Hipersecreţia de STH

Prin acromegalie se întelege un sindrom clinic caracterizat prin cresterea deformanta în

grosime si latime a oaselor si a tesuturilor moi. Modificarile sunt mai accentuate la fata si la
extremitati.

Afectiunea este provocata de un adenom hipofizar acidofil care secreta cantitati excesive de
hormon somatotrop sau hormon de crestere. în afara hormonului de crestere, tumoarea poate
secreta în exces si alti hormoni hipofizari. Simptomele sunt diferite, dupa cum tulburarea
endocrina survine înainte de închiderea cartilajelor de crestere (gigantism) sau mai târziu, la
vârsta adulta (acromegalie).

Simptome
Boala apare cu precadere între 30 si 50 de ani. Deformarile fetei si ale extremitatilor se produc
treptat, în decurs de ani, fiind târziu sesizate de bolnav si de anturajul acestuia. Pacientrul
constata de pilda ca îi creste piciorul si ca trebuie sa schimbe în fiecare an numarul de pantof,
fara a putea gasi explicatia acestui fenomen. în faza constituita a bolii, aspectul acromegalului
este destul de caracteristic.

Cresterea excesiva se rasfrânge asupra întregii conformatii a individului. Mâinile si picioarele

sunt groase si late, toracele este de asemenea latit si deformat. Ceea ce atrage în primul rând
atentia este deformarea oaselor fetei. Mandibula creste mult în lungime (prognatism),
devenind proeminenta, muscatura devine dificila, deoarece spatiile interdentare se distanteaza
si dintii nu se mai suprapun. Datorita îngrosarii oaselor, trasaturile fetei se schimba.
Tegumentele se îngroasa, (pahidermie), la fel nasul, buzele si limba (macroglosie). Vocea
capata un timbru grav, cavernos, mai ales la femei dupa menopauza. Examenul radiologie
arata în-grosarea oaselor lungi si a falangelor, modificari ale articulatiilor (artropatii) si ale
vertebrelor (cifoscolioza, lordoza, osteoporoza), ceea ce explica frecventa durerilor osoase si
articulare la acesti bolnavi. Muschii sunt de obicei hipertrofiati. Cu toate acestea, forta
musculara este diminuata.

La examinarea bolnavului se constata marirea de volum a organelor (cord, ficat, splina,

intestin si pancreas). La acromegali, datorita efectului hiper-glicemiant al hormonului de
crestere, diabetul zaharat se întâlneste în 25% din cazuri.

Semnele locale se datoresc extinderii tumorii în afara seii turcesti. Cefaleea este puternica si
persistenta. Aparitia greturilor si a varsaturilor indica o iritatie meningiana, ca urmare a
cresterii tumorii. Tumoarea se mai însoteste de tulburari de vedere, de dereglari nevrotice,
psihice si neurovegetative. între tulburarile endocrine asociate se constata frecvent dezvoltarea
parului pe corp la barbat (hipertricoza) si aparitia parului pe fata la femeie (hirsutism) - dovada
a activitatii crescute a glandelor suprarenale. Functia gona-dotropa este si ea dereglata. La
femeie, menstrele devin neregulate, dar sarcina este posibila. La barbat, tulburarile în sfera
genitala devin evidente abia în faza avansata a bolii.

Boala evolueaza foarte lent, în decurs de 15 - 20 de ani, deformarile tesuturilor moi si ale
scheletului fiind progresive.

Gigantismul se caracterizeaza prin cresterea exagerata în înaltime, depasind cu cel putin 20%
media staturala. Ca si în cazul acromegaliei, boala este provocata de o tumoare hipofizara
acidofila, care secreta în exces hormon somatotrop.
Gigantismul afecteaza întreg organismul, interesând diferite sisteme si organe (muschi si
viscere). înaltimea gigantului depaseste 2 m. Craniul este mare, desi proportionat fata de restul
corpului. Membrele cresc mult în lungime, pastrând însa proportiile normale. Datorita cresterii
excesive se produc modificari ale scheletului, ca cifoscolioza si osteoporoza. Viscerele sunt
mari, dar corespunzatoare înaltimii. Daca tumoarea devine voluminoasa, apar tulburari
neurologice si fenomene de compresiune.

Patogenie
Gigantismul este consecinta hipersecretiei de hormon somatotrop, a carui actiune se exercita
înainte de închiderea cartilajelor epifizare determinând cresterea în lungime a oaselor.

Forme clinice
Se cunosc mai multe forme de gigantism: gigantismul pur, gigantismul cu eunuchism si
gigantismul cu acromegalie. în gigantismul cu eunuchism nu se produce dezvoltarea sexuala.
Organele genitale ramân infantile, iar pubertatea nu are loc. Oasele lungi continua sa creasca
un timp îndelungat, nemaifiind oprite în dezvoltare de hormonii sexuali, membrele,
disproportionat de lungi fata de trunchi - aspect cunoscut sub denumirea de macroschelie-, dau
înfatisarea eunucoida a corpului. La examenul radiologie se constata închiderea târzie a
cartilajelor de crestere. în forma complicata cu acromegalie, gigantismul se asociaza cu
deformarea extremitatilor în latime.

Evolutie
Cresterea este rapida înca din copilarie, dar procesul hipertrofie poate aparea si mai târziu
(între 12 si 18 ani). Cresterea în lungime continua în adolescenta si la vârsta adulta.
Musculatura gigantului este Ia început bine dezvoltata, permitând performante fizice. Dupa o
scurta perioada de forta fizica, urmeaza etapa de slabiciune musculara, cu scaderea rezistentei
la efort si la boli infectioase. De aceea, cel mai adesea gigantii nu ating vârsta de 40 de ani.

Hiposecreţie de STH
Nanismul hipofizar sau nedezvoltarea staturala este de obicei consecinta secretiei insuficiente
de hormon somatotrop. Deficitul de hormon de crestere este determinat de leziuni tumo-rale
sau netumorale. Din prima categorie fac parte chisturi sau tumori situate în hipofiza sau în
afara ei, cum este cazul craniofaringiomului, care însoteste frecvent nanismul. Tumorile
hipofizare perturbeaza cresterea, dar pot produce si alte manifestari: diabet insipid, obezitate,
tulburari vizuale. în cea de-a doua categorie sunt cuprinse leziunile netumorale, inflamatorii,
ale hipofizei (encefalite, meningoencefalite) si bolile degenerative ale sistemului nervos. în
afara categoriilor mentionate, mai exista un al treilea grup -acela al nanismelor idiopatice,
denumite astfel deaorece mijloacele de investigare nu reusesc sa descopere cauza.

Simptome
In general, copiii cu nanism au o greutate normala la nastere. Dupa vârsta de 1 an, cresterea
încetineste, copilul ramânând mereu în urma celor de aceeasi vârsta. înaltimea definitiva nu
depaseste 1,20 sau 1,50 m. Diferitele segmente ale corpului se dezvolta armonios,
proportional. Ceeea ce atrage în mod deosebit atentia este gracilitatea acestora. Capul este mic;
la fel si extremitatile (acromicrie). Expresia fetei este juvenila. Nanicii par totdeauna mai tineri
decât sunt în realitate. Tegumentele sunt fine, palide. Nu rareori apar fenomene de îmbatrânire
precoce a tegumentelor. Inteligenta este cel mai des normala, dar comportamentul ramâne
pueril. Deseori, ajunsi la vârsta pubertatii, nanicii nu se maturizeaza sexual. Aspectul este
cunoscut sub denumirea de infantilism sexual.
Hiposecreţia de vasopresină/hormon antidiuretic
Diabetul insipid

Manifestarea principala a bolii consta în eliminarea unor mari cantitati de urina. Poliuria se
instaleaza brusc si dramatic. Bolnavul constata la un moment dat ca elimina 5 1 si chiar 20 1
de urina pe zi. Urina este diluata, incolora, iar densitatea ei nu depaseste 1005. Ca o consecinta
a poliuriei, apare setea intensa (polidipsie), chinuitoare, ziua si noaptea. Pierderea masiva de
lichide din organism antreneaza stari de oboseala, ameteli, uscaciunea gurii si a pielii,
constipatie.

Etiopatogenie
Orice leziune organica - traumatica, inflamatorie, tumorala sau degenerativa - localizata la
nivelul hipofizei posterioare sau la nivelul nucleilor din hipo-talamus care sintetizeaza
vasopresina poate declansa aparitia diabetului insipid, datorita deficitului de hormon
antidiuretic. O cauza frecventa în zilele noastre o constituie loviturile la cap si interventiile
chirurgicale pe hipofiza, facute în cazul tumorilor hipofizare.

Hipersecreţia de hormoni tiroidieni

Hipertiroidismul este consecinta producerii anormale de hormoni tiroidieni.

Etiopatogenie. Incidenta
Hipertiroidismului este mai ridicata în regiunile cu gusa ede-mica. Boala apare mai frecvent la
femei decât la barbati. Numerosi factori pot determina aparitia bolii. Se cunosc îmbolnaviri
provocate de traume psihice. în astfel de cazuri, punctul de plecare al dereglarilor hormonale
nu este tiroida, ci centrii nervosi din creier, care stimuleaza productia de hormon hipofizar
tiretrop si acesta, la rândul sau, incita glanda tiroida sa secrete cantitati mari de hormoni
tiroidieni, creând astfel tabloul clinic al tireotoxicozei.

Simptome
Se cunosc trei aspecte ale hipertiroidismului: hipertiroidismul propriu-zis, caracterizat prin
gusa si tireotoxicoza, boala Basedow, având ca simptome gusa, tireotoxicoza si exoftalmia
(proeminenta globilor oculari) si adenomul toxic, în care exista nodului tiroidian si
tireotoxicoza, fara modificari oculare. Debutul hipertiroidismului nu poate fi precizat în timp.
Manifestarile de început - astenie, insomnie, nervozitate, scadere în greutate - nu sunt specifice
bolii. Bolnavul este tratat deseori în mod gresit ca un nevrotic. Date fiind manifestarile variate
ale bolii, St. M. Milcu a descris mai multe etape în evolutia hipertiroidismului. Prima etapa,
nevrotica, având manifestarile mentionate, este urmata de o faza neuro-hormonala,
caracterizata prin excesul de hormon. Faza a treia este dominata de hipersecretie de hormoni
tiroidieni. In aceasta perioada apar semnele clinice de tireotoxicoza. Faza a patra - denumita si
viscerala - se caracterizeaza prin suferinta diverselor organe (ficat, inima); faza ultima este cea
casectica. în prezent, formele grave sunt rare, deoarece boala este tratata la timp.

Semnele legate de tireotoxicoza sunt comune celor trei forme clinice - hipertiroidism, boala
Basedow si adenomul toxic: pierderea în greutate este rapida si însemnata (10-20 kg în câteva
luni), cu toate ca apetitul este exagerat. Scaunele sunt frecvente, diareice. Bolnavul are
tremuraturi vizibile ale extremitatilor, care se accentueaza când tine mâinile întinse. Deseori
tremura tot corpul. Pielea este calda si umeda, deoarece hipertiroidianul transpira necontenit.

Caracteristice hipertiroidei sunt tulburari cardio-vasculare. Tahicardia este importanta, pulsul

ajungând la 140 de batai si chiar mai mult/min. Subiectiv se manifesta prin palpitatii si
respiratie dificila, la efort. Tahicardia nu se modifica în repaus si nici la efort, ceea ce
constituie un criteriu important de diagnostic. Pulsatiile vaselor periferice sunt puternice si
vizibile la nivelul gusii - unde sunt însotite de suflu - si la nivelul aortei abdominale.
Tulburarile cardiovasculare predomina la batrâni. La acestia, fibrilatia atriala este deseori
confundata cu o cardiopatie izolata si tratata ca atare. în tireotoxicoza, tensiunea arteriala
creste la 180 mm. Hg, iar, valorile minime coboara la 40 - 60 mm Hg. In genere, ideatia este
rapida. Bolnavul este într-o continua stare de agitatie, cu toata starea de oboseala. Este anxios,
emotiv si hipersensibil. Starile depresive, tulburarile schizoide sau paranoide sunt frecvent
remarcate. Tulburarile nervoase predomina la tineri.

Tulburarile musculare constituie un grup important de simpotme. Oboseala musculara este

uneori extrema si poate fi însotita de paralizii trecatoare, atrofie grava sau, mai rar, de
miastenie grava.

Gusa, constituie unul dintre cele mai caracteristice semne ale bolii Basedow. Tiroida poate fi
moale, difuza sau ferma, nodulara, în functie de vechimea gusii. în adenomul toxic, gusa se
dezvolta progresiv si este formata dintr-un singur nodul, de consistenta ferma, mai rar din mai
multi noduli. La început, gusa este dependenta de hormonul tireotrop, dar ulterior devine
autonoma, secretând cantitati apreciabile de hormoni tiroidieni. Se complica adesea cu
insuficienta cardiaca si fibrilatie atriala.

Exoftalmia este - împreuna cu gusa si tireotoxicoza - un simptom important în boala

Basedow. Ea consta în proeminenta globilor oculari, cu deschiderea exagerata a fantei
palpebrale. Privirea este fixa, ochii lacrimeaza si vederea este dubla (diplopie). Exoftalmia
poate evolua spre forma maligna. Tulburarile oculare se accentueaza si exista riscul de
pierdere a vederii.

Daca nu se intervine la timp în hipertiroidism, se pot ivi complicati, unele destul de grave.
Complicatia cea mai grava este criza de tireotoxicoza, care, din fericire, a devenit rara. Apare
la bolnavii cu tireotoxicoza severa, mai ales daca acestia sunt supusi la diverse agresiuni
(emotii, interventii chirurgicale, surmenaj). Criza este provocata de tiroidectomie, în special,
deoarece în timpul manevrelor pe tiroida se revarsa în sânge cantitati mari de hormoni
tiroidieni. Criza se manifesta clinic prin intensificarea fenomenlor de tireotoxicoza (tahicardie,
hipertensiune, asterie extrema). în astfel de cazuri se instituie tratament de urgenta cu sedative
puternice, solutie Lugol si tratament cu Hemisuccinat de hidrocortizon, în perfuzie, sau cu
Cortizon acetat administrat i.m.

Hiposecreţia de hormoni tiroidieni

La adult
Hipotiroidismul si mixedemul sunt sindroame clinice determinate de productia insuficienta
sau de absenta hormonilor tiroidieni. Cele doua entitati clinice difera între ele doar ca
intensitate, mixedemul reprezentând forma cea mai severa de insuficienta tiroidiana.
Mixedemul adultului apare la indivizi de ambele sexe, între 40 si 60 de ani.

Etiopatogenie
Mixedemul apare cu predilectie în regiunile cu gusa endemica, carenta în iod si substantele
gusogene fiind factori favorizanti pentru aparitia sa. îndepartarea chirurgicala totala a glandei
duce la instalarea rapida a mixedemului. Insuficienta tiroidiana mai poate fi produsa de leziuni
inflamatorii ale tiroidei (tiroidite acute si cronice). In aceste cazuri se pare ca procesul
autoimun (prezenta de anticorpi antitiroidieni care distrug tesutul glandular) are o deosebita
importanta în producerea sindromului. în ultimii ani au aparut cazuri de insuficienta tiroidiana
dupa tratamente cu doze mari de iod radioactiv terapie aplicata în hipertiroidism si, mai ales,
în cancerul tiroidian. Mixedemul infantil: la copii, mixedemul îmbraca forme diferite de ale
adultului, fapt pentru care merita o descriere separata.

Simptome
Simptomele se instaleaza lent, în decurs de ani, astfel încât afectiunea este sesizata târziu.
Boala debuteaza brusc numai dupa interventia chirugicala pe tiroida, cu extirparea completa a
glandei. Bolnavul cu mixedem are o înfatisare caracteristica. Datorita infiltratiei tegumentelor
cu lichid muco-proteic, fata este împastata, cu pungi la ochi. Parul este uscat si cade.
Tegumentele sunt aspre, uscate, de culoare palida-galbuie si reci. Un semn constant întâlnit
este rarirea sprâncenelor la extremitati. La femei, vocea se îngroasa. Temperatura corpului este
de obicei scazuta (hipotermie) si bolnavii sunt foarte sensibili la frig. Cordul este marit, iar
bataile inimii sunt rare (bradicardie).

O alta particularitate a hipotiroidismului o constituie lentoarea psihica, manifestata prin

somnolenta torpoare, încetinire a proceselor mintale si greutate în vorbire (bradilalie). Tabloul
clinic este completat de dureri de cap, constipatie, dureri musculare, acestea din urma fiind în
mod gresit atribuite reumatismului. Tulburarile în sfera genitala constau în menoragii si
sterilitatea, la femei, si pierderea potentei si scaderea fertilitatii, la barbat.

La copil
Cretinismul este o tulburare grava psihica constand intr-un deficit mintal, consecinta a
tulburării funcţionării normale a glandei tiroide, cauzată, în special, de insuficienţa de iod în
alimente.

Se manifestă prin talie mică, degete scurte şi groase, picioare scurte şi strâmbe, faţă mare cu
fruntea îngustă, nas redus în dimensiuni şi lat, urechi, debilitate mintală, stare psihică de
idioţie şi imbecilitate

Diabet zaharat
Cauze: hiposecreţie de insulină
Simptome: glicozurie, hiperglicemie, poliurie, polidipsie, polifagie, dezechilibre electrolitice;
în cazuri mai grave ale bolii – Comă diabetică şi chiar moarte în lipsa unui tratament adecvat
Tratament: administrare de insulină

Hiperinsulinism
Cauze: unele tumori ale insulelor lui Langerhans sau în hipersecreţie de celule B
Simptome: ameţeli, tahicardie, tremurături care pot duce până la pierderea conştiinţei deoarece
celule nervoase sunt foarte sensibile la lipsa glucozei din sânge

Hipersecreţia de glucagon: creşte forţa de contracţie de cordului

- creşte secreţia biliară
- inhibă secreţia gastrică