici
1.2.1. Stimulante semiselective β1 şi β2-adrenergice (stimulante β-adrenergice de generaţia a II-
a)
 cu acţiune semiselectivă şi de scurtă durată: Isoprenalina (Isoproterenol), Orciprenalina.
Isoprenalina (Isoproterenol) este agonist extrem de puternic al receptorilor ß1 şi ß2, având şi un
efect foarte slab pe receptorii . Datorită efectului puternic bronhodilatator este indicată în
terapia astmului bronşic, sub formă de aerosoli, dar este utilizată doar iniţial ca alternativă
(deoarece stimulează puternic şi receptorii ß1 cardiaci, determinând tulburări de ritm, până la
fibrilaţie ventriculară, dureri anginoase, apoi se continuă cu β 2-stimulante. Dezavantajele
utilizării a etui compus constau în: durata de acţiune scurtă şi stimularea puternică a receptorilor
ß1 cardiaci.
Orciprenalina prezintă ca indicaţie datorată efectului bronhodilatator: astm bronşic (rar folosită
în prezent).
1.2.2. Stimulante selective β2 (de generaţia a III-a):
 cu durată medie de acţiune (6 ore) şi efect rapid (după 1-2 minute): Salbutamol,
Terbutalina, Fenoterol, Clenbuterol, Pirbuterol, Procaterol;
 cu durată lungă de acţiune (12 ore) şi efect tardiv (după 10-12 minute): Salmeterol,
Formoterol;
 cu durată superlungă de acţiune (24 ore): Bambuterol.
Stimulante selective β2-adrenergice prezintă, pe lângă efectul bronhodilatator, efect de
stabilizare membranară (inhibă degranularea mastocitelor), efect de stimulare a mecanismului de
autoepurare bronşică mucociliară, la concentraţii scăzute determină un efect de activare a
canalelor de K+, Ca2+-dependente din celulele musculare netede ale căilor respiratorii şi de la
nivelul limfocitelor. Pe lângă aceste efecte la nivelul aparatului respirator, mai determină efect
imunosupresor şi efect antiinflamator.
Stimulante selective β2-adrenergice cu durată medie de acţiune sunt indicate în astmul bronşic,
atât în tratametul crizei, cât şi în tratamentul de întreţinere.
Stimulantele selective β2 cu durată de acţiune lungă sau superlungă sunt indicate în tratamentul
de întreţinere al astmului bronşic.
Atropina, prin blocarea receptorilor muscarinici M3, determină bronhodilataţie, efect evident
doar la persoanele cu astm bronşic, de aceea poate fi indicată ca adjuvant în tratamentul astmului
bronşic cu debut recent. Ca dezavantaj al utilizării acestui compus, se poate menţiona reducerea
secreţiei apoase a glandelor bronşice, ceea ce determină creşterea vâscozităţii secreţiei bronşice.

Ipratropium, Oxitropium, Tiotropium sunt indicate în administrare inhalatoare în astm bronşic

cu debut recent. Dezavantajul acestor compuşi constă în faptul că determină o creştere a
vâscozităţii secreţiei bronşice.
2. Metilxantine: Teofilina (1,3-dimetilxantină)
Mecanismele de acţiune constau în următoarele:
 antagonişti competitivi ai receptorilor adenozinici A1 şi A2;
 inhibitori neselectivi ai fosfodiesterazelor (inhibă şi 4-fosfodiesteraza PDE-4).
Efectele farmacodinamice la nivelul aparatului respirator sunt reprezentate de: bronhodilataţie,
creşterea contracţiei muşchiului diafragm, stimularea transportului mucociliar.
Se utilizează mai mult Teofilina sub formă de teofilin-etilendiamină (Aminofilină®), indicată
în:
 astm bronşic (p.o. tratament de fond, i.v. tratamentul crizei);
 BPOC.
Prin inhibarea receptorilor pentru leucotriene LTD4, determină efect bronhodilatator, de aceea
sunt indicate în:
 tratamentul de fond al astmului bronşic indus de efort sau indus de antigene;
 astmul indus de acidul acetilsalicilic.
Prin inhibarea 5-lipoxigenazei, determină inhibarea producţiei de leucotriene bronhospastice
(LTC4, LTD4), dar şi de LTB4 care au rol chemotactic şi de activare pentru leucocitele de la
nivelul mucoasei bronşice; de aceea, sunt indicate în tratamentul de fond al astmului bronşic
indus de efort sau indus de antigene.
Prin acţiune de blocarea canalelor de Ca2+ în muşchiul neted bronşic determină efect
bronhodilatator.

 La nivelul musculaturii netede bronşice, prin acţiune pe receptorii M3 determină
bronhoconstricţie, de aceea induc bronhospasm ca efect advers în cazul administrării
sistemice, fiind contraindicate în astmul bronşic, BPOC.
 La nivelul musculaturii netede bronşice, prin acţiune de antagonist semiselectiv al
receptorilor β1 ≈ β2 adrenergici, determină bronhoconstricţie, de aceea induc
bronhospasm ca efect advers şi sunt contraindicate în astm bronşic, bronşite spastice,
BPOC.
Blocante selective ale receptorilor β1 adrenergici (β1-blocante), prezentând selectivitate asupra
receptorilor β1, fără a influenţa receptorii β2 adrenergici, pot fi indicate şi în cazul pacienţilor cu
astm bronşic.
2. Histamina
 La nivelul musculaturii netede bronşiolare: determină bronhoconstricţie (prin intermediul
receptorilor histaminergici H1).
 Histamina a fost utilizată în scop diagnostic al hiperreactivităţii bronşice, dar constituie
un pericol important pentru pacient, datorită efectelor adverse: bronhoconstricţie,
hipotensiune arterială, tahicardie, tulburări gastro-intestinale, astenie.
 Contraindicaţii: astm bronşic.

Toate substanţele care sunt eliberatoare de histamină sunt contraindicate la pacienţii cu

astm bronşic sau cu BPOC: opiaceele; chinina; Hidralazina; penicilinele naturale şi de
semisinteză, cefalosporinele, aminoglicozidele; bradikinina, kalidina; d-Tubocurarina,
Atracurium, Pipecuronium, Pancuronium, Rocuronium, Vecuronium, Galamina; barbituricele;
dextranii.
 La nivelul musculaturii netede bronşiolare: determină bronhoconstricţie, iar prin
mecanism reflex  hiperventilaţie.
4. Dintre lipidele biologic active şi peptidolipide, la nivelul musculaturii netede
bronşiolare:
 PGF2α şi PGD2  puternice constrictoare ale musculaturii netede bronşice;
 tromboxanii: TXA2  cel mai puternic eicosanoid bronhoconstrictor;
 hepoxiline  contracţii slabe, cresc intensitatea contracţiilor produse de
histamină;
 leucotrienele: LTB4, LTC4 şi LTD4  constricţii marcate ale musculaturii
bronşice.
5. Acid acetilsalicilic determină bronhoconstricţie numai la unele persoane cu astm bronşic, de
aceea este contraindicată la persoanele cu astm bronşic. Aceleaşi efecte prezintă şi derivaţii
acidului propionic (cu excepţia, Ketoprofen, care este şi inhibitor al lipoxigenazei).

Intoxicaţia cu solvenţi organici

1. Intoxicaţia cu benzen
Benzenul este un lichid volatil, cu miros aromatic, inflamabil, liposolubil (fapt ce explică
intoxicaţiile frecvente produse pe cale tegumentară şi prin mucoase şi afectarea, în special a
sistemului nervos şi a măduvei osoase).
Intoxicaţiile acute prin ingestie se produc din cauza confuziei (cu băuturile alcoolice),
cele prin inhalare de vapori în cursul avariilor industriale, ambele fiind excepţionale.
Intoxicaţiile cronice sunt profesionale. Riscul toxic este prezent mai ales la utilizare ca
solvent, diluant, degresant. Frecvent se manifestă în sectoarele industriale, unde se produce
benzenul: rafinării, distilarea uscată a cărbunelui, sau unde acesta este utilizat: materie primă în
industria chimică, farmaceutică, industria de prelucrare a cauciucului, solvent şi diluant în
industria de încălţăminte, vopsele tipografice, optică.
Benzenul pătrunde în organism preponderent pe cale respiratorie. Din cantitatea inhalată,
jumătate este eliminată prin expiraţie iar restul este vehiculat de lipoproteinele sangvine şi
distribuit preferenţial în ţesutul adipos şi măduva osoasă, de unde este eliminat treptat în
circulaţie. Majoritatea benzenului intrat în circulaţie se elimină renal ca metaboliţi conjugaţi.
Produsul său intermediar de metabolism, benzen epoxidul, este foarte toxic.
a. Intoxicaţia acută
Benzenul are acţiune toxică nespecifică locală (iritantă) şi generală (narcotică şi
convulsivantă) asemănătoare hidrocarburilor alifatice.
Prin inhalare se produce iniţial o stare de excitaţie euforică (“beţia benzenică”) apoi dacă
expunerea continuă se produce narcoză şi moarte.
După ingerare predomină manifestări digestive, urmate de narcoză.
b. Intoxicaţia cronică
Benzenul şi metaboliţii săi prezintă acţiune toxică specifică, directă sau indirectă asupra
măduvei hematogene (acţiune directă prin stocare a benzenului şi metaboliţilor săi în măduvă cu
caracter remanent, determinând alterarea diviziunii şi maturaţiei seriei mielogene şi hipoplazie).
Acţiunea indirectă este consecinţa spolierii organismului în sulf, ce produce scăderea
glutationului, cu efect negativ asupra proceselor redox celulare în special în celulele
mielopoetice, cu activitate metabolică intensă. În periferie, acest aspect se traduce prin citopenie
ce interesează toate 3 seriile celulare (pancitopenie), 2 serii sau o serie celulară.
Doza letală este de 10-15 ml (în condiţiile ingerării).
Clinic, în raport de tipul şi gradul citopeniei, se produce anemie, granulopenie,
hemoragie. De asemenea, apar manifestări neurovegetative, digestive, tegumentare.
Tratamentul constă în următoarele:

În intoxicaţiile acute prin inhalare, se scoate victima din mediul de vapori de benzen. Se
face respiraţie artificială şi oxigenoterapie.
În intoxicaţiile prin contact se spală tegumentele cu apă şi săpun, iar în caz de
conjunctivită, se face spălătură cu apă, timp de 10-15 minute.
Diagnosticul presupune următoarele:
- la persoanele expuse profesional se dozează în urină sulfat-indexul (raportul între sulful
anorganic şi sulful total (anorganic + conjugal); scăderea sulfat-indexului sub 0,85 (ca urmare a
creşterii fracţiunii de sulf conjugat prin conjugarea fenolilor – metaboliţi ai benzenului) este un
semn de împregnare benzenică;
- se dozează în urină fenolii liberi şi conjugaţi.

2. Intoxicaţia cu toluen
Toluenul are proprietăţi similare benzenului, dar este de două ori mai puţin volatil,
pătrunde pe cale respiratorie, o parte este expirată, iar majoritatea cantităţii absorbite este
oxidată la acid benzoic, netoxic şi eliminată renal, sub formă de acid hipuric. O mică fracţiune
suferă oxidare hepatică, rezultând metaboliţi toxici.
a. Toxicitatea acută atât în ceea ce priveşte efectul narcotic cât şi cel iritant este mai
mare ca a benzenului.
Cel mai frecvent apar tulburări prenarcotice, pentru că iritaţia oculo-respiratorie
puternică, nu permite o expunere îndelungată ce ar putea induce narcoză.
Toluenul are acţiune iritantă locală şi acţiune toxică generală (prin impregnarea
lipozomilor din sistemul nervos central), în special, medulotoxică.
Doza letală este de 10-15 ml (în condiţii de ingestie).
De asemenea, se produc tulburări neuropsihice, cefalee, oboseală, iritabilitate,
incoordonare motorie, manifestări digestive, iritaţie oculară şi respiratorie.
Diagnosticul constă în determinarea acidul hipuric urinar la persoanele expuse
profesional.
Tratamentul este acelaşi ca şi în cazul intoxicaţiei cu benzen.
3. Intoxicaţia cu hidrocarburi alifatice halogenate

Toate hidrocarburile alifatice halogenate sunt, în general, compuşi liposolubili şi volatili.
Pătrund în organism, în principal, pe cale respiratorie, o parte se elimină prin expiraţie, iar o
parte este vehiculată de lipoproteinele sanguine. O fracţiune din cantitate este stocată provizoriu
în ţesuturile lipoide şi, ulterior, este eliminată, prin expiraţie şi, secundar, prin urină. Cealaltă
fracţiune este metabolizată şi excretată sub formă de produşi hidrosolubili.
Toxicitatea acestor compuşi este produsă în general moleculei netransformate şi secundar
metaboliţilor.
a. Efectele produse în intoxicaţia acută sunt comune tuturor compuşilor cu acţiune

iritantă cutaneo mucoasă şi narcotică.
Acţiunea asupra SNC se exprimă în intoxicaţia acută prin narcoză (cu manifestări clinice
ce variază de la o uşoară stare ebrioasă, până la narcoză profundă). În doze mari, se poate
produce deprimare bulbară cu paralizia centrilor vitali.
b. În intoxicaţia cronică, SNC este afectat în diverse grade, de la sindrom de tip

prenarcotic persistent (encefalopatie toxică), până la tulburări neuropsihice profunde. Acţiunea
iritantă se manifestă prin leziuni de diverse grade, la nivel tegumentar şi prin edem pulmonar.
Contactul prelungit cu hidrocarburile halogente determină dermatoze.
Acţiunea hepatotoxică se produce, mai ales, în caz de intoxicaţie cu clorură de metil şi
tetraclorură de carbon.
În caz de expunere unică prelungită, afectarea hepatică este reversibilă, în timp ce în
intoxicaţia cronică (cu tetraclorură de carbon) se produce ciroză.
Acţiunea nefrotoxică variază în caz de intoxicaţie acută şi cronică, de la afectare
reversibilă, până la necroză tubulară renală toxică.
Acţiunea asupra aparatului cardiovascular poate fi foarte gravă, atunci când se produc
fibrilaţii ventriculare.


În intoxicaţii prin inhalare se scoate victima din mediul toxic, se spală tegumentele cu
multă apă. Se face de urgenţă respiraţie artificială şi oxigenoterapie.
Este absolut necesar repausul la pat (risc de edem pulmonar acut) şi supraveghere
medicală permanentă.
Sunt contraindicate efectuarea spălăturii gastrice şi provocarea vărsăturii, deoarece există
riscul producerii pneumoniei chimice.

Intoxicaţia cu solvenţi organici

1. Intoxicaţia cu benzen
Benzenul este un lichid volatil, cu miros aromatic, inflamabil, liposolubil (fapt ce explică
intoxicaţiile frecvente produse pe cale tegumentară şi prin mucoase şi afectarea, în special a
sistemului nervos şi a măduvei osoase).
Intoxicaţiile acute prin ingestie se produc din cauza confuziei (cu băuturile alcoolice),
cele prin inhalare de vapori în cursul avariilor industriale, ambele fiind excepţionale.
Intoxicaţiile cronice sunt profesionale. Riscul toxic este prezent mai ales la utilizare ca
solvent, diluant, degresant. Frecvent se manifestă în sectoarele industriale, unde se produce
benzenul: rafinării, distilarea uscată a cărbunelui, sau unde acesta este utilizat: materie primă în
industria chimică, farmaceutică, industria de prelucrare a cauciucului, solvent şi diluant în
industria de încălţăminte, vopsele tipografice, optică.
Benzenul pătrunde în organism preponderent pe cale respiratorie. Din cantitatea inhalată,
jumătate este eliminată prin expiraţie iar restul este vehiculat de lipoproteinele sangvine şi
distribuit preferenţial în ţesutul adipos şi măduva osoasă, de unde este eliminat treptat în
circulaţie. Majoritatea benzenului intrat în circulaţie se elimină renal ca metaboliţi conjugaţi.
Produsul său intermediar de metabolism, benzen epoxidul, este foarte toxic.
Benzenul are acţiune toxică nespecifică locală (iritantă) şi generală (narcotică şi
convulsivantă) asemănătoare hidrocarburilor alifatice.
Prin inhalare se produce iniţial o stare de excitaţie euforică (“beţia benzenică”) apoi dacă
expunerea continuă se produce narcoză şi moarte.
După ingerare predomină manifestări digestive, urmate de narcoză.
Benzenul şi metaboliţii săi prezintă acţiune toxică specifică, directă sau indirectă asupra
măduvei hematogene (acţiune directă prin stocare a benzenului şi metaboliţilor săi în măduvă cu
caracter remanent, determinând alterarea diviziunii şi maturaţiei seriei mielogene şi hipoplazie).
Acţiunea indirectă este consecinţa spolierii organismului în sulf, ce produce scăderea
glutationului, cu efect negativ asupra proceselor redox celulare în special în celulele
mielopoetice, cu activitate metabolică intensă. În periferie, acest aspect se traduce prin citopenie
ce interesează toate 3 seriile celulare (pancitopenie), 2 serii sau o serie celulară.
Doza letală este de 10-15 ml (în condiţiile ingerării).
Clinic, în raport de tipul şi gradul citopeniei, se produce anemie, granulopenie,
hemoragie. De asemenea, apar manifestări neurovegetative, digestive, tegumentare.

În intoxicaţiile acute prin inhalare, se scoate victima din mediul de vapori de benzen. Se
face respiraţie artificială şi oxigenoterapie.
În intoxicaţiile prin contact se spală tegumentele cu apă şi săpun, iar în caz de
conjunctivită, se face spălătură cu apă, timp de 10-15 minute.
Diagnosticul presupune următoarele:
- la persoanele expuse profesional se dozează în urină sulfat-indexul (raportul între sulful
anorganic şi sulful total (anorganic + conjugal); scăderea sulfat-indexului sub 0,85 (ca urmare a
creşterii fracţiunii de sulf conjugat prin conjugarea fenolilor – metaboliţi ai benzenului) este un
semn de împregnare benzenică;
- se dozează în urină fenolii liberi şi conjugaţi.

2. Intoxicaţia cu toluen
Toluenul are proprietăţi similare benzenului, dar este de două ori mai puţin volatil,
pătrunde pe cale respiratorie, o parte este expirată, iar majoritatea cantităţii absorbite este
oxidată la acid benzoic, netoxic şi eliminată renal, sub formă de acid hipuric. O mică fracţiune
suferă oxidare hepatică, rezultând metaboliţi toxici.
a. Toxicitatea acută atât în ceea ce priveşte efectul narcotic cât şi cel iritant este mai
mare ca a benzenului.
Cel mai frecvent apar tulburări prenarcotice, pentru că iritaţia oculo-respiratorie
puternică, nu permite o expunere îndelungată ce ar putea induce narcoză.
Toluenul are acţiune iritantă locală şi acţiune toxică generală (prin impregnarea
lipozomilor din sistemul nervos central), în special, medulotoxică.
Doza letală este de 10-15 ml (în condiţii de ingestie).
De asemenea, se produc tulburări neuropsihice, cefalee, oboseală, iritabilitate,
incoordonare motorie, manifestări digestive, iritaţie oculară şi respiratorie.
Diagnosticul constă în determinarea acidul hipuric urinar la persoanele expuse
profesional.
Tratamentul este acelaşi ca şi în cazul intoxicaţiei cu benzen.
3. Intoxicaţia cu hidrocarburi alifatice halogenate

Toate hidrocarburile alifatice halogenate sunt, în general, compuşi liposolubili şi volatili.
Pătrund în organism, în principal, pe cale respiratorie, o parte se elimină prin expiraţie, iar o
parte este vehiculată de lipoproteinele sanguine. O fracţiune din cantitate este stocată provizoriu
în ţesuturile lipoide şi, ulterior, este eliminată, prin expiraţie şi, secundar, prin urină. Cealaltă
fracţiune este metabolizată şi excretată sub formă de produşi hidrosolubili.
Toxicitatea acestor compuşi este produsă în general moleculei netransformate şi secundar
metaboliţilor.
a. Efectele produse în intoxicaţia acută sunt comune tuturor compuşilor cu acţiune

iritantă cutaneo mucoasă şi narcotică.
Acţiunea asupra SNC se exprimă în intoxicaţia acută prin narcoză (cu manifestări clinice
ce variază de la o uşoară stare ebrioasă, până la narcoză profundă). În doze mari, se poate
produce deprimare bulbară cu paralizia centrilor vitali.
b. În intoxicaţia cronică, SNC este afectat în diverse grade, de la sindrom de tip

prenarcotic persistent (encefalopatie toxică), până la tulburări neuropsihice profunde. Acţiunea
iritantă se manifestă prin leziuni de diverse grade, la nivel tegumentar şi prin edem pulmonar.
Contactul prelungit cu hidrocarburile halogente determină dermatoze.
Acţiunea hepatotoxică se produce, mai ales, în caz de intoxicaţie cu clorură de metil şi
tetraclorură de carbon.
În caz de expunere unică prelungită, afectarea hepatică este reversibilă, în timp ce în
intoxicaţia cronică (cu tetraclorură de carbon) se produce ciroză.
Acţiunea nefrotoxică variază în caz de intoxicaţie acută şi cronică, de la afectare
reversibilă, până la necroză tubulară renală toxică.
Acţiunea asupra aparatului cardiovascular poate fi foarte gravă, atunci când se produc
fibrilaţii ventriculare.


În intoxicaţii prin inhalare se scoate victima din mediul toxic, se spală tegumentele cu
multă apă. Se face de urgenţă respiraţie artificială şi oxigenoterapie.
Este absolut necesar repausul la pat (risc de edem pulmonar acut) şi supraveghere
medicală permanentă.
Sunt contraindicate efectuarea spălăturii gastrice şi provocarea vărsăturii, deoarece există
riscul producerii pneumoniei chimice.

Grupe de agenţi activi farmacologic indicaţi în tulburările de

metabolism lipidic
Dislipidemii - totalitatea tulburărilor cantitative şi calitative ale lipidelor plasmatice
(↑Colesterol, ↑Trigliceride, ↓HDL-col).
“Normalul” lipidic:
 CT <200 mg%
 TG <150 mg%
 HDLc - ♀ 40-45 mg%; ♂ 45-50 mg%
Clase ale lipoproteinelor

Forme circulante ale lipidelor
 Chilomicroni
 VLDL – lipoproteine cu densitate foarte mică
 IDL - lipoproteine cu densitate intermediară
 LDL - lipoproteine cu densitate mică
 HDL - lipoproteine cu densitate mare
Clasificarea lipoproteinelor
Clasa Conţinut lipidic(%)*
TG C FL
Chilomicroni 80-95 2-7 3-9
VLDL 55-80 5-15 10-20
IDL 20-50 20-40 15-25
LDL 5-15 40-50 20-25
HDL 5-10 15-25 20-30
*=diferenţa până la 100% este reprezentată de Apo - apoproteina; TG – trigliceride, C –
colesterol; FL - fosfolipide
Lipoproteinele din categoria LDL si trigliceridele intervin în procesul de aterogeneză şi

facilitează dezvoltarea bolii coronariane. Concentraţii mari de trigliceride pot genera fenomene
de pancreatită acută. HDL sunt lipoproteine cu densitate mare şi dimensiuni mici, care transporta
surplusul de colesterol din ţesuturi. HDL are rol protector faţă de aterogeneză.
Clasificarea dislipidemiilor
a. în funcţie de natura anomaliei
1. Hipercolesterolemii (HC)
Genetice (primare, familiale) Secundare
HC familială Hipotiroidism
HC prin deficit de apoB100 Sindrom nefrotic
HC poligenică Colestază
2. Hipertrigliceridemii (HTG)
Deficit de LPL DZ controlat nesatisfăcător
Deficit de apo CII sindrom nefrotic, uremie
HTG familială alcoolism, estrogeni, betablocante
3. Hiperlipidemii mixte (HM)


Disbetalipoproteinemia (HLP familială tip III) Sindrom nefrotic
Hiperlipidemia familială combinată Hipotiroidism
Boală Cushing
Diuretice
DZ controlat nesatisfăcător
b. în funcţie de severitate
1. Hipercolesterolemii
 uşoare: 200-239 mg%
 moderate: 240-299 mg%
 severe: ≥300 mg%
2. Hipertrigliceridemii
 de graniţă: 150-199 mg%
 moderate: 200-399 mg%
 severe: ≥ 400 mg%
3. Hiperlipidemii mixte
 moderate: colesterol = 200-299 mg%; trigliceride = 200-400 mg%
 severe: colesterol ≥ 300 mg%; trigliceride ≥ 400 mg%
Clasificarea medicamentelor indicate în tratamentul tulburărilor de metabolism

lipidic
1. inhibitoare ale aportului exogen de colesterol
1.1. Răşini schimbătoare de ioni
 Colestiramina
 Colestipol
1.2. EZETIMIB
2 Inhibitori ai biosintezi de colesterol
2.1. Inhibitori de HMG-CoA reductaza - Statine
2.2. Fibraţii
2.3. Grupul niacinei
 Acidul nicotinic
 Nicotinamida
 Xantinol nicotinat
 Acipimox
2.4. Alte hipolipemiante
 Probucol
 Neomicina
 Estrogenii
 Dextrotiroxina
 acizii graşi de tip omega-3.

1. Statine
Mecanism de acţiune: diminuă sinteza colesterolului prin inhibarea HMG CoA
reductaza (3-hidroxi-3-metilglutaril-Coenzima A reductaza) – enzimă care catalizează o reacţie
limitativă, ce intervine precoce în biosinteza colesterolului la nivelul ficatului.
Consecutiv, determină:
 scăderea nivelul plasmatic al colesterolului şi LDL;
 creşterea numărul de receptori LDL din ficat, cu epurare sporită a LDL, IDL, VLDL.
Alte efecte (non lipidice) ale statinelor:
 ameliorarea funcţiei endoteliale;
 stabilizare plachetară;
 inhibarea răspunsului inflamator asociat aterogenezei.
Indicaţii:
 hiperlipoproteinemii cu LDL crescute în plasmă;
 hipercolesterolemie primară (hiperlipidemia tip II);
 hipercolesterolemie familială (hiperlipidemia tip IIa şi IIb);
 sindrom dislipidemic din diabetul zaharat;
 cardipopatie ischemică asociată cu hipercolesterolemie moderată sau severă.
Eficacitatea diferiţilor compuşi este asemănătoare, dar există diferenţe de potenţă:
Doza (mg/zi)
o Atorvastatin (Sortis, cp 10 mg, 20 mg) 10-80
o Simvastatin (Zocor, cp 10 mg, 20 mg) 10-40
o Pravastatin (Elisor, cp 10 mg, 20 mg) 10-40
o Lovastatin (Mevacor, cp 20 mg) 20-80
o Fluvastatin (Lescol, caps 20 mg, 40 mg) 20-80
o Rosuvastatin (Crestor cp 5 mg, 10 mg, 20 mg, 40 mg) 10-40
o Cerivastatin
o Mevastatin
o Pivastatin
Efecte adverse:
 tulburări digestive (anorexie, greţuri, vărsături, crampe abdominale);
 creşterea transaminazelor hepatice;
 creşterea creatinkinazei;
 miozită care poate evolua spre rabdomioliză (dependentă de doză);
 risc crescut de miozită în cazul administrării concomitente cu macrolide,
ciclosporină, gemfibrozil, clofibrat sau niacină);
 rash cutanat.
Contraindicaţii:
 copii;
 afecţiuni hepatice evolutive.
2. Fibraţi
Mecanism de acţiune: stimularea lipoproteinlipazei, mai ales în muşchi, cu creşterea
catabolismului VLDL, respectiv a hidrolizei trigliceridelor VLDL precum şi inhibarea sintezei
şi favorizarea oxidării acizilor graşi în ficat. Biosinteza colesterolului nu este modificată, dar
secreţia de colesterol în bilă este mai mare. Reducerea disponibilului de trigliceride este,
probabil, responsabilă de uşoara creştere a colesterolului HDL.
Fibraţi: Clofibrat (primul fibrat folosit 1967), Fenofibrat (analog al clofibratului),
Gemfibrozil, Bezafibrat, Ciprofibrat.
Efecte farmacodinamice:

 scăderea sintezei hepatocitare de colesterol şi VLDL;

 creşterea clearance-ului plasmatic al VLDL;
 reducerea uşoară a LDL-colesterolului;
 creşterea uşoară a HDL-colesterolului.
Cei mai folosiţi fibraţi:
Doza (mg/zi)
o Fenofibrat (Lipanthyl 100 mg/cp) 300 mg
o Bezafibrat (Regadrin 200 mg/cp) 600-1200 mg
o Ciprofibrat (Lipanor 100 mg/cps) 100 mg
Fenofibratul se absoarbe bine din intestin, absorbţie favorizată de alimente. Este bine
tolerat, are efecte adverse minime: fenomene dispeptice, uneori creşterea transaminazelor,
miozită, scăderea libidoului, reacţii alergice.
Indicaţii:
 hiperlipoproteinemii de tip III (disbetalipoproteinemii);
 hiperlipoproteinemii de tip IV (hipertrigliceridemii familiale);
 hiperlipoproteinemii de tip V (hipertrigliceridemie mixtă);
 hiperlipidemie familială combinată (hiperlipidemie de tip IIa, IIb, IV).
Efecte adverse:
 tulburări dispeptice;
 alopecie;
 hepatotoxicitate;
 miozită (în special la cei cu insuficienţă renală);
 leucopenia;
 litiază biliară colesterolică (clofibrat).
Contraindicaţii:
 insuficienţă renală;
 insuficienţă hepatică;
 litiază biliară preexistentă;
 alcoolism cronic;
 copii.
3. Alte hipolipemiante (răşini chelatoare de acizi biliari, acid nicotinic)

a. Răşini fixatoare de acizi biliari
 Colestiramina;
 Colestipol.
Mecanism de acţiune: polimeri neabsorbabili care fixează acizii biliari din intestin,
împiedicându-le absorbţia. Deficitul de acizi biliari stimulează sinteza lor din colesterol, care va
scădea consecutiv. Colestiramina are un indice risc/beneficiu mic.
Indicaţii:
 Hipercolesterolemii.
Efecte adverse:
 greaţă (la doze mari);
 constipaţie;
 flatulenţă.
 Scade absorbţia medicamentelor acide, pe care le fixează în intestin.
b. Acidul nicotinic – scade concentraţia trigliceridelorşi colesterolului plasmatic.
Mecanism de acţiune: inhibă lipoliza cu scăderea disponibilul de acizi graşi şi
trigliceride, favorizeaza epurarea VLDL.

Indicaţii:
 dislipidemii severe (medicament de rezervă).
Efecte adverse:
 iritaţie gastrointestinală,
 flush.
c. EZETIMIB
Mecanism de acţiune: inhibă absorbţia intestinală de colesterol şi de steroli vegetali.
Indicaţii:
 se asociază statinelor in hipercolesterolemii familiale.
Efecte adverse
 cefalee;
 astenie;
 dureri abdominale;
 diaree.
Contraindicaţii:
 sarcină;
 alăptare;
 afecţiuni hepatice în evoluţie.

Grupe de agenţi activi farmacologic indicaţi în tratamentul anginei

pectorale
Dezechilibrul dintre aportul şi necesarul de oxigen la nivel miocardic poate fi corectat
prin creşterea fluxului coronarian sau prin scăderea consumului de oxygen (prin scăderea muncii
inimii) sau prin ameliorarea metabolismului celulei miocardice. În practică există mijloace
terapeutice care vizează toate cele trei obiective.
Tratamentul cardiopatiei ischemice cronice vizează atât mijloace farmacologice cât şi
non-farmacologice. Toate au în vedere corectarea sau prevenirea dezechilibrului între cererea şi
oferta de oxigen miocardic. Concomitent cu tratamentul medicamentos specific corectării
acestui dezechilibrul se impun şi alte măsuri:
 corectarea factorilor de risc cardiovascular: normalizarea tensiunii arteriale,
echilibrarea diabetului, combaterea obezităţii, suprimarea fumatului şi consumului
de alcool, combaterea dislipidemiei şi sedentarismului, evitarea stressului, reducerea
consumului de cafea;
 schimbarea stilului de viaţă: schimbarea locului de muncă cu stress, renunţarea la
eforturile fizice mari (inclusiv sport care presupune efort mare), evitarea substanţelor
care cresc consumul de oxigen (amfetamine, cocaină, stimulante beta-adrenergice);
Pentru reducerea rapidă a ischemiei acute coronariene sau pentru tratamentul profilactic
există cinci clase majore de medicamente ce sunt utilizate în practica medicală:
1) nitraţii vasodilatatori (nitraţii organici);
2) blocantele receptorilor beta-adrenergici;
3) blocantele canalelor de calciu;
4) activatoarele canalelor de potasiu;
5) medicaţia metabolică
La aceste clase de medicamente se adaugă medicaţia antiagregantă plachetară, medicaţia
hipolipemiantă, medicaţia anxiolitică.
1. Nitraţii organici
Nitraţii organici sunt vasodilatatoare care relaxează musculatura netedă vasculară prin
reproducerea efectului oxidului nitric endogen.
În urma degradării enzimatice a nitraţilor are loc eliberarea de oxid nitric ce se combină
cu grupările tiol din musculatura netedă vasculară formând nitrosotioli. Oxidul nitric endogen
din endoteliul vascular şi nitrosotiolii activează guanilatciclaza din musculatura netedă vasculară
şi determină formarea şi acumularea de GMPc, care induce relaxare musculară, posibil prin
reducerea influxului de calciu, creşterea sechestrării calciului în reticulul sarcoplasmatic şi prin
defosforilarea lanţurilor de miozină. De asemenea, nitriţii/nitraţii stimulează producerea de
PGE1 şi PGI2, potenţând efectul de relaxare a musculaturii netede.
Vasodilataţia indusă de nitraţii organici vizează trei tipuri de categorii vasculare:
 vasele de capacitanţă venoase - determinând reducerea întoarcerii venoase către
inimă (presarcina); venodilataţie se realizează la concentraţii plasmatice moderate
ale nitraţilor, iar pe parcursul tratamentului continuu se instalează rapid fenomenul
de toleranţă;
 vasele de rezistenţă arteriale – determinând reducerea rezistenţei la ejecţia
ventricului stâng (postsarcina), respectiv, reducerea muncii inimii şi a necesarului de
oxigen; arteriolodilataţia se realizează la concentraţii plasmatice crescute de nitraţi,
iar tratamentul continuu induce mai lent fenomenul de toleranţă:
 arterele coronare – determinând, mai curând, reducerea spasmului arterial
coronarian şi îmbunătăţirea fluxului sanguin, prin vasele colaterale şi mai puţin

influenţând fluxul coronarian total; efectul vasodilatator net se înregistrează pe aria

miocardică ischemică; coronarodilataţia se obţine la concentraţii plasmatice reduse
ale nitraţilor, iar fenomenul de toleranţă se înstalează foarte lent.
Nitroglicerina este cel mai frecvent nitrat organic folosit în terapie.

Absorbţia digestivă este foarte bună, dar este supusă unui puternic efect al primului
pasaj.
Alte căi de administrare:
 forme cu eliberare rapidă:
o calea sublinguală (comprimate sublinguale, pulverizaţii sublinguale);
o calea transcutanată (unguent);
o calea intravenoasă (soluţie injectabilă)
 forme cu eliberare lentă;
o orale (comprimate retard);
o comprimate sublinguale;
o transdemice (discuri transdermice).
N.B.: Nitroglicerina este o substanţă volatilă. Comprimatele au o durată limitată de folosire de
aproximativ 6 săptămâni din momentul deschiderii flaconului. Flaconul cu nitroglicerină se
păstrează în loc răcoros, ferit de lumină, fără să vină în contact cu tampon de vată sau alte
comprimate.
Isosorbidinitratul este foarte bine absorbit pe cale orală şi supus unei importante
metabolizări la prima trecere prin ficat. În urma metabolizării rezultă, atât metaboliţi activi, cât
şi inactivi. Efectul clinic susţinut este datorat în mare parte metabolitului isosorbid 5-mononitrat.
Isosorbid 5-mononitratul nu este supus semnificativ efectului primului pasaj hepatic şi,
de aceea, poate fi o alternativă isosorbidinitratului pentru administrare orală. Cantităţile de
isosorbid 5-mononitrat absorbite sunt mai mari decât cele realizate în urma metabolizării la
prima trecere prin ficat a isosorbiddinitratului, astfel că efectul antianginos al mononitratului
este mai susţinut.
Principalii nitraţi organici folosiţi în tratamentul anginei pectorale stabile.

NITRAŢI ORGANICI Doza zilnică (mg) Durata de Ritm administrare
acţiune (doze parţiale/zi)
Cu acţiune scurtă:
NITROGLICERINA (sublingual) 0,5mg/o doză 10-30 min. Repetat de 2-3 ori
ISOSORBIDINITRAT (sublingual) spray 10 -120 min. după 5 -15 minute
5-10mg/ 1-3 doze,
spray
Cu acţiune lungă:
NITROGLICERINA
− comprimate retard 5 -25mg 8-12 ore 2 -3
− unguent 2% 2-5 cm 6 -8 ore 3-4
− discuri transdermice 25mg/1 disc 24 ore 1
− comprimate
sublinguale
ISOSORBIDDINITRAT
− comprimate 5-10mg 2 -3 ore 8-12
sublinguale
− comprimate 10 -60mg 8-12 ore 2-3
ISOSORBIDMONONITRAT
− capsule gelatinoase 20-60mg 8-24 ore 1-3

Efectele adverse sunt reprezentate de următoarele:

 cefalee bitemporalăpulsatilă şi vertij – simptom comun, apare la 10 % din pacienţi
şi dispare după câteva zile de tratament; se recomandă iniţierea tratamentului cu doze
crescânde;
 roşeaţa cutanată – din cauza vasodilataţiei;
 hipotensiune ortostatică – pune probleme de siguranţă numai la pacienţii cu
rezerve cardiace scăzute (vârstnici, infarct de miocard);
 sincopă;
 tahicardie – secundară vasodilataţei;
 tahifilaxie – determinată de reducerea grupărilor sulfhidril necesare formării cGMP;
se întâlneşte la preparatele cu acţiune prelungită, perfuzii continui de peste câteva ore; se
recomandă administrarea asimetrică şi discontinuă a nitraţilor;
 dependenţă - întreruperea administrării se face numai prin reducerea treptată a
dozelor;
 anemie, methemoglobinemie – la doze mari;
 precipitarea crizei de glaucom
 nitriţii/nitraţii nu se asociază cu inhibitorii selectivi de 5-fofodiesterază (Sildenafil,
Tanalafil, Vardenafil) sau cu inhibitorii neselectivi de fosfodiesteraze (derivaţii
isochinoleinici din opiu , metilxantine)
2. Blocantele receptorilor beta-adrenergici

Beta-blocantele sunt folosite în tratamentul anginei pectorale pentru profilaxia crizei
anginoase şi pentru reducerea riscului de moarte subită sau a reinfarctării unei zone miocardice.
Prin blocarea receptorilor β1 adrenergici miocardici, beta-blocantele determină scăderea
răspunsului miocardic la catecolamine, având ca efect reducerea consumului de oxigen şi, în
consecinţă, creşterea pragului anginos şi creşterea toleranţei la efort:
Blocarea beta adrenergică determină:
 scăderea frecvenţei cardiace (cronotrop negativ, dromotrop negativ);
 reducerea forţei de contracţie (inotrop negativ);
 scăderea presiunii sanguine.
Cardioselectivitatea betablocantelor se defineşte prin afinitatea lor crescută pentru
receptorii beta-1 adrenergici cardiaci. La doze foarte mari blochează şi receptorii beta-2 bronşici.
Betablocantele cu activitate agonistă parţială (blocantele cu ASI) sunt antagonişti
competitivi pentru catocolaminele endogene, ce reduc creşterea frecvenţei cardiace induse de
acestea, dar de mai mică intensitate decât în cazul betablocantelor fără ASI şi astfel, miocardul
va avea în continuare o cerere crescută de oxigen. De aceea, betablocantele cardioselective cu
ASI sunt mai puţin recomandate, comparativ cu cele fără ASI, în cazul pacienţilor cu angină
pectorală severă.
In angina pectorală asociată cu hipertensiune arterială se folosesc betablocantele cu
activitate vasodilatatorie importantă.
 pindololul - posedă activitate agonistă parţială pe receptorii beta2-adrenergici şi
produce vasodilataţie;
 labetalolul – are activitate de blocadă adrenergică mixtă, inclusiv pe receptori alfa -
efect vasodilatator crescut;
 nebivololul - determină creşterea nivelurilor de oxid nitric în musculatura netedă
vasculară, prin stimularea receptorilor 5- hidroxitriptaminici 5HT1A din endoteliul
vascular;
 celiprololul determină vasodilataţie prin acţiune directă pe musculatura netedă
vasculară.

Principalele betablocante folosite în tratamentul anginei pectorale.

Betablocant Doza zilnică (mg) Ritm de administrare (doze parţiale/zi)
ATENOLOL 50 - 100 1
METOPROLOL 50 – 100 2
BETAXOLOL 10-20 2
PROPRANOLOL 20 - 360 4
BISOPROLOL 2,5 – 10 1
ACEBUTOLOL 200 - 400 2
NADOLOL 40 – 80 1
Beta-blocantele prezintă următoarele efecte adverse:

 precipitarea unei insuficienţe cardiace - la pacienţii la care funcţia ventricului
stâng este deprimată, iar activitatea sistemului nervos vegetativ simpatic este
crescută ca mecanism compensator de menţinere a debitului cardiac; cu toate
acestea, betablocantele se administrează la aceşti pacienţi cu prudenţă şi ca parte
integrantă din măsurile terapeutice ce vizează insuficienţa cardiacă;
 agravarea unei ischemii vasculare periferice cronice– prin reducerea debitului
cardiac şi prin blocarea receptorilor adrenergici beta-2 vasculari;
 tulburări de dinamică sexuală – prin scăderea debitului sanguin local (în cazul
administrării cronice);
 fatigabilitate musculară - prin scăderea debitului sanguin local; hipoacuzie - în
cazul administrării cronice
 bradicardie excesivă, până la bloc A-V – în cazul existenţei unei tulburări de
conducere atrio-ventriculară;
 precipitarea unei crize de bronhospasm – la pacienţii cu astm bronşic sau boli
pulmonare cronice obstructive; chiar dacă se folosesc betablocante cardioselective,
riscul nu poate fi eliminat;
 mascarea hipoglicemiei la pacienţii trataţi cu insulină - gluconeogeneza, un
răspuns metabolic la hipoglicemie, este dependentă de stimularea receptorilor beta 2
adrenergici din ficat; betablocantele anulează reacţia de alertă a sistemului nervos
vegetativ simpatic la hipoglicemie;
 creşterea trigliceridelor şi scăderea HDL colesterolului plasmatic – mai
accentuat la betablocantele neselective;
 stări depresive, coşmaruri, scăderea puterii de concentrare – mai frecvent la
betablocantele liposolubile, care traversează bariera hematoencefalică;
 sindrom de abstinenţă – la oprirea bruscă a administrării; se manifestă prin aritmii
severe, crize anginoase, chiar infarct de miocard; se produce din cauza sensibilizării
la catecolamine a celulei miocardice; mai rar determină: tulburări digestive, sindrom
lupoid, febră, purpură, eritem cutanat.
3. Blocantele canalelor de calciu

Elementul chimic esenţial pentru realizarea contracţiei musculare este ionul de calciu,
care provine fie din exteriorul celulei, intrând prin canalele ionice specifice, fie din rezervele
intracelulare, prin eliberarea din reticulul sarcoplasmatic. Relaxarea miofibrilelor este posibilă
prin reciclarea calciului în reticulul sarcoplasmatic sau prin pomparea lui în afara celulei.
Reciclarea intracelulară a calciului este mecanismul principal al decuplării contracţiei în fibra
mulsculară striată, în timp ce, în fibra musculară netedă şi fibra miocardică, acest mecanism este
foarte slab reprezentat. De aceea, inhibarea contracţiei musculare la aceste categorii musculare
se obţine mai ales prin reducerea intrării ionilor de calciu în celulă.

Blocantele canalelor de calciu realizează decuplarea excitaţiei de contracţie prin

reducerea influxului ce calciu prin canale lente de calciu de tip L, spre interiorul celulei
miocardului şi musculaturii netede.
Blocarea canalelor de calciu determină:
 efect inotrop negativ;
 vasodilataţie;
 coronarodilataţie.
Beneficiul asupra balanţei cerere/ofertă de oxigen miocardic oferit de blocantele
canalelor de calciu rezultă din:
 reducerea muncii inimii;
 reducerea postsarcinii;
 creşterea fluxului sanguin coronarian.
Ca urmare a acestor efecte, blocantele canalelor de calciu cresc toleranţa la efort. Efectul
coronarodilatator al blocantelor de canale de calciu se reflectă, în mod deosebit în îmbunătăţirea
fluxului sanguin coronarian, ca urmare a reducerii sau prevenirii vasospasmului.
Cel mai puternic efect vasodilatator îl posedă derivaţii dihidropiridinici, cum ar fi,
nifedipina, amlodipina. Dihidropiridinele cu acţiune scurtă realizează o scădere rapidă a
presiunii arteriale, ceea ce atrage după sine tahicardie reflexă. Derivaţii cu eliberare lentă sau
formele de condiţionare cu eliberare modificată a derivaţilor cu acţiune scurtă determină o
scădere gradată a presiunii arteriale şi mai puţin tahicardie.
Spre deosebire de dihidropiridine, verapamilul şi diltiazemul posedă efecte cronotrop
negative, respectiv, scad frecvenţa de producere a stimulului la nivelul nodului sino-atrial şi
viteza de conducere a stimului prin nodulului atrio-ventricular. Ca urmare a acestor efecte pe
miocard, verapamilul şi diltiazemul nu produc tahicardie reflexă.
Foarte mulţi reprezentanti ai clasei blocantelor de canale de calciu au efect inotrop
negativ, în mod special, verapamilul. Din acest motiv, este strict contraindicată asocierea
verapamilului cu betablocantele. Felodipina, Isradipina şi Nisoldipina nu afectează funcţia
contractilă a miocardului.
Cei mai mulţi dintre blocanţii canalelor de calciu sunt compuşi lipofilici care se absorb
complet din intestin. Sunt supuşi unui important efect al primului pasaj şi au un timp de
injumătăţire scurt. Excepţie face amlodipina care se absoarbe lent şi incomplet din intestin şi nu
este supusă efectului primului pasaj hepatic.
Indicaţii:
 profilaxia crizei anginoase - la pacienţii cu vasospasm la care blocantele
receptorilor beta-adrenergici sunt contraindicate; deşi au mecanism de acţiune diferit
de al beta-blocantelor, blocantele canalelor de calciu nu realizează efecte sinergice
cu aceştia în tratamentul anginei şi, de aceea, nu se justificată asocierea lor;
 angină pectorală asociată cu hipertensiune arterială;
 angină pectorală asociată cu tahicardie supraventriculară;
 angină pectorală asociată cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
 angină pectorală asociată cu alte afecţiuni care contraindică betablocantele;
Efecte adverse:
 cefalee, ameţeală, flushing, greţuri, vărsături;
 tahicardie reflexă şi agravarea anginei (la dihidropiridine);
 edemul gleznelor ( la dihidropiridine);
 agravarea insuficienţei cardiace (la non-dihidropiridine);
 deprimarea conductibilităţii (la verapamil, dialtiazem);
 încetinirea tranzitului intestinal (la verapamil);
 reflux gastro-esofagian (prin inhibarea constricţiei sfincterului esofagian inferior);

Principalele blocante ale canalelor de calciu folosite în tratamentul anginei pectorale.

Blocantele canalelor de Doza zilnică (mg) Ritm de administrare (doze
calciu parţiale/zi)
Nondihidropiridine:
DILTIAZEM 120-360 3-4
VERAPAMIL 160-480 3-4
Dihidropiridine:
AMLODIPINA 2,5-10 1
FELODIPINA 2,5-10 1
NICARDIPINA 60-120 2
NIFEDIPINA RETARD 20-60 2
NISOLDIPINA 10-40 1
LERCANIDIPINA 10-20 1
LACIDIPINA 2-4 1
4 Activatoarele canalelor de potasiu

Nicorandilul, un ester al nicotinamidei, este, alături de cromakalin, pinacidil,
reprezentant al clasei activatoarele de canale de potasiu. Nicorandilul deschide canalele de
potasiu, facilitând fluxul transmembranar de potasiu şi hiperpolarizarea membranei.
Hiperpolarizarea membranei celulei musculare netede inhibă deschiderea canalelor lente de
calciu de tip L voltaj dependente.
Ca urmare a acestui mecanism de acţiune, nicorandilul produce:
 vasodilataţie sistemică (venodilataţie şi arteriolodilataţie);
 vasodilataţie coronariană;
Efectul vasodilatator al nicorandilului se produce parţial prin generarea de oxid nitric la
nivelul musculaturii netede vasculare.
Beneficiul clinic al administrării nicorandilului în angina pectorală constă în reducerea
numărului de episoade ischemice şi aritmice.
Nicorandilul este absorbit complet din intestin. Este metabolizat hepatic prin prin reacţii
de oxidare şi dezaminare, având un timp de înjumătăţire scurt de numai o oră. Cu toate acestea,
efectele sale biologice durează până la 12 ore.
Efecte adverse:
 cefalee, ameţeală, flushing;
 greţuri, vărsături;
 tahifilaxie (după administrare prelungită; se recomandă administrarea asimetrică);
 palpitaţii (activare reflexă a sistemului nervos vegetativ simpatic).
Nicorandilul se administrează în doze de 20 – 40 mg pe zi, fracţionat în 2 doze parţile, în
administrare asimetrică (ora 8 şi ora 16).
5. Medicaţia metabolică
Celula miocardică are două căi metabolice fiziologice de sinteză a ATP-ului:
 calea glucozei;
 calea acizilor graşi liberi;
Ambele căi metabolice sunt consumatoare de oxigen. În cazul glucozei randamentul
sintezei de molecule de ATP este mai mare, respectiv 6,4 faţă de randamentul metabolismul
acizilor graşi, care este de numai 5,6. Punctul comun al celor două căi de metabolizare este
acetil-CoA, care reprezintă elementul central al iniţierii ciclului lui Krebs.
În condiţiile miocardului ischemic aportul de oxigen, respectiv cantitatea de substrat
energetic (ATP), sunt scăzute. Aceasta duce la o creştere a glicolizei, care devine ineficientădin
cauza decuplării de oxidarea mitocondrială a glucozei. Astfel, piruvatul nu mai intră in

mitocondrie şi este degradat în lactat, la nivel extramitocondrial, cu acumularea de ioni de

hidrogen şi scăderea pH-ului celular (acidoză). Creşterea concentraţiei ionilor de hidrogen va
facilita intrarea de calciu în celulă şi supraincărcarea celulei cu ioni de calciu. În aceste
condiţii de decuplare a glicolizei, metabolismul energetic al celulei este deviat predominant
pe calea acizilor graşi liberi (beta-oxidare) care, la rândul său, accentuează şi mai mult
decuplarea dintre glicoliză şi oxidarea glucozei.
Creşterea metabolizării acizilor graşi se însoţeşte de o creştere a distrucţiei membranei
celulare. O cantitate importantă de ATP sintetizat pe calea beta-oxidării se consumă pentru
activarea pompelor de expulzie a calciului (în detrimentul funcţiei contractile). În acest fel,
randametul energetic (ATP/O2) scade, cu consecinţe negative asupra funcţiei miocardice:
 durere – prin acumularea de lactat;
 tulburări de ritm (disfuncţie membranară - excitabilitate, pompe ionice) – datorită
distrugerii de membrane;
 scăderea debitului cardiac (disfuncţie contractilă) - prin scăderea ATP-ului.
Pentru a creşte eficienţa utilizării oxigenului de către miocardul ischemic (cu
dezechilibru între aportul şi nevoia de oxigen), este necesară inhibarea metabolizării acizilor
graşi liberi (inhibarea beta-oxidării). Inhibarea oxidării acizilor graşi liberi de către trimetazidină
este semnificativă în timpul ischemiei miocardice.
Trimetazidina inhibă ultima etapă a beta-oxidării, respectiv, inhibă 3ketoacil- CoA-

tiolaza şi, secundar, facilitează creşterea oxidării glucozei.
Beneficiile metabolice ale administrării trimetazidinei la pacienţii cu angină pectorală
sunt:
 reducerea acumulării de lactat intracelular;
 întârzierea debutului „ischemiei biochimice” (eliberarea de lactat);
 atenuarea scăderii pH-ului tisular;
 economisirea de fosfaţi energetici în favoarea funcţiei contractile;
 redirecţionarea acizilor graşi liberi spre membranogeneză.
Din punct de vedere clinic, beneficiile adminstrării trimetazidinei se concretizează în
scăderea frecvenţei şi intensităţii durerilor anginoase în condiţiile aceluiaşi aport de oxigen.
Trimetazidina este o medicaţie care acţionează nonhemodinamic, ameliorând
metabolismul energetic miocardic, în timpul şi în afara ischemiei. Poate acţiona complementar
cu medicaţia hemodinamică, care scade consumul de oxigen, respectiv cu betablocantele,
asigurând, în acest fel, protecţie miocardică.
Indicaţii:
 angina pectorală;
 infarctul de miocard (reducerea ariei de necroză);
 protecţia miocardului, după revascularizarea prin tromboliză, angioplastie
transluminală sau by-pass (previne aritmia de reperfuzie).
Trimetazidina este, în general, bine tolerată. Au fost menţionate efecte adverse
gastrointestinale, manifestate prin greţuri sau vărsături. Nu există contraindicaţii, dar se
recomandă prudenţă şi ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală şi suspendarea
medicaţiei, în timpul sarcinii, deoarece nu sunt studii clinice la această categorie de paciente.
Trimetazidina este condiţionată sub formă de comprimate (35 mg) cu eliberare
modificată care prelungesc eliberarea şi absorbţia intestinală a substanţei active, respectiv,
asigură o concentraţie plasmatică constantă pentru o perioadă de 12 ore, realizând protecţia
antiischemică a pacientului. Se administrează în doze de 70 mg/zi, fracţionată în două doze
parţiale.

Intoxicaţia cu metale grele

Intoxicaţiile cu metale grele se produc mai ales accidental, prin contactul organismului
cu diferite metale grele, în mediul industrial sau la domiciliu. Pătrunderea metalelor grele se face
prin ingestie sau prin inhalaţie, sau chiar prin contact cu tegumentul, dar în majoritatea
situaţiilor, prin expunere cronică, dar şi în mod acut.
Metalele sunt inhalate sub formă de pulberi, fum sau vapori (de exemplu, vapori de
mercur, la fabricarea lămpilor fluorescente).
Atunci când metalele sunt ingerate prin intermediul alimentelor sau băuturilor
contaminate, absorbţia gastrointestinală a acestora variază mult în funcţie de forma chimică
specifică a metalului şi particularităţile organismului. După absorbţie, metalul greu trece în
sânge şi ulterior se cantoneză în diferite organe (cum ar fi, oasele, ficatul şi rinichii), unde
realizează concentraţii relativ ridicate timp de ani de zile. Majoritatea metalelor se elimină renal
şi/sau gastrointestinal, dar există diferite metale, care se elimină în particular în salivă,
transpiraţie, expiraţie, secreţia lactată, unghii sau în păr.
Indiferent de tipul de metal greu cu care se produce intoxicaţia, prima strategie de terapie
este reprezentată de întreruperea expunerii, concomitent cu administrarea agenţilor chelatori
specifici.
1. Intoxicaţia cu plumb
Plumbul se absoarbe în principal pe cale respiratorie şi gastrointestinală (folosind
aceleaşi mecanisme de transport ca şi calciul).
Iniţial este distribuit în ţesuturile moi (tubii renali, ficat), apoi redistribuit în oase, dinţi,
păr. Timpul de înjumătăţire al plumbului în sânge este de aproximativ 25 de zile, iar în oase de
peste 25 de ani. În aceste condiţii, frecvent, deşi concentraţia plumbului din sânge scade
semnificativ, cantitatea totală de plumb din organism rămâne o perioadă îndelungată la nivel
foarte crescut.
Pătruns în organism plumbul interferează procesele de fosforilare oxidativă şi înhibă
activitatea activitatea mesagerilor intracelulari, în special la nivel cerebral. Nivelurile crescute
ale plumbului cresc producerea radicalilor liberi, cu perturbarea eliberării şi efectelor
principalilor neurotransmiţători din organism. Expunerea de lungă durată are ca rezultat alterarea
expresiei genice.
Intoxicaţia se poate produce accidental în mediul casnic, prin expunerea la plumb din
cauza consumului unor plante dezvoltate în sol contaminat cu plumb, al consumului de anumite
specii de peşte care trăiesc în ape contaminate, din cauza utilizării vaselor de ceramică smălţuite
necorespunzător, a manipulării vopselelor pe bază de plumb, a consumului unor „leacuri”
populare. Riscul de intoxicaţie cu plumb este crescut în zonele circulate (prin arderea
tetraetilului de plumb din benzină), cunoscut fiind faptul că plumbul inhalat se absoarbe în
proporţie de 90%.
Cel mai frecvent, intoxicaţia se produce în sectoarele industriale, unde există produse pe
bază de plumb (fabricarea bateriilor, a lacuri şi vopselelor, în industria ceramică).â
a. Intoxicaţia acută cu compuşi organici sau anorganici se manifestă diferit în funcţie de

compuşi şi de calea de pătrundere. Astfel, după ingerare apar următoarele manifestări:
- greţuri, vărsături, gust metalic;
- dureri abdominale (colică saturninică);
- scaune negre (prin formare de sulfură de plumb);
- diaree - constipaţie.

În cantităţi mari se instalează următoarele simptome:

- stare de şoc;
- tulburări nervoase, encefalopatie saturnină, parestezii;
- dureri, slăbiciune musculară;
- uneori, criză hemolitică acută;
- oligurie.
- susţinerea funcţiilor vitale;
- tratamentul şocului;
- antispastice, analgezice;
- tratamentul specific constă în administrarea agentului chelator - EDTA –
Na2Ca (acid etilen diamino tetraacetic calciu disodic), oral, timp de câteva zile.
b. Intoxicaţia cronică se numeşte saturnism şi se manifestă prin:

- anorexie;
- gust metalic, lizereu gingival;
- tulburări de tranzit;
- tulburări nervoase, rar encefalopatie (la copil);
- anemie, porfirinurie;
- nefropatie, insuficienţă renală cronică.
- tratament specific: cu EDTA
- măsuri generale şi de susţinere a funcţiilor vitale;
- vitaminoterapie (B1, B6, B12)
2. Intoxicaţia cu mercur
Această intoxicaţie survine după ingestia de preparate anorganice de mercur.
Mercurul este toxic doar în formă solubilă, de cloruri sau monometilmercur. Cei mai
toxici sunt compuşii organici ai mercurului (metilmercurul si dimetilmercurul).
Se găseste în componenţa soluţiilor pentru instilaţii nazale, auriculare sau în unele
coliruri, şi în compoziţia unor preparate antiseptice.
Diferite materiale utilizate în stomatologie sunt pe bază de mercur (amalgam).
Intoxicaţia se poate produce şi în mediul industrial (termometre, manometre).
Căile de pătrundere în organism sunt: digestivă, respiratorie (inhalare de vapori, în cursul
avariilor, în diferite sectoare industriale) sau cutanată (combinându-se cu sulful prin legături
covalente). După ingestie, mercurul se absoarbe rapid la nivel gastrointestinal, formând
complexe stabile cu cisteina, care se elimină foarte greu din organism.
Cel mai frecvent intoxicaţia este accidentală, dar au fost semnalate şi tentative de suicid
cu produse pe bază de mercur.
Clinic, intoxicaţia acută se manifestă prin: coloraţie cenuşie a mucoasei buco-faringiene,
vărsături, diaree sangvinolentă, dureri abdominale, şoc, moarte.
După inhalarea toxicului apare sindromul pneumonic.
Manifestările evidente apar la locurile de eliminare (rinichi, colon, gură):
- stomatită, lizereu gingival, căderea dinţilor, gust metalic;
- leziuni tubulare, glomerulare renale;
- albuminurie, oligurie, anurie.

Intoxicaţia cronică determină afectarea sistemului nervos central (generând tulburări
neurologice, psihice), a sistemului endocrin, renal, cardiovascular. De asemenea se produc
diferite boli autoimune. Expunerea prelungită la vapori de mercur, cauzează distrugeri la nivelul
sistemului nervos şi moarte. De asemenea, mercurul produce efecte teratogene, copiii mamelor
expuse prezentând întârziere în dezvoltarea psihică, tulburări de memorie, defecte de vorbire. În
prezent, se discută tot mai frecvent posibilitatea implicării mercurului în apariţia autismului la
copii.
- măsuri generale nespecifice;
- specifice: ca antidot se foloseşte agentul chelator Dimercaprol, iar în intoxicaţiile cu vapori de
mercur este eficientă D-Penicilamina.
3. Intoxicaţia cu arsen
Arsenul este prezent sub formă de produşi organici şi anorganici. Compuşii anorganici ai
arsenului sunt mai toxici decât cei organici. Arsenicul este toxic în cantitate de peste 0,01-0,05
g, doza letală fiind cuprină între 0,1-0,3 g.
Compuşii trivalenţi ai arsenului (frecvent industriali) sunt mai toxici decat cei
pentavalenţi. Compuşii pentavalenţi devin periculoşi numai din momentul în care sunt reduşi
prin reacţii chimice în arseniţi.
Intoxicaţia se produce cel mai frecvent prin ingestie, a unor alimente (de exemplu: în
fructe de mare, bere, lapte praf contaminat) sau a apei (contaminate), conţinând arsen. Arsenul
poate pătrunde în organism şi pe cale respiratorie (prin fumul de tigară) sau mult mai rar prin
tegumente, mai ales dacă există soluţii de continuitate (detergenţi, pesticide, erbicide, pesticide,
otrăvuri pentru şobolani).
Intoxicaţia se produce accidental, dar şi voluntar, în scop suicidal (ingestie de pesticide
ce conţin arsen) sau criminal.
Intoxicaţia poate fi şi profesională, în urma expunerii la arsen în diferite sectoare
industriale (metalurgie, industria chimică, ceramică, sticlărie, industria blănurilor).
După pătrundere în organism, se absoarbe foarte rapid, după care este depozitat mai ales
în ficat, rinichi, splină, plămâni, păr, unghii. Este toxic celular şi vascular, mai ales pentru
capilare, având efecte edemaţiante şi necrozante. În organism, arsenul inhibă lanţurile
enzimatice celulare care conţin grupul sulfhidrilic (SH).
În funcţie de gradul de severitate manifestările clinice pot fi:
- supraacute - vărsături dureroase, diaree sanguinolentă, oligurie, convulsii, colaps,
comă;
- acute - vărsături (cu miros de usturoi), dureri, abdominale, diaree, facies cenuşiu,
lipotimii, hipotensiune arterială, colaps; în 2-3 zile, apar fenomene de afectare
toxică hepatică şi renală cu: hepatomegalie moderată, icter, azotemie, oligurie,
albuminurie;
- moderate - senzaţie de arsură la nivelul buzelor, senzaţia de constricţie la nivelul
gâtului, vărsături, albuminurie, hematurie, oligurie.
b. Intoxicaţia cronică afectează muncitorii din diferite sectoare industriale (de exemplu,
în turnătorii). În condiţiile expunerii cronice, pacientul prezintă:
- scaune diareice, pigmentarea pielii;
- edeme (la nivelul feţei, pleoapelor, la nivelu gleznei);
- transpiraţie şi respiraţie cu miros de usturoi;

- ulcere gastrice şi duodenale;

- leziuni hepatice, renale;
- nevrite periferice, encefalopatie.
Expunerea cronică la arsen induce neurotoxicitate (retard mental, boli neurologice) şi
carcinogeneză.
 măsuri generale nespecifice şi tratament simptomatic;
 măsuri specifice: DIMERCAPROL, soluţie 5% administrat i.m. repetat;
 reechilibrare hidroelectrolitică;
 vitaminoterapie: B1, B6, B12.

Grupe de agenţi activi farmacologic indicaţi în tratamentul

hipotensiunii arteriale
Pentru tratamentul hipotensiunii arteriale se folosesc stimulante ale sistemului nervos
vegetativ simpatic:
1. Stimulante cu acţiune indirectă (de eliberare a noradrenalinei) şi directă (agonist pe
receptorii ): Efedrina.
2. Stimulante ale receptorilor -adrenergici (vasoconstrictoare) cu administrare sistemică:
Fenilefrina; Etilefrina; Metoxamina; Midodrine; Metaraminol.
Efedrina determină vasoconstricţie prin acţiune indirectă (de eliberare a noradrenalinei)

şi directă (agonist pe receptorii ), deci, creşte presiunea arterială sistolică şi diastolică.
Este indicată în tratamentul hipotensiunii arteriale uşoare (ca alternativă, p.o.).
Contraindicaţii: hipertensiunea arterală, tahiaritmii, angină pectoralaă, psihoze endogene
(de tipul manii, schizofrenii).
Etilefrina determină vasoconstricţie prin acţiune de agonist al receptorilor 1 şi 2

adrenergici, deci creşte presiunea arterială sistolică şi diastolică.
Indicaţii: hipotensiune arterială (tratament de fond).
Fenilefrina determină vasoconstricţie prin acţiune în primul rând, de agonist al

receptorilor 1 >>>> 2 adrenergici; în plus, eliberează noradrenalina din depozitele celulare. Ca
efect farmacodinamic, creşte presiunea arterială sistolică şi diastolică, de aceea este indicată
pentru tratamentul hipotensiunii arteriale (p.o.). Determină bradicardie de scurtă durată, după
creşterea tensiunii arteriale prin reflex compensator, ceea ce o contraindică în bradicardii, dar o
indică în tahicardii paroxistice supraventriculare. Alte contraindicaţii: hipertensiune arterială,
tahiaritmii, angină pectorală, hipertiroidii.
Midodrine, Metoxamina, Metaraminol, prin acţiune de agonist 1 selectiv determină

vasoconstricţie. Indicaţii:
 Midodrine: hipotensiune arterială ortostatică (tratament de fond), inclusiv cea produsă de
administrarea de L-Dopa (nu traversează bariera hemato-ecefalică).
 Metoxamina, Metaraminol: hipotensiune arterială (ca alternativă).
Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru 84


hipertensiunii arteriale
1. Diuretice.
1.1. Diuretice cu structură tiazidică:
 benzotiadiazine: Hidroclorotiazida, Clorotiazida, Benztiazida, Bendroflumetiazida,
Hidroflumetiazida, Ciclotiazida, Politiazida, Ciclopentiazida, Meticlotiazida, Butiazida;
 analogi şi variante: Indapamida, Metolazona, Clopamida, Clortalidona, Xipamid,
Clorexolona, Quinetazona.
1.2. Diuretice de ansă:
 acizi carboxilici: - Furosemid şi derivaţii săi (Bumetanida, Piretanida);
- Acid etacrinic şi analogii săi (Indacrinona, Ticrinafen);
 derivaţi de sulfoniluree: Torsemid;
1.3. Diuretice care „economisesc“ potasiul:
 antagonişti competitivi ai receptorilor pentru aldosteron:
o neselectivi pe receptorii pentru hormonii steroidieni: Spironolactona, Prorenona;
o selectivi pe receptorii pentru aldosteron: Eplerenone;
 antagonişti fiziologici: Amilorid, Triamteren.
1.4. Inhibitori de anhidrază carbonică: Acetazolamida, Metazolamida, Dorzolamida,
Diclorfenamida, Brinzolamida.
2. Agenţi simpaticolitici:
 antagonişti ai receptorilor adrenergici:
o antagonişti ai receptorilor α-adrenergici;
o antagonişti ai receptorilor β-adrenergici;
o blocant α1 postsinaptic şi stimulant α2 presinaptic: Urapidil;
 neurosimpaticolitice.
3. Inhibitori ai producţiei sau activităţii angiotensinei:
 antagonişti competitivi ai receptorilor angiotensinei II;
 inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
4. Blocate ale canalelor de calciu.
5. Vasodilatatoare cu mecanisme de acţiune diferite: Hidralazina (folosit doar în
preeclampsie); Dihidralazina; Minoxidil (pentru hipertensiunea severă care răspunde slab la alte
terapii); Diazoxid (pentru hipertensiunea severă care răspunde slab la alte terapii).
6. Antagonişti ai receptorilor 5-HT1C şi 5HT2: Ketanserina.
Tratamentul de urgenţă în HTA:

 Urgenţe majore (cu risc vital)  administrate i.v.:
 Furosemid  debutul acţiunii în 5 minute;
 Nitroglicerină  debutul acţiunii în 2-5 minute;
 Enalapril  debutul acţiunii în 15 minute;
 Nicardipină  debutul acţiunii în 5-10 minute;
 Propranolol  debutul acţiunii în 1-2 minute;
 Labetalol  debutul acţiunii în 5-10 minute;
 Nitroprusiat de sodiu  debutul acţiunii: instantaneu;
 Diazoxid  debutul acţiunii în 1-5 minute;
 Ketanserină  debutul acţiunii în 10 minute.
 Urgenţe relative  Furosemid, Nifedipină, Clonidină, administrate p.o. până la
posibilitatea administrării parenterale a antihipertensivelor de elecţie.


insuficienţei cardiace
În insuficienţa cardiacă cronică
1. Medicaţie vasodilatatoare:
 inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei  medicaţie de primă intenţie;
 blocante ale receptorilor de tip AT1 pentru angiotensina II,
 beta1-blocante: Metoprolol, Bisoprolol, Bucindolol, Nebivolol;
 alfa, beta-blocante: Carvedilol;
 alfa1-blocante: Prazosin;
 cu mecanisme de acţiune diferite asupra musculaturii netede:
o neselective (arteriolare şi venoase): nitraţi (nitroglicerina, isosorbid dinitrat,
nitroprusiat de sodiu);
o selective arteriolare: Hidralazina (se administează în asociere cu nitriţi la pacienţii
care nu tolerează inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau blocante
ale receptorilor de tip AT1).
2. Medicaţie diuretică:
 diuretice tiazidice: Hidroclorotiazida, Tiobutazida;
 diuretice de ansă: Furosemid, Acid etacrinic;
 diuretice economisitoare de potasiu: Spironolactona, Eplerenone, Triamteren, Amilorid.
3. Medicaţie tonicardiacă:
 glicozizi cardiotonici;
 alte substanţe cu efect inotrop pozitiv:
o inhibitori selectivi de fosfodiesteraze:
 bipiridine: Amrinona, Milrinona;
 benzimidazoli: Sulmazole, Pimobendan;
 imidazoli: Enoximona;
o stimulanţi ai β-adrenoceptorilor:
 agonişti α,β-adrenergici şi dopaminergici: Dopamina;
 agonişti β1,β2-semiselectivi: Isoproterenol;
 agonişti β1-selectivi: Dobutamină, Prenalterol.
În insuficienţa cardiacă cronică decompensată acută, pe termen scurt este indicat Nesiritide
(analog sintetic al BNP - peptid natriuretic, care se găseşte în creier). Este administrat doar iv.
Efecte adverse: hipotensiune arterială, alterarea funcţiei renale, cefalee, tahicardii ventriculare,
dureri abdominale.

Alegerea chimioterapicelor antibacteriene în funcţie de capacitatea

de a traversa barierele fiziologice sau în funcţie de boli asociate
1. Chimioterapicele antibacteriene care traversează bariera hemato-encefalică
 Penicilinele  traversează bariera hemato-encefalică:
o foarte greu prin meningele normal, foarte uşor prin meningele inflamat;
o concentraţiile mari în LCR sunt neurotoxice (clinic: convulsii, tremor, agitaţie,
nelinişte);
 Cefalosporinele de generaţia a-III-a şi a-IV-a  se concentrează în LCR;
 Carbapenemele  neurotoxicitate: convulsii (la vârstnici, alcoolici şi în insuficienţa
renală cronică);
 Monobactamele  neurotoxicitate;
 Aminoglicozidele  ototoxicitate;
 Cloramfenicol, Tiamfenicol  se concentrează în LCR;
 Tetraciclinele (Minociclina, Doxiciclina)  toxicitate vestibulară;
 Chinolone de generaţia I  stimulează SNC (convulsii, în cazul supradozărilor);
 Chinolone de generaţia a III-a  cefalee, vertij, insomnii;
 Sulfonamidele  traversează bariera hemato-encefalică în absenţa inflamaţiei;
 Trimetoprim  traversează barierele fiziologice;
 Izoniazida, Metronidazolul  se concentrează în LCR;
 Izoniazida  nevrite periferice; fenomene toxice la nivelul SNC (insomnie, stare de
agitaţie psihomotorie, convulsii, psihoze);
 Rifampicina  traversează în cantitate mică prin bariera hemato-encefalică;
 Etambutol  traversează prin meningele inflamat; determină nevrite optice, reduce
acuitatea vizuală, uneori, leziuni retiniene;
 Etionamida  neurotoxicitate;
 Capreomicina  ototoxicitate;
 Cicloserina  neurotoxicitate dependentă de doză: cefalee, tremor, psihoze acute,
convulsii.
2. Chimioterapicele antibacteriene contraindicate în insuficienţa renală

 Penicilina G potasică  contraindicată în insuficienţa renală şi aritmii (risc de tulburări
de ritm);
 Cefalosporinele de generaţia I şi a II-a  contraindicate în insuficienţa renală;
 Carbapenemele  contraindicate în insuficienţa renală;
 Monobactamele  nefrotoxicitate;
 Aminoglicozidele  nefrotoxicitate;
 Aminociclitolii (Spectinomicina)  nefrotoxicitate;
 Fosfomicina  contraindicată în insuficienţa renală;
 Polimixinele  contraindicate în insuficienţa renală;
 Cloramfenicolul, Tiamfenicolul  contraindicate în insuficienţa renală;
 Macrolidele: Claritromicina, prin metabolitul său activ, determină nefrotoxicitate 
contraindicată în insuficienţa renală; precauţii pentru celelalte macrolide;
 Tetraciclinele  sindrom Fanconi (acidoză tubulară renală); contraindicate în
insuficienţa renală;
 Acid fusidic  nefrotoxicitate;

 Chinolonele de generaţia a III-a  nefrotoxicitate;

 Sulfonamidele şi Trimetoprim  contraindicate în insuficienţa renală;
 Nitrofuranii  contraindicaţi în insuficienţa renală;
 Derivaţii de chinoleină: Cliochinol, Clorchinaldol;
 Capreomicina  nefrotoxicitate;
 Rifampicina  proteinurie, cilindri proteici în urină, uneori necroză tubulară renală
acută;
 Etambutol  în insuficienţa renală se scade doza la ½.
Nu este necesară ajustarea dozelor în insuficienţa renală pentru medicamente cu eliminare în

principal biliară (izoxazolilpeniciline, Nafcilina, aminopeniciline, Doxiciclina).
Penicilinele - T1/2: creşte în caz de insuficienţă renală. Pentru penicilinele naturale,
carboxipeniciline, ureidopeniciline şi Meticilină este necesară ajustarea dozelor în insuficienţa
renală. La pacienţii cu insuficienţă renală, dozele mari de peniciline determină convulsii.
3. Chimioterapicele antibacteriene contraindicate în insuficienţa hepatică

 Oxacilina, carboxipenicilinele  hepatotoxicitate;
 Cefalosporinele de generaţia a-III-a şi a-IV-a  contraindicate în insuficienţa hepatică;
 Monobactamele  creşterea transaminazelor serice;
 Cloramfenicolul, Tiamfenicolul  contraindicate în insuficienţa hepatică;
 Macrolidele: Eritromicina, Azitromicina, Roxitromicina, Rovamicina, Josamicina 
contraindicate în insuficienţa hepatică; Claritromicina  cu precauţie în insuficienţa
hepatică;
 Lincosamidele  hepatotoxicitate;
 Acidul fusidic  hepatotoxicitate, icter;
 Trovafloxacin  hepatite acute, insuficienţă hepatică;
 Ketolide (Telitromicina)  creşterea transaminazelor;
 Oxazolidinone (Linezolid, Eperozolid)  creşterea transaminazelor;
 Doxiciclina  contraindicată în insuficienţă hepatică;
 Derivaţii de chinoleină: Cliochinol, Clorchinaldol;
 Izoniazida  hepatotoxicitate: creşterea transaminazelor, hepatite acute, dureri în
hipocondrul drept, scăderea apetitului, greţuri, vărsături, icter;
 Rifampicina  icter colestatic, hepatite;
 Pirazinamida  hepatotoxicitate;
 Etionamida  hepatotoxicitate;
 Amithiozon  hepatotoxicitate;
 Nitroimidazoli: Metronidazol, Tinidazol, Ornidazol, Secondizole  prudenţă în
disfuncţii hepatice severe.
4. Chimioterapicele antibacteriene contraindicate în insuficienţa cardiacă severă

 Derivaţii de chinoleină: Cliochinol, Clorchinaldol  contraindicaţi în hipertensiunea
arterială, aritmii, insuficienţa cardiacă severă;
 Penicilina G sodică  contraindicată în insuficienţa cardiacă, aritmii, hipertensiunea
arterială.
 Penicilina G potasică  contraindicată în aritmii;
 Eritromicina  prelungirea intervalului QT;
 Chinolonele de generaţia a III-a  prelungirea intervalului QT: Grepafloxacin (+ aritmii
cardiace); Sparfloxacin, mai rar, Gatifloxacin, Levofloxacin, Moxifloxacin;

5. Chimioterapicele antibacteriene contraindicate în diabetul zaharat

 Chinolonele de generaţia I  hiperglicemie, glicozurie la pacienţii cu diabet zaharat;
 Chinolonele de generaţia a III-a (Gatifloxacin)  hiperglicemie la pacienţii cu diabet
zaharat şi la cei care primesc antidiabetice orale.
6. Chimioterapicele antibacteriene care afectează cartilajele de creştere

 Tetraciclinele  se concentrează în oase, dinţi, cartilaje, lichid sinovial;
 Chinolonele de generaţia a III-a  lezarea cartilajelor de creştere, artropatii (sunt
contraindicate la persoanele sub 18 ani), risc de ruptură a tendonului achilean.

Alegerea chimioterapicelor antibacteriene în funcţie de spectrul

antibacterian (H. pylori, K. pneumoniae, S. aureus, Ps. aeruginosa)
Agenţi chimioterapici cu efect anti-Helicobacter pylori:
 aminopeniciline (Ampicilina, Amoxicilina);
 macrolide (Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina);
 Ciprofloxacin;
 Tetraciclina;
 Metronidazol.
Asocieri folosite în tratamentul bolii peptice asociate cu H. pylori:
 Amoxicilina (Ampicilina) / Claritromicina (Azitromicina, Eritromicina) + Metronidazol
+ inhibitor de pompă de protoni (Omeprazol) / derivat de prostaglandină PGE1
(Misoprostol);
 Amoxicilina (Ampicilina) + Claritromicina (Azitromicina, Eritromicina) / Metronidazol
+ inhibitor de pompă de protoni (Omeprazol) / derivat de prostaglandină PGE1
(Misoprostol).
Agenţi chimioterapici activi împotriva K. pneumoniae

 De elecţie: Cefotaxime/Ceftriaxone + Gentamicină
o cefalosporinele de generaţia a-III-a sunt medicamente de elecţie pentru infecţiile
severe cu K. pneumoniae): Cefotaxime, Ceftriaxone;
 Alternative:
o fluorochinolone: Ciprofloxacin;
o ureidopeniciline: Piperacilina, Mezlocilina, Piperacilina + Tazobactam;
o cefalosporine de generaţia I, de generaţia a-II-a, de generaţia a-IV-a;
o carbapeneme (sunt foaarte active): Imipenem + Cilastatin, Meropenem;
o monobactame: Aztreonam;
o aminoglicozide (Amikacină) – în combinaţie cu peniciline sau cefalosporine;
o sulfonamide.
Agenţi chimioterapici activi împotriva S. aureus

 De elecţie  peniciline antistafilococice: izoxazolilpeniciline (Oxacilina, Cloxacilina,
Dicloxacilina); Meticilina; Nafcilina.
 Alternative:
o cefalosporine de generaţia I, de generaţia a II-a, de ggeneraţia a III-a;
o fluorochinolone: Ciprofloxacin, Levofloxacin.
o Amoxicilina + Acid clavulanic, Ticarcilina + Acid clavulanic, Piperacilina +
Tazobactam;
o Acid fusidic;
o Lincosamide (Lincomicine): Lincomicina, Clindamicina;
o Aminoglicozide: Gentamicina;
o Streptogramine: Quinupristin, Dalfopristin;
o Carbapeneme: Imipenem + Cilastatin, Meropenem;
o Oxazolidinone: Linezolid, Eperozolid;
o Cotrimoxazol;
o Rifampicina.
şef lucr. Dr. Cristina Ghiciuc 90

Pentru S. aureus rezistenţi la Meticilină:

 De elecţie  chimioterapice antibacteriene glicopeptidice: Vancomicina, Teicoplanin;
 Alternative:
o Acid fusidic;
o Lincosamide (Lincomicine): Lincomicina, Clindamicina;
o Aminoglicozide: Gentamicina;
o Streptogramine: Quinupristin, Dalfopristin;
o Carbapeneme: Imipenem + Cilastatin, Meropenem;
o Cotrimoxazol;
o Rifampicina;
o Oxazolidinone: Linezolid, Eperozolid;
o Ketolide: Telitromicina.
Agenţi chimioterapici activi împotriva Ps. aeruginosa

 De elecţie  Ceftazidim + Amikacină/Tobramicină.
 Alternative:
o carboxipeniciline: Ticarcilina, Ticarcilina + Acid clavulanic;
o ureidopeniciline: Piperacilina, Mezlocilina, Piperacilina + Tazobactam;
o unele cefalosporine de generaţia a III-a: Cefoperazone, Ceftazidime;
o cefalosporine de generaţia a-IV-a: Cefepime;
o carbapeneme: Imipenem + Cilastatin, Meropenem;
o monobactame: Aztreonam;
o polimixine: Polymixina B, Colistin;
o aminoglicozide: Gentamicina, Amikacina, Tobramicina;
o fluorochinolone: Ciprofloxacin, Levofloxacin.
şef lucr. Dr. Cristina Ghiciuc 91

Interacţiuni ale derivaţilor imidazolici (antifungici, antiparazitari)
1. Chimioterapice antifungice
 cu administrare sistemică: Ketoconazol, Miconazol, Econazol, Clotrimazol, Isoconazol;
 cu administrare locală: Ketoconazol, Miconazol, Econazol, Clotrimazol.
Ketoconazol:
 Creşte concentraţia plasmatică a antidiabeticelor orale, anticoagulantelor orale.
 Creşte toxicitatea Ciclosporinei, Fenitoinei, Terfenadinei, Astemizolului.
 Rifampicina îi scade concentraţia plasmatică.
 Cimetidina, antiacidele îi scad absorbţia.
2. Chimioterapice antiparazitare
 nitroimidazoli: Metronidazol, Tinidazol, Ornidazol, Secondizole:
o tratamentul infecţiilor cu protozoare (amoebiază, leishmanioză, trichomoniază)
 de elecţie pentru tratamentul abceselor hepatice cu amoebe şi amebome
sau infecţii extraintestinale;
o în dracunculiaze Metronidazol are şi acţiune antiinflamatoare;
 derivaţi de benzimidazol: Albendazol, Mebendazol, Tiabendazol:
o tratamentul infecţiilor cu helminţi (Helmintiaze).
Metronidazol:
 potenţează efectele anticoagulantelor orale cumarinice;
 creşte toxicitatea litiului.
Fenitoin şi Fenobarbital accelerează eliminarea Metronidazolului.
Cimetidina scade clearance-ul plasmatic al Metronidazolului.

Grupe de agenţi activi farmacologic

indicaţi în tratamentul glaucomului
1. Stimulante ale componentei parasimpatice a SNV:

1.1. Parasimpaticomimetice cu acţiune directă (agonişti ai receptorilor colinergici M):
 Acetilcolina;
 alcaloizi naturali: Pilocarpina (de elecţie pentru criza de glaucom);
 esteri sintetici ai colinei: Carbacol (este agonist al receptorilor M şi eliberator de
acetilcolină din depozitele celulare), Betanecol;
1.2. Parasimpaticomimetice cu acţiune indirectă (inhibitori ai acetilcolinesterazei):
 compuşi naturali: Fisostigmina (Eserina).
 derivaţi de semisinteză şi sinteză:
o cu acţiune de durată medie: Demecarium;
o cu acţiune de lungă durată: Ecotiofat.
2. Stimulante ale componentei simpatice a SNV:
2.1. Cu acţiune stimulatoare asupra SNV simpatic
 Adrenalina (Epinefrina): pentru acţiunea directă de agonist pe receptorii alfa este indicată
în glaucom;
2.2. Cu acţiune inhibitoare asupra SNV simpatic:
 Blocante (antagonişti competitivi) ale receptorilor β (β-blocante):
o blocante semiselective β1, β2 (β1, β2-blocante):
 fără activitate simpaticomimetică intrinsecă (fără ASI): Timolol;
 cu activitate simpaticomimetică intrinsecă (cu ASI): Carteolol;
o blocante selective β1 (β1-blocante):
 fără ASI: Betaxolol;
 cu ASI: Acebutolol, Celiprolol.
 Neurosimpaticolitice:
o stimulante ale receptorilor 2 presinaptici şi imidazolinici I1: Clonidina,
Apraclonidina, Brimonidina, Dexmedetomidina.
3. Derivaţi de prostaglandină PGF2: Latanoprost, Travoprost, Bimatoprost;
4. Diuretice:
 inhibitori de anhidrază carbonică: Acetazolamida, Dorzolamida;
 diuretice de ansă: Acid etacrinic;
 diuretice care influenţează excreţia apei: Manitol:
5. Canabinoizi.
Interacţiuni ale antiacidelor
Antiacidele scad absorbţia gastro-intestinală pentru: Digoxin, tetracicline, chinolone de

generaţia a III-a, Ketoconazol, Itraconazol, compuşi cu fier, Acid urosodeoxicolic, Acid
chenodeoxicolic.
Antiacidele inactivează Sucralfatul (este necesar un interval de 2 ore între administrarea
sucralfatului şi a antiacidelor pentru evitarea acestei interacţiuni).
Grupe de agenţi activi farmacologic

cu acţiune inhibitoare la nivelul musculaturii netede digestive
Antispastice indicate în tratamentul afecţiunilor gastro-intestinale

1. Antimuscarinice:
 alcaloizi naturali: Atropina, Scopolamina;
 derivaţi de sinteză sau semisinteză:
o amine cuaternare:
 antispastice şi antiemetice: Butilscopolamina;
 antispastice: Propantelina, Metantelina, Metscopolamina, Clidinium,
Isopropamida, Mepenzolat, Glicopirolat, Oxifenonium, Tridihexetil;
o amine terţiare:
 antispastice: Oxifenciclimin;
 antispastice indicate în colon iritabil: Diciclomin (Dicicloverine);
o combinaţii: Scobutil compus(+) (Butilscopolamina + Noraminofenazonă).
2. Derivaţi izochinoleinici din opiu (inhibitori ai 5-fosfodiesterazei = PDE-5): Papaverina.
3. Antimuscarinice şi blocante ale canalelor de calciu: Drotaverine, Mebeverine, Alverine,
Rociverine.
Antidiareice
1. Derivaţi de sinteză ai opioizilor, agonişti cu afinitate slabă pe receptorii opioizi μ:
 Loperamid;
 Difenoxilat;
 Difenoxin (metabolit al Difenoxilat).
2. În experiment clinic: agonişti ai receptorilor α2 presinaptici centrali (Clonidina).
Intoxicaţia acută cu substanţe corozive

Intoxicaţia cu substanţe caustice se produc voluntar (în scop suicidal) sau accidental în
mediul casnic (confuzie cu băuturile alcoolice) sau în industrie.
Pătrunderea toxicelor în organism se face în mod frecvent prin ingestie, şi mai rar pe cale
cutanată sau respiratorie (avarii industriale cu vapori de acizi şi baze).
Ingestia de substanţe corozive concentrate determină frecvent complicaţii, atât la nivelul
structurilor adiacente, cât şi la nivel sistemic.
Acizii au acţiune asupra structurilor biologice prin intermediul H + care produce

coagularea, precipitarea, deshidratarea proteinelor, necroză de coagulare. Prezintă acţiune locală
şi sistemică. Sistemic, determină dezechilibre ionice, acido-bazice (acidoză), tulburări
respiratorii şi circulatorii, şi leziuni hepatorenale.
Acidul acetic acţionează atât local cât şi general, producând hemoliză şi leziuni renale.
Doza letală este de 10-20 g acid acetic glacial.
Acidul azotic este puternic coroziv şi oxidant. Doza letală este de 3-5 g.
Acidul clorhidric este coroziv al tegumentelor şi mucoaselor. Doza letală este de 10-15g.
Acidul sulfuric este coroziv. Doza letală este de 5-10 g.
Manifestări clinice ale intoxicaţiei acute cu acizi

Imediat după ingestie, apar dureri atroce la nivelul mucoasei tractului gastrointestinal,
dificultăţi de deglutiţie, sete intensă, colici abdominale intense, vărsături sanguinolente, cu
fragmente de mucoasă necrozate, scaune sanguinolente.
Starea generală se alterează progresiv, pacientul prezentând dispnee, transpiraţii reci,
cianoză, tahicardie. Decesul se produce prin şoc toxic, colaps sau edem glotic.
Contactul cu pielea produce întâi eritem, apoi arsuri chimice şi vezicule.
Dacă pacientul supravieţuieşte, frecvent apar complicaţii imediate, reprezentate de: edem
pulmonar acut toxic, perforaţii la diferite niveluri ale tractului gastrointestinal, pneumonii
chimice, mediastinite, pleurezii, peritonite, sau complicaţii tardive, precum: stenoze cicatriciale
la nivelul esofagului sau stomacului, neoplasme.

- de urgenţă: diluarea cât mai rapidă a acidului cu apă potabilă, lapte sau albuş de ou (este
controversată) şi administrare de analgezice.
Contraindicaţii: provocarea vărsăturii şi spălătura gastrică.
Bazele (alcalii caustici) produc necroză de lichefiere la nivelul ţesuturilor cu care vin în
contact, riscul de perforaţie fiind foarte crescut, iar stenozele cicatriceale mult mai grave.
Intoxicaţia se produce accidental, prin ingestie sau voluntar, în scop suicidal.
Intoxicaţii frecvente sunt produse de:
- carbonatul de sodiu (soda de rufe) (doza letală este de 30g);
- carbonatul de potasiu (doza letală este de 15g);
- hidroxidul de amoniu;
- cei mai puternici compuşi caustici sunt hidroxidul de sodiu (soda caustică) şi
hidroxidul de potasiu (doza letală este de 7-10g).
Tabloul clinic este similar celui din intoxicaţia cu acizi.
Manifestările sistemice sunt asemănătoare intoxicaţiei cu acizi, fiind reprezentate de:
tulburări ale echilibrului acido-bazic (alcaloză), tulburări hidro-electrolitice, tulburări nervoase şi
renale.
Starea de şoc se poate instala foarte rapid, chiar la câteva ore după ingestie.

La contactul cu pielea şi mucoasele, alcalii caustici provoacă leziuni corozive

superficiale.
Intoxicaţia cu baze poate prezenta aceleaşi complicaţii imediate sau tardive, ca şi
intoxicaţia cu acizi.

- de urgenţă: neutralizarea bazei cu acid acetic diluat (controversat) sau zeamă de lămâie;
- tratament simptomatic (pentru esofagită acută corozivă);
- tratament de susţinere a funcţiei respiratorii şi circulatorii.
Sunt contraindicate: provocarea vărsăturii şi spălătura gastrică, pentru a nu perfora
esofagul sau stomacul.
INTOXICAŢIA CU DIGITALICE
Digitalicele se extrag din frunzele de Digitalis purpurea (Degeţelul roşu) şi Digitalis

lanata (Degeţelul lânos) (plante existente în Europa şi Asia), de oleandru galben (Thevetia
peruviana), de lăcrămioare sau din seminţele de Strophantus kombé şi Strophantus gratus
(plante existente în Africa).
Intoxicaţia cu glicozizi cardiotonici se produce cel mai frecvent accidental, prin
supradozare în cursul tratamentului, în cazul consumului excesiv al unor suplimente conţinând
amestecuri de plante, sau, mai rar, voluntar, ca tentativă de suicid.
Intoxicaţia digitalică poate să apară frecvent în cursul terapiei cu glicozizi cardiotonici,
deoarece aceste medicamente prezintă un indice terapeutic mic. În plus, foarte frecvent,
asocierea cu unele medicamente poate creşte nivelul sanguin al digitalicului, ca de exemplu:
diuretice (spironolactonă, hidroclorotiazidă, triamteren), chinidină, amiodaronă, propafenonă,
carvedilol, blocante de canale de calciu, chimioterapice antibacteriene (macrolide, tetracicline),
glucocorticosteroizi.
Intoxicaţia digitalică poate fi favorizată de: vârsta înaintată, stările de deshidratare,
prezenţa insuficienţei renale, a miocarditei, a afecţiunilor pulmonare sau tiroidiene, a tulburărilor
electrolitice (în special, hipercalcemie, hipopotasemie, hipomagneziemie).
Dozarea eronată, în special, la copii ce primesc terapie parenterală, reprezintă o cauză
frecventă a intoxicaţiei cu digoxin, fiind asociată frecvent de o mortalitate crescută.
Farmacologia glicozizilor cardiotonici

Din punct de vedere chimic, glicozizii cardiotonici prezintă două porţiuni: aglicon
(genină) şi oză (1-4 molecule de zahăr).
Structura chimică a digoxinului

Agliconul are în structura sa un nucleu steroidic ciclopentanoperhidrofenantrenic,

asemănător cu cel existent în structura acizilor biliari, a hormonilor sexuali, a corticosterizilor.
La carbonul C17 este ataşat un inel lactonic nesaturat responsabil de acţiunea
farmacodinamică. Desfacerea inelului lactonic sau saturarea acestuia conduce la pierderea
proprietătilor farmacodinamice ale glicozidului.
La carbonul C3 este legată o grupare „HO“ foarte reactivă, de care este legat zahărul, cu
rol în solubilitatea moleculei în apă, absorbţie, transport, metabolizare (proprietăţi
farmacocinetice). Reactivitatea grupării hidroxil permite obţinerea derivaţilor de semisinteză.
Receptorul pentru glicozizii cardiotonici este reprezentat de Na+,K+-ATP-aza membranară
a celulei miocardice. Principalul mecanismul de acţiune al glicozizilor constă în inhibarea
Na+,K+-ATPazei.
Glicozizii cardiotonici sunt inhibitori selectivi puternici ai transportului activ de Na + şi K+
transmembranar, la care se adaugă şi o serie de alte mecanisme care completează această
acţiune: facilitarea intrării Ca2+ prin canalele de calciu voltaj dependente membranare şi
facilitarea eliberării acestuia din stocurile intracelulare.
Digoxinul se absoarbe şi se distribuie lent. Biodisponibilitatea digoxinului administrat oral
este de 95%. Se elimină pe cale renală, 60-80% în formă nemodificată.
Debutul efectului se produce după 30-120 minute, în cazul administrării orale şi după 3-30
minute de la administrarea intravenoasă. Maximul concentraţiei serice se obţine după 2-6 ore de
la administrarea orală şi după 5-30 minute de la injectarea intravenoasă. Doar 1% din cantitatea
totală de digoxin din organism se află în ser, din care 25% este legată de proteinele plasmatice.
Digoxin prezintă un volum larg de distribuţie, fiind de aproximativ 6-10 l/kg corp la adult,
de 10 l/kg corp la nou născut şi de 16 l/kg corp la sugari şi copii mici. Se distribuie la nivelul
musculaturii striate, în ficat şi la nivel cardiac.
Timpul de injumătăţire variază între 36-45 ore, fiind prelungit în insuficienţa hepatică şi
renală.
Doza terapeutică zilnică variază între 5-15 mcg/kg corp. O concentraţie serică de 0,6-
2,5nmol/1 (0,5-2ng/ml) asigură eficacitatea terapeutică.
Miocardul atrial, ventricular, ţesutul miocardic specializat şi fibrele de conducere prezintă
o sensibilitate şi un răspuns diferit la glicozizii cardiotonici. Efectele electrofiziologice
reprezintă o sumare a efectului direct al glicozidului pe celula miocardică şi a efectului produs
indirect prin intermediul SNV.
Glicozizii cardiotonici prezintă efecte: inotrop, tonotrop, batmotrop pozitiv şi cronotrop,
dromotrop negativ. De asemenea, scad tonusul vascular prin diminuarea activităţii SNV
simpatic, la doze terapeutice determinând o normalizare a valorilor tensiunii arteriale. Cresc
debitul cardiac, măresc filtrarea glomerulară, inhibă reabsorbţia tubulară de sodiu şi scad
hiperaldosteronismul secundar din insuficienţa cardiacă.
La concentraţii plasmatice terapeutice (netoxice), respectiv 1-2ng/ml, digitalicele:
- scad automatismul şi cresc potenţialul membranar terminal diastolic maxim în atrii şi
ţesutul nodal sinoatrial, datorat creşterii tonusului vagal şi scăderii activităţii
sistemului nervos vegetativ simpatic;
- prelungesc perioada refractară efectivă;
- scad viteza de conducere în ţesutul nodal atrio-ventricular.
La concentraţii plasmatice crescute (toxice) digitalicele determină:
- bradicardie sinusală;
- oprirea sau prelungirea conducerii atrio-ventriculare;
- creşterea activităţii sistemului nervos vegetativ simpatic (efect indirect);
- creşterea (directă) a automatismului ţesutului cardiac, cu producerea de aritmii
ventriculare.

Simptomatologia intoxicaţiei cu digitalice:

Toxicitatea se manifestă clinic când concentraţia serică a digoxinului depăşeste 3,8-6,4
nmol (3-5ng/ml).
Manifestările clinice ale intoxicaţiei acute includ:
- greţuri, vărsături, dureri abdominale, inapetenţă, diaree;
- cefalee, astenie, letargie, depresie;
- palpitaţii, sincope, hipotensiune, dispnee;
- confuzie mentală, delir, halucinaţii, convulsii hipoxice, encefalopatii;
- afectarea acuităţii vizuale, fotofobie, diplopie, xantopsie, scotoame şi tulburări în
percepţia culorilor;
- parestezii;
- necroză tubulară renală.
În cursul intoxicaţiei digitalice se constată tulburări de ritm precum: aritmie sinusală,

bradicardie sinusală, tahicardie ventriculară, fibrilaţie, bloc atrioventricular de diverse grade,
ritmuri ectopice. Prezenţa tahiaritmiei supraventriculare şi a blocului A-V constituie elemente
caracteristice pentru intoxicaţia digitalică.
Modificările EKG sugestive pentru intoxicaţia acută sunt reprezentate de: creşterea
intervalului PR, tahicardie atrială cu bloc, tahicardie ventriculară bidirecţională, reducerea
intervalului QT.
Hiperpotasemia reprezintă complicaţia electrolitică majoră a intoxicaţiei digitalice.
Diagnosticul de intoxicaţie acută se bazează pe determinarea nivelului digitalicului în

sânge, valori peste 2.0ng/ml digoxin indicând o posibilă intoxicaţie.
Tratamentul intoxicaţiei cu digitalice

Obiectivele terapiei sunt reducerea nivelurilor toxice ale glicozidului, prevenirea
complicaţiilor şi reducerea morbidităţii.
Prima măsură terapeutică în intoxicaţia cu digitalice o constituie întreruperea temporară a
digitalicului, cu reluarea administrării unor doze mai mici.
De asemenea se va recurge la măsuri generale nespecifice de îndepărtare din organism a
medicamentului.
Deoarece inducerea vărsăturilor poate produce stimulare vagală agravând blocul de
conducere deja existent, este recomandată spălătura gastrică cu administrarea cărbunelui
activat (1-2 g/kg corp, repetat la interval de 2-4 ore), care reduce absorbţia glicozidului.
Se vor monitoriza funcţiile vitale, se va asigura ventilaţia pulmonară şi oxigenoterapie.
Ca măsuri generale se va recurge la hidratare, reechilibrare hidroelectrolitică pentru
normalizarea valorilor serice ale K+, Ca2+, Mg2+.
Valorile potasemiei constituie un element ce reflectă gradul intoxicaţiei, constituind,
totodată, un factor important de predictibilitate a morbidităţii şi mortalităţii în intoxicaţia cu
digitalice. Este un element mult mai bine corelat cu evoluţia stării generale a pacientului, decât
modificările EKG sau nivelul seric al glicozidului (deoarece toxicitatea digitalicului este legată
în special de nivelul medicamentului intracelular). Astfel, la pacienţi cu nivel seric al K+ între
5.0-5.5 mEq/L se poate aprecia că riscul de mortalitate este de 50%, iar la valori de peste
5.5mEq/L, mortalitatea este de 100%.
Tratamentul standard pentru hiperkaliemie include administrarea de: bicarbonat, glucoză
şi insulină. De asemenea, poate fi utilă administrarea răşinilor schimbătoare de ioni (de
exemplu, Kayexalat).
Edetamin sodic se utilizează pentru combaterea hipercalcemiilor.
Colestiramina sau colestipol se administrează pentru captarea şi eliminarea glicozizilor din
intestin, întrerupând circuitul enterohepatic al acestora.

Pentru combaterea bradicardiei şi a blocului A-V se pot folosi: Atropină sau Izoproterenol,
iar în cazul lipsei răspunsului se recurge la stimulare electrică cardiacă.
În cazul tahiaritmiei ventriculare, se pot folosi Sulfatul de magneziu, Fenitoin,
betablocante sau Lidocaină.
În intoxicaţiile grave cu digitalice, tratamentul optim este administrarea de anticorpi anti-

digitalici, care sunt extrem de eficace prin captarea digitalicului, complexul format eliminându-
se urinar.
Anticorpii specifici antidigitală (Digibind), conţinând fragmente Fab (fragment antigen-
binding) antidigoxin, pot fi folosiţi pentru tratamentul intoxicaţiilor care nu răspund la măsurile
nespecifice aplicate.
Fragmentul Fab este un fragment de imunoglobulină cu specificitate şi înaltă afinitate
pentru molecula de digoxin sau digitoxin. Afinitatea acestor anticorpi este de 10 ori mai mică
pentru digitoxin decât pentru digoxin.
Administrarea anticorpilor antidigitală se indică în următoarele situaţii:
– disritmii ventriculare, bloc A-V grad IV;
– bradicardie progresivă, care nu răspunde la Atropină;
– nivel seric al K+ peste 5.0mEq/dl;
– simptomatologie rapid progresivă;
– toxicitate cronică asociată cu disritmii, simptome gastrointestinale severe, insuficienţă
renală, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogenic sau alterarea statusului psihic;
– concentraţia serică a digoxinului peste 15 ng/ml, în orice moment al determinării sau
peste 10 ng/ml la 6 ore de la ingestia glicozidului;
– ingestia a 10 mg digoxin la adult sau 4 mg digoxin la copil (0.1 mg/kg).
Debutul acţiunii anticorpilor antidigitală variază între 20-30 minute, iar digoxinul este
îndepărtat ireversibil din miocard şi din alte situsuri specifice de legare. După administrarea
intravenoasă a Digibind, aritmiile cardiace şi hiperpotasemia se remit în decurs de o oră.
Rezoluţia completă a simptomatologiei în intoxicaţia acută se realizează după aproximativ 90
minute.
După administrare intravenoasă, anticorpii digoxin-specifici se cuplează imediat cu
digoxinul liber intravascular. Acest complex difuzează în spaţiul interstiţial, cuplându-se şi cu
digoxinul liber aflat acolo. Gradientul de concentraţie va facilita deplasarea digoxinului
intracelular şi a celui care este disociat de pe situsurile de legare cardiace (de pe suprafaţa
externă a Na+/K+ -ATP-aza) către spaţiul interstitial şi intravascular. Concentraţia intravasculară
a complexului inactiv digoxin-anticorp creşte considerabil.
Deoarece în cele mai multe cazuri este determinat nivelul digoxinului total şi nu a celui
liber, monitorizarea valorilor digoxinului seric nu mai e relevantă mult timp după administrarea
Digibind. Cea mai corectă metodă o constituie determinarea valorilor digoxinului plasmatic
liber, dar în multe cazuri nu se poate realiza, din lipsa aparaturii necesare.
Timpul de eliminare al complexului digoxin-Fab este de 20-30 ore, fiind prelungit în
insuficienţa renală. Reapariţia intoxicaţiei digitalice este posibilă, deoarece complexul Fab este
eliminat mult mai rapid, comparativ cu durata de timp cât se eliberează digoxinul din ţesuturi.
Lidocaina sau Fenitoinul sunt antiaritmicele indicate în tratamentul intoxicaţiei digitalice,
când anticorpii antidigitalici sunt ineficace sau nedisponibili.
În absenţa anticorpilor antidigitală este necesară practicarea dializei extracorporale.

Supradozarea din tratamentul cu heparine
Anticoagulantele naturale includ heparina (Tromboparine, Vetren), heparinoizii şi

hirudina. Mecanismul de acţiune al acestora este reprezentat de inhibarea indirectă, prin legare
de cofactori plasmatici, sau directă a trombinei (factor comun în procesul coagulării sângelui):
 din primul grup fac parte heparina nefracţionată, heparinele cu greutate moleculară
mică: Fondaparin, Calciparină, Enoxaparină, Dalteparină, Tinzaparină şi Danaparoid
(lipsite de acţiune anticoagulantă intrinsecă, ele sunt dependente de legarea de
antitrombină ca şi cofactor);
 al doilea grup include Hirudina şi derivaţii de Hirudină, Bivaluridin şi Argatroban.
Heparina se găseşte în organism mai ales în granulaţiile metacromatice ale mastocitelor,

celule din peretele vaselor mici, precapilare, din plamâni, ficat, splină, rinichi, asigurând
menţinerea stării fluide a sângelui.
Este un anticoagulant fiziologic, natural, care are acţiune şi in vitro. Concentraţia
heparinei în sânge, în condiţii normale, este de 0,01-9 mg%. Aceasta concentraţie creşte în: şoc
anafilactic, leucemii, după iradiaţii.
Heparina nefracţionată este o moleculă polizaharidică sulfatată, cu lungime variabilă a
lanţurilor moleculare şi un număr variabil de situsuri pentazaharidice biologic active, care permit
legarea de antitrombină.
Heparina acţionează ca anticoagulant prin mecanisme diferite, în funcţie de lungimea
lanţurilor (greutate moleculară) şi numărul de resturi pentazaharidice.
Calea de administrare pentru heparină este exclusiv parenterală: intravenos sau
subcutanat, cea din urmă necesitând doze mai mari, pentru a obţine acelaşi efect datorită unei
biodisponibilităţi mai reduse.
În plasmă, heparina se leagă în proporţie diferită de proteinele plasmatice, ceea ce explică
variabilitatea efectului său anticoagulant la pacienţi şi posibila rezistenţă la heparină.
Timpul de înjumătăţire este variabil, fiind cuprins între 1-6 ore (în medie, 1,5 ore), fiind
crescut la pacienţii cu afectare renală, hepatică sau cu obezitate.
Acţiunea anticoagulantă a Heparinei apare numai după combinarea cu un factor plasmatic
numit coheparina. Efectul se manifestă imediat după administrare intravenoasă şi între 20-60
minute după injectarea subcutanată.
Durata acţiunii anticoagulante a Heparinei este proporţională cu doza administrată: la 15
mg, efectul anticoagulant durează o jumătate de oră, iar la 60 mg, 3-4 ore.
Monitorizarea tratamentului cu heparină se face determinând timpul de tromboplastină
parţial activată (aPTT) şi ajustând viteza de infuzie intravenoasă, astfel încât să poată fi
menţinut un nivel al aPTT între 46-70 secunde sau de 1,5 - 2,5 ori valoarea normală.
Calciparina şi heparinele cu greutate moleculară mică au efecte asemănătoare Heparinei

sodice. Calciparina poate fi administrată subcutanat, efectele durând aproximativ 12 ore. Este
utilă în cazurile care necesită administrarea prelungită a heparinei, pentru prevenirea şi
tratamentul tromboemboliilor.
Supradozarea în cursul tratamentului cu heparine

Supradozarea cu heparine poate induce apariţia de sângerări necontrolate (prin
împiedicarea formării de fibrină şi interferarea formării protrombinei şi a altor factori de
coagulare).
Cel mai mare risc de apariţie a supradozării îl prezintă copiii, cazurile fiind frecvent
mortale.

Manifestările clinice includ:

- sângerări gingivale spontane sau accentuate de periajul dentar;
- sângerări abundente în caz de rănire;
- hematoame, echimoze şi peteşii neexplicabile la nivel cutanat;
- epistaxis neexplicabil;
- hematurie, melenă;
- sângerări menstruale abundente şi neexplicabile;
- dureri abdominale;
- hematemeză;
- ameţeli;
- cefalee severă sau continuă;
- dureri articulare;
- dispnee.
Vitamina K nu are efect în supradozarea cu heparină, deoarece aceasta intervine în sinteza

de proteine ce activează producerea factorilor de coagulare, iar acţiunea Heparinei interferă o
etapă mult mai tardivă a acestui proces. Activarea unor proteine pentru producerea mai multor
factori de coagulare nu poate să contracareze efectele anticoagulante ale supradozării cu
heparină.
Tratament
Ca primă măsură terapeutică în supradozarea cu heparine se recurge la întreruperea
administrării anticoagulantului.
De asemenea, se vor aplica măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale, reechilibrare
volemică, transfuzie (cu masă plachetară, sânge sau plasmă proaspete congelate, concentratul de
complex protrombinic, factor VIIa recombinant).
Medicamentul de elecţie în supradozarea cu Heparină este Sulfatul de protamină
(soluţie 1%) administrată intravenous (50 mg, administrată lent, în interval de 10 minute). O
doză de 1 mg Sulfat de protamină este eficientă pentru neutralizarea a 100 unităţi de Heparină,
care au fost administrate în ultimile 2 ore. Cantitatea de protamină necesară scade în timp, pe
măsură ce Heparina e metabolizată.
În cazul heparinelor administrate subcutanat, timpul de înjumătăţire fiind mai lung, este
necesară monitorizarea aPTT odată la 3 ore, cu repetarea administrării Protaminei, dacă
sângerările continuă.
Neutralizarea efectelor Heparinei se realizează rapid, în aproximativ 5 minute după
administrarea Sulfatului de protamină, manifestată prin: reducerea sângerărilor, diminuarea
ameţelilor, atenuarea dispneei.
Supradozarea din tratamentul cu anticoagulante orale

Anticoagulantele orale sunt folosite în terapie pe termen lung, pentru prevenirea
trombemboliilor sistemice, la pacienţii cu fibrilaţie atrială cronică, la cei cu boli cardiace
valvulare sau cu proteze valvulare, în tromembolismul pulmonar.
Sunt utilizate, în prevenirea trombemboliilor la pacienţi cu sindroame coronariene, la
pacienţi cu valve biologice sau după intervenţii chirurgicale sau ortopedice.
Anticoagulantele orale sunt antagonişti ai vitaminei K, medicamente de sinteză cumarinice
şi indandionice.
În grupa anticoagulantelor cumarinice sunt cuprinşi câţiva derivaţi de 4 –
hidroxicumarină şi de indan – 1,3 – dionă, care acţionează ca antivitamina K şi sunt activi pe
cale orală.

Derivaţii cumarinici sunt antagonişti ai vitaminei K. Ele inhibă gama-carboxilarea unor

molecule de acid glutamic situate spre partea terminală a factorilor de coagulare II, VII, IX, X
şi a proteinei C. Gama-carboxilarea are o influenţă semnificativă asupra interacţiunii factorilor
de coagulare cu ionii de calciu, stând la baza procesului de coagulare sanguină.
Cele mai utilizate anticoagulante orale la noi în ţară sunt: Acenocumarol (Trombostop®,
Sintrom®), Dicumarol şi Warfarină.
Acestea blochează procesul de conversie al vitaminei în compusul activ, împiedicând
carboxilarea factorilor coagulării II, VII, IX şi X, proces responsabil de efectul anticoagulant.
Acţiunea anticoagulantelor cumarinice este prezentă numai in vivo. Ea se instalează lent şi este
de lungă durată, după administrarea derivaţilor cumarinici producându-se diminuarea progresivă
a concentraţiei de protrombină (FII), factor VII, factor IX, şi factor X, în funcţie de timpul de
înjumătăţire al acestora.
În raport de mărimea dozei iniţiale, acenocumarolul determină alungirea timpului de
tromboplastină cu aproximativ 36-72 ore. La întreruperea medicaţiei, timpul de tromboplastină
revine de obicei la normal în câteva zile.
Acenocumarolul se absoarbe rapid după administrarea pe cale orală, cel puţin 60% din
doză devenind biodisponibilă sistemic. Concentraţia plasmatică maximă de 0,3 + 0,05 g/ml, este
atinsă in 1-3 ore după administrare.
Deoarece concentraţia plasmatică variază individual foarte mult, nu se poate stabili o
corelaţie între concentraţia plasmatică a Acenocumarolului şi nivelul aparent al protrombinei. La
aceeaşi doză zilnică, la pacienţii cu vârste peste 70 de ani, concentraţia plasmatică este
superioară celei înregistrate la persoane tinere.
Cantitatea de Acenocumarol administrată se regăseşte în plasmă în proporţie de 98,7%
legată de proteine (în special, de albumină).
Timpul de injumătăţire al Acenocumarolului este de 8-11 ore. Acesta se metabolizează în
cea mai mare parte prin oxidare, cu formarea unor metaboliţi care se pare că sunt inactivi la om.
Numai 0,12-0,18% din doza de medicament administrată este excretată nemodificată, prin urină.
Excreţia cumulativă de metaboliţi şi de substanţă activă în formă nemodificată, în decursul unei
săptămâni, este echivalentă unei proporţii de 60% din doza eliminată urinar şi de 29% din doza
eliminată prin fecale.
Monitorizarea terapiei cu anticoagulante orale

Tratamentul cu anticoagulante orale este dificil de realizat, existând risc crescut de
hemoragii, din cauza indicelui terapeutic mic al acestor medicamente.
Datorită poimorfismului genetic şi pentru că există o diferenţă mare de sensibilitate faţă de
medicament între diferite persoane şi, în plus, şi posibilitatea interacţiunii cu unele alimente şi
medicamente, dozele care să asigure nivelul dorit al anticoagulării sunt foarte diferite şi
dependente în timp.
Durata efectului anticoagulant este de 2-10 zile (sau mai mult) după întreruperea
tratamentului, fiind dependent şi de timpul de înjumătăţire a diferitelor molecule de tip
cumarinic, interval necesar refacerii cantităţii fiziologice de factori ai coagulării.
Monitorizarea tratamentului se face prin evaluarea şi urmărirea unor parametri: INR,

TQ (timp Quick), timp de protrombină (TP), hematocrit (Ht), hemoglobină (Hb), supravegherea
apariţiei hemoragiilor (gingivoragii, epistaxis spontan, hemoragii conjunctivale, peteşii,
hematurie).
Timpul de protrombină este un parametru util în evaluarea funcţiei de coagulare a

sângelui. Testul explorează calea extrinsecă şi calea comună / complexul protrombinazei al
coagulării (factorul VIII/factor tisular şi factorii X, V, II - protrombina, I - fibrinogenul), fiind
descris pentru prima oară în 1935 de către Quick.

Timpul Quick este un timp de coagulare (care măsoară viteza de formare a cheagului),
folosit în primul rând pentru monitorizarea terapiei cu anticoagulante orale. Valorile normale
sunt cuprinse între: 11.5 – 15.0 secunde
Deoarece este descrisă o mare variabilitate a timpului de coagulare în funcţie de

tromboplastina folosită, pentru evaluarea anticoagulării, se foloseşte un parametru nou INR
(International Normalised Ratio):
- INR = (TPpacient/TPmartor) x ISI;
- TP - timpul de protrombină determinat al pacientului;
- TP martor - timp de protrombină al plasmei normale;
- ISI - index internaţional de sensibilitate al tromboplastinei folosite.
Controlul INR se face:

 zilnic de la iniţierea tratamentului şi până la obţinerea valorii dorite a INR-ului, cel puţin 2
zile consecutiv;
 de trei ori pe săptămână, în prima lună de tratament;
 după stabilirea dozei optime şi obţinerea unei anticoagulări eficiente, INR-ul se va
controla lunar.
Intervalul terapeutic INR - asociat terapei anticoagulante orale este orientativ, astfel:
- 2.0 – 3.0 (medie 2.5) – în fibrilaţie atrială, pentru profilaxia trombozei venoase / emboliei
pulmonare, bolilor valvulare, infarctului miocardic dacă se asociază administrarea acidului
acetisalicilic (care are şi efect antiagregant plachetar), în cursul intervenţiilor chirurgicale la
nivelul şoldului, etc.;
- 2.5 – 3.5 (medie 3.0) – valve cardiace mecanice, episoade recurente de tromboză;
- 3.0 – 4.0 (medie 3.5) – infarct miocardic, episoade recente de tromboză asociată prezenţei
valvelor mecanice aortic;
- 3.5 – 4.5 (medie 4.0) – episoande recente de tromboză asociată valvelor mecanice mitrale;
- 1.5 – 1.9 – prevenirea infactului la pacienţii cu risc crescut, episoade de tromboză cu 3-4
luni anterior.
Valori ale INR peste 6 indică un risc major de hemoragie masivă la bolnavul hipertensiv,
la cel cu boală cerebrovasculară, sau cu boală ulceroasă.
Timpul de tromboplastină parţial activată (aPTT) este un parametru care evaluează

calea intrinsecă (factorii XII, XI, IX, VIII ai coagulării) şi calea comună / complexul
protrombinazei al coagulării (factorii X, V, II – protrombină) şi factorul I (fibrinogen).
Valorile normale: pentru aPTT sunt cuprinse între 26-32 secunde, iar pentru raportul
aPTT între 0.9-1.2 (raportul între valorile din plasma pacientului / valorile din plasma martor).
Supradozarea cu anticoagulante orale

Supradozajul cu anticoagulante orale se poate produce mai frecvent în cazul utilizării
prelungite a unor cantităţi zilnice care depăşesc dozele terapeutice.
Apariţia supradozării este favorizată şi de o serie de factori asociaţi, precum:
- vârsta peste 75 ani;
- hipertensiune (sistolică peste 180mmHg, sau diastolică peste 100mmHg);
- alcoolism;
- hepatită cronică;
- ulcer gastric;
- tulburări de coagulare, trombocitopenie;
- asociere cu antiinflamatoare nesteroidiene.

Debutul şi severitatea simptomelor sunt dependente de sensibilitatea individuală la

anticoagulante orale, mărimea supradozajului şi durata tratamentului.
În caz de supradozaj, hemoragia este manifestarea principală, care poate să apară după 1-5
zile de la administrarea anticoagulantului. Pot să apară: epistaxis, hematemeză, hemoptizie,
hemoragii gastro-intestinale, sângerări vaginale, hematurie (însoţită de colică renală), hemoragii
cutanate, sângerări gingivale, hemartroză.
Alte manifestări clinice includ: tahicardie, hipotensiune arterială, tulburări circulatorii
periferice datorate hipovolemiei, greaţă, vărsături, diaree şi dureri abdominale.
Cea mai severă manifestare clinică este hemoragia intracraniană, care frecvent este
mortală.
Analizele de laborator vor evidenţia valori foarte mici ale timpului Quick (sau valori mari
ale INR-ului), prelungirea pronuntaţă a aPTT şi alterarea-carboxilării factorilor de coagulare II,
VII, IX şi X.
Deoarece timpul de înjumătăţire este variabil pentru antagoniştii de vitamină K (scurt, la
Acenocumarol, intermediar, la Warfarină, lung, la Fenprocumonă), supradozarea moderată cu
Acenocumarol, poate fi uşor tratată, doar prin omiterea administrării unei singure doze,
comparativ cu o supradozarea similară cu Warfarină.
Tratament
Pentru pacienţii care nu au utilizat anterior anticoagulante orale, nu sunt în comă, nu
prezintă convulsii şi semne de sângerare, în interval de o oră de la ingestie, absorbţia
anticoagulantului poate fi scăzută, prin provocarea de vărsături şi spălătură gastrică (cu
atenţionare asupra faptului că lavajul gastric poate determina sângerare). În lichidul de
spălătură gastrică se poate introduce cărbune activat.
La pacienţii trataţi anterior cu anticoagulante orale, este interzisă provocarea vărsăturii,
existând risc de agravare a sângerărilor.
Colestiramina poate creşte marcat eliminarea medicamentului, prin inhibarea circuitului
său enterohepatic.
Frecvent, scăderea temporară a dozei de Acenocumarol este suficientă pentru a controla
sângerările uşoare.
Deasemenea, trebuie avut în vedere că înlăturarea efectului anticoagulant mediat prin
administrarea de Vitamină K poate fi periculoasă la pacienţii care necesită anticoagulare
permanentă, cum sunt cei cu proteze valvulare.
Pacienţii aflaţi sub tratament cu warfarină, prezintă niveluri reduse ale factorilor II, VII,
IX şi X ai coagulării, iar corecţia rapidă a tulburărilor hemoragice impun înlocuirea factorilor
respectivi. Cea mai eficientă corectare se realizează prin administrarea concentratului de
complex protrombinic (PCC). Deşi acest complex conţine factorii II, IX şi X ai coagulării, există
o mare variabilitate în ceea ce priveşte cantitatea de factor VII.
Complexele ce conţin o cantitate mică de factor VII (numite şi PCC - 3 factori), realizează
doar o slabă corectare a INR-ului şi nu sunt recomandate.
Doar complexele ce conţin cantităţi mari de factor VII (numite şi PCC – 4 factori) sunt
eficiente în combaterea supradozării cu warfarină, ele fiind disponibile doar în Marea Britanie
(Beriplex, Octaplex). Sunt capabile să neutralizeze warfarina, în aproximativ 10 minute. Se pot
asocia cu Vitamina K în administrare intravenoasă, în hemoragii severe (25–50 u/kg PCC- 4
factori şi 5mg Vitamină K).
De asemenea, se poate utiliza factorul VII activat recombinant, care, deşi corectează rapid
INR-ul, nu produce efecte evidente asupra reducerii sângerărilor. Nu este recomandat în
hemoragiile cu risc vital.

Controlul rapid şi complet al coagulopatiei se realizează foarte bine şi prin asociere de

PCC cu plasmă proaspăt congelată (care reprezintă o variantă diluată ce conţine factori de
coagulare), dar nu permite administrarea unor volume mari (15-30 ml/kg) în mod rapid. Plasma
administrată singură realizează o corecţie mai redusă a INR-ului şi se va administra doar dacă
PCC nu este disponibil. Nu poate fi indicată în cazul hemoragiilor ce pun în pericol viaţa
pacientului.
Pacienţii ce prezintă sângerări moderate sau minore pot fi trataţi cu Vitamină K, combinată
cu întreruperea administrării sau administrare discontinuă de Warfarină. Corectarea INR-ului
se obţine după 6-8 ore de la administrarea intravenoasă a Vitaminei K.
Vitamina K1 (fitomenadiona) poate antagoniza efectul Acenocumarolului în decurs de 3-5
ore.
În caz de hemoragii moderate, Vitamina K1 se administrează oral (în doză de 2-5 mg); în
hemoragii severe, se injectează intravenos (doză de 5-10 mg, în ritm foarte lent: de sub 1
mg/minut). Doze suplimentare de vitamina K1 trebuie administrate la intervale de 4 ore, până la
o doză zilnică maximă de 40 mg.
Vitamina K1 nu se administrează intramuscular, deoarece există risc de producere a
hematomului local, dar nici subcutanat, deoarece efectul este slab.
Doze de vitamina K1 peste 5 mg pot determina rezistentă la tratamentul anticoagulant
ulterior, pentru mai multe zile.
Dacă este necesar, în tratamentul anticoagulant continuu, se poate utiliza temporar
Heparină, iar terapia anticoagulantă orală trebuie administrată concomitent.
Heparinoterapia se va întrerupe imediat ce s-a obţinut efectul terapeutic.

Intoxicatii-Cartea Farmacologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Intoxicatii-Cartea Farmacologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Farmacologie – an universitar 2014-2015

Interacţiuni de tip farmacocinetic

2. La nivelul transportului plasmatic al medicamentelor

 unii hormoni (de exemplu, steroizii anabolizanţi);

Prin alcalinizarea urinii:

Interacţiuni de tip farmacodinamic

 Gallamina este în relaţie de antagonism alosteric cu acetilcolina pe receptorii muscarinici

Efecte adverse şi toxice ale medicamentelor

1. Efectele toxice cu simptome similare celor din supradozare

Eritrocitele respective au viaţa mai scurtă şi se lizează foarte uşor în contact cu

3.1. Reacţiile imunologice acute, imediate (alergiile), mediate de IgE, includ:

3.2. Reacţii imunologice complement-dependente, care implică participarea unor

3.4. Reacţiile imunologice mediate celular apar în timpul administrării locale a

6.1. Etapa de iniţiere a carcinogenezei reprezintă o modificare celulară ireversibilă,

6.2. Etapa de promovare a carcinogenezei este faza în care substanţele promotoare

8. Efectele secundare în timpul tratamentului infecţiilor

tegumente, etc. Consecinţa o constituie frecventa apariţie a micozelor şi a suprainfecţiilor, între

9. Obişnuinţa, dependenţa, adicţia la medicamente

10. Toleranţa locală a medicamentelor

10.2. La administrarea sistemică a medicamentelor

Combinarea analgezicelor minore, ca acetaminofen sau acidul acetilsalicilic cu alcoolul

10.3. La administrarea externă a medicamentelor

Principii generale de tratament în intoxicaţii

1. Date generale despre intoxicaţii

 prin ingestie (digestive);

3. Măsuri de tratament în intoxicaţii

3.a. Stabilirea toxicului se va face prin toate mijloacele posibile: anamneza

3.b. Intervenţia cu măsuri terapeutice iniţiale

3.c. Intervenţia cu măsuri terapeutice generale

La lichidul de spălătură se poate adăuga cărbune activat, ce adsoarbe toxicul pe suprafaţa

iii. Administrarea de purgative se face pentru îndepărtarea toxicului ingerat şi a

iv. Administrarea de diuretice – se preferă diureticele osmotice. Dacă în intoxicaţie este

 Grăbirea eliminării toxicelor deja absorbite

3.d. Intervenţia cu măsuri terapeutice specifice

 Flumazenil = antidot în intoxicaţia acută cu benzodiazepine;

ii. Antidoturile sunt substanţe care au proprietatea de a inactiva toxicul, interacţionând cu

 Alcoolul etilic – folosit în intoxicaţia cu alcool metilic. Ambele substanţe folosesc

Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor

I. Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor la nivel neuromuscular şi al SNC:

3. indicaţii: pentru producerea miorelaxării în intervenţii chirurgicale; laringoscopii,

II. Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor la nivelul globilor oculari:

III. Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor la nivelul aparatului

IV. Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor la nivelul aparatului respirator:

1.2. reducerea secreţiei apoase a glandelor bronşice (determină creşterea vâscozităţii

V. Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor la nivelul aparatului digestiv şi

VI. Efecte farmacodinamice ale parasimpaticoliticelor la nivelul altor glande exocrine:

Intoxicaţia cu substanţe organofosforate

Substanţele organofosforate blochează ireversibil acetilcolinesteraza – enzimă care

Intoxicaţia acută cu substanţe organofosforate

iii. manifestări la nivelul SNC:

Diagnostic de laborator: determinarea acetilcolinesterazei în eritrocite şi în plasmă.

Observaţie: Sindromul colinergic muscarinic este întâlnit şi în intoxicaţia acută cu

Intoxicaţia cronică cu substanţe organofosforate

2. Intoxicaţia acută cu nicotină

Moartea se poate produce prin insuficienţă respiratorie, produsă de paralizia muşchilor

3. Intoxicaţia cronică cu nicotină

o lezarea mucoaselor buzelor, limbii şi palatului moale, cu modificarea

Intoxicaţia acută cu atropină

Atropina este un alcaloid natural din Atropa belladonna (mătrăgună) sau

Sindromul anticolinergic ce caracterizează intoxicaţia acută cu atropină este întâlnit şi în

Eliberatori de catecolamine şi simpaticomimetice speciale

Asist. univ. Dr.Victor Cojocaru 32

Asist. univ. Dr.Victor Cojocaru 33