CLASIFICAREA PREPARATELOR ANTIALERGICE

(cu influenţa asupra proceselor imune)

II. PREPARATELE UTILIZATE ÎN

I. PREPARATELE UTILIZATE ÎN REACŢIILE
REACŢIILE ADVERSE DE TIP
ADVERSE DE TIP IMEDIAT
ÎNTÂRZIAT
A. Remediile ce inhibă eliberarea mediatorilor A. Imunodepresivele
alergiei (din mastocite şi bazofile)
1. Glucocorticoizii 1. Imunodepresivele minore
- Hidrocortizon fluticazonă a) preparatele aurului
- beclometazonă - metilprednisolon - auronofină
- cortizon - flucortolon - aurotioprol
- budesonid - triamcinalonă - aurotiomalat
- prednisolon - fluocinolonă b) derivaţii 4-aminochinolinici
- flunisolid - dexametazonă - clorochină
- prednison - momentayonă - hidroxiclorochină
- betametazonă, etc. - penicilamină
2. Inhibitorii degranulării mastocitelor 2. Imunodepresivele majore
- cromoglicat de sodiu a) glucocorticoizii (vezi mai sus)
- nedocromil - ketotifen b) citostaticele
3. Preparate cu acţiune -adrenomimetică - azatioprină
- ciclofosfamidă
- formoterol
- mercaptopurină
- epinefrină - izoprenalină
- cicloserină
- fenoterol - salmeterol
- metotrexat
- efedrină - salbutamol
- globulinele antilimfocitare
- hexoprenalină - clenbuterol
- orciprenalină - terbutalină B. Preparatele ce micşoarează afectarea
ţesuturilor
4. Metilxantinele 1. Glucocorticoizii (vezi mai sus)
- aminofilină - teofilină 2. Antiinflamatoriile nesteroidiene
5. M-colinoblocantele - indometacină
- atropină - scopolamină - diclofenac
6. Heparină - piroxicam
B. Antagoniştii competitivi ai mediatorilor alergiei - ibuprofen
1. H1-antihistaminicele - nimesulid etc.
- difenhidramină - azelastină
- clemastină - cloropiramină C. Imunostimulatoarele
- prometazină - astemizol etc - levamizol
- filgramostim
2. M-colinoblocantele
- molgramostim etc.
- atropină - platifilină
- oxitropiu - ipratropiu
C. Antagoniştii funcţionali ai mediatorilor alergiei
, şi -adrenomimeticele
vezi mai sus
Metilxantinele
- aminofilină - teofilină
Spasmoliticele miotrope
- papaverină - drotaverină
Glucocorticoizii
vezi mai sus
D. Preparatele care diminuează afectarea ţesuturilor
1. Glucocorticoizii (vezi mai sus)
2. Antiinflamatoarele nesteroidiene

1
 H1-ANTIHISTAMINICELE
ANTIHISTAMINICELE
CLASIFICAREA
I generaţie A II-a generaţie A III-a generaţie
o Difenhidramina  Astemizol (Gismanal)  Cetirizina (Zirtec)
(Dimedrol)  Acrivastina (Semprex)  Fexofenadina (Telfast)
o Clemastina  Bamipina (Soventol)
(Taveghil)  Terfenadina (Histadina)
o Clorfenoxamina  Azelastina (Alergodil)
o Cloropiramina  Loratadina (Claritina)
(Suprastin)  Mizolastina
o Clorfeniramina  Ebastina (Kestina)
o Prometazina  Dimetinden (Fenistil)
 Oxatomid (Tinset) etc.
(Pipolfen)
o Feniramina (Avil)
o Mebhidrolina
(Diazolina)
o Quifenadina
(Fencarol)
o Hidroxizina
(Atarax)
o Ciproheptadina
(Peritol) etc.

CLASIFICAREA
I. După structura chimică şi generaţii
Grupa I generaţie II generaţie
1. Etilendiamine - cloropiramină - histapirodină
- tripelenamină - mepiramină
2. Etanolamine - difenhidramină - dimenhidrinat
- carbinoxamină - clorfenoxamină
- setastină - clemastină
3. Alchilamine - feniramină - triprolidină - acrivastină
- clorfeniramină - dimetinden
- bromfeniramină
4. Fenotiazine - prometazină - mecvitazină
- alimemazină
5. Piperazine - ciclizină - oxatomidă - cetirizină
- meclozină - hidroxizină
6. Piperidine - bamipină - astemizol
- azatadină - levocabastină
- loratadină
- terfenadină
7. Tetrahidrocarboline - mebhidrolină
8. Hinuclide - quifenadină
9. Imidazoline - antazolină
10. Diverse - dimebon - azelastină
- ciproheptadină

2
II. După durata de acţiune
A. Scurtă durată – 3-6 ore B. Medie – 6-12 ore
- cloropirami - bromfeniramină - mepiramină - acrivastină
nă - ciclizină - carbinoxam - bamipină
- histapirodin - prometazină ină - azatadină
ă - dimetinden - alimemazin - clorfenoxami
- difenhidra - triprolidină ă nă
mină ciproheptadină - quifenadină - feniramină
- dimenhidri - antazolină
nat
- setastină
- tripelenami
nă
- clorfeniram
ină
C. Lungă – 12-24 ore D. Ultralungă  24 ore
- clemastină - cetirizină - astemizol
- mequitazin - levocabastină - mebhidrolină
ă - loratadină - ebastină
- meclozină - terfenadină
- azalastină

III. După generaţii

I generaţie II generaţie
- cloropiramină - carbinoxamină - acrivastină
- histopirodină - clorfenoxamină - mequitazină
- mepiramină - prometazină - cetirizină
- tripelenamină - mebhidrolină - astemizol
- difenhidramină - quifenadină - loratadină
- clemastină - ciclizină - levocarbastină
- dimenhidrinat - meclozină - azelastină
- bamipină - oxatomidă - ebastină
- alimemazină - terfenadină
MECANISMUL DE ACŢIUNE AL H1-antihistaminicelor
Mecanismul Particularităţile realizării

3
1) antagonism Blocada competitivă a receptorilor H1-histaminergici de pe membrana postsinaptică la
competitiv cu periferie şi SNC. Efectul concurent se manifestă mai marcat dacă H 1-antihistaminicele se
histamina indică înainte de acţiunea alergenului şi eliberarea histaminei.
H1-receptorii sunt cuplaţi prin proteinele G (Gq) cu fosfolipaza C, la activarea căreia din
fosfalipidele membranare se formează inozitoltrifosfatul (IP 3) şi diacilglicerolul (DAG).
IP3 contribuie la eliberarea Ca++ din reticolul endoplasmatic cu creşterea Ca++ ionizat in
celule. DAG şi Ca++ activează proteinkinaza C – calmodulin dependentă cu activarea
fosfolipazei A2 şi iniţierea metabolismului acidului arahidonic cu formarea
prostaglandinelor (Pg) şi leucotrienelor (LT).
În musculatura netedă a bronhiilor, intestinului, vaselor de calibru mare, stimularea H 1-
receptorilor va contribui la formarea IP 3, creşterea Ca++ cu activarea miozinkinazei,
fosforilarea miozinei şi contracţia musculaturii netede.
Efectul vasodilatator la nivelul microcirculaţiei a histaminei se realizează prin H1 şi H2-
receptorii (H1 – în celule endoteliale, H2 – musculatura netedă). Stimularea H1 duce la
creşterea Ca++, care activează fosfolipaza A2 cu majorarea locală a factorului endotelian
relaxant endogen (FER) sau oxidului de azot (NO). NO – difuzează în musculatura
netedă cu activarea guanilatciclazei şi creşterea GMPc, care prin intermediul unei
proteinkinaze GMPc-dependente micşorează nivelul Ca++ cu relaxare. La stimularea
fosfolipazei A2 are loc formarea şi PgI2 cu efect de vasodilataţie.
Efectul de vasodilataţie prin receptorii H2-histaminergici din musculatura netedă este
cauzat de activarea adenilatciclazei cu creşterea AMPc şi micşorarea Ca++.
Un şir de efecte AMPc-dependente asupra miocardului, mastocitelor, bazofilelor şi altor
ţesuturi, posibil, sunt mediate prin H2-receptori, iar ulterior prin -receptorii sau alţi
receptori ce activizează adenilatciclaza.
2) mecanisme 1) creşterea cuplării histaminei în mastocite şi plasmă cu proteinele (histaminopexia);
secundare 2) amplificarea inactivării histaminei prin stimularea diaminoxidazei (histaminazei) –
quifenadina;
3) inhibarea degranulării mastocitelor şi micşorarea eliberării histaminei şi altor
mediatori ai alergiei şi inflamaţiei – ketotifen, mequitazina, loratadina, terfenadina;
4) acţiune antiserotoninergică – ciproheptadina, setastina, dimebon.

EFECTELE H1-antihistaminicelor
I Antialergic – prin blocarea H1-histaminoreceptorilor înlătură efectele histaminei în reacţiile alergice
de tip imediat cu atât mai efectiv cu cât este mai important rolul mediatorului. Mai marcată este
acţiunea în manifestările cutanate prin înlăturarea pruritului şi edemelor.
II Sedativ şi hipnotic – cauzat de blocarea H1- şi M-receptorilor din SNC. Este mai manifest la
preparatele de I generaţie şi poate fi folosit în scopuri terapeutice, deşi deseori survine ca nedorit.

III Antivomitiv – cauzat de blocada H1-receptorilor din centrul vomei şi nucleele vestibulare, precum şi
a M-colinoreceptorilor. Poate fi important şi efectul sedativ, deoarece ambele sunt caracteristice
preparatelor de I generaţie.
IV Antiparkinsonian – determinat de blocada M-colinoreceptorilor centrali şi periferici.

V Anestezic local – cauzat de blocada participării histaminei la perceperea durerii şi pruritului la nivelul
terminaţiunilor nervoase.
VI Alfa-adrenoblocant – caracteristic pentru derivaţii fenotiazinici prin blocarea -adrenoreceptorilor,
indeosebi la administrarea i/v, cu micşorarea presiunii arteriale.
VII Ganglioblocant – blocada ganglionilor vegetativi, tipic pentru difenhidramină şi manifestat prin
diminuarea tonusului organelor cu musculatură netedă.
VIII Hipotermic – posibil, este de origine centrală.
IX Orexigen – efectul central H1-antihistaminic.

CARACTERIZAREA COMPARATIVĂ A
H1-ANTIHISTAMINICELOR

4
 Gradul de manifestare
Efectele
Marcat Moderat Slab Absent
1. Sedativ Difenhidramină Clemastină Cloropiramină Mequitazină
Prometazină Dimetinden Histapirodină Astemizol
Clorfenoxamină Alimemazină Carbinoxamină Loratadină
Bamipină Oxatomidă Acrivastină Terfenadină
Azatadină Clorfeniramină Cetirizină
Dimebon Ciclizină
Tripelenamină Meclizină
Mepiramină Feniramină
Antazolină
Triptolidină
Bromfeniramină
2. M-colinoblocant Carbinoxamină Clemastină Dimetinden
(anticolinergic) Clorfenoxamină Clorfeniramină Alimemazină
Difenhidramină Triptolidină Ciclizină
Bromfeniramină Azatadină Meclizină
Prometazină Dimebon
3. Anestezic local Difenhidramină Histapirodină Tripelenamină
Prometazină Mepiramină Dimebon
Bamipină
Antazolină
4. Antivomitiv Prometazină Clemastină
Difenhidramină Tripelemanimă
Meclizină Carbenoxamină
Ciclizină
5. Alfa-adrenolitic Prometazină

6. Gangliolitic Difenhidramină

7. Antiserotoninic Ciproheptadină
Dimebon
Setastină
8. Stimularea a Ciproheptadină
apetitului

5
 INDICAŢIILE H1-ANTIHISTAMINICELOR
Ca antialergice în reacţiile alergice
de tip imediat
1) edem angioneurotic – formele uşoare şi de gravitate 1. Ca antivomitive:
medie, iar în cele grave ca adjuvante;
2) urticarie, prurit cutanat;
3) dermatite alergice, atopice şi de contact;
neurodermită;
4) rinite şi conjunctivite alergice;
5) reacţii alergice sistemice acute (şoc anafilactic, astm
bronşic etc) – eficacitate redusă datorită rolului mic
al histaminei în patogenia acestora;
6) reacţii alergice la medicamente:
- pentru înlăturarea reacţiilor cutanate ca efecte
adverse ale medicamentelor;
- pentru preîntâmpinarea efectelor histaminei,
eliberată la utilizarea unor preparate (morfina,
tubocurarina etc);
7) reacţii alergice cutanate la înţepăturile insectelor sau
la contactul cu unele plante (urzica etc);
8) în afecţiunile pielii şi ţesuturilor moi (traume,
combustii etc) pentru înlăturarea efectelor
histaminei.
6
Indicaţii cu alte scopuri
a) profilaxia cinetozelor;
b) boala Menier;
c) ameţeli de origine vasculară;
d) voma gravidelor;
e) voma produsă de medicamente
(analgezicele opioide şi anestezicele
generale);
f) în asociere cu dopaminoblocantele pentru
micşorarea efectelor adverse.
2. Ca sedative şi hipnotice:
a) dereglările somnului, îndeosebi instalării
somnului (adormirii);
b) premedicaţie pre- şi intraoperatorie;
c) potenţarea preparatelor cu efect inhibitor
asupra SNC (tranchilizantelor,
neurolepticelor, analgezicelor,
anestezicelor generale etc);
d) febră şi hipertermie.
3. Ca orexigene:
a) pentru stimularea apetitului.
 CONTRAINDICAŢIILE, PRECAUŢIILE ŞI REACŢIILE ADVERSE ALE
Contraindicaţiile şi
precauţiile
1. Sensibilitate la preparat
2. Hipertrofia prostatei
3. Glaucom
4. Graviditatea, indeosebi I
trimestru
5. Lactaţia
6. Persoanele ce necesită
atenţie (conducătorilor auto,
orperatorilor etc)
7. Afecţiuni hepatice şi renale
grave
8. Dereglări ale
contuctibilităţii în ventricole
9. Nou-născuţi şi copii până la
2 ani, iar la unii chiar până
la 12 ani
10. Asocoerea cu inhibitorii
SNC, alcoolul (în afară de
indicaţiile justificate)
11. Hipotensiune arterială sau
predispoziţie la ea.
H1-antihistaminicelor
Reacţiile adverse
1. Sedativ-hipnotic:
a) somnolenţă, slăbiciune, micşorarea atenţiei şi capacităţii de
muncă, ataxie,
b) uneori, mai ales la copii, poate fi nelinişte, anxietate, excitaţie,
confuzie, halucinaţii şi convulsii.
2. M-colinoblocant periferic:
- uscăciune în gură;
- dereglări dispeptice (constipaţie etc.);
- creşterea viscozităţii secreţiilor laringiene şi bronşice;
- tahicardie;
- creşterea presiunii intraoculare;
- retenţia urinei.
3. Hipotensiune arterială
4. Efecte iritante ale mucoasei gastrice cu greaţă, dureri în epigastriu,
dispepsie.
5. Efect cardiotoxic cu creşterea intervalului Q-T; lărgirea undei T,
extrasistolii ventriculare polimorfe şi tahicardie (torsades de
pointes).
6. Reacţii alergice – dermatite, febră, fotosensibilizare.
7. Dereglări hematopoetice – leucopenie, agranulocitoză, anemie
hemolitică (rar).
8. Toleranţa –se dezvoltă la a 5-7 zi pentru preparatele de I generaţie
când pot surveni reacţii alergice.
9. Mutagenitate – dezvoltare în condiţii experimentale a melanomului
şi fibrosarcomei.
7
 FARMACOCINETICA H1-antihistaminicelor

Absorbţia Distribiţia Metabolismul Excreţia

1. Se administrează intern, i/m şi i/v.
Numai clemastina se poate injecta
s/c, iar levocabastina numai topic.
2. Se absorb bine din tubul digestiv.
3. Biodisponibilitatea:
a) circa 40% pentru preparatele de I
generaţie din cauza primului pasaj
hepatic.
b)  95% pentru cele din II
generaţie.
1. Cuplarea intensă, peste 90% cu
proteinele plasmatice.
2. Efectul se dezvoltă peste 20-60
min, fiind maxim la 2-3 ore.
3. Vd este mare pentru I generaţie
(120-130 l) şi mai mare pentru
a II generaţie (250 l).
4. Penetrează bine în ţesuturi,
inclusiv SNC (I generaţie) şi
nu penetrează cele de a II
generaţie.
1. Metabolismul în ficat prin metilare 1. Metaboliţii şi preparatele
(I generaţie) , îndeosebi la primul neschimbate se elimină prin
pasaj. urină şi bilă.
2. Pentru preparatele II generaţie este 2. T ½ este până la 10 ore pentru
tipic formarea de metaboliţi activi I generaţie şi 15-24 ore pentru
ce la cresc durata de acţiune. II generaţie.
3. Cetirizina nu se metabolizează.
4. Unele antihistaminice
(difenhidramina, prometazina etc.)
pot produce inducţia enzimelor
microzomiale hepatice.

ŞOCUL ANAFILACTIC
Prepararte, ce provoacă şocul anafilactic Forme clinice a şocului anafilactic Tratamentul

a) frecvent – vaccinele, serurile, produsele
hidrolizei proteinelor, preparatele de
organe, penicilinele, anesteticele locale,
tiamina, iodideleaprotinina, protamina
sulfat.
b) Mai rar- reopoliglucina, dextranii,
poliglucina, ACTH, acidul acetisalicilic,
vancomicina, tetraciclinele,
cefalosporinele, difenhidramina,
procainamida, omnoponul,
trimeperidina, PAS, streptomicina,
sulfamidele, acidul folic,
cianocobalamina, heparina etc.
Prodromele (aura) sunt: nelinişte, senzaţie de căldură şi
aflux de sânge la faţă, confuzie mentală, compresiune
toracică.
Evoluează cu:
a) predominarea dereglărilor hemodinamice acute
(colaps);
b) predominarea dereglărilor respiratorii (spasmul
bronşic, emfizem acut, edem pulmonar);
c) predominarea simptomelor abdomenului acut.
În orice caz e posibil stopul cardiac, pe prim plan, de
obicei survin: lipotimie, dilatarea vaselor
microcirculaţiei şi majorării permiabilităţii, dereglările
respiraţiei în urma bronhospasmului, hipoxia,
convulsii.
- epinefrina 0,3-0,5 ml i/m, peste 5-15 min
până la 2 ml sub controlul presiunii arteriale
(pentru înlăturarea colapsului, dereglărilor
respiratorii, deficitului de sânge circulant);
- perfuzie i/v, soluţie izotonică sau 5% glucoză
cu dopamină sau norepinefrină;
- glucocorticoid în doze majore (prednisolon
până la 100 mg sau hidrocortizon 1000 mg,
dexametazonă 10-20 mg);
- antihistaminice (difenhidramină,
cloropiramină);
- CaCl2;
- simptomatic:
a) strofantină;
b) diazepam;

9
 c) furosemid sau manitol etc.

10
 Elecţia remediilor antialergice în reacţiile alergice de tip imediat

Spasme ale
Şoc Boala Edemul Rinite Urticarie, Dermatite de
Preparatele organelor
anafilactic serului Quincke alergice prurit contact
interne
Epinefrina +++ +++ +++ ++ - - -
Efedrina +++ +++ ++ - - -
-adrenomimetice +1 - - - - - -
M-colinoblocante - - - - - - +++
Spasmoliticele
miotrope (aminofilina,
+1 - - - - - +++
teofilina, drotaverina
etc.)
Antihistaminice
(difenhidramina, + ++ ++ +++ +++ ++ +
cloropiramina etc.)
Glucocorticoizi +++ +2 - - - +++2 -
Cromoglicatul sodic - - - +++ - - -
1
– în bronhospasm
2
– în formele grave

Nota: în astmul bronşic vezi remediila cu influenţă asupra sistemului respirator.

11
 H1-ANTIHISTAMINICELE

Doza pentru o Intervalul

Denumirea
Sinonimele Formele de livrare priză (mg) la între doze
internaţională
adulţi (prize)
I generaţie
Suprastină, Compr. 0,025
Cloropiramină 25 4-6
Nilfan Fiole 2%-1 ml
Histapirodină Domistan 25 4-6
Mepiramină Pirilamină 25-50 6-8
Tripelenamină PBZ 25-50 4-6
Dimedrol, Compr. 0,05
Difenhidramină 25-50 4-6
Benadril etc. Fiole 1%-1 ml
Tavegil, Tavist Compr. 0,001
Clemastină 1-2 12
etc-. Fiole 0,1%-2 ml
Clistir,
Carbinoxamină Alergefon, 4-8 6-8
Kardek etc.
Clorfenoxamină Sistal Dragee 0,02 20 12
Setastină Loderix Compr. 0,001 1-2 4-6
Clorfeniramină,
Clorfenamină Compr. 0,004 4 4-6
Clotrimeton
Dimetan,
Bromfeniramină 4 4-6
Dimegan
Compr. retard 0,0025
Dimetinden Fenistil Fiole 0,1% 1 4-6
Gel 0,1%
Triprolidină Actidil 2,5 4-6
Antazolină Antistin 100 6-8
Diprazină,
Fiole 2,5%-2 ml
Pipolfen,
Prometazină Compr. 0,025 25 4-6
Fenergan,
Dragee 0,025 şi 0,05
Romergan
Dimebon Compr. 0,01 şi 0,0025 10-20 8-12
Alimemazină Teralen Compr. 0,005 5-10 6-8
Soventol,
Bamipină Compr. filmate 0,05 50 6-8
Tanmidin
Ciclizină Marezină 25-50 4-6
Postafen,
Meclizină Antivert, Compr. 0,025 12,5-50 12-24
Emetostop
Azatadină Optimin 1-2 12
Oxatomidă Tinset, Barpet Compr. 0,03 30 12
Feniramină Avil 25 8-12
Compr. 0,004
Ciproheptadină Peritol Sirop 0,4 mg/1 ml – 4 8
100 ml
II generaţie
Acrivastină Semprex 8 4-6
Mequitazină Primalan 5-10 12-24
Cetirizină Zirtec, Cetrin Compr. 0,01 şi 0,02 10 24

12
 Acemiz,
Compr. 0,01
Hismanal,
Astemizol Susp. orală 1 mg/1 ml – 10  24
Histalong,
100 ml în flac.
Astemisan
Claritină, Compr. 0,01
Loratidină Latoren, Susp. buvabilă 5 mg/5 10 24
Flonidan ml – 120 ml în flac.
Histadin, Seldan,
Compr. 0,06
Teldan, Terfena,
Terfenadină Susp. buvabilă 30 mg/5 60 12-24
Trexil, Teridin,
ml – 50 ml în flac.
Tofrin etc.

Alergodil, Aerosol nazal 1 mg/1 ml

Azelastină 2 24
Rinopliast – 10 ml în flac.
Ebastină Kestin 10 24

13
 INTOXICAŢIA ACUTĂ CU H1-ANTIHISTAMINICE

Tabloul clinic Tratamentul

Doza toxică pentru maturi – 1 g. În patogenie – dereglări - spălături gastrice;
ale SNC şi vegetativ, asemănătoare cu cele din intoxicaţia - purgative saline;
cu atropină. - diureză forţată;
Evoluţia începe cu excitarea SNC, până la convulsii, apoi - hemodializă;
rapid se dezvoltă depresia cu starea de comă. - în convulsii (diazepam,
Per os – peste 1-8 ore apar: cefalee, ameţeli, greaţă, uneori barbiturice);
vomă, sete, uscăciune ăn gură, hipertermie, pielea palidă, - în excitaţie
stare agitată de durată scurtă cu tremor, dereglarea (clorpromazină);
coordinaţiei, hipereflexie, PA mai întîi se măreşte, iar apoi - în depresii (codeina,
se micşorează până la colaps, convulsii tonico-clonice, niketamidă);
halucinaţii. - în efectele M-
În faza de depresie: colinoblocante –
- slăbiciune, somnolenţă, conştiinţa neclară până la neostigmină etc.;
pierderea ei; - pentru profilaxia
- starea de comă cu dereglarea respiraţiei, midriaza; edemului cerebral –
- fibrilaţii musculare (ale feţei şi membrelor glucocorticoizii, vit. B, C.
superioare).

ACŢIUNEA ANTIALERGICĂ ŞI IMUNODEPRESIVĂ A

GLUCOCORTICOIZILOR

1. Antagonism cu hormonii imunostimulatori ai timusului, STH, androgenii.

2. Influenţa asupra reacţiilor adverse de tip imediat:
a) antagonişti funcţionali ai mediatorilor alergiei;
b) inhibă degranularea mastocitelor şi eliberarea mediatorilor alergiei şi inflamaţiei;
c) stabilizarea membranelor celulare;
d) diminuarea capacităţii B-limfocitelor de a produce imunoglobuline;
e) influenţa asupra macrofagilor cu blocarea:
- activării sistemului complemantului (C3);
- eliberării enzimelor lizozomale (hidrolazelor acide);
- formării radicalelor liberi, prostaglandinelor şi leucotrienelor.
f) influenţa asupra interacţiunii: antigen – macrofagi – T-limfocite – B-limfocite;
g) micşorarea sintezei anticorpilor (în doze mari).
3. Influenţa asupra reacţiilor adverse de tip întîrziat (imunităţii celulare):
a) blocarea eliberării citokinelor, îndeosebi interleikinelor 1,2,3,6; factorului necrolizant
al tumorilor, -interferonului limfocitar;
b) micşorează eliberarea din celulele endoteliale a factorilor adeziunii, complementului
(C3), citokinelor;
c) inhibiţia funcţiilor bazofilelor, limfocitelor, fibroblaştilor, celulelor endoteliale;
d) acţiune citotoxică selectivă prin oprimarea sintezei ADN, ARN, proteinelor şi
multiplicării;
e) inhibă migrarea T- şi B-limfocitelor;
f) acţiune antiinflamatoare.

14
 Derivaţii 4-aminochinolinici
Parametrii Caracterizarea
Mecanism de 1) stabilizarea membranelor celulare şi a organitelor intracelulare, îndeosebi a
acţiune lizozomilor, cu diminuarea eliberării hidrolazelor acide, cu diminuarea
autolize: celulelor sinoviale, cartilajului, ţesuturilor moi, vaselor.
2) Inhibiţia activităţii acizilor nucleici şi a multiplicării, inclusiv a limfocitelor, cu
reducerea producerii limfokinelor (interleikinei 2).
3) Micşorarea hemotaxisului leucocitelor.
4) Captarea radicalelor liberi.
5) Inhibiţia sintezei şi formării colagenului.
6) Blocarea replicării virusurilor.
Efectul 1) Se dezvoltă lent, nu mai devreme de 4-8 săptămîni, maxim la 6-12 luni, cu
antiinflamator diminuarea inflamaţiei, titrului factorului reumatoid şi VSH-ului.
(antireumatic) 2) Nu se modifică manifestările radiologice ale bolii.
3) Nu se asociază cu cel analgezic.
Indicaţii 1. Poliartrita reumatoidă de gravitate medie la adulţi şi copii.
2. Lupusul eritematos desiminat (cu predominarea sindromului cutanat şi
articular) şi alte maladii sistemice ale ţesutului conjuctiv.
3. Reumatism cu evoluţie recidivantă, permanentă, lentă.
4. Formele nemanifeste ale choreei.
5. Sindromul diencefalic.
6. Urticaria solară.
7. Porfiria cutanată tardivă.
Contraindicaţii 1. Retinopatiile;
2. Insuficienţa renală;
3. Epilepsia (se poate acutiza);
4. Insuficienţa glucozo-6-fosfatdehidrogenezei;
5. Inhibiţia hemopoezei de către medicamente sau de origine medicamentoasă;
6. Graviditatea;
7. Psorias (acutizare);
8. Asocierea cu preparatele aurului (sunt posibile forme grave ale dermatitei
exfoliative).
Reacţii adverse 1. Retinopatia cu orbire bilaterală ireversibilă, precum şi diplopie, dereglări ale
acomodaţiei, keratopatii reversibile;
2. Dereglări dispeptice; diminuarea secreţiei sucului gastric şi acidului clorhidric;
3. Prurit, erupţii cutanate;
4. Colorarea cafenie a unghilor şi mucaoselor, decolorarea părului;
5. Mai rar:
- ototoxicitate cu surditate;
- denivelarea undei T pe ECG, cardiomiopatie.
6. Hidroxiclorochina mai rar provoacă retinopatie, dar au fost semnalate şi
dereglări psihice.
Farmacocinetica 1. Biodisponibilitatea clorochinei 90%;
2. Concentraţia plasmatică maximă la 6 ore;
3. Cuplarea cu proteine 61%;
4. Se distribuie larg în organism cu concentraţii mari în ţesuturi. Penetrează
placenta;
5. Se metabolizează în mare parte prin N-demetilare;
6. Se elimină prin urină, 55% sun forma neschimbată, îndeosebi la reacţia acidă a
urinei;
7. T ½ - 72 ore.

15
 Preparatele aurului
Parametrii Caracterizarea
Preparate a) Hidrosolubile:
- aurotiomalat de sodiu
- aurotiosulfat de sodiu
- aurotioglucoza
b) Uleioase – aurotioprol
c) Pentru administrarea internă – auranofina.
Mecanism de - inhibă migrarea şi activitatea fagocitelor, migrarea leucocitelor în focarul inflamaţiei cu
acţiune dereglarea captării antigenului de aceste celule;
- blocada transformării şi proliferării limfocitelor;
- deprimarea funcţiilor T- şi B-limfocitelor;
- inhibarea complementului;
- blocada eliberării prostaglandinei E2 din sinovicite şi leucotrienelor B4 şi C4 din
leucocitele polimorfonucleare;
- oprimarea acţivităţii enzimelor lizosomale;
- inhibiţia maturizării colagenului şi proliferării ţesutului conjunctiv.
Efectul - se dezvoltă lent (peste 4-5 luni);
antireumatoid - diminuie progresarea maladiei şi pot preîntâmpina apariţia şi evoluţia simptomelor
radiologice dacă tratamentul este precoce;
- efectul se menţine dacă tratamentul este permanent;
- un efect mai mare s-a constatat la bărbaţi, dacă stagiul maladiei depăşeşte 5 ani, cu VSH
majorat moderat etc.
Indicaţii - poliartrita reumatoidă;
- poliartrita juvenilă;
- artrite psoriatice;
- reumatism grav;
- pemfigus şi dermatită buloasă gravă.
În indicaţiile 2-5 eficacitatea este mai mică.
Contraindicaţii - nefrita;
- afecţiunile hepatice grave;
- insuficienţa cardiacă;
- alterările hematologice;
- diareea persistentă;
- eczema şi dermatozele evolutive;
- lupusul eritematos;
- poliartrita cu celulele Hargraves;
- asocierile cu antimalaricele, imunodepresivele, fenilbutazona (din cauza riscului de
accidente sanguine).
Reacţii adverse Sunt frecvente (30%) şi uneori grave (10%) şi predominant de origine imună:
- manifestări cutanate, stomatită, gust metalic, eozinofilie şi proteinurie; mai întîi survine
pruritul, apoi erupţiile cutanate eritematoase cu evoluţie spre eritem nodos, dermatită
exfoliativă sau buloasă;
- afectări alergice ale mucoaselor şi pielii cu o pigmentare brun-cenuşie - crisiază;
- fotosensibilizare şi alopecie;
- tulburării hematopoetice – eozinofilie, trombocitopenie imună, leucopenie,
agranulocitoză, anemie aplastică;
- afectarea rinichilor – cu proteinurie, apoi hematurie, sindrom nefrotic (glomerulonefrită
extramembranoasă);
- fenomene de tip nitritoid;
- cefalee, encefalită, nevrită periferică, hepatită colestatică, enterită, infiltrări pulmonare.

16
Farmacocinetica - calea de administrare depinde de compuş: i/v, i/m, intern;
- biodisponibilitatea auranafinului administrată per os – 15-30%;
- cuplarea cu proteine (îndeosebi albumine, dar şi cu globuline şi celule sanguine) peste
90% (aurotiomalatul de sodi);
- în organism aurul se acumulează în sistemul reticuloendotelial, ţesutul limfoid, ficat,
splină, rinichi, precum şi se fixează în cornee şi la nivelul pielii;
- penetrează placenta, puţin trece în laptele matern;
- în lichidul sinovial concentraţiile constituie circa 50% din cele plasmatice. În articulaţiile
bolnave ele sunt de 2 ori mai mari decât în cele sănătoase;
- se elimină forte lent - 70% prin urină şi 30% prin scaun;
- T ½ este de 24 ore pentru doza de 10 mg şi 5,5 zile pentru 50 mg;
- după suspendarea tratamentului aurul se poate determina în cantităţi mici 1 an şi mai
mult.
Regimul de Aurotiomalatul se injectează i/m 10 mg în prima săptămînă; 25 mg în II şi III, apoi câte 50
dozare mg pe săptămînă pănă la doza totală de 1 g.
Dacă rezultatele scontate s-au atins, atunci se continuă cu 50 mg la 2 săptămîni 2 luni şi
apoi 50 mg la 3 săptămîni alte 2 luni, 50 mg lunar indifinit.

D-penicilamina
Parametrii Caracterizarea
Mecanism de - interacţionează direct factorul reumatoid – inhibănd polimerizarea (s-s - punţiile) sau
acţiune sinteza lui;
- inhibă maturizarea colagenului şi lilizisul lui cu formarea antigenilor;
- se complexează cu metalele bivalente (Cu, Zn, Mg, Fe etc.) – şi inhibă rolul de
coenzime în reacţiile de sinteză a proteinelor, ADN, ARN (acţiune cotostatică).
Indicaţii - poliartrită reumatoidă (65-70% eficacitate);
- boala Vilson (degenerescenţa hepato-lenticulară);
- intoxicaţii cu metale grele;
- boala hemolitică a nou-născuţilor cu encefalopatie bilirubinică.
Reacţii adverse - dereglări ale gustului (micşorează vitamina B6);
- dereglări dispeptice- anorexie, greaţă, vomă, diaree;
- erupţii cutanate, hipertermie.
Mai rar: dereglarea hemopoezei, miastenie, polimiozite, hematurie şi proteinurie,
toxicitate renală.

CITOSTATICELE CA IMUNODEPRESIVE
Parametrii Caracterizarea
Mecanism de Caracteristici generale:
acţiune - inhibă sinteza acizilor nucleici, proteinelor, multiplicarea celulelor în toate
ţesuturile, dar mai evident în cele cu multiplicare intensă – hemopoezei, mucoasei
tubului digestiv, glandelor sexuale, celulele tumorale;
- efectul imunodepresiv este cauzat de :
a) inhibiţia ţesutului limfoid, multiplicarea T-limfocitelor, transformarea lor în
helperi, supresori şi celule citotoxice. Ca rezultat se micşorează cooperarea T- şi
B-limfocitelor, formarea imunoglobulinelor, factorului reumatoid, complexelor
imune, citotoxinelor;
b) reduce eliberarea interleikinei-1;
c) micşorează sinteza anticorpilor.
La unele preparate se disting puncte diferite de acţiune:
a) azatioprina – concurează cu bazele purinice şi dereglează sinteza ADN şi ARN;
b) metotrexatul – manifestă antagonism cu acidul folic necesar sintezei purinelor;
c) ciclofosfamida – inhibă replicarea şi citirea spiralelor ADN în celule;
d) antibioticele citostatice – dereglează sinteza proteinelor.

17
Efectul - efectul se dezvoltă lent peste 1-3 luni cu continuarea tratamentului de întreţinere;
imunodepresiv - influenţează componentul autoimun al maladiei;
- nu posedă efect antiinflamator, de aceea se asociază cu antiinflamatoarele
nasteroidiene pentru un efect mai rapid.
Indicaţiile - artrită reumatoidă;
- maladiile de sistem a ţesutului conjunctiv;
- sindromul nefrotic;
- transplant de organe;
- polimiozită.

18