Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Facultatea de Educaie Fizic i Sport

Specializare,Kinetoterapie i Motricitate Special

Apnee,Dispnee

Profesor coordonator:

Gina Ciornovalic

Student:
Grdinaru Elena Alexandra

Apnnea
Apnee (din greac: , care provine din
prefixul - "fr" i "a respira")este un termen din fiziologie ce se refer la suspendarea
temporar a respiraiei.n timpul apneei, volumul plmnilor nu se schimb deoarece nu are
loc micarea muhilor respiratori. Cu toate c nu mai are loc schimbul de gaze dintre plmni
i mediul exterior, respiraia celular nu este afectat dac apneea este de scurt durat. Dac
este de durat mai mare (mai mult de 3-4 minute), lipsa de oxigen din circulaia sanguin
poate conduce la traume cerebrale permanente.

Testul apneei
Monitorizarea strii de apnee se numete Control pause,prescurtarea CP.
1. Se face un ciclu respirator normal(inspit/expir) de 3 ori.
2. Dupa ce expira a 3 oara,pacientul este rugat sa ii penseze nasul ca sa ii opreasca
respiraia.
3. Se cronometrez timpul cat subiectul ii poate menine respiraia inainte de a resimi
cea mai mica nevoie de aer.
4. La primul semn de nevoie de aer se vor simi primile micri involuntare ale
muchilor respiratori,zona din imprejurul gatului se poate contracta.
5. Se elibereaz nasul i se respir.
6. Se noteaz valorile
Puncte importante de luat in considerare inainte de a incepe testul:

Respiraia este obinut dupa inspiraii uoare

Respiraia este inut doar pan la primele micri ale muchilor respiratorii,nu se

msoar timpul maxim in care se ine respiraia

Daca pacientul se foreaz rezultatele vor fi eronate

Durata strii de apnee determin stadiul de boal in care se afla pacientul astfel:

In cazul in care PC este mai mic de 10 secunde

Simptomele astmului sunt severe.Tusea va fi frecvent prezent pe tot parcursul zilei si nopii

In cazul in care PC este mai mic de 20 de secunde

Persoane cu astm cronic aflate sub medicamentatie puternic.Sunt prezente

simptome ca : tuse, respiraie uiertoare, dispnee, astmul indus de efort, rceli, infectii in

piept si oboseal.

In cazul in care PC este intre 20-40 de secund

Ca un astmatic v vei simi destul de bine i respiraia va fi mult mai calm. n plus, nu ar
trebui s existe orice episoade pe timp de noapte sau astmul indus de efort i rcelile si infectii
in piept va fi sczut n mod semnificativ.

n cazul n care CP este mai mare de 40 secunde

Simptome de astm nu sunt prezente.Pcientul se va simi foarte bine avand o respira ie

normal..Pentru a asigura o schimbare fiziologic permanent, este necesar pentru a atinge un
CP diminea de 40 secunde timp de 6 luni.
Exemplu: Un astmatic,

Cu un PC foarte sever va avea un CP de mai puin de 10 secunde. Respiraie lor va fi

foarte uor de observat, att n repaus i n timp ce participa la exerciii fizice.

Cu un CP diminea de 40 secunde va avea nici un simptom. Respiraie lor va fi
neobservat n repaus. Exerciiul fizic va produce mult mai puin de ventilaie i nu ar
trebui s experimenteze astmul indus de efort.
Reguli eseniale pentru a face progrese:

Stare general mai bun pentru fiecare cretere a PC cu 5 secunde.

n cazul n care CP nu se schimb, nu se va modifica starea general.

CP ar trebui s creasc cu 3-4 secunde pe fiecare sptmn.

Pentru o mai mare precizie CP este luat imediat dupa trezire.

Scopul este de a avea diminea CP de 40 secunde timp de 6 luni.

Trei pai pentru creterea CP

Pasul 1
Respiraia complet
a. Inchide gura
b. Nu ofta-inghite
c. Respiraie calm,bland,se urmrete creterea celor 3 diametre ale cutiei
toracice
Pasul 2
Exersare apneei:

Post inspir

Post expir

Pasul 3
Exerciii fizice cu respiraie corect.(Exerciiul fizic este necesar s mreasc CP de la 20 la
40 de secunde.)

Apneea voluntar
Apneea voluntar reprezint reinerea sau suspendarea respiraiei in limitele capacitii de
voin i a rezistenei organsimului.Ea se poate face fie dup inspiraie fie dup expiraie,in
repaus sau in efort i dup efort
Apneea voluntar este un bun exerciiu pentru dezvoltarea autocontrolului.Apneea
exercit o influen favorabil asupra centrilor respiratori crora le mrete rezistena la un
coninut sczut de oxigen in sange i la creterea nivelului de dioxid de carbon.
Durata apneei crete in condiiile unui antrenament progresiv,dozat i continuu
desfurat.Dup primele incercri durata apneei crete ca rezultat al educrii voinei,a
micrilor respiratorii i a centrilor nervoi corespunztori.
Exerciiile de apnee de fac dup efectuarea in prealabil a unei expiraii riguroase,urmat
de o inspiraie ampl,fapt ce favorizeaz creterea duratei acesteia,altfel durata este sub
nivelul real al organismului.

Dispneea
Dispneea este o respiraie dificil,ingreunat;tahipneea desemneaz creterea frecvenei
respiratorii,iar bradipneea scaderea frecventei respiratorii.

Afecteaz 20-60% din vrstnici, influennd negativ calitatea vieii

Aproximativ 33% dintre vrstnici au dispnee uoar-moderat
Dispneea este un predictor negativ pentru mortalitate

Evaluarea clinico-funcional fr aparatur

Aprecierea gradului de dispnee la efort.Scala MRC (Medical Research Council)
0. dispnee la eforturi susinute
1. dispnee la mers n pas alert pe teren plat sau la urcatul unei pante uoare
2. dispneea i determin s mearg mai ncet dect persoanele de aceiai vrst (pe teren plat)
sau l oblig s se opreasc i s se odihneasc n timpul mersului n ritmul propriu
3. dispneea i determin s se opreasc dup cteva minute de mers pe teren plat
4. dispneea i mpiedic s ias din cas, apare la eforturi casnice minime (ex: la mbrcat)
Dispneea are la baza o patrundere insuficienta de O2 in esuturi sau o asimilare
(captare) insuficient de catre acestea.Toate acestea au drept consecin o scadere consecutiv
a proceselor oxidative tisulare, astfel incat va creste nivelul CO2 in sange, dispneea devenind

o reactie de adaptare a organismului la lipsa de oxigen si acumularea CO2.Subiectiv ea se

traduce prin senzaia "lipsei de aer", prin prezena contient a unui "disconfort respirator".
Tipurile de dispnee
I.

Insuficien respiratorie pulmonar poate fi o dispnee de tip obstructiv, restrictiv si

mixta.
1. Dispneea obstructiv este determinat de afeciuni obstructive ale cilor aeriene
superioare (stenoze laringiene si traheale), procese obstructive la nivelul
bronhiilor si tesutului pulmonar (astm bronsic, bronsiolite, emfizem pulmonar),
stenoze circumscrise ale arborelui bronsic, afectiuni ce evolueaza cu diminuarea
elasticitatii pulmonare (emfizem pulmonar, pneumoconioze).
2. Dispneea restrictiv apare in afeciuni respiratorii acute si cronice care
intereseaz poriuni intinse din plaman (pneumonii, bronhopneumonii,
tuberculoza personala), revarsate lichidiene pleurale abundente (pleurezii de
diferite etiologii precum si hidrotoraxul, hemotoraxul, pneumotorax spontan,
chist hidatic),precum si afectiuni care au drept urmare scderea forei de
contracie a musculaturii expiratorii cum ar fi poliomielita, miastenia gravis.
3. Dispneea mixta se caracterizeaz prin asocierea sau intricarea unor componente
din dispneea obstructiv cu elemente de dispnee restrictiv.

II.

Insuficien respiratorie de origine extrapulmonar.

Diverse afeciuni, altele decat cele pulmonare, pot evolua cu o simptomatologie care

include si dispneea.
Astfel afeciunile cardio-vasculare evolueaz cu insuficiena cardiac hemodinamic,
afectiunile miocardice, valvulare, pericarditele au printre altele ca important mod de
manifestare dispneea.

afeciunile neurologice si endocrine ce evolueaz cu tulburri ale excitabilitaii

centrului respirator (psihoze, distonii neuro-vegetative, meningoencefalita, afectiuni
vasculare cerebrale, hipertiroidie, acidoza, intoxicatii exogene, insuficienta suprarenaliana,
hiperfolicul inimii) se manifest i prin dispnee.

bolile sangelui caracterizate prin modificri care tulbur funcia de transportor al

oxigenului (anemii, hemoglobinopatii, atmosfera viciata cu CO2) evolueaz cu dispnee.

altitudinea ridicat-situaiile speciale pentru piloi,in adancime-scafandri sunt factori

care duc la scderea coninutului de oxigen al atmosferei, fapt care duce in consecin la
instalarea dispneei.

dispnee de origine cardiac-IC,FA

Din punct de vedere al ritmului respirator:

Polipneea (hiperpneea) este dispneea ce se caracterizeaza prin accelerarea

ritmului respirator,numrul respiraiilor crete de la 16-18 bti/minut la 50-60

bti/minut
Tahipneea este o respiratie rapid si superficiala foarte putin eficace.
Bradipneea const intr-o diminuare a ritmului respirator. Ea poate fi compensat
(fiziologic) la sportivi sau decompensat (patologic). Aceasta din urm poate fi o
dispnee cu inspir prelungit (in afectiunile obstructive ale cailor aeriene superioare)

sau cu expir prelungit (astm bronsic, emfizem pulmonar, bronsiolita capilara).

Respiralia neregulat este expresia unei iritaii a centrului respirator. Sunt
cunoscute trei tipuri de respiraie neregulat:
1. respiratia Cheyne-Stokes caracterizat prin alternana de polipnee
neregulat ca amplitudine, cu apnee care poate dura 10-30 de secunde.
Apare in ateroscleroza sistemica, hipertensiunea intracraniana, hemoragii
cerebrale, tumori.
2. respiratia Biot - se manifesta prin micri respiratorii intrerupte periodic de
apnee cu durata de 5-30 de secunde. Este intalnita in meningite,

septicemii, stari de agonie.

3. respiratia Kussmaul este o respiraie in patru timpi, profund, zgomotoas.
Din punct de vedere al raportului intre fazele respiratiei (inspir-expir) dispneea se
poate clasifica in:
dispneea inspiratorie (inspirul este mult prelungit), DVR
dispneea expiratorie(expirul mult prelungit), DVO
dispneea mixta (sunt afectate ambele faze ale respirariei),
dispnee de efort.

1.

Testul coversaiei i al cititului.

In timpul discuiei cu bolnavul observm atent modul n care aceasta respir,dispneea

care poate aprea,uneori chiar cianoza.La fel obserm respiraia punand pacientul s citeasc
cu glas tare un text,solicitandu-i diverse ritmuri de citit.Cu oarecare experien,acest text
permite o apreciere asupra capacitii respiratorii,a volumelor pulmonare mobilizate,a
gradului de obstrucie a cilor aeriene n expir.
2. Testul televizorului.
Obserm bolnavul sau solicitm aceast observaie unui membru al familiei,in timp ce
pacientul urmrete atent un program la televizor.In aceste momente,sau in altele in care
atenia este complet deviat de la propia respiraie,se poate constatao veritabil respiraie de
repaus influenat numai de condiiile patologice ale bolnavului i nu i de factori
psihici.Aceast respiraie d oarecum msur severitii bolii,i unele indicaii pentru
modalitile de reeducare a respiraiei.
3. Testul lumanrii.
La o distana oarecare de gur,bolnavul ine o lumanare aprins n care sufl.Cu cat
distana scade cu atat sindromul obsttructiv este mai sever.Ameliorarea acestui sindrom
permite distanarea lumanrii.
4. Testul formrii bulelor in ap
Pacientul sufl printr-un tub introdus intr-o sticl cu ap.Se sufl lent i continuu in aa
fel ca s se formeze bule intr-o suit continu.Cronometrarea duratei expirului(vizualizat prin
producerea bulelor)este un bun test al volumelor mobilizabile i al rezistentelor la
flux.nlimea apei n sticl reprezint rezistena interpus,dand posibilitatea estimrii forei
expiratorii (pasive sau active in funcie de modul n care se execut expirul).Aprecierea
acestui test n evoluia bolii i a asistenei recuperatorii este satisfctoare.
5. Perimetrul toracelui
Cu o band centrimetric obinuit se msoar circumferina toracelui n expir i inspir
maxime la baza toracelui,la mijloc i subaxilar.Se noteaz nivelele unde s-au executat

msurtorile .Evoluia acestor msurtori,mai ales in sindromurile restrictive reprezint o

apreciere indirect a ameliorrii vapacitii vitale sau a ameliorrii bolii netratate.

6. Puls i tensiune arterial

Intr in examenul de rutin obligatoriu.Tahicardia este frecventa,datorit hipoxemiei sau
insuficienei cardiace sau numai utilizrii abuzive a simpaticomimeticelor n spray-uri.Starea
psihic emoional,anxioas a bolnavilor respiratori poate fi ea singur cauz a
tahicardiei.Pulsul poate fi deci un indicator al strii bolnavului,dand i indicaii asupra
terapiei.La fel ridicarea tensiunii arteriale reprezint un pericol in plus pentru cord i trebuie
de urgen tratat.Analizarea pulsului i tensiunii arteriale ca indicatorii funcionali au mai
ales valoare n efort,dandu-ne indicaii deosebit de preioase asupra consumului de oxigen al
miocardului.
7. Examenul clinic al bolnavului
Este cel mai important nu numai pentru stabilirea diagnosticului de afeciune
respiratorie,ci i pentru aprecierea n timp a evoluiei bolii.Cianoza,datele obiective
pulmonare,cantitatea i ritmul cardiac trebuie urmrite cu atenie deoarece furnizeaz date pe
baza crora se pot face aprecieri asupra funciei cardio-repsiratorii.Ameliorarea acestor semne
clinice prin metode kinetoterapeutice denot ameliorarea funciei respiratorii.
8. Ascultaia plmanului
Realizat cu competen poate da date importante de evaluare indirect funcional.La
ascultare se pot percepe:

zgomote normale(murmur vezicular) perceput la periferia plmanului i zgomote

traheo-bronice
zgomote anormale,continue (sibilante,ronflante) i discontinue(crepitante)

Disfuncie respiratorie restrictiv (DVR)

Orice boal care lezeaz sau deregleaz un etaj al sistemului funcional cinetic
toracopulmonar,va afecta intr-o msur mai mare sau mai mic micarea,i va reduce
capacitatea ventilatorie,insttaland DVR.Exist o varietatea foarte marea a cestor boli,care,n
mare lor majoritate,nu au ca punct comun decat efectul identic asupra ventilaiei.Cu toate
acestea,n clinic rar intalnim DVR pure,de obicei asociindu-se i DVO ,realizand disfuncii
ventilatorii mixte.
Spre deosebire de disfuncia ventilatorie obstructiv (DVO),in care deficitul era
determinat de obstacolul n calea fluxului de aer prin ci,in timp ce capacitatea de ampliaie a
sistemului toracopulmonar era normal,n disfuncie ventilatorie restrictiv(DVR) este
afectat tocami aceast ampliaie maxim a sistemului,cile aeriene fiind libere.Deci in
DVR,testele rezistenei la flux vor fi teoretic normale ( de exemplu VEMS) in timp ce
volumul maxim mobilizat (CV)va fi mai mic decat valoarea standard.De asemenea ,din
acelai motiv,va scdea i (ventilaia maxim)Vmx denotand o diminuare a capacitii
cinematice a sistemului toracopulmonar (Vmx este sczut i in sindromul obstructiv )

Boli ale DVR

I.

Factori ce limiteaz expansiunea toracic:

Tulburri neuro-musculare din traumatismele cranio-cerebrale,leziuni vasculare
cerebrale,nevralgii intercostale,afeciuni musculare (neurastenia);
Tulburri ale mecanicii toracelui cifoscolioza,fracturi ale toracelui,spondilit
anchilozant:
Procese
intra-abdominale

II.

care

limiteaz

micarea

diafragmului,tumori

abdominale,ascit,operaii pe abdomen.
Factori ce limiteaz expansiunea plmanilor:
Procese pleurale (plerezii,pnemotorax);
Procese cardio-pericardice (pericardite,hipertrofii cardiace);
Afectarea esutului elastic pulmonar (pneumonii difuze,staz pulmonar);

 Suprimarea
III.

IV.

de

esut

pulmonar

funcional:tuberculoz,pneumonii,rezecii

pulmonare,tumori benigne sau maligne pulmonare.

Boli care scad fora motorie a sistemului toraco-pulmonar:
Intoxicaii cu morfin,barbituri,etc
Traumatisme cranio-cerebrale;
Come;
Hemiplegia;
Paralizia nervului frenic;
Nevralgii ale nervilor intercostali;
Poliomelita.
Boli care supraincarc mecanic sistemul toraco-pulmonar:
Cifoscolioza
Spondilit ankilopoetic
Obezitatea
Pahipleurita
Fibrozele pulmonare
Sunt cele mai frecvente dar nu i cele mai grave determinand o hiperapnee cronic i

foarte rar acut.Bolile din acest grup reprezint o indica i e absolut pentru kinetoterapie.

1.Cifoscolioza
Inc de pe vremea lui Hipocrate se cunotea faptul c diformiunile cutiei toracice duc la
instalarea insuficienei cardio-respiratorii care este condiionat de gravitatea ,sediul,vechimea
deformaiei,prezena rigiditaii toracice.Efectuarea testelor funcionale respiratorii indic
prezena DVR prin parametrii:

Scderea capacitii vitale-element caracteristic pentru DVR;

VEMS este normal;
Indicile Tiffeneau este normal ;
Volumul rezidual este normal sau puin crescut;
Volumul curent este sczut la 200-300 ml;
Ventilaia pe minut crete prin creterea frecvenei respiratorii.

2.Spondilita anchilozant

O anchiloz a coloanei vertebrale,precum i a articulaiilor costo-vertebrale cu

orizontalizarea coastelor i fixarea toracelui n poziie inspiratorie ,va determina apariia
treptat a DVR cu reducerea volumelor pulmonare.La subiectul cu spondilit anchilozant se
constat:
o Scderea capacitaii vitale cu 15-45 %;
o Scderea ventilaiei maxime ;
o Creterea uoar a volumului rezidual.

3.Obezitatea
Persoanele obeze au o respiraie dificil la eforturi minime,uneori chiar in repaus.Nu ne
referim la subiecii cardiaci sau pulmonari care au asociat i obezitatea,ci la persoanele
sntoase din punct de vedere cardiac sau pulmonar
Datorit faptului ca obezitatea este foarte rspandit in lumea modern ea determin la
un numr important de subieci infirmitate respiratorie.Efectele obezitii asupra funciei
respiratorii sunt complexe.Obezitatea influeneaz controlul respirator,mecanica
respiraiei,schimbul gazos i rspunsul cardio-respirator la efort.Cand ne referim la obezi,ne
referim la cei cu obezitate medie,cu exces de 30 % din greutatea ideal sau la cei cu obezitate
mai sever,cu mai mult de 70 % exces ponderal.

4.Pahipleurita
Este o sechel pleural,ce determin ingrarea pleurei,fr potenial local de evoluie i
care este considerat o afeciune ce determin o supraincrcare mecanic a sistemului toracopulmonar.Pentru a afecta sistemul toraco-pulmonar ,pahipleurita trebuie sa fie intins,s
afecteze un intreg hemitorace.De cele mai multe ori pahipleuritele sunt insoite de leziuni ale
plmnului subiacent.
Dac plmanul este sntos,funcia global respiratorie i gazele sangvine sunt normale n
repaus la majoritatea subiecilor,dar se pot decompensa la efort sau la apariia bolilor care
afecteaz cile respiratorii sau plmanul.Pahipleurita afecteaz starea funcional grbind
instalarea insuficienei respiratorii.

5.Fibroze interstiiale difuze (FID)

Aceste boli reprezint un stadiu de evoluie al multor afeciuni pulmonare ce nu au nimic

decat tendina de ingroare prin fibroz a interstiiului pulmonar
Dup etiologie FID se clasific n doua categorii:
FID de cauz cunoscut :infecii produse de bacterii,virui,parazii,aciunea
substanelor toxice,consum de medicamente,accidente;
FID de cauz necunoscut idiopatice.
Disfuncia respiratorie n FID are la baz alterarea esutului interstiial al plmanului,esut
cu important rol mecanic.Interstiiul este esutul conjnctiv care umple spaiile din jurul vaselor
i se afl n peretele alveolar.
Sclerozarea acestui esut reprezint creterea numrului de fibre de colagen prin trei
mecanisme:
Creterea numrului de celule care formeaz colagenul
Creterea sintezei colagenului de ctre aceste celule
Scderea degradrii colagenului format

Fizioptologia DVR
Agravarea acestei disfuncii se traduce prin instalarea hipoventilaiei alveolare i a
insuficienei respiratorii globale.Aceast insuficien respiratorie poate s apar pe plmanul
normal anterior,n caz de:poliomelit,cifoscolioz,pe plman patologic;pneumonii
interstiiale,tuberculoz,tumori pulmonare.
Hiperventilaie alveolar are la baz scderea VC i este determinat de 3 mecanisme:
Scderea stimulilor ventilatorii prin boli neurologice,centrale sau periferice;
Imposibilitatea mobilizrii sistemului toraco-pulmonar de ctre o musculatur
respiratorie deficient prin boli musculare:
Creterea important a travaliului respirator prin boli ale peretelui toracic sau ale
plmanului.
Hipoventilaia alveolar modific presiunea gaselor n alveole i n sange.Presiunea
oxigenului n alveole i in sange scade,in timp ce dioxidul de carbon crete.

Clinica DVR
Exist cateva elemente clinice,indiferent de boal care trebuie urmrite cu atenie la
pacienii cu DVR,semne care ne indic instalarea prin hipoventilaie a insuficienei
respiratorii (IR) specifice,adic a I.R. hipercarpneice
Instalarea I.R. poate fi brutal sau poate fi lent.Hipercapneea se manifest iniial prin
fenomene neuropsihice(de obicei la PaCO2 peste 60 mm Hg) care realizeaz encefalopatie
respiratorie.Bolnavul acuz:cefalee matinal,stare de agitaie,insomnie cu somnolen
diurn.Unii bolnavi sunt irascibili,nervoi,cu modificri de caracter.Alteori aceti pacieni sunt
obnubilai,somnoleni cu pierdere de memorie,chiar confuzie,in jurul valorii de 80
mmHg/PaCO2 anunand instalarea comei prin narcoza CO2.

Mai pot aprea semne ca:tremurturile uoare ale mainilor flapping tremor,transpiraii
abundente,hipersecreia gastric cu hiperaciditate,hipersecreie seroas bronic.la examenul
clinic se mai pot detecta hipertensiune intracranian cu edem papilar i hipertensiune
intracranian.
Hipoxemia sever (SAO@ sub 75 % ) se manifest clinic prin tahipnee cu aritmii
respiratorii mai ales nocturne(pan la Cheyne-Stokes),tahicardie,creteri ale tensiunii
arteriale,tulburri de ritm cardiac,extremitii cianotice etc.Mai sunt i semne determinate de
cordul pulmonar,conturul cordului drept,oc apexian deviat spre dreapta,edeme,modificri
EKG.

Obiective:

1. Tratarea cauzei suprancrcrii mecanice.

Precocitatea instaurrii acestui tratament are valoare de profilaxie a sindromului DVR n
aceste boli.Astfel,tratamentul intensiv (antibiotic,corticoterapic) al pleurziilor i antrenarea
ampliaiilor hemitoracelui respectiv pentru limitarea simfizrii pleurei,reduc mult sau chiar
pot evita resticia ventilatorie.Scopul metodelor de recuperare este s amelioreze deficitul
funcional mioartrokinetic al toracelui sau mcar s limiteze evoluia spre agravare.
2. Ameliorarea ventilaiei alveolare:
-prin tratarea cauzelor sindromului restrictiv-punandu-se bazele unei ventilaii
imbuntite;
-creterea expansiunii localizate-prin tehnicile de promovare a aventilaiei n diferite
segmente pulmonare (ampliaii crescute toracale sau toracoabdominale in acele regiuni cu
micri respiratorii blocate).Ameliorarea ventilaiei acestor compartimente,aflate mai ales
subiacent regiunilor toracodiafragmatice imobile,va duce la :
-rearmonizarea rapoartelor V/Q
-ameliorarea hipoxemiei.
-scderea travaliului ventilator,pentru ameliorarecostuluirespiraiei-prin creterea
volumului curent (VC) i scderea frecvenei respiratorii )FC)
-creterea randamentului pompei musculare respiratorii
-scderea chiar dispariiaoboselii musculareprin orice mijloc care va reduce
travaliul respirator.
3. Antrenamentul la efort
Pentru imbuntirea performanei musculaturii periferice,ca i a musculaturii
respiratorii,printr-o mai bun perfuzie i o cretere a capacitii de extragere a oxigenului din
sange.
4. Corectarea gazelor sanguine i restabilirea sensibilitii centrului respirator
Prin utilizarea gimnasticii respiratorii ,a reeducrii resiratorii asistate,punandu-se accentul pe
o mrire a amplitudinii VC cu scdere de ritm,utilizand n special respiraia abdominotoracal
inferioar.Respiraia cu amplitudine crescut va asigura ventilaie alveolar mai bun,cu
eliminare CO2 i va micora pericolul eventual al oxigenoterapiei.

Recuperarea kinetoterapeutic in DVR

1.kinetoterapia in bolile care suprancarc mecanic sistemul toraco-pulmonar

Toate afeciunile prezentate,cu excepia fibrozelor interstiiale difuze,produc
hipoventilaie alveolar.Aceste afeciuni evolueaz deseori in muli ani,prezentand doar DVR
fr insuficien respiratorie,deci fr hipoventilaie alveolar.
Decompensarea funcionl se poate produce treptat prin agravarea cauzei respective,dar
de multe ori decompensarea se instaleaz brusc in urma unui efort intens,a unei intervenii
chirurgicale,traumatism ,etc.
Decompensarea respiratorie cu apariia insuficienei respiratorii care inseamn scderea
presiunii arteriale a oxigenului sub 50 mm Hg i creterea presiunii arteriale a dioxidului de
carbon peste 50 mm Hg.
Conduita terapeutic a acestor afeciuni cuprinde:
1.Tratamentul cauzei supraincrcrii mecanice
Precocitatea instalrii acestui tratament are vloare de profilaxie a DVR n aceste
bol.Astefl tratamentul kinetoterapeuic,ortopedic i chirurgical inc din copilrie
scoliozei,regim hipocaloric n fazele de debut ale obezitii,tratamentul intensiv a pleurziilor
reduc mult sau chiar pot evita restricia ventilaatorie.
Chiar dac subiectul are instalat suprasolicitarea mecanic a sistemelor toraco-pulmonar
se va insista pe ameloirarea bolii de baz prin gimnastic corectoare pentru cifo-scolioz i
corectare operatorie dac e necesar,gimnastic de corectare a poziiei coloanei vertebrale n
spondilit anchilozant i regimul de slbire n obezitate.
Metoda kinetoterapiei vizeaz gimnastica,masajul i electroterapia.Scopul tuturor acestor
mijloace de recuperare este s amelioreze deficitul funcional mio-artro-kinetic al toracelui.
2.Ameliorarea ventilaiei alveolare
a) Tratarea cauzelor sindromului restrictiv care vor pune bazele ventilaiei mbuntite.
b) Creterea expansiunii localizate prin tehnici de promovare a ventilaiei n diferite
segmente pulmonare.Se realizeaz micri de amplitudine crescut toracal sau
toraco-abdominal n acele regiuni cu micri toracice limitate datorit evoluiei
afeciunii respiratorii.Astfel se pot antrena regiunea toracal superioar,axilar,medie
sau inferioar sau un heitorace intreg.Se insist pe mrirea inspirului prin poziionri
adecvate,prin cuplarea micrilor membrelor superioare sau ale trunchiului.se
realizeaz astfel deschideri regionale toracale care faciliteaz expansiunea
inspiratorie.Uneori se completeaz deschiderile cu blocarea altor regiuni car prin
compensaie se expansionez mai mult de cat normal.Aceast blocare se realizeaz
prin presiunea manual a kinetoterapeutului,prin folosirea chingilor sau mai ales prin
posturri (decubit lateral pepartea care trebuie blocat).Zonele de compensare
ventilatorie se depisteaz prin observarea atent a micrilor respiratorii sau sub
examenul radioscopic.Exerciiile de expansiune localizat sunt indicate n
cifoscolioze,sondilite,pahipeurite.n obezitate se antreneaz respiraia

abdominal.Valoarea recuperatorie a kinetoterapiei de expansiune localizat se

rsfrange n special asupra zonelor slab ventilate.Ameliorarea ventilaiilor acestor
compartimente va imbunti perfuzia la acest nivel i a amelior hipoxemia.
c) scderea travaliului respirator prin ameliorarea respiraiei.Pentru obezi scderea n
greutate rezolv acest obiectiv i prin el hipoventilaia alveolar.Ameliorarea prin
gimnastic corectoare a cifo-scoliozei va determina ameliorarea ventilaiei.Atingere
acestor obiective frecvent este foarte dificil.n aceast situaie se recomand
scderea travaliului ventilator prin scderea cerinelor de oxigen ale
musculaturii,limitand efortul fizic iar pe de alt parte reeducand respiraia.Trebuie
reinut faptul c spre deosebire de bolnavul obstructiv,subiectul restrictiv ii adapteaz
singur spontan i corectiv ritmul i amplitudinea respiratorie.Se recomand ca la
subiectul cu DVR s nu se intervin asupra parametrilor ventilatorii pentru c exist
mai multe anse de agravare a dispneei.
d) Creterea randamentului pompei musculare respiratorii. Se cunoate rolul oboselii n
instalarea hipoventilaiei.Astfel,orice mijloc prin care reducem travaliul respirator va
preveni oboseala,permiand musculaturii s menin o ventilaie
adecvat.Administrarea de oxigen cu corectarea hipoxiei,are o vaoare deosebit pentru
creterea energiei disponibil muchilor inspiratori.Se va realiza un expir cat mai
complet cu reducerea volumului abdomeno-toracic prin tonifierea peretelui
abdominal,care va ascensiona diafragmul.In acest fel fora inspiratoare va fi sczut.
3.Antrenamentul la efort
O bun perioad de timp,majoritatea bolnavilor cu DVR menin o capacitate de efort
bun.Bolnavii cu DVR sunt mai puin dispneici,comparativ cu cei obstructivi,chiar la
efort.Totui primul semn pe care-l depisteaz aceti bolnavi este dipneea de efort.treptat
plmanul nu mai poate asigura schimbul gazos n repaus,apare insuficiena respiratorie
manifest.Bolnavul suspend activitile profesionale i pe cele uzuale efectuate la
domiciliu.Aceast infirmitate respiratorie transform subiectul intr-un deficit.
Particularitile antrenamentului la efort la subiectl DVR nu constau in metodele utilizate
care sunt aceleai la subiecii cu DVO:mers,biciclet ergometric,covor rulant,ele se gsesc n
metodologia antrenamentului,deoarece la o parte din aceti pacieni desaturarea sangelui n
efort are mecanisme diferite.
Este obligatoriu s testm iniial tolerana la efortul dozat fr i cu administrarea de
oxigen.Dup testare pacienii vor fi imprii in 3 categorii:
Bolnavi care sub administrarea de oxigen au toleran la efort.La acetia,orice efort e
contraindicat pan cand diversele tratamente aplicate amelioreaz starea clinicofuncional;
Bolnavi care suport bine efortul sub oxigen chiar la eforturi mai mari de 60
Watts.Acetia pot efectua efort dozat,in trepte,incepand cu 30-40 de Watt numai sub
administrare de oxigen.Se prefer bicicleta ergometric sau covorul rulant.In afar de
acest antrenament,pacientului i se structureaz un program de terapie ocupaional cu
intensitii crescande,program care se execut fr administrare de oxigen.

 Cand bolnavul poate atinge cu uurin intensitatea de 60 Watts fr s apar

intoleran i fr administrare de oxigen .Pentru acetia modalitile de efort sunt cele
obinuite.
4.Corectarea gazelor sanguine i restabilirea sensibilitii centrului respirator.
Bolnavii cu DVR prin suraincrcare mecanic rman compensai cardio-respirator o
perioad lung de timp chiar dup ce sa instalat hipoventilaia alveolar cu afectarea moderat
a gazelor sanguine.Subiecii pot sa ii menin un echilibru funcional suficient pentru a le
asigura o viat relativ normal.Aceti bolnavi prezint insuficien respiratorie cronic prin
hipoventilaie alveolar cronic.Echilibrul lor funcional este ins destul de instabil putanduse pierde intr-un interval de timp variabil.Agravarea lent a insuficienei cronice cu pierderea
treptat a echilibrului funcional stabilizat prin mijloace compensatorii necesit recunoaterea
precoce a acestui dezechilbru i internarea subiectului n serviciul de recuperare.Internarea
acestor bolnavi va urmri:
5. Corectarea gazelor sanguine i in primul rand a dioxidului de carbon;
6. Corectarea acidozei i creterea sensibilitii controlului respirator.
Aceste obiective se realizeaz prin:
Msuri igieno dietetic:repaus la pat,regim alimentar hiposodat,bogat caloric i n
vitamine cu excepia obezilor:
Medicaie:diuretice i dup caz medicamente care cresc fora de contracie a
inimii,antibiotice,bronhodilatatoare,mucolitice;se vor evita sedativele:
Oxigenoterapia, fr a depi saturaia de oxigen de 90 % deoarece rolul hipoxemiei
ca stimul respirator nu trebuie suspendat brusc pan nu se asigur refacerea centrului
respirator:
Creterea ventilaiei alveolarea prin gimnastic respiratorie asistat de
kinetoterapeut utilizand respiraia abdominal i toracic inferioar:
Meninerea psihicului echilibrut prin psihoterapie,incurajand subiectul,explicandu-i
de ce s-a decompensat,care e rolul terapie care i se aplic,in ce mod terapia aduce
ameliorarea.

2.kinetoterapia n afeciunile care scad fora motorie a sistemului toraco-pulmonar

Aceste boli sunt incadrate in grupul bolilor neuro-musculare i cuprind afeciuni generate
de:
Tulburri cerebrale cu urmri asupra genezei comenzii ventilatorii
in:intoxicaii,come,hemoragii cerebrale;
Tulburri n conducerea acestor comenzi :poliomelit,paralizia nervului frenic,leziuni
medulare:

 Afeciuni musculare:miastenia,miotonia etc

Majoritatea acestor boli instaleaz o hipoventilaie alveolar cu insuficien respiratorie
acut cand viata bolnavului este in pericol.In acest caz atitudinea terapeutic este
unic:internarea pacientului intr-un serviciu de terapie intensiv pentru asigurarea ventilaiei
mecance.Slaba activitate muscular,iar in unele cazuri paralizia unor grupuri musculare
respiratorii determin atrofii musculare care vor permanetiza deficitul ventilator chiar i dup
ce boala de baz a fost eventual ameliorat.Evitarea acestor atrofii este o preocupare
important a kinetoterapeutului.tratamentul acestor boli necesit colaborarea intre medicul
neurolog i kinetoterapeut.

Scala Borg
Scala borg (Borg scale sau RPE = rate of perceived exertion) de percepere a efortului
reprezint un instrument valid i demn de ncredere de evaluare subiectiv a intensitii
efortului, fr ajutorul cruia nu se recomand s lucrm cu btrnii, mai cu seam n primele
sptmni/luni de activitate. Ea poate fi folosit att cnd se lucreaz individual ct i cnd se
lucreaz n grup, i permite subiecilor angrenai n efort s-i asculte corpul, s asculte ce le
spune, ce le transmite propriul organism.
Potrivit acestei scale, efortul poate fi perceput ca ncadrndu-se ntr-una dintre urmtoarele
gradaii:

Scala pp

apreciere

Scala noua

Nesemnificativ,foarte
foarte usor

0-0,5

8-9

Foarte usor

10-11-12

Usor

13

Moderat

14

Oarecum greu

15-16

Greu

5-6

17

Foarte greu

7-8-9

18-19

Foarte foarte greu

10

Se ia in considerare si rata de percepere a efortului prin folosirea scalei borg clasice(cu 20 pct)
sau modificate (cu 10 pct)

KINETOTERAPIA N AFECIUNI RESPIRATORII

In cadrul metodologiei de recuperare funcional a deficienilor recuperatori,kinetoterapia
reprezint metoda de baz,indiferent de boal,de stadiul sau tipul disfuncional.Nu numai c se
adreseaz direct celor mai importante verigi fiziopatologice ale bolii respiratorii,dar reprezint o
terapie de permanen i de domiciliu,pe care bolnavul i-o poate aplica cu succes oriunde s-ar
gsi serviciu,pe strad etc.

Relaxarea
Posturarea
Gimnastica corectoare
Gimnastica respiratorie propiu-zis sau reeducarea respiratorie
Antrenamentul la efort dozat
Educarea tusei
Educarea vorbitului
Terapia ocupaional

Posturara in kinetologia respiratorie

Posturi relaxante i facilitatorii ale respiraiei.
O respiraie corect nu se poate concepe decat dintr-o poziie relaxat,care s nu provoace
dissinergii musculare.
Postura corect pentru o respirie fiziologic cuprinde de fapt intreg corpul,deci i
capul,bazinul

membrele

inferiore.Poziia

acestora

influeneaz

coloana,musculatura

intrasegmentar,alinierea i echilibrul toracelui.Nu trebuie uitat c mai muli muschi accesori ai

respiraiei sunt in acelai timp muchii posturii ,alterarea posturii trunchiului putand duce la
tulburarea ventilaiei ,dup cum o ventilaie deficitar e va restrange asupra posturii
Exist ins o deosebire intre postura corect pentru o respira ie normal a unui subiect sntos
i postura facilitatorie a unui bolanv dispneic.Iat,spre exemplu descris postura corect in
ortostatism a unei persoane sntoase:capul drept(privirea orizontal);braele atarn simetric pe
lang corp ;trunchiul i coloana drepte in ax ,cat mai intinse-totul cat mai decontracturat
Pentru bolnavul dispneic cardiopulmonar ,mai ales in criz posturile facilitatorii sunt cu totul
altele .In ortostatism bolnavul dispneic adopt urmtoarea poziie :spatele rezemat de perete
,coloana uor cifozat,trunchiul uor aplecat in fat,umerii cazui,cu membrele superioare
atarnand inaintea corpului ,membrele inferiaore uor flectate din articulaia genunchiului
In decubit dorsal :partea rebatabil de la captul patului ridicat la 45 de grade ;capul pe o
pern mic (umerii nu sunt pe pern) ; braele in abducie de 30-40 de grade ; antebra ele stau in
sprijin pe 2 perne ;sub coapse i genunchi o pern care flecteaz uor oldurile i genunchii este
postura cea mai favorabil respiraiei ,utilizat la cei gravi bolnavi.Dac nu se poate rabata
captul patului se utilizeaz sistemul celor 5 perne n scar ,aezate una peste alta ca treptele unei
scri.
Din poziia ezand pe scaun,de remarcat este ca trunchiul sa nu se rezeme de spatarul
scaunului fiind uor aplecat inainte,prin aceast postura aplecat nainte ,prin care se scade
tensiunea n muchii abdominali ,presiunea viscerelor pe diafragm diminu,mobilitatea

diafragmului crete mrind ventilaia bazelor plmanilor -,costul ventilator scade,spaiul mort
scade,ventilaia se mut spre zona volumului expirator de rezerv.
Concomitent senzaia de dispnee diminu prin dispariia hipertoniei musculaturii inspiratorii
din zona gtului,umerilor,toracelui superior,de la aceti muchi nemaitrimiandu-se impulsuri de
tensiune inadecvat.

f. Terapia ocupaional. Desigur c exerciiile din cadrul terapiei ocupaionale

necesit cea mai complex coordonare.
Avantajul acestei metode este dublu :
orienteaz coordonarea pe o suit de gesturi binecunoscute i existente nainte de
boal ;
antreneaz direct, fr scheme intermediare teoretice, gestica cotidian a pacientului,
eventual chiar pe aceea a profesiei lui.
Terapia ocupaional, prin tipologia exerciiilor, este metoda dezvoltare a abilitii, a
schemelor n lan deschis, n special pentru membrele superioare. Se urmrete cu deosebire
realizarea tuturor tipurilor de prehensiune.
Refacerea coordonrii, controlului i echilibrului corpului i micrilor rmne un
obiectiv cu att mai necesar, cu ct perioada de imobilizare a fost mai lung sau afectarea
controlului motor mai sever.
Introducerea n programul de recuperare a exerciiilor speciale pentru acest obiectiv
nu este posibil dect dup ce s-au obinut suficiente progrese n ceea ce privete stabilitatea,
fora muscular i mobilitatea segmentelor afectate pe baza exerciiilor analitice.
Tipologia exerciiilor de refacere a controlului i coordonrii a fost tratat mai sus.
Aceste exerciii au ca trstur tehnic comun faptul c se execut din ce n ce mai repede,
viteza de execuie fiind o dovada de precizie.

1. Relaxarea
Expresia de relaxareu este astazi foarte frecvent utilizata, atit personalul medico-sanitar, cit si
de marele public, dar mai putin aplicata.
In kinetologie relaxarea trebuie sa devina un obiectiv de prima importanta, cu aplicare in toate
cele trei capitole profilaxie, terapeutica, recuperare.
Relaxarea are un dublu inteles : pe de o parte, in fiziologia musculara ea reprezinta inversul
starii de activitate a unui muschi, deci starea de repaus a lui ; pe de alta parte, in fiziologia sistemului
nervos repre zinta inversul starii de tensiune nervoasa.
Relaxarea s-ar putea defini ca fiind procesul prin care un sistem, care a fost scos din starea de
echilibru. revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru.
Relaxarea in contextul metodologic al kinetologiei capata valori mai complexe, devenind un
proces psihosomatic cu valoare terapeutica deosebita, pentru ca ea se adreseaza concomitent atit
starii de tensiune musculara crescuta, cit si starii psihice tensionate. Este incompatibila o relaxare
musculara perfecta cu starea de anxietate, dupa cum nici nu se poate obtine o relaxare psihica in
prezenta unui tonus muscular crescut. Relaxarea trebuie deci considerata ca un proces autonom,
vizind o reglare tonico-emotionala optimala.
Dar in kinetologie ne intereseaza nu numai relaxarea generala. ca mai sus, ci si relaxarile
partiale, a unui segment, a unui grup muscular sau chiar a unui muschi. Kinetoterapeutii sint mai
obisnuiti cu acest fel de relaxare, introducindu-1 dupa un grup de exercitii mai solicitante.
Aceasta asa-zisa relaxare se obtine de obicei prin incercari de contractare a unui segment, prin
miscari de scuturare sau balansare a cestuia, pozitionindu-1 ca un pendul. De asemenea, se utilizeaza
o serie de miscari ample, lente, ritmate de respiratie.
O relaxare mai generala se poate obtine cu ajutorul unor aparate relaxatoare (ciclorax, fotoliu
sau masa vibratorie etc.) metoda mult extinsa in ultimele doua decenii, avind un bun impact si
asupra starii de tensiune nervoasa.
Masajul are si el calitati miorelaxante si este utilizat atit in medicina sportiva, cit si in
kinetologia terapeutica sau de recuperare.
Amintim doar in trecere si alte metode de relaxare, cum ar fi medicatia (timoleptice, sedative,
miorelaxante, neuroleptice), aplicatiile de caldura, electroterapia.
Toate aceste metode cauta sa induca din exterior relaxarea, subiectul avind o pozitie pasiva,
motiv pentru care vorbim de o relaxare extrinseca".

In opozitie cu acest fel de relaxare este ,,relaxarea intrinseca", subiectul inducindu-si el insusi in
mod activ, relaxarea. Astazi se considera este singura capabila sa asigure inhibitia reciproca psihic muschi, realizind adevarata stare de nliniste" musculara si psihica.
Exista trei mari curente metodologice care realizeaza relaxarea intrinseca :
Curentul oriental, din care fac parte tehnicile promovate de medicina traditionala Indiana,
japoneza, iraniana toate avind de fapt o origine comuna, veche, de milenii. Se considera ca aceste
tehnici stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare, ele se deprind in timp, in luni
si chiar ani de zile, motiv pentru care ele constituie mai putin un mijloc terapeutic si mai mult unul
profilactic.
Curentul fiziologic, introdus de Edmund Jacobson si care ire la baza relaxarea progresiva pe
baza principiului de identificare kineestezica a starii de tensiune (contractie) musculara, prin antiteza
cu lipsa de contractie (relaxare). Este metoda cea mai utilizata in serviciile kinetoterapie, fiind usor
de aplicat, usor de inteles de pacienti, cu rezultate bune, incurajatoare, ce se instaleaza dupa citeva
sedinte.
Tehnica de lucru este urmatoarea : pacientul in decubit dorsal, cu capul pe o perna mica,
genunchii usor flectati, se sprijina pe un sul, membrele superioare in usoara abductie de cca 30 si
palmele pe pat ; se recomanda sa se lucreze intr-un mediu confortabil (fara zgomot sau lumina
intensa, temperatura placuta etc.).
- Prologul respirator: timp de 24 minute se respira amplu, linistit, subiectul concentrindu-se pe
dirijarea aerului (inspiratie pe nas, inspiratie pe gura). Acest prolog determina alcaloza, generatoare
de o stare euforica (dar se evita la persoanele cu tetanie latenta), fiind el insusi relaxant. In timipul
acestui prolog respirator pacientul trebuie sa-si imagineze ca in inspiratie devine usor ca un balon de
sapun care se ridica", iar in expir redevine greu, ca de plumb, ,,corpul infundindu-se in pat" simtind
cum patul impinge in sus corpul".
In salile de kinetoterapie se mai utilizeaza si alte tehnici de relaxare generala.
Astfel, E. Gindler si N. Stolzc recomanda o gimnastica colectiva relaxanta prin executarea unor
miscari absolut libere, neimpuse, din diverse pozitii, un fel de dezordine" de miscari mai mult sau
mai putin bruste, care ar crea o constientizare a echilibrului muscular si posturii corpului.
I. Parow recomanda ca pacientul sa stea in pat absolut nemiscat timp de 20 de minute, In care
interval sa nu-si urmareasca decit respiratia, care trebuie sa fie libera, nefortata, dar cu o expiratie
suierata. Treptat, s-ar instala relaxarea generala.
O alta metoda, mai rapida, o propune A. Maccagno. Pacientul, in decubit dorsal, se intinde" la
maximum posibil, cu miinile in sus pe linga cap si cu membrele inferioare de asemenea intinse. Se
relaxeaza si din nou se intinde.
Un loc aparte in tehnicile de relaxare il ocupa in ultimul timp biofeed-back-ul, tehnica prin
care se obtine relaxarea cu expunere de concomitente functionale fiziologice. Ideea de baza cste ca
pacientul insusi sa isi observe, sa-si verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. Astfel,
aplicarea de electrozi ai unui electromiograf pe citeva grupuri musculare da posibilitatea, vizual sau
acustic, pacientului sa-si aprecieze starea de tensiune musculara si sa incerce treptat relaxarea.

In I960, A. Marinacci si M. Horande au publicat primele lucrari asupra biofeed-back-ului, pe

care il numeau insa reeducarea audio-neuro- musculara", recomandind metoda pentru exercitiile de
tonificare a musculaturii slabite, sub control volitional directionat de informatiile date de SMG.
Desig-ur ca aplicarea bio-feed-back-ului necesita o aparatura adecvata, dar valoarea acestei tehnici in
reeducarea functionala analitica a mschilor, in ambele sensuri (tonifiere sau relaxare), a facut ca ea sa
ia tot mai mare amploare.
Metoda de relaxare prin tehnica bio-feed-back-ului trebuie considerata tot printre metodele
fiziologice.
Curentul psihologic preconizeaza in vederea obtinerii relaxarii tehnici de tip ..central", care
induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica, influentind insa si paratonia viscerala.
Exista mai multe motode de relaxare care se incadreaza in acest curent, dar in general ele stnt
aplicate de psihoterapeuti, si nu in salile de kinetoterapie. Cele mai cunoscute sint, fara indoiala,
autotraining-ul Shultz, terapia comportamentala, sofronizarea si altele, dar nu este cazul sa fie
descrise intr-o carte de kinetologie.

Repere bibliografice

http://www.buteykoclinic.com/test-your-breathing.php
http://ro.scribd.com/doc/254992143/CURS2 - scribd
http://www.sfatmedical.ro/Semne_si_simptome/Dispneea
http://www.medicinasportiva.ro/medicina
sportiva/articole/Batranetea_si_activitatea_fizica_scala_Borg_8.html - continuare
http://www.yoga-online.ro/respiratia/generalitati.html