Patologie Sistem Glandular

Bucur Robert
Colegiul National ,,Horea, Closca si Crisan Alba Iulia



Gigantismul

Gigantismul se caracterizeaza prin cresterea exagerata in inaltime, depasind cu cel putin 20% media staturala. Ca si
in cazul acromegaliei, boala este provocata de o tumoare hipofizara acidofila, care secreta in exces hormon
somatotrop. Gigantismul afecteaza intreg organismul, interesand diferite sisteme si organe (muschi si viscere),
inaltimea gigantului depaseste 2 m. Craniul este mare, desi proportionat fata de restul corpului. Membrele cresc
mult in lungime, pastrand insa proportiile normale. Datorita cresterii excesive, se produc modificari ale scheletului,
ca cifoscolioza si osteoporoza. Viscerele sunt mari, dar corespunzatoare inaltimii. Daca tumoarea devine
voluminoasa, apar tulburari neurologice si fenomene de compresiune.
Patogenie: gigantismul este consecinta hipersecretiei de hormon somatotrop, a carui actiune se exercita inainte de
inchiderea cartilajelor epifizare, determinand cresterea in lungime a oaselor.

Forme clinice: se cunosc mai multe forme de gigantism: gigantismul pur, gigantismul
cu eunuchism si gigantismul cu acromegalie. In gigantismul cu eunuchism nu se
produce dezvoltarea sexuala. Organele genitale raman infantile, iar pubertatea nu are
loc. Oasele lungi continua sa creasca un timp indelungat, nemaifiind oprite in
dezvoltare de hormonii sexuali. Membrele, disproportionat de lungi fata de trunchi -
aspect cunoscut sub denumirea de macroschelie-, dau infatisarea eunucoida a
corpului. La examenul radiologie se constata inchiderea tarzie a cartilajelor de
crestere. In forma complicata cu acromegalie, gigantismul se asociaza cu deformarea
extremitatilor in latime.

Evolutie: cresterea este rapida inca din copilarie, dar procesul hipertrofie poate aparea si mai tarziu (intre 12 si 18
ani). Cresterea in lungime continua in adolescenta si la varsta adulta. Musculatura gigantului este la inceput bine
dezvoltata, permitand performante fizice. Dupa o scurta perioada de forta fizica, urmeaza etapa de slabiciune
musculara, cu scaderea rezistentei la efort si la boli infectioase. De aceea, cel mai adesea, gigantii nu ating varsta
de 40 de ani.

Tratamentul este profilactic si curativ.
Profilaxia trebuie sa aiba in vedere prevenirea complicatiilor inevitabile in gigantism (tuberculoza, boli
cardiovasculare). Tratamentul curativ consta in extirparea tumorii hipofizare si in administrarea de hormoni
sexuali, care grabesc inchiderea cartilajelor epifizare, oprind astfel procesul de crestere. Baietilor li se va administra
testosteron, iar fetelor hormoni estrogeni. Se vor reduce proteinele din alimentatie.

Bibliografie: www.wikipedia.org
www.sfatulmedicului.ro

1
http://www.boli-medicina.com/endocrinologie/bolile-hipofizei/GIGANTISMUL-BM-COM.php
1