Acromegalia

Generalitati
Acromegalia este o afectiune grava care apare atunci cand corpul produce prea multi hormoni care controleaza
cresterea.
Hormonul cel mai des afectat este hormonul de crestere (STH somatrotrop), produs de glanda pituitara. Acest
hormon stimuleaza cresterea oaselor, cartilagiilor, musculaturii, organelor si altor tesuturi.
Cand nivelul hormonului de crestere din organism este prea ridicat, tesuturile se dezvolta mai mult decat in mod
normal, iar aceasta crestere excesiva poate provoca boli grave si chiar deces prematur.

Semne ale bolii

Termenul de acromegalie provine din limba greaca si inseamna extremitati mari. Unul din cele mai frecvent
intalnite semne ale bolii este cresterea excesiva a mainilor si picioarelor. Alte manifestari ale acromegaliei sunt:
- cresterea exagerata a oaselor si a cartilajelor articulatiilor (care cauzeaza artrita, dureri de spate, curbarea
coloanei vertebrale - cifoza)
- umflarea fetei, buzelor, limbii
- probleme de respiratie in timpul somnului
- ingrosarea pielii
- sindrom de tunel carpian si alte sindroame ale terminatiilor nervoase
- cresterea excesiva a diverse organe ale corpului (inima, glanda tiroida, ficat si rinichi). visceromegalie
Netratata, agromegalia determina debutul precoce al afectiunilor cardiovasculare, hipertensiunii arteriale,
tulburarilor de ritm cardiac, diabetului, aparitia polipilor de colon (simptom precursor cancerului de colon).
Evolutia simptomelor in acromegalie este lenta si treptata, incat uneori manifestarile conditiei nu sunt observate
ani sau chiar decenii. Multi oameni nu observa modificari ale aspectului lor fizic. Chiar si medicul de familie,
de multe ori, nu poate depista schimbarile fizice graduale specifice acromegaliei.
Adesea, un membru al familiei sau un prieten care revede bolnavul dupa intervale lungi de timp va semnala
primele transformari ale fizionomiei acestuia. Deseori diagnosticul este stabilit destul de tardiv, iar alteori
lipseste cu desavarsire.
Timpul mediu de la debutul simptomelor la stabilirea diagnosticului afectiunii este de 12 ani. Acromegalia este
o boala destul de rara. Varsta la care conditia este depistata si confirmata de specialisti este 40-45 ani, desi poate
afecta persoane de orice varsta.
Acromegalia se poate declansa inca din copilarie, determinand cresterea anormala a oaselor extremitatilor, iar
copilul care sufera de aceasta boala va fi neobisnuit de inalt.
Persoanele care sunt diagnosticate cu acromegalie au sanse de doua ori mai mari decat oamenii sanatosi de a
deceda prematuri. Din fericire, in prezent, tratamentul disponibil poate preveveni aparitia complicatiilor grave si
moartea prematura, insa inaine de a fi tratata, boala trebuie diagnosticata.

Cauzele acromegaliei
Hormonii sunt substante chimice care controleaza functiile importante ale corpului, cum ar fi functia
reproductiva, metabolismul, cresterea si dezvoltarea. Hormonul de crestere, ca si alti hormoni, este produs de
glanda hipofiza (pituitara).
Acesta este doar unul dintre hormonii care controleaza cresterea tesuturilor. Hipotalamusul, o parte a creierului,
produce hormonul eliberator al hormonului de crestere (GHRH) care stimuleaza hipofiza sa produca hormoni de
crestere si sa ii elibereze in sistemul sangvin.

Hipotalamusul produce si un alt hormon, numit stomatostatina, care opreste secretia de hormon de crestere.
Hormonul de crestere din fluxul sangvin stimuleaza ficatul sa produca un alt hormon numit factor de crestere
similar insulinei (IGF-1). Iar IGF-1 promoveaza cresterea oaselor si a altor tesuturi.
Nivelurile hormonului eliberator de hormoni de crestere, stomatostatinei si IGF-1 sunt controlate si reglate de
un ciclu natural al organismului, un mecanism de feedback. De exemplu, un nivel ridicat de IGF-1 in sange
suprima secretia de GHRH si a hormonului de crestere la persoanele sanatoase. Perturbarea acestui fenomen si a
functiei normale a altor hormoni cauzeaza diverse probleme medicale sau tulburari endocrine.
Valorile hormonului de crestere si a GHRH pot fi afectate de stres, activitate fizica, somn, ingestia de alimente
si de nivelurile de zahar din sange. Excesul acestor hormoni in sange poate cauza multiple probleme fizice
specifice acromegaliei. De asemenea, o cantitate prea mare de IGF-1 determina cresterea oaselor, fapt ce duce la
modificarea aspectului fizic dar si a unora dintre functiile organismului.
Astfel are loc ingrosarea tesuturilor moi (piele, limba, muschi). Extinderea limbii poate duce la probleme de
respiratie si apnee de somn. Cresterea exagerata a muschilor poate afecta nervii si poate declansa sindroame
dureroase, cum este sindromul de tunel carpian.
Excesul de IGF-1 cauzeaza cresterea unor organe, cum ar fi inima, iar rezultatul va fi insuficienta cardiaca si
tulburarile de ritm cardiac. Valorile mari ale hormonilor de crestere schimba modul in care organismul
proceseaza glucidele si grasimile. Ca urmare a acestui lucru s-ar putea instala diabetul zaharat, iar nivelul ridicat
de trigliceride din sange ar putea sta la baza aparitiei aterosclerozei si a altor boli cardiovasculare.
In peste 95% dintre cazurile de acromegalie hormonul de crestere in exces este produs de o tumoare a hipofizei
numita adenom. Cresterea productiei hormonului de crestere influentata de o tumoare hipofizara nu este
controlata de mecanismul de feedback. Rezultatul final este excesul de IGF-1 care determina marirea anormala
a tesuturilor.
Mai multe adenoame hipofizare ar putea fi cauza unui defect genetic, dar totusi, nu se stie ce anume provoaca
aceasta anomalie. Aceste tumori nu se regasesc in istoricul familial al unei persoane, de exemplu. De obicei,
adenoamele sunt tumori benigne, ceea ce inseamna ca nu se raspandesc in alte parti ale corpului.
Acestea pot totusi, sa creasca in dimensiune, intr-un mod considerabil si pot determina probleme din cauza
presiunii pe care o exercita asupra tesuturilor inconjuratoare. Alte cauze ale acromegaliei sunt tumorile care
secreta hormon de crestere sau GHRH. Aceste tumori pot fi localizate in glanda pituitara sau in alta parte a
corpului.

Simptomele acromegaliei
Unele tipuri de adenoame sunt agresive si cresc rapid, astfel ca semnele si simptomele acromegaliei se
manifesta destul de rapid, in timp ce alte tipuri de adenoame cresc mai lent, astfel ca si simptomele apar destul
de lent. In aceste cazuri, semnele si simptomele apar cu multi ani inainte ca boala sa fie diagnosticata.
Simptomele se pot imparti in doua grupe: cele care sunt provocate de tumora care apasa pe tesuturile din jur si
cele declansate de excesul de hormoni de crestere si IGF-1 din sange.
Manifestarile datorate presiunii tumorii asupra tesuturilor din jur depind de dimensiunea tumorii. Durerile de
cap si pierderea partiala a vederii sunt cele mai comune simptome. Dezechilibrele hormonale care rezulta pot fi
responsabile pentru simptome cum ar fi: impotenta, scaderea libidoului si modificari ale ciclului menstrual.

Simptomele ca urmare a excesului de hormoni de crestere sau de IGF-1 variaza foarte mult:
- ingrosarea degetelor
- umflarea picioarelor
- transpiratie abundenta
- asprirea si accentuarea caracteristicilor faciale
- proeminenta accentuata a maxilarului si/sau a fruntii
- piele ingrosata in special pe palme sau talpi
- ten gras sau acneic
- umflarea limbii
- ingrosarea sau umflarea gatului
- artrita
- dificultati de respiratie in timpul somnului si somnolenta excesiva in timpul zilei
- dureri, amorteli, furnicaturi sau slabiciune a mainilor si incheieturilor
- numeroase semne pe piele.
Acromegalia care afecteaza inima, influenteaza valorile tensiunii arteriale sau cauzeaza diabetul zaharat poate
avea alte simptome:
- iritabilitate
- oboseala
- lesin
- slabiciune
- senzatie accentuata de sete sau urinare
- dificultati de respiratie
- dureri in piept
- palpitatii sau batai rapide ale inimii
- toleranta scazuta la efort

Complicatii
Evolutia agromegaliei poate determina probleme grave de sanatate. Complicatiile pot include:
- hipertensiune arteriala
- boli cardiovasculare
- artrita
- diabet
- polipi colonici
- apnee de somn
- sindrom de tunel carpian
- scaderea productiei de hormoni hipofizari
- fibroame uterine
- compresia maduvei spinarii
- pierderea vederii
Tratamentul precoce al acromegaliei previne agravarea sau aparitia complicatiilor care netratate, pot duce la
moarte prematura.

Investigatii
Acromegalia nu este o afectiune care poate fi depistata cu usurinta si deseori nu este diagnosticata de medici.
Daca medicul suspecteaza prezenta bolii, acesta poate solicita bolnavului detalii despre bolile de care a suferit
in trecut, despre simptome, despre problemele medicale acuzate in prezent, medicamentele utilizate, obiceiuri
de viata etc. Specialistul va face pacientului un examen fizic detaliat, pentru a descoperi eventuale semne si

simptome care sa clarifice diagnosticul.

In cazul in care doctorul suspecteaza ca o persoana sufera de acromegalie, va solicita efectuarea de analize de
sange pentru a confirma diagnosticul. Masurarea aleatorie a hormonului de crestere din sange nu este relevanta,
intrucat nivelurile acestora pot suferi fluctuatii imprevizibile.
Valorile IGF-1 sunt mult mai stabile si predictibile, astfel analiza acestora este considerata testul cu acuratetea
cea mai ridicata pentru acromegalie. Medicul poate decide masurarea valorilor proteinelor de legare-3 (IGFBP3), care interactioneaza cu IGF-1. Uneori acest lucru ajuta la confirmarea diagnosticului de acromegalie.
Deoarece secretia hormonului de crestere este inhibata de glucoza, in unele cazuri, medicii vor solicita analiza
prin care va demonstra daca are sau nu loc supresia dupa administrarea glucozei. La persoanele sanatoase se va
inregistra o supresie a valorilor ridicate de zahar din sange de catre hormonul de crestere, dar nu si la cei la care
acest tip de hormon este prezent in exces.
Alte investigatii pe care le pot solicita medicii pentru depistarea acromegaliei sunt:
- nivelul GHRH
- analiza altor hormoni pentru a se exclude tulburari similare cu acromegalia
- valorile colesterolului si trigliceridelor.

Tratament
Obiectivele tratamentului sunt de a ameliora si a inversa simptomele acromegaliei. Acest lucru se va face prin
normalizarea productiei de hormoni de crestere si de IGF-1 si reducerea efectelor tumorilor pituitare asupra
tesuturilor inconjuratoare.
Alegerea tipurilor de tratament in acromegalie depind de cauza acesteia. Pentru majoritatea cazurilor provocate
de adenoame hipofizare, tratamentul include interventia chirurgicala, tratament medicamentos si radioterapie.
Deseori este necesara o combinatie intre aceste terapii pentru ca boala sa intre in remisie (revenirea la nivelurile
normale de hormon de crestere si IGF-1).
Tratamentul de prima intentie este cel chirurgical. Daca prin intermediul acestuia boala nu intra in remisie
completa, va fi recomandat tratament medicamentos. Succesul oricarui tip de tratament este evaluat prin
verificarea valorilor hormonilor de crestere si IGF-1 din sange.
Analiza IGF-1, a hormonului de crestere, sau a ambelor, se repeta la intervale regulate de timp pentru a se
monitoriza eficienta tratamentului. Radioterapia este indicata pentru adenoamele care nu vor fi tratate prin
operatie si tratament medicamentos, dar si in cazul persoanelor care nu pot suporta o interventie chirurgicala din
cauza altor probleme medicale.
Tratamentele cu radiatii sunt de doua feluri: cu fascicul extern si stereotactic. Tratamentele externe sunt mai
simple, dar actioneaza mai greu, efectul acestora apare dupa o medie de 7 ani. In cazul radioterapiei
stereotactice nivelurile hormonului de crestere si a IGF-1 se normalizeaza dupa aproximativ 18 luni. Multi
pacienti urmeaza radioterapie asociata cu tratamentul medicamentos.
La aproximativ 60% dintre persoanele care fac radioterapie, este afectata in mod permanent functia hipofizara.
Aceste persoane trebuie sa utilizeze tratament de substitutie hormonala pentru tot restul vietii lor. Unele studii
au constatat legatura dintre radioterapie si dezvoltarea altor tumori.

Interventia chirurgicala
Tratamentul de intentie folosit pentru majoritatea persoanelor care au un nivel excesiv de hormon de crestere,
indiferent de cauza, este cel chirurgical. Prin intermediul operatiei, acromegalia intra in remisie la multe dintre
persoane (care de obcei, nu mai au nevoie de nici un tratament).
Interventia chirurgicala este cea de hipofizectomie transsfenoidala care consta in eliminarea tumorii prin
intermediul sinusurilor nazale cu incizie in interiorul nasului.
Daca este realizata cu succes, aceasta operatie are doua avantaje: se imbunatatesc rapid simptomele provocate
de presiunea tumorii asupra tesuturilor adiacente si se normalizeaza nivelurile hormonilor de crestere si IGF-1.
Totusi unele persoane vor avea nevoie de terapie de substitutie hormonala tot restul vietii.