Hipofiza (glanda pituitara)

Autor: Drgulin Oana

Glanda hipofiza se mai numeste si glanda pituitara. Aceasta este o glanda de dimensiuni
reduse (10/12/6 mm) cu greutate scazuta (0,5 -1 g) si este localizata in saua turceasca a
sfenoidului, adica intr-o cavitate osoasa la baza creierului, situata inferior de hipotalamus.
Glandei hipofize i se descriu doua componente diferite: lobul anterior si lobul posterior. Din
punct de vedere fiziologic se disting: hipofiza anterioara (adenohipofiza) si hipofiza
posterioara (neurohipofiza). Intre cele doua se gaseste pars intermedia.
Importanta glandei hipofize este data de secretia de hormoni hipofizari:
-adenohipofiza: secreta mai multi hormoni dar cei mai importanti sunt sapte la numar
-neurohipofiza secreta doi hormoni peptidici deosebit de importanti.

Anatomia hipofizei: descriere anatomica, structura

Adenohipofiza este partea cea mai dezvoltata a hipofizei, reprezentand aproximativ 75% din
masa hipofizei. Este situata ventral dar se intinde spre posterior, inconjurand neurohipofiza.
A) Adenohipofizei i se descriu trei componente:
- pars distalis anterioara
- pars intermedia
- pars tuberalis (acopera tija pituitara)
Este formata din aglomerari neregulate alcatuite din celule secretorii la periferia carora se afla o
bogata retea de capilare sinusoide. Celulele din adenohipofiza au in componenta granule cu
hormonii specifici.
B) Lobul intermediar reprezinta aproximativ 2% din masa hipofizei, avand aspectul unei lame
epiteliale aderenta lobului posterior. Anatomic, face parte din adenohipofiza.
C) Neurohipofiza este conectata la hipotalamus prin intermediul tractului hipotalamo-hipofizar.
Aceasta functioneaza ca o glanda endocrina atipica datorita faptului ca hormonii ei sunt
sintetizati la nivelul hipotalamusului si stocati in lobul hipofizar posterior. Hipofiza posterioara e
formata dintr-o proiectie a suprafetei ventrale diencefalice, astfel pastrandu-si caracteristicile
nervoase. Aceasta e compusa din axonii nucleilor supraoptici si paraventricular.
Anatomic, hipofiza este legata de hipotalamus prin tija pituitara. Intre partea mediana a
hipotalamusului si adenohipofiza se gaseste sistemul port hipotalamo-hipofizar. In lungul tijei
pituitare se gasesc vasele portale care conecteaza plexul de capilare din eminenta mediana a
hipotalamusului cu un alt plex capilar din adenohipofiza. Aceasta legatura vasculara este
esentiala pentru permiterea accesului neurohormonilor hipotalamici la celulele-tinta din hipofiza
anterioara.

Hipofiza

Fiziologia glandei hipofize: rol, functii, mecanisme

1. ADENOHIPOFIZA
Secreta si elibereaza sapte hormoni foarte importanti si numeroase neuropeptide ca urmare a
semnalelor venite de la hipotalamus pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar. Comunicarea
dintre hipotalamus si adenohipofiza se realizeaza utilizand doua plexuri capilare organizate in
serie-sistem port (descrise de Gr. T. Popa si U. Fielding in 1930).

Hipofiza posterioara si tractul hipotalamo-hipofizar

Hormonii secretati:
- TSH (Tireotropina): hormon stimulator tiroidian
- LH (lutropina) hormon luteinizant: stimuleaza evolutia folicului ovarian in corp galben la
femei. La barbati: regleaza steroidogeneza testiculara.
- FSH (folitropina) hormon stimulator folicular: stimuleaza cresterea ovarului la femei, la barbati
stimuleaza cresterea volumului testicular.
- PRL (prolactina): hormon lactotrop
- beta-LPH (beta lipotrop) provine din POMC
- ACTH (corticotropina): stimuleaza sinteza hormonilor steroizi in corticosuprarenala dar si
pigmentarea pielii, retentia hidrosalina.
- STH (somatotropina): stimuleaza cresterea si dezvoltarea tesuturilor, organelor, stimuleaza
folosirea lipidelor pentru fabricarea energiei.
- POMC este un pro-hormon.
- alfa-MSH (melanocitostimulator)
- beta-MSH (melanocitostimulator, provenienta celor doi hormoni difera)
- met-enkefalina
Citokine secretate:
- inhibina
- activina
Exista anumite tratate care clasifica hormonii hipofizari astfel:
- somatomonotrofine: STH, PRL
- glicoproteine: TSH, FSH, LH

- derivati din POMC: ACTH, alfa-MSH, endorfine, enkefaline

Patologia asociata dereglarii secretiei de hormon somatotrop
A. Hiposecretia se hormon somatotrop produce nanism hipofizar. Daca acest deficit apare
inainte de pubertate, cresterea este afectata sever, pacientii fiind insa destul de proportionati si
avdn o inteligenta normala. Daca deficienta vizeaza doar hormonul somatotrop, durata de viata a
acestor pacienti este normala. Daca este insa vorba despre un nansim panhipofizar, care
afecteaza toata linia de hormoni secretati de hipofiza, nu se ajunge la maturitate sexuala.
- Exista o categorie numita piticii Laron care este rezistenta la STH din cauza unui deficit
genetic privind receptorii pentru STH.
- Un alt exemplu este reprezentat de pigmeul african. Acesti pacienti au nivele normale de
STH seric insa IGF-ul nu creste corespunzator.
- deficienta STH-ului poate aparea la varsta adulta cand epifizele s-au inchis deci cresterea nu
este afectata. Problema este ca in acest caz exista modificari metabolice. STH-ul poate fi folosit
ca tratament pentru acesti pacienti.
B. Hipersecretia de hormon somatotrop
- inainte de pubertate produce gigantism (inaltimi peste 2 m), cresterea greutatii corporale,
intoleranta la glucoza, cetoacidoza s.a.
- la varsta adulta: acromegalia: epifizele oaselor sunt inchise deci acestea nu mai pot creste in
lungime, insa oasele late pot creste excesiv. De asemenea se intensifica si dezvoltarea tesuturilor
moi. Aceasta apare de obicei din cauza unei tumori secretante de STH.
Patologii asociate dereglarii secretiei de prolactina:
- Hiperprolactinemia determinata de tumorile secretante de PRL numite prolactinoame. Sunt
destul de frecvent intalnite, din totalul tumorilor adenohipofizei acestea reprezentand 70%. Unul
din motivele pentru care apare atat de frecevent este ca multe medicamente interfera cu productia
de dopamina (PIF) crescand eliberarea de PRL. Hiperprolactinemia produce infertilitate,
oligomenoree.
De obicei aceasta tumora este detectata de medic, pacientii (atat femeile cat si barbatii) apeleaza
la ajutor specializat in urma simptomelor determinate de compresia masei hipofizare: cefalee
persistenta, rebela, libidou scazut, hipogonadism.
- Deficienta de prolactina: apare in incapacitatea de initiere a lactatiei dupa nastere
(hipoprolactinemia)
Patologii asociate deficitului global
Hipopituitarismul
- Panhipopituitarism aparut ca urmare a unor multiple cauze: hipotalamice, hipofizare s.a.
Simptomele se instaleaza lent si evidentiaza disfunctiile organelo-tinta ale adenohipofizei:
hipogonadism, hipotiroidism s.a.
Pacientii cu panhipopituitarism au tenul galbui, sunt sensibile la actiunile insulinei.
- Apoplexia hipofizare apare in urma unui infarct acut al adenohipofizei produs de tumori,
traume sau sindromul Sheehan (necroza postpartum).
- Sindromul de sa turceasca goala produsa in momentul in care spatiul subarahnoidian se extinde
in saua turceasca, umplandu-l cu lichid cefalorahidian.

2. NEUROHIPOFIZA

ADH si OTC sunt hormoni sintetizati ca pre-prohormoni. Ambele sunt nonapeptide (cu 9
aminoacizi) cu strucuri asemanatoare.
A. ADH
Actiunea ADH-ului consta in cresterea permeabilitatii nefronilor distali cu reabsorbtia apei. In
doze mari are efecte vasopresoare puternice datorita actiunii hormonului asupra musculaturii
netede din peretii arteriolari.
ADH-ul stimuleaza secretia ACTH-ului in mod direct di indirect prin cresterea afinitatii celulelor
corticotrope la CRH.
ADH-ul este secretat ca urmare a cresterii osmolaritatii lichidului extracelular, fiind unul din
factorii implicati in reglarea echilibrului lichidian al organismului.
ADH-ul este scindat prin proteoliza la nivelul rinichiului si al ficatului.
B. Ocitocina
Actiunile principale se manifesta asupra motilitatii uterine si asupra ejectiei laptelui.
Amplitudinea efectelor sunt dependente de faza ciclului menstrual. OTC nu este un factor
declansator al nasterii, aceasta intervine dupa declansarea travaliului, se declanseaza un
mecanism de feedback pozitiv: eliberarea ocitocinei e declansata de distensia canalului genital,
aceasta grabind evacuarea uterina.
Ocitocina actioneaza asupra fibrelor miometriale.
Ocitocina, desi se considera ca nu este un factor declansator al travaliului in mod natural,
administrarea acestuia de catre medic poate initia travaliul si este in acest scop utilizata si pentru
reducerea sangerarilor uterine post-partum.