EXPLORAREA GLANDEI HIPOFIZE

A. Hipofiza anterioară.

I. Studiul activităţii hormonilor.

Studiul STH (hormon somatotrop)
a. dozarea STH în plasmă prin metoda radioimunometrică.
b. modificări de glicoreglare, metabolism fosfocalcic şi bazal sub influenţa STH
- glicemia creşte în acromegalie, scade în insuficienţa hipofizară
- glicozuria este prezentă în hiper funcţia hipofizară
- hiperglicemia provocată - curba hiperglicemică cu toleranţă redusă arată epuizare insulară
cu posibilă instalare a unui diabet insulino rezistent.
- fosforemia creşte în acromegalia activă
- fosfataza alcalină serică creşte în gigantism şi acromegalie
Studiul hormonilor glandulari tropi.
Hormonul adrenocorticotrop (ACTH)
- dozarea eliminării urinare de 17 CS şi 17 – OHCS (hormoni hipotalamici)
- determinarea rezervelor hipofizare de ACTH prin blocarea cu Metopiron, după care se
dozează 17 CS şi 17 - OHCS în urină şi plasmă; scad sau dispar în tumori hipofizare.
Hormonul tireotrop (TSH) -se folosesc probele pentru cercetarea glandei tiroide, deficitul
însoţeşte mixedemul, iar excesul, hipertiroidismul.
Hormonii gonadotropi.
- dozarea radioimunometrică a FSH, LH (hormon foliculostimulant, hormon luteotrof)
Studiul prolactinei
- determinarea serică prin radioimunodozare; creşte în prolactinom
II. Explorări imagistice.
- radiografia craniană din profil arată fosa pituitară mărită în cazul tumorilor hipofizare
- pneumoencefalografia diferenţiază o tumoare hipofizară de un diverticul meningeal
- T.C. facilitează diferenţierea ţesutului tumoral şi întinderea tumorii.
- radiografia scheletului arată închiderea târzie a cartilajelor de creştere, în nanism şi
deformarea extremităţilor în acromegalie.

III. Examene oftalmologice.

- determinarea câmpului vizual evidenţiază frecvent hemianopsie (vedere pe ½ din câmpul
vizual)
- determinarea acuităţii vizuale
- examenul fundului de ochi pentru depistarea semnelor de compresiune.
B. Hipofiza posterioară.
-Explorările vizează diferenţierea diabetului insipid de alte af. cu manifestări asemănătoare
(poliurie, polidipsie).
Proba restricţiei de apă.
-Cu 12 ore înainte - după alţi autori, 6-8 ore - se întrerupe aportul de lichide şi hrană; se
exclud: cafeaua, ceaiul şi fumatul; se cântăreşte pacientul şi se colectează urina la fiecare oră,
măsurându-se volumul şi densitatea; proba se întrerupe când scăderea în greutate atinge 5 %,
la adult, sau 3 %, la copii; normal: presiunea osmotică plasmatică nu se modifică, creşte cea
urinară.
-Proba la ADH studiază receptivitatea renală la ADH, face distincţie dintre diabetul insipid şi
poliuria de cauză renală.
-Proba la nicotină se bazează pe proprietatea nicotinei de a stimula vasopresina; normal:
după administrarea nicotinei diureza scade; în diabetul insipid, diureza rămâne crescută.
-Proba la NaCl (Carter Robin) - soluţia hipertonă de NaCl, administrată în perfuzie,
stimulează secreţia de ADH şi produce oligurie; în diabetul insipid scăderea nu se produce.
-

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU AFECŢIUNI ALE

HIPOFIZEI
 Bolile hipofizare sunt produse de excesul sau deficitul de hormoni. Excesul de
hormoni apare, mai ales, în tumorile hipofizare în perioada de debut, acestea reprezentând
aproximativ 10% din tumorile intracraniene.
Tumorile sunt formate din celule care nu secretă nici o stimulină (adenomul
cromofob) sau din celule secretorii care determină creşterea hormonilor glandulari tropi, cu
influenţă asupra glandelor controlate (ACTH determină sindromul Cushing, TSH-ul -
hipertiroidie, creşterea STH - gigantism şi acromegalie), prolactină-prolactinom.
Deficitul de hormoni poate fi determinat de leziuni tumorale (care distrug glanda), sau
netumorale.

A. PACIENTUL CU MACROSOMIE HIPOFIZARĂ

(ACROMEGALIE ŞI GIGANTISM)

Afecţiunile sunt determinate de excesul de somatrotrop, manifestările fiind diferite în

funcţie de vârsta la care intervine tulburarea.

Culegerea datelor
Manifestările de dependenţă la adult: apare acromegalia mai frecvent între 30-50 ani şi se
manifestă prin:
- cefalee, oboseală, parestezii în mâini şi picioare
- tulburări psihice: iritabilitate, emotivitate exagerată
- tulburări vizuale prin compresiune (hemianopsie), greţuri, vărsături
- dureri articulare
- hipersuduraţie, piele groasă, încreţită (pahidermie)
- cap mare, nas gros şi lung, buze groase, mandibulă împinsă înainte (prognatism)
- limbă mare (macroglosie), dinţi mari
- cresc mâinile şi picioarele, degetele sunt groase
- modificări ale vocii
- organele interne cresc în volum
- disfuncţie sexuală: scade potenţa la bărbaţi; la femei, amenoree, frigiditate, sterilitate
(deşi există macrogenitosomie)
La copil, apare gigantismul manifestat prin:
- creşterea exagerată, peste 2-2,10 m, mai evidentă la membre
- tulburări neurologice: cefalee violentă, tulburări de echilibru, crize de epilepsie
- deformări ale scheletului: cifoză, scolioză
- modificări tegumentare
Dx (Problema)
- alterarea imaginii corporale, descreşterea stimei de sine datorită schimbării înfăţişării
- alterarea confortului din cauza cefaleei, durerilor articulare, paresteziilor, tulburărilor de
echilibru
- alterarea potenţială a percepţiei vizuale din cauza compresiunii exercitată de tumoare,
manifestată prin diminuarea acuităţii vizuale, îngustarea câmpului vizual
- alterarea comunicării din cauza macroglosiei, prognatismului, manifestată prin dificultăţi de
articulare a cuvintelor
- alterarea igienei personale din cauza transpiraţiei excesive, modificărilor tegumentare
(pahidermia)
- disfuncţie sexuală din cauza modificărilor hormonale, manifestată prin scăderea potentei la
bărbat, amenoree, frigiditate, sterilitate la femei
- intoleranţă la activitate din cauza oboselii, paresteziilor
- respiraţie ineficientă din cauza cifozei
Ob
Pacientul:
- să accepte imaginea corporală modificată, să vorbească deschis despre schimbările sale,
să-şi asume responsabilităţi
- să exprime diminuarea durerilor şi disconfortului
- să detecteze tulburările vizuale şi să le raporteze
- să prevină leziunile accidentale favorizate de tulburările de vedere
- să demonstreze creşterea abilităţii de comunicare
- să-şi menţină igiena corporală
- funcţia sexuală să revină la normal în urma tratamentului, pacientul să exprime satisfacţie
- să poată vorbi despre operaţie fără teamă
IN
- încurajarea pacientului să vorbească despre schimbările survenite în înfăţişarea sa
- consiliere psihologică după necesitate
- încurajarea menţinerii rolului social, a îndeplinirii responsabilităţilor
- sprijinirea pacientului în desfăşurarea unor activităţi curente, creşterea confortului
- aprecierea localizării şi intensităţii durerilor, calmarea acestora, a cefaleei
- observarea mişcărilor oculare
- pregătirea pacientului şi participarea la examinarea ochilor
- încurajarea comunicării, folosirea unor coduri de comunicare
- încurajarea igienei, observarea aspectului tegumentelor, folosirea loţiunilor şi cremelor
pentru diminuarea pahidermiei
- stimularea pacientului să vorbească despre disfuncţia sexuală, pentru a putea urmări
evoluţia sub tratamentul substitutiv
- instruirea în legătură cu operaţia, cu pregătirea preoperatorie, îngrijirea postoperatorie

Tratament.
Dată fiind etiologia sa tumorală, măsuri de prevenire a acestei afecţiuni nu există. în
ceea ce priveşte tratamentul igieno-dietetic, bolnavii trebuie să respecte un regim hipocaloric,
pentru a preveni apariţia diabetului, şi să evite eforturile fizice şi intelectuale, cu atât mai mult
cu cât capacitate lor la astfel de eforturi este redusă.
 Tratamentul curativ propriu-zis este în primul rând etiologic şi constă în ablaţia tumorii
hipofizare fie pe cale chirurgicală, fie radioterapică (prin roentgenterapie sau izotopi).
După hipofizectomie se administrează bolnavilor hormoni corticoizi şi sexoizi, vitamine
din grupul B etc.

B. PACIENTUL CU MICROSOMIE HIPOFIZARA

(NANISMUL HIPOFIZAR)
Este o tulburare complexă de creştere şi dezvoltare prin insuficienţa hormonului
somatotrop.

Culegerea datelor.
Debutează în copilărie, dar se evidenţiază în pre- şi pubertate. Este determinată de
tumori hipofizare, cerebrale, meningite, encefalite, meningoencefalite, TBC, radiaţii.

MD - statură mică faţă de vârstă, aspect armonios

- faţă mică, maxilar şi mandibulă nedezvoltate, expresie juvenilă
- unghii moi
- acromicrie (mâini şi picioare mici)
- imaturitate sexuală, caractere sexuale şterse sau absente
- complexe de inferioritate

Dx - alterarea imaginii corporale

- disfuncţie sexuală
- potenţială cooperare individuală ineficace
- deficit de cunoştinţe
Ob
- să-şi îmbunătăţească imaginea corporală, să descrie realizările vieţii sale, să accepte această
imagine
- să descrie disfuncţia sexuală
- să folosească strategii care să-1 ajute să depăşească stresul creat de complexele de
inferioritate
- familia şi pacientul să demonstreze cunoaşterea tratamentului medicamentos, a efectului
acestuia şi a reacţiilor acestora
IN
- antrenarea în diferite activităţi care să-i permită unele performanţe (munci intelectuale),
care sa-1 stimuleze pentru autorealizare
- supravegherea strictă a trat. pentru stimularea creşterii şi diminuarea deficitului sexual
- încurajarea pacientului pentru a desfăşura activităţi accesibile, ţinând seama de deficienţe,
pentru depăşirea complexelor de inferioritate
- informarea şi instruirea pacientului şi a familiei sale cu privire la tratament, control medical,
eficienţa acestora
Tratament.
Tratamentul actual al nanismului constă în primul rând în administrarea de hormoni
somatotrop extras din hipofize de om sau maimuţă. Se obţine astfel creşterea staturală a
bolnavului până aproape de normal.
După corectarea deficitului de creştere se pot administra hormoni gonadici pentru
ameliorarea insuficienţei sexuale (testosteron la băieţi, progesteron si foliculină la fete).
La pacienţii care prezintă şi semne de insuficienţă tiroidiană sau suprarenală, se vor
asocia tiroidă în doze mici şi, respectiv, corticoizi.
Tratamentul psihoterapie este important pentru că atunci când îşi atinge scopul, face să
dispară complexele de inferioritate, care generează stările depresive frecvente la aceşti
bolnavi. Ei trebuie îndrumaţi şi încurajaţi să lucreze la anumite profesii în care deficitul
(statura) să nu le creeze dificultăţi (horticultura, artizanat, activităţi de birou etc.).