TERMODINAMICĂ

Termodinamica se ocupă cu studiul fenomenelor termice, a stărilor de echilibru ale sistemelor

fizico-chimice. Pentru a caracteriza stările de echilibru, termodinamica operează cu o singură
mărime specifică - temperatura.
Transportul căldurii în organism
-Organismul uman produce căldură, care se transmite din centrul corpului spre suprafaţă iar de
aici spre mediul exterior;
-Cantitatea de căldură şi temperatura din interiorul organismului diferă de la un organ la altul;
-Căldura este transportată din locurile cu temperatura mai ridicată spre cele cu temperatura mai
scăzută prin conducţie şi convecţie;
-Conductibilitatea termică a ţesuturilor este redusă, mai ales a celor groase, astfel încât rolul
principal în transportul căldurii îl constituie sângele;
-Transmiterea căldurii prin intermediul sângelui este favorizată şi de căldura lui specifică mare,
fiind aproximativ egală cu cea a apei;
-Transmisia căldurii spre exterior se realizează prin conducţie, convecţie, radiatie şi evaporarea
apei prin transpiraţie;
-Transmiterea căldurii prin conducţie, convecţie şi radiatie reprezintă aproximativ 70 – 80 % din
totalul căldurii transmise mediului exterior, iar prin evaporare se cedează 20 – 30 % din aceasta;
-În condiţii de efort fizic, pierderea de căldură prin evaporare este de 60–70 % din totalul
căldurii. În cazul muncilor fizice grele, corpul poate pierde 4 –12 l apă prin evaporare, ceea
ce reprezintă o cedare considerabilă de căldură.
Măsurarea temperaturii
În funcţie de starea corpurilor, căldura se propagă diferit:
- în solide, se propagă prin conductie - conductibilitate trecand de la un strat de molecule la cel
vecin, ca nişte lame elementare;
- în lichide, se propagă prin convecţie adică prin curenţi de lichid;
- în gaze, se propagă şi prin convecţie (curenti de aer) şi prin radiaţie.
Cand se măreşte energia termică a unui corp, acesta poate suferi unele transformări: modificări
de volum, schimbări ale stării se agregare, transformări chimice. Temperatura reprezintă nivelul
termic al unui corp, adică starea sa de încălzire sau răcire. Pentru măsurarea nivelului termic se
folosesc aparate numite termometre iar unitatea de măsură este gradul.
Temperatura corpului omenesc
-Se măsoară cu ajutorul termometrului medical, care are drept corp termometric mercurul.
La încălzire, mercurul din rezervor dilatandu-se prin energia termică căpătată, trece în capilar.
Temperatura se ia în axilă de cele mai multe ori, se ţine 8-10 min şi se citeşte indicaţia.
Temperatura se mai poate lua bucal, rectal sau vaginal.
Alte tipuri de termometre:
-Termometrele digitale - nu trebuie scuturate, nu se sparg şi anunţă printr-un semnal acustic
atunci când au măsurat temperatura, în mai puţin de un minut. Uneori, termometrele digitale nu
sunt bine calibrate şi pot exista variaţii de temperatură.
-Termometrul Digital cu Infraroșu pentru Frunte sau Auricular - măsoara temperatura în 2
secunde, fără a necesita contact direct.
În mod normal valorile medii sunt 37 axilar şi 37,5 rectal. La copii nou născuţi, temperatura este
mai mare dar coboară la normal după cateva zile.
Temperatura este influenţată de activitatea musculară şi nervoasă, de temperatura exterioară,
de stari fiziologice, etc. În mod normal corpul omenesc îşi poate menţine temperatura aproape
constantă, chiar dacă mediul ambiant are o temperatură variabilă, aceasta fiind realizată cu
ajutorul unor mecanisme fiziologice termoreglatoare.
Termoreglarea
Căldura este rezultanta echilibrului dintre procesul de producere a energiei termice în organism
şi pierderile de căldură.
Termoreglarea se realizează prin:
- reglarea producerii de căldură;
- reglarea pierderii de căldură.
Aceste două procese se desfăşoară după rapotrul dintre temperatura organismului şi cea a
mediului extern:
-cand în mediul extern temperatura este apropiată de cea corpului, pierderile de căldură se
compensează prin furnizarea de căldură de către arderile din organism;
-în mediile cu temperatură scăzută, organismul luptă împotriva frigului prin: prin intensificarea
combustiilor (arderilor) pentru producerea de căldură. Sunt indicate hainele călduroase pentru
evitarea pierderii de caldura.
-cand temperatura externă este mare, organismul luptă prin procese de evaporare a apei
(transpiraţie).

Principiile termodinamicii
Principiul I
Cantitatea de căldură schimbată de un sistem cu exteriorul în cursul unei
transformări între două stări se regăseşte, pe e o parte în lucrul mecanic realizat şi, pe de
altă parte, în variaţia energiei interne a sistemului. Acesta reprezintă principiul conservarii
energiei în cursul transformării de stare.
Principiul conservării energiei este valabil în toate procesele, inclusiv în cazul sistemelor vii.
Sursa principală de energie în organism o reprezintă procesele de degradare (metabolizare)
a substanţelor alimentare, care duc la producerea de energie in organism. Cedarea de energie de
către organism se face sub formă de lucru mecanic, căldură, energie depozitata in rezerve.
Bilantul energetic conform Principiului I:
Energia preluată din mediu = lucrul mecanic efectuat + căldura degajată + energia depozitată în
rezevele organismului.
Principiul II
Indică sensul unui proces termodinamic natural - trecerea căldurii
de la un corp cu o anumită temperatură la altul cu o temperatură
inferioară. Este un proces ireversibil.
Există mai multe formulări ale principiului II. În varianta care indică sensul
spontan al desfăşurării proceselor termodinamice, principiul II se numeşte
principiul creşterii entropiei. Conform acestei variante, procesele
ireversibile care se desfăşoară spontan în sistemele termodinamice
izolate au acel sens care duce la creşterea entropiei. (Entropia este
un parametru de stare care măsoară gradul de dezordine a unui sistem
termodinamic).
Principiul III
Entropia unui sistem tinde spre o valoare constantă atunci când
temperatura se apropie de zero absolut. Pe măsură ce sistemul se apropie
de zero absolut, agitaţia termică se reduce şi sistemul tinde să devină ordonat.