HIDROTERMOTERAPIA

Hidrotermoterapia este o procedura terapeutica ce

foloseste ca agent apa calda.

Se folosesc: - apa simpla de retea;

- ape minerale cu diferite compozitii chimice;

- ape simple de retea imbogatite cu saruri, extracte de plante, namoluri

Termoterapia (terapia prin caldura) este o metoda

terapeutica organismului. foarte In valoroasa, general cu efecte blanda multiple este asupra sedativa,

caldura

decontracturanta, relaxanta.
Daca la aceste efecte adaugam efectul apei

(miscarile mai usor de realizat, senzatia placuta din vana sau

bazin si uneori ale compozitiei chimice a apei) obtinem

adevarata valoare a hidrotermoterapiei. Proprietatile apei:

participa la procesul de termoreglare a organismului;

conductibilitate calorica crescuta capacitatea de a transmite caldura

APELE TERMALE
- cele care au o temperatura >20 independent de continutul mineral; - temperatura intre 20-31 C = hipotermale - temperatura intre 32-38 C = termale - temperatura >38 = hipertermale. Efectele caldurii: vasodilatator. antialgic, C,

decontracturant,

Apele minerale folosite in terapia balneara a

reumatismului degenerativ sunt:

ape termale oligominerale; ape sarate: concentrate, iodurate, sulfuroase; ape sulfuroase termale.

Efectele caldurii:

antialgic; decontracturant; Vasodilatator In bai scade contractura musculara la

temperaturi superioare zonei de indiferenta:

34-36C pentru apa dulce

32-34C pentru ape carbogazoase

38C pentru namol

BAZELE FIZIOLOGICE ALE TERMOREGLARII

Hidrotermoterapia cuprinde o serie de proceduri care folosesc

apa calda sau rece, cu adaosuri de substante chimice sau gaze,

precum si aplicatii de cald sau rece prin diferite mijloace: aburi, aer cald sau alte substante ca parafina, namol, sau amestecul lor la care se pot adauga si factori mecanici: frictiuni, kinetoterapie.

Din punct de vedere al reglarii termice, organismul uman cunoaste trei modalitati de adaptare: - compartimentul termoreglator imbracaminte, adapostirea; - termoreglarea chimica modificare schimburilor metabolice: termogeneza tremuranda si netremuranda si termoliza; - termoreglarea fizica: impotriva recelui cresterea capacitatii de izolare a partilor superficiale. impotriva caldurii: cresterea transferului de caldura prin straturile superficiale ale corpului

Din punct de vedere al functiei de termoreglare a organismului au fost descoperite doua zone: - o zona centrala creier, cord, ficat, rinichi rol in producerea caldurii - o zona periferica invelisul exterior al corpului, tesutul subcutanat si membrele.

Sunt 4 cai ce permit schimburile de caldura intre organism si mediu: - conductie transmitere de caldura prin contact direct; - convectie transmitere prin apa, aer; - iradiatie cea mai mare pierdere de caldura la cheltuieli de energie 2600 Kcal/224 h se pierd prin iradiatie 1200 Kcal (imbracat) sau 1800 Kcal (dezbracat) - evaporare prin sudoratie, evaporare la nivel respirator.

TERMOGENEZA
Proces care are loc in toate celulele, caldura fiind forma de manifestare a energiei rezultate prin oxidarea glucidelor si lipidelor. Cea mai intensa termogeneza in ficat; In timpul efortului caldura generata de muschiul striat (prin contractie) 75% din energie se transforma in caldura. Daca temperatura corpului scade cu 0,6 C apare frisonul. Ce este frisonul?

TERMOLIZA
Proces fiziologic prin care organismul cedeaza mediului ambiant surplusul de caldura; evaporarea transpiratiei la suprafata corpului printr-o serie de procese fiziologice.

DE RETINUT:
in eforturi intense temperatura corpului creste cu 2-3 C. din caldura se pierde prin transpiratie prin radiatii si convectii Cresterea temperaturii corporale creste performantele cu 5%.

SCHIMBURI DE CALDURA ORGANISMMEDIU. RAPORTUL TERMIC INTRE ZONACENTR ALA SI CEA PERIFERICA.
Din punct de vedere al termoreglarii, descriem doua zone sau
segmente:

zona centrala sau nucleul care are temperatura aproape constant

37C

zona periferica sau coaja" a carui temperatura variaza intre 3435C Diferenta de temperatura intre zona centrala si zona periferica

se numeste gradient intern de caldura sau gradient termic interior si este de aproximativ 2-3 grade.

Diferenta de temperatura intre zona periferica si mediul ambiant se numeste gradient termic extern. In conditii de confort termic, gradientul termic extern este de aproximativ 9-11C; Datorita gradientului intern, caldura este transportata spre zona periferica, unde, datorita gradientului termic extern, este eliminata in mediul ambient.

Functiile zonei centrale

Determinarea temperaturii centrale se face cel ma i bine sublingual, avand valori normale de 37-37,5C. Zona centrala = producator de caldura.

Echilibrarea temperaturii producatoare se face prin:

intre

organele

conductie contact direct; convectie circulatia sangelui unde temperatura nu se transmite transversal ci longiudinal, amestecandu-se in cordul drept si pulmon si abia in circulatia periferica se uniformizeaza.