• Bolile hipofize

Glandele endocrine- sunt organe specializate care secretă hormoni

Hormonii- sunt substanțe chimice care ajută la creșterea, dezvoltarea și
reproducerea ființei umane, nu au canal de excreție Produsul se varsă direct
în sânge stimulând sau inhibând activitatea țesuturilor. Când activitatea
glandelor este scăzută( hipofuncție) sau crescută hiperfuncție apar bolile
endocrine.
Bolile hipofizei- se grupează în boli prin exces de hormoni hipofizari sau prin
lipsă de hormoni hipofizari.
Producția crescută de hormoni hipofizari este caracteristică tumorilor
hipofizare. Sindroamele de hipofuncție apar când glanda este distrusă de un
proces inflamator vascular sau tumoral.
1.Adenomul cromofob- este tipul cel mai obișnuit de tumoarea hipofizală.
La început tumoarea se dezvoltă în hipofiză iar pe măsură ce se mărește
distruge pereții șeii turcești,diafragmul șeii și crește în sus invadând larg
hipotalamusul și centrii nervoși învecinați.
Simptomatologie -la început lipsesc semnele clinice
- Pacientul se plânge doar de cefalee. Cefaleea se datorează presiunii
exercitate de tumoare pe diafragmul șeii.
Cand tumoarea devine voluminoasă comprimă centrii nervoși din
hipotalamus producând manifestări legate de suferința creierului:
- Dereglări ale somnului și apetitului
- Obezitate
Când tumoarea se dezvoltă anterior comprimă chiasma optică și
produce tulburări de vedere atrofie optică până la pierderea de vedere.
Dacă tumoarea se dezvoltă posterior determină apariția diabetului
insipid.
Tulburările de natură endocrină apar mai târziu, după ce o parte din
hipofiză a fost distrusă de tumoare. Semnul cel mai precoce îl constituie
regresia caracterelor sexuale hipogonadismul
Ulterior se instalează insuficiență tiroidiană și insuficiența suprarenală
.Diagnosticul se bazează pe examenul radiologic al șeii turcești care
arată mărirea de volum a glandei- și în al doilea rând pe modificările
oculare.
 Tratamentul-radiologic (rontgenterapia)
- - Chirurgical

2.Acromegalia- este un sindrom clinic caracterizat prin creșterea

deformată în grosime și lățime a oaselor și a țesuturilor.
Modificările sunt mai accentuate la fața și la extremități. Simptomele
sunt diferite după cum tulburarea endocrină survine înainte de
închiderea cartilajelor de creștere ( gigantismul)sau mai târziu la vârsta
adultă( acromegalie).
Simptomatologie- deformările feței și ale extremităților și produc
treptat în decurs de ani fiind târziu sesizate de bolnav și de anturajul
lui.
- Mâinile și picioarele sunt groase și late
- Toracele de asemenea lățit și deformat
- Deformarea oaselor feței –
- Mandibula crește mult în lungime ( prognatism) devenind proeminentă
- Mușcătura devine dificilă deoarece spațiile interdentale se distanțează
și dinții nu se mai suprapun
- Tegumentele se îngroașă la fel și nasul, buzele și limba ( macroglosie)
Examenul radiologic arată îngroșarea oaselor lungi și a falangelor, modificări
ale articulațiilor ( artropatii) și ale vertebrelor ( cifoscolioză, lordoză,
osteoporoză ) ceea ce explică frecvența durerilor osoase și articulare.
Mușchii sunt de obicei hipertrofiați, cu toate acestea forța musculară este
diminuată la examinarea bolnavului se constată mărirea de volum a
organelor ( cord, ficat, splină, intestin,pancreas)
Semnele locale se datoresc extinderii tumorii în afara șeii turcești.Cefaleea
este puternică și persistentă.
Apariția grețurilor și a varsăturilor indică o iritații meningiană ca urmare a
creșterii tumorii
- Pot apărea tulburări de vedere
- Tulburări nervoase
Funcția gonadotropă este și ea dereglată:
- La femeie menstrele devin neregulate
- La bărbat- tulburările în sfera genitală apar în fața avansată a bolii.
Tratament: roentgenterapia hipofizară .Dacă tumoarea crește rapid și
produce leziuni oculare se practică extirparea chirurgicală.
3.Gigantism- se caracterizează prin creșterea exagerată în înălțime, ca și în
cazul acromegaliei, boala este provocată de o tumoare hipofizală care secretă
în exces hormoni somatotropi a cărei acțiune se exercită înainte de
închiderea cartilajelor epifizare determinând creșterea în lungime a oaselor.
Tratamentul este profilactic și curativ.
Profilaxia trebuie să aibă în vedere prevenirea complicațiilor inevitabile în
gigantism ( tuberculoză,boli cardiovasculare).
Tratamentul curativ- constă în extirparea tumorii hipofizare și în
administrarea de hormoni sexuali care grăbesc închiderea cartilajelor
epifizare oprind astfel procesul de creștere
Băieților i se vor administra testosteron iar fetelor hormoni estrogeni. Se vor
reduce proteinele din alimentație
4.Nanismul hipofizar- sau nedezvoltarea statuează este de obicei consecința
secreției insuficiente de hormoni somatotropi
Simptomatologie:
- În general copiii dinamism cu o greutate normală la naștere. După
vârsta de 1 an creșterea încetinește, copilul rămânând în urma celor de
vârsta sa.
- Înălțimea definitivă nu depășește 1,20 -1,50 m
- Diferitele segmente ale corpului se dezvoltă armonios, proporțional,
ceea ce atrage în mod deosebit atenția este gracilitatea acestora.Capul
este mic la fel și extremitățile. Expresia feței este juvenilă. Cei cu
nanism par totdeauna mai tineri decât sunt în realitate. Tegumentele
sunt fine, palide, inteligența este cel mai des normală dar
comportamentul rămâne pueril.
- Deseori ajunși la vârsta pubertății ei nu se maturizează sexual
(infantilism sexual)
Tratament- locul principal îl deține hormonul de creștere. În practica
medicală se aplică tratamentul cu hormoni periferici ( insulină, extracte
tiroidiene și hormoni steroizi anabolici .
Dacă nanismul este însoțit de infantilism sexual se adaugă și tratament
de hormoni sexuali ( estrogeni si progesteron la fete și Testosteron la
băieți. Testosteronul și derivații săi au avantajul că stimulează
anabolismul proteic, dezvoltă musculatura și statura. Trebuie totuși
administrați cu prudență la copii deoarece au efect virilizant.

5.Diabetul insipid -este o afecțiune ce se caracterizează prin

imposibilitatea rinichilor de a concentra urina determinând o poliurie
însoțită de o sete intensă( polidipsie) manifestarea principală a bolii
constă în eliminarea unor mari cantități de urină.
Poliuria se instalează brusc și dramatic. Bolnavul constată la un
moment dat ca elimină 5l chiar până la 20l de urină pe zi.
Urina este diluată, incoloră iar densitatea ei nu depășește 1005 ( 1015-
1030).Ca o consecință a poliuriei apare setea intensă, chinuitoare ziua
și noaptea.
Pierderea masivă de lichide din organism, antrenează stări de oboseală,
amețeli, uscăciunea gurii a pielii și constipația.
Cauza- Orice leziune organică poate fi traumatică, inflamatorie sau
tumorală, localizată la nivelul hipofizei posterioare sau la nivelul
nucleilor din hipotalamus care sintetizează vasopresina, poate
declanșa apariția diabetului insipid, datorită deficitului de hormon
antidiuretic.
Cauze frecvente pentru diabetul insipid pot fi:
-loviturile la cap
- intervențiile chirurgicale pe hipofiză făcute în cazul tumorilor
hipofizare
Tratamentul -cu pulberi de retrohipofiză corectează poliuria din
diabetul insipid.
Un rol important îl deține dieta săracă în proteine , sare,acool.

6.Sindromul adipozo- genital- are ca semne caracteristice obezitatea și

infantilismul genital și apare la copii de ambele sexe.
Obezitatea este o suferință a hipotalamusului- provocat de o tumoare
la nivelul hipotalamo - hipofizară
La copii grăsimea are o distribuție particulară , cuprinzând sânii,
abdomenul, regiunea pubiană, rădăcina membrelor, soldurile și
coapsele.
Apare la femei. Această repartizare a grăsimii dă băieților un aspect
feminin. Mai este însoțită de afecțiunea de amețeli, insomnii,
transpirații abundente.
 Tulburarea endocrină caracteristică sindromului este insuficiența
genitală.
La băieți este semnalată de timpuriu:
- Penisul este mic si înfundat în grăsime
- Testiculele nici nu coboară în scrot
- La fete infantilismul genital este depistat abia la vârsta pubertății:
- Menstra nu apare
- Organele genitale rămân infertile
- Sânii mici
Există și un sindrom genital al adultului care se caracterizează prin
obezitate și hipogonadism:
- Cade părul pubian și axilar
- Amenoree la femei
- Impotență sexuală la bărbat
Tratamentul- constă în extirparea tumorii hipofizare atunci când cauza
este tumorală. Insuficiența genitală se combate cu hormoni sexuali
feminini sau masculini. In majoritatea cazurilor se asociază si hormoni
tiroidieni.
Foarte important este regimul hipocaloric (evitarea dulciurilor
grăsimilor,excesului de făinoase.Se recomandă exerciții fizice și sport
moderat.

Bolile glandelor suprarenale

In condiții de boală glandele suprarenale secretă în exces anumiți
hormoni, dând naștere la o varietate de boli endocrine astfel
hipersecreția de cortizon produce sindromul Cushing,hipersecreția de
hormoni androgeni produc sindromul adeno- genital ,sau excesul de
estrogeni sindromul de feminizare.
Când glandele suprarenale sunt distruse apare insuficiența suprarenală
sau boala Addison. Boala Cushing este cauzată de hipersecreția
glandelor suprarenale care secretă o cantitate excesivă de cortizon.
Simptomatologie – este mai des întâlnită la femei decât la bărbați și
conferă o înfățișare destul de caracteristică. O particularitate a bolii
este distribuția grăsimii care conferă bolnavului o obezitate aparentă.
Grăsimea este localizată la față dând aspect de lună plină, la abdomen,
ceafă și gât și la rădăcinile membrelor. În schimb extremitățile sunt
subțiri datorită topirii maselor musculare. Pielea este subțire atrofică,
uscată în deosebi pe membre. Pe regiunea abdominală , fese, brațe și
 axile apar vergeturi sau striuri de culoare roșie- violacee, semne
distincte ale hipercorticismului.Pe spate apare frecvent acnee ceea ce
atrage în primul rând atenția este fața rotundă cu pomeții roșii la care
se adaugă la femei prezența părului pe barbă ( hirsutism)
Hipertensiunea este un semn obișnuit al bolii, valorile tensiunii sistolice
ajung la 200mm Hg.
Ca urmare a acțiunii a cortizonului asupra metabolismului glucidic se
întâlnesc valori crescute ale glicemiei pe nemâncate aspect cunoscut
sub denumirea de Diabet Steroid- modificările în sfera genitală sunt
frecvent la femei, ele constau în neregularități ale ciclului menstrual
mergând până la pierderea mestrelor și sterilitate .
- La bărbat tulburările în sfera genitală și infertilitatea devin mai
evidente în faza înaintată a bolii la femei , excesul de cortizon duce la
virilizare pe când la bărbat se remarcă tendința de feminizare (
ginecomastie) la 50% dintre bolnavi există tulburări psihice
caracterizate prin stări depresive, anxietate, tulburări de memorie. O
altă manifestare a bolii este osteoporoza consecință a decalcifierii
considerabilă a oaselor. Procesul de decalcifierii determină cu timpul
turtiri ale vertebrelor și deformări mari ale coloanei vertebrale:
- Cifoză
- Spolioză
- Lordoză
- Cu dureri mari dorso-lombare.Boala Cushing este gravă prin
manifestările și complicațiile sale:
- Topirea osoasă care determină fracturi spontane
- Diabetul zaharat
- Insuficiență renală
- Infecțiile acute
- Tulburări psihice importante mergând până la sinucidere.
Tratamentul bolii este chirurgical .

Sindromul adrenogenital
- Se caracterizată prin secreția anormală ( cantitativ și calitativ) de
hormoni androgeni cu proveniență suprarenală.
- Se cunosc 2 aspecte ale sindromului:
- 1. Forma congenitală
- 2. Forma dobândită
 1. Sindromul congenital -chiar înainte de naștere suprarenalele secretă o
cantitate anormală de hormoni androgeni. De aceea feții de sex
feminin se nasc cu anomalii ale organelor genitale de tip masculine
.Există diverse grade de masculinizare a organelor genitale mergând de
la forme ușoare până la masculinizarea completă cu uretră peniană.
La baieti sub influența hormonilor androgeni se produce dezvoltarea
precoce a caracterelor sexuale. De la 2-4 ani apare părul pubian, se
dezvoltă penisul și prostata și apar erecții , testiculele rămân însă mici.
Manifestările sunt însoțite uneori de semne mai mult sau mai puțin
severe de insuficiență suprarenală. În forma dobândită virilizarea la
fete apare după naștere, organele genitale pot fi normale la naștere. Cu
timpul însă clitorisul se hipertrofiază, apare părul pubian, vocea se
îngroașă iar creșterea în înălțime datorită excesului de hormoni sexuali
se accelerează
Tratament – În cazurile ușoare se administrează cortizon sau pretnison
care determină normalizarea sexualizării. Când există malformații
importante ale glandelor genitale acestea se corectează chirurgical.

Sindromul de feminizare
În cazuri mai rare tumoarea malignă a suprarenalelor secretă în loc de
hormoni androgeni hormoni estrogeni.
Excesul de hormoni estrogeni determină la bărbat apariția semnelor de
feminizare:
- Ginecomastie voluminoasă
- Subțierea vocii
- Regresiunea caracterelor sexuale și atrofie testiculară. Pierderea
potenței sexuale este un simptom frecvent al bolii datorită malignității
tumorii prognosticul bolii este grav

Boala Addison
Este cauzată de secreția scăzută de cortizon și aldosteron.
Semne și simptome:
-cele mai întâlnite manifestări sunt oboseala și pierderea de energie,
scăderea poftei de mâncare, greața,vărsăturile, diareea, durerea abdominală,
scăderea în greutate , slăbiciunea musculară, amețeala la ridicatul în picioare,
deshidratarea. Odată cu evoluția bolii pielea pacientului poate căpăta un
aspect bronzat cu întunecarea mucoasei orale, vaginale, rectale și cu o
pigmentație închisă a areolelor mamare. Pe măsură ce deshidratarea se
intensifică , tensiunea arterială continuă să scadă iar bolnavul se simte din ce
în ce mai slăbit și amețit. Unii pacienți prezintă depresie și iritabilitate .La
femei care părul pubian și axilar și este tulburată menstruația. În cazul unei
infecții sau răni boala Addison poate progresa brusc și rapid astfel instalându-
se criza Addisoniană.
Semnele și simptomele crizei Addisoidiene cuprind:
- Ritmuri cardiace anormale
- Durere severă la nivelul spatelui și abdomenului
- Greața și vărsături incontrolabile
- Scăderea dramatică a tensiunii arteriale.
- Insuficiență renală
- Pierderea conștiinței
Tratament- tratamentul bolii Addison implică înlocuirea nivelelor scăzute
sau absente de cortizol cu preparate sintetice .În cazul unei crize
Addisoidiene suplimentare hormonale deshidratarea și pierderea sărurilor
se corectează prin administrare intravenoasă de lichide. Daca valoarea
T.A. este scăzută până la instalarea efectului tratamentului hormonal se
vor utiliza medicamente cu acțiune hipertensivă.

Toracocenteza

Toracocenteza- sau puncția pleurală constă în stabilirea unui legături

între cavitatea unei legături între cavitatea pleurală și mediul extern
prin intermediul unui ac de puncție.
Toracocenteza este o manevră medicală de competența medicului.
Asistentul medical având competența de a pregăti materialele necesare
puncția de a pregăti și supraveghea pacientul după puncție și de a
pregăti lichidul recoltat pentru laborator.
Indicații- existența unei corecții lichidiene în cavitatea pleurala
evidențiată atât clinic ( prin matitate toracică și abolirea murmurului
 vezicular în zona respectivă cât și radiologic. Se face cu scop
explorator:
- Pentru prelevarea și analizarea lichidului pleural care orientează
medicul spre o maladie bacteriană, virală, inflamatorie de origine
cardiacă sau neoplastică și cu scop terapeutic:
- Evacuarea lichidului pleural în pleurizii masive
- Introducerea de medicamente insituu( antibiotice,citostatice, talc,
steril).
Pregătirea pacientului:
- Se explică procedura
- Se obține consimțământul
- Se administrează medicamentația ( codein cu o oră înainte pentru
prevenirea tusei, nu se administrează sedative deoarece există riscul de
detresă respiratorie. Asistentul administrează atropină subcutanat
pentru evitarea șocului vagal.
Se așează pacientul în poziție șezândă la marginea patului sau pe un
scaun cu brațele sprijinite pe spătarul acestuia pe care s-a așezat o
pernă, toracele pacientului trebuie să fie ușor flectat anterior sau se
așează în decubit lateral la marginea patului pe partea sănătoasă cu
spatele la doctor și brațul pe partea bolnavă ridicat deasupra capului
pentru îndepărtarea coastelor și mărirea spațiului intercostal.
Indiferent de poziție ridicarea brațului și apneea la sfârșitul unui inspir
profund în momentul puncționării determină lărgirea spațiilor
intercostale facilizând execuția manevrei .
Pregătirea materialelor:
-seringi
-are
- trocare sterile
-materiale și soluții sterile
- recipient pentru colectarea lichidului pleural și pentru prelevări
pentru laborator.
- materiale pentru reacția Rivalta în vederea cercetării lichidului (
exudat sau transudat)
- mănuși de unică folosință
- mască
- seringi de capacitate mare pentru aspirarea lichidului
- seringi și fiole cu xilină pentru anestezie locală
 - recipient colector de 2 l
- dispozitive de aspirație
- compresii sterile
- leucoplast
Participarea asistentul medical la efectuarea procedurii:
- Se verifică identitatea pacientului și recomandarea medicală
- Pacientul este condus în sala de tratament și este ajutat de asistent să
dezbrace toracele
- Se spală mâinile și se îmbracă mănușile atât de medic cât și de asistent.
- Asistentul dezinfectează tegumentul și oferă medicului seringa cu
anestezic
- Anestezia se face după ce se exclude un istoric de alergie
medicamentoasă
- Medicul introduce acul în plină matitate- în spațiul 7-8 intercostal
- Se cere pacientului să rămână în apnee în timpul introducerii acului în
cavitatea pleurala
- Se adaptează seringa la ac
- Se aspiră 20-30 mi lichid pleural și se repartizează în mai multe
eprubete pentru examenul bacteriologic, citologic, biochimice.
- Se adaptează sistemul de aspirație dacă se dorește evacuarea lichidului,
se va evacua maxim 1500 ml intr-o ședință terapeutică.
- La finalizarea procedurii se extrage acul, se masează locul puncției și se
aplică pansament steril
- Eprubetele cu lichid etichetate corespunzător vor fi duse la laborator.
- După puncție se monitorizează pacientul
- Se așează pe partea puncționată ușor procliv și se urmărește o
eventuală apariție a tusei sau dureri toracice și se monitorizează
funcțiile vitale.
Incidente:
- Lezarea nervului intercostal
- Durere vie ( retragerea acului)
- Lezarea vaselor de sânge intercostale ( apare sânge și hematom la locul
puncției și se retrage acul
- Puncționarea plămânului exprimată prin apariția în seringă a unei mici
cantități de lichid roșiatic aerat urmat de tuse se retrage acul.
- În cazul puncției albe se repetă procedura sub grilaj ecografic.
- Apariția tusei relativ frecvente impune oprirea manevrării acului sau
chiar întreruperea temporală a evacuării temporală.
 - Uneori tusea precede instalarea sincopei vagale.
Accidente:
- În caz de sincopă vagală manifestată prin hipotensiune bradicardie
urmată de pierderea cunoștinței se întrerupe puncția și se face
resuscitare.
- Apariția edemului pulmonar datorat evacuării prea rapide sau a mai
mult de 1200 ml.
- Hemotorax secundar lezării vaselor intercostale cu hemoragie
intrapleurală.

Bolile tiroidei ( lucrare luni)

Bolile tiroidei se grupează în boli prin exces de hormoni tiroidieni
(hipertiroidismul) și boli prin lipsă de hormoni ( hipotiroidismul).Tot aici se
încadrează și gușa endemică, tiroiditele și cancerul tiroidian.
Hipertiroidismul
Hipertiroidismul sau boala Basedow sau Graves este consecința producerii
anormale de hormoni tiroidieni.
Incidența hipertiroidismului este mai ridicată în regiunile cu gușă endemică.
Boala apare mai frecvent la femei decât la bărbați. Se cunosc îmbolnăviri
provocate de traume psihice. În astfel de cazuri punctul de plecare al
dereglărilor hormonale nu este tiroida ci centrii nervoși din creier ( din
hipotalamus)care stimulează producția de hormoni hipofizari tireotropi
T.S.H. si acesta la rândul său incită glanda tiroidă să secrete cantități mari de
hormoni tiroidieni creând astfel tabloul clinic al tireotoxicozei.
Se cunosc 3 aspecte ale tiroidismului:
-hipertiroidism propriu- zis caracterizat prin gușă și tireotoxicoză.
-boala Basedow având ca simptome gușa tireotoxicoză și exoftalmia
(proeminența globilor oculari.
- adenomul toxic în care exista nodul tiroidian și tireotoxicoză fără modificări
oculare.
Debutul hipertiroidismului nu poate fi precizat în timp.
Manifestări de început:
- Astenie
- Insomnie
- Nervozitate
- Scădere în greutate-> nu sunt specifice bolii. Bolnavul este tratat
deseori în mod greșit ca nevrotic.
- Semnele legate de tireotoxicoză sunt comune celor 3 forme clinice.
Pierderea în greutate este rapidă și însemnată, cu toate că apetitul este
exagerat, scaunele sunt accelerate. Slăbitul produce și pierderea masei
musculare. Unghiile sunt groase și se bombează patul unghial. Bolnavul
are tremurături vizibile ale extremităților care se accentuează când tine
mâinile întinse. Deseori tremură tot corpul.
- Pielea este caldă și umedă deoarece transpiră mult
- Caracteristice hipertiroidismului sunt tulburările cardiovasculare
- Tahicardia este mare
- Pulsul ajunge până la 140
- Subiectiv se manifesta prin palpitații și respirație dificilă
- Tahicardia nu se modifică în repaus și nici la efort ceea ce constituie un
criteriu important de diagnostic.
- Pulsațiile vaselor periferice sunt puternice și vizibile la nivelul gușii și la
nivelul aortei abdominale.
- Tulburările cardiovasculare predomină la vârstnici, la aceștia fibrilația
atrială este deseori confundată cu o cardiopatie izolată și tratată ca
atare.
- Bolnavul este agitat, anxios,hipersensibil
- Stările depresive sunt frecvent remarcate
- Gușa constituie unul din semnele caracteristice ale bolii Basedow.
În boala Basedow toată glanda crescută de volum și
hipervascularizată.Tiroida poate fi moale difuză sau ternă, nodulară în funcție
de vechimea gușei.
În adenomul toxic gușa se dezvoltă progresiv și este formată dintr-un singur
nodul, mai rar din mai mulți.
Exoftalmia este împreună cu gușa și tireotoxicoza un simptom important în
boala vaselor. Ea constă în proeminența globilor oculari cu deschiderea
exagerată a fantei palpebrală . Privirea este fixă uneori prezintă diplopie.
Tulburările oculare se accentuează și există riscul de pierdere a vederii.
Investigații:
- Evaluări clinice
- Dozările hormonale ( T.S.H. , T3, T4
- Dozările autoanticorpilor ( A.T.P.O ) și T.R.A.b
- Ecografia glandei tiroide care arată daca există sau nu noduli la nivelul
glandei și dacă și-au mărit sau nu dimensiunile și cât de vascularizați
sunt
- Dexa
- EKG
- Ca
Tratamentul: este medical chirurgical și cu iod radioactiv
Tratamentul medical- la început se dă o doză de atac ca să aducă tiroida
de la hiperfuncție la normofuncție după care se scade treptat doza
până la doza de întreținere, media tratamentului fiind de aproximativ 2
ani
Tratamentul medical constă în administrarea de iod sub formă de
soluție Lugol ( este un amestec de iodură de potasiu și Iod) sau
antitiroidiene de sinteză (Metiltiouracil ) indicate acestea în formele
ușoare și în gușele mici și în cele difuze.
Dezavantajul este că durează aproximativ 2 ani pentru că
antitiroidienele scad sinteza de hormoni tiroidieni dar tot odată
stimulează formarea în exces a hormonului tireotrop ( T.S.H.) existând
riscul ca-n cursul tratamentului să se producă mărirea de volum a gușii .
Tratament chirurgical se aplică în gușele mari și în cele vechi nodulare
care nu mai răspund la tratamentul medical. Tratamentul chirurgical
constă în excizia totală a tiroidei tiroidectomie totală.După operație
evoluția pacientului este bună, fără efecte secundare cu singura
necesitate a administrării zilnice de hormoni tiroidieni. Ca orice
intervenție chirurgicală și tiroidectomie totală comportă anumite
riscuri:
- Hemoragiile post-operatorii care se pot corecta imediat
 - Lezarea sau leziuni ale nervului laringian se poate produce o ușoară
răgușire, uneori permanentă 0,5%
- Modificări tranzitorii ale calcemiei.
- Tratamentul cu iod radioactiv se aplică în cazul gușilor care captează
iodul. Este indicat mai ales la vârstnici. Dozele se dau în funcție de
mărimea gușii .
- Gușa endemică se referă la mărirea de volum a gușii, apare în zonele de
munte și de deal factorul cauzal fiind carența de iod.
- Hipertrofia glandei mai este favorizată și de factorii gușogeni( varză,
conopidă) de subalimentație ( în special carența de proteine și de
calitatea slabă a apei).

Hipotiroidismul
( tiroida lentă)
Hipotiroidismul cronic-> este forma ușoară de insuficiență tiroidiană destul
de frecventă și greu de diagnosticat
Hipotiroidismul se definește ca o scădere a secreției de hormoni tiroidieni, în
consecință o scădere de hormoni în circulația corpului cu repercusiuni asupra
întregului organism pentru că hormonii sunt implicați în funcția tuturor
celulelor corpului și în toate metabolismele intermediare:
- Glucidic
- Lipidic
- Proteic
În momentul în care hormonii tiroidieni scad în circulație funcția acestor
celule care depind de prezența hormonului scade și atunci tot organismul
persoanei funcționează la viteză redusă.
Cea mai frecventă cauză a hipertiroidismului este o boala autoimună
Hashimoto caracterizat prin producerea anormală de anticorpi în organism ce
distrug celulele tiroidiene și le împiedica șa funcționeze normal. În hipo din
cauza încetinirii metabolismului rata cardiacă scade, tractul intestinal
încetinește ( constipație) iar organismul devine mai puțin capabil să genereze
căldură și atunci apar simptome ca:
- Piele deshidratată
- Păr uscat
 - Tegumente uscate și reci
- Oboseală accentuată
- Tulburări de memorie
- Somnolență
- Creștere în greutate
- Depresie
- Modificări ale fluxului menstrual
- Edem facial
- Umflarea părții frontale a gâtului
Celelalte teste pentru explorarea funcției tiroidiene pot fi normale, totuși
T.S.H. mărit este un indicator al hipo, T4 ( tiroxina) scăzută indică prezența
unei glande tiroidiene leneșe. Dacă insuficiență tiroidiană este totală încet
încet apar tulburări metabolice destul de severe, se instalează un tablou
clinic numit mixedem.
Când a apărut mixedemul putem pune diagnosticul de cum îl vedem pe
pacient pentru că toate țesuturile sunt infiltrate:
- Faciesul este edemația
- Mâini și picioare la fel
- Pielea aspră
- Se constată bradicardie
- Bradilalie
- Bradipsihie -> deci lentoare în toate funcțiile
Din punct de vedere anatomic într-o hipotiroidie imună putem avea și
tiroidă mai mare ( gușă, tiroida Hashimoto) dar pate fi și fără gușă, chiar cu
tiroidă mică, atrofică care se micește ( distruge) prin efectul anticorpilor pe
glandă. Pentru a diagnostica hipo trebuie dozat hormonii:
T.S.H. , T4 , T3 dozarea anticorpilor A.T.P.O. , TRAb , EKG, analize uzuale de
sânge.
Tratamentul în hipo este ușor de condus, este un tratament de substituție
hormonală
- Sunt preparate de hormoni tiroidieni T3, T4 care pot fi administrați ca
tratament de substituție cu control perfect astfel încât omul să fie
normotiroidian perfect.
- Controlul eficienței acestui tratament se face prin dozarea T.S.H., T4