Curs III. <Termoterapia.

Aplicatiile de caldura si rece >

Scop
Definirea rolului termoterapiei n cadrul kinetoterapiei
Obiective operaionale
Dup ce va studia aceast unitate de curs, studenii vor putea s rspund la urmtoarele
ntrebri:
Ce anume presupune termoterapia;
Care sunt efectele termoterapiei asupra organismului;
Care sunt metodele de aplicare ale termoterapiei;
Care sunt efectele benefice i eventual efectele negative ce pot surveni n
timpul tratamentului.



3.1.<Aplicatiile de caldura si rece>


Modul de aciune al agenilor fizici asupra organismului uman trebuie interpretat
i evaluat pornind de la cunoaterea i nelegerea noiunilor fundamentale de
electrofiziologie a esuturilor neuromusculare, lund n consideraie faptul c orice agent
aplicat asupra organismului viu constituie un stimul care provoac o reacie tisular.
Exist dou categorii de stimuli fundamental deosebii:
stimulii naturali sau adecvai(din care fac parte schimbrile ce au loc la
nivelul terminaiilor nervoase, la nivelul sinapselor sau prin intermediul
receptorilor care pot declana impulsuri nervoase);
stimulii artificiali sau inadecvai(presiunea, lovirea, lumina, sunetul,
stimulii termici, stimulii electrici; aceti stimuli ocup un loc aparte,
datorit faptului c ating direct potenialul membranelor celulare,
intereseaz numeroi receptori i provoac reacii analoge celor obinute
cu excitani specifici).

Aplicarea termoterapiei stimuleaza procesele de termoreglare ale organismului
uman in vederea mentinerii homeostaziei mediului intern.
3.2.< Prezentare, clasificari, reguli de aplicare, obiective >

Prezentare, clasificari.
In ceea ce priveste vectorul aplicat, procedurile de termoterapie se pot clasifica
dupa cum urmeaza:
Procedurile umede (hidrotermoterapia), care utilizeaza apa drept vehicul,
agent sau vector termic. Acestea reprezinta cea mai mare parte a
termoterapiei si se prezinta sub forma de comprese, impachetari, bai,
dusuri etc.
Procedurile uscate utilizeaza vectori care prezinta o conductibilitate
termica mai mica decat a apei, si anume parafina, namolul, aerul, lumina,
nisipul.
In functie de gradul de penetrare in tesuturi al energiei calorice, sunt descrise doua
tipuri de termoterapie:
Termoterapia profunda (diatermia, care prezinta efect caloric pana la 3,5-7
cm).
Termoterapia superficiala (aplicatiile de parafina, lampile de lumina,
impachetarile, aplicatiile de comprese).
Acest tip de clasificare tine cont de faptul ca se poate realiza o conversie a altor
forme de energie in caldura, asa numita termoterapie de conversie, cum sunt RIR,
curentul electric de inalta frecventa sau ultrasunetele.
In privinta suprafetei pe care se aplica procedura de termoterapie, clasificarea
cuprinde:
Proceduri locale, aplicate pe suprafete limitate ale corpului, si anume
compresele, cataplasmele, baile sau afuziunile locale.
Proceduri partiale, aplicate pe suprafete mai extinse ale corpului sau pe un
hemicorp, si anume impachetari, bai partiale, aplicatii partiale de parafina,
bai alternante.
Proceduri generale, aplicate pe toata suprafata corpului, precum baia
generala, impachetari generale, afuziuni generale.
Referitor la temperatura utilizata in cadrul procedurii de termoterapie, se poate
vorbi despre:
Proceduri de crioterapie, ce utilizeaza agentul termic cu o temperatura
aflata sub 0C.
Proceduri reci, clasificate la randul lor in proceduri reci propriu-zise, cu
temperaturi de pana la 20C si proceduri racoroase, cu temperaturi de pana
la 32C.
Proceduri calde, cu temperaturi cuprinse intre 36-45C, reprezentate de
baile calde, cu temperaturi cuprinse intre 36-37C, baile hiperterme, cu
temperaturi cuprinse intre 38-39C si baile intens hiperterme, cu
temperaturi de peste 40C.
Proceduri de termoterapie propriu-zisa, care utilizeaza temperaturi
cuprinse intre 45-80-100C, incluzand aplicatiile de parafina, de namol
sau nisip, baile de lumina, sauna.
Proceduri alternante, cu aplicatii alternative de cald si rece, vizand, in
principal, stimularea circulatiei locoregionale. Procedurile sunt multiple,
pot fi locale, partiale sau generale, utilizand diferite valori de temperatura
ale vectorului termic (sauna, izvoare calde, dusuri reci, baie de namol).
Proceduri ascendente, la care temperatura vectorului termic este crescuta
progresiv, cu rolul de calire a organismului.
Proceduri de terapie contrastanta (efectele sunt datorate reflexului
hiperemic, ce apare la expunerea alternativa a organismului sau a unor
segmente la agentul termic cald si rece, in cadrul unei singure proceduri,
precum baia sau dusul, de exemplu). Baia contrastanta este utila, in special
in programele terapeutice ale poliartritei reumatoide si in distrofia reflexa
simpatica sau algoneurodistrofia.
Reguli de aplicare a termoterapiei.
Aplicarea procedurilor de termoterapie se supune unor reguli generale,
fundamentate experimental si stiintific, dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza:
Orice prescriere a unei proceduri de termoterapie este obligatoriu
precedata de un examen clinic complet, pentru a se depista si diagnostica
eventualele leziuni tegumentare, bolile infecto-contagioase intercurente,
afectiunile cardiovasculare, sau respiratorii, endocrino-metabolice,
neoplazia etc.
Termoterapia se aplica la minimum 30 minute postprandial.
Procedurile generale se recomanda sa se aplice dimineata.
Procedurile succesive de termoterapie necesita respectarea unui interval de
timp liber (2 ore) intre ele.
Numarul de aplicatii zilnice, recomandate unui pacient trebuie sa fie
limitat.
Eforturile fizice exagerate, perioadele de stress sau insomnie, alte afectiuni
precum cele de tip colicativ etc, contraindica aplicarea procedurilor de
termoterapie.
Procedurile de termoterapie generala seintrerup pe perioada ciclului
menstrual.
Pacientul isi va goli vezica urinara si intestinul inainte de aplicarea
procedurilor.Aplicarea unor excitanti mai puternici necesita avizul
medicului specialist.
Pacientilor cu tulburari circulatorii periferice, aplicarea procedurilor reci
se face dupa o incalzire prealabila.
Procedurile calde prelungite sau intens hiperterme sunt urmate de o
perioada de racire, in vederea combaterii atoniei vasculare periferice.
Medicul specialist stabileste parametrii de temperatura, durata a
procedurii, intensitate, topografie cutanata etc, indicatii ce trebuie
respectate
Pacientul este supravegheat pe tot parcursul procedurii iar aplicatia se
intrerupe la aparitia oricaror manifestari de intoleranta aparute, pentru
prevenirea accidentelor.
Obiectivele termoterapiei se definesc in legatura cu mecanismele sale de
actiune. Ele vizeaza:
Reechilibrarea verigilor fiziologice ale termoreglarii,
Interceptarea verigilor fiziopatologice implicate in afectiunile localizate, in
special la nivelul aparatului locomotor,
Modularea reactivitatii organismului la mediu prin cresterea capacitatii de
aparare imunitara specifica si nespecifica a acestuia,
Cresterea capacitatii de adaptare a organismului la variatiile termice ale
mediului.
Factorul termic actioneaza la nivelul aplicatiei, deci locoregional, cat si la nivelul
intregului organism.
Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia se afla, dupa cum
aratam, in legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece).
Aceasta este caracterizata prin reactia dermovasculara, modificarea frecventei cardiace, a
frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului la aplicarea
stimulului.

3.3.<Efecte, contraindicaii majore>
Efectele aplicatiei locoregionale a factorului termic (cald-rece) sunt:
Miorelaxant-antispastic,
Analgezic,
Vasculoactiv-hiperemic, antiinflamator-resorbtiv,
Biotrofic prin modularea proceselor metabolice,
Modularea elasticitatii tesutului conjunctiv.
Efectele generale ale aplicatiei factorului termic sunt:
Cresterea performantelor aparatului NMAK (neuromioartrokinetic) la
nivelul tuturor structurilor sale componente, prin cresterea debitului
circulator, cresterea elasticitatii fibrelor musculare si a eficientei
contractiei musculare si ameliorarea elasticitatii colagenului apartinand
tesutului conjunctiv,
Inducerea efectului vasoactiv superficial si de profunzime,
Antrenarea mecanismelor de termoreglare (pe calea termoterapiei cu
factori contrastanti cald-rece),
Inducerea efectului analgezic (pe cale directa, cu scaderea sensibilitatii si
excitabilitatii fusurilor neuromusculare si prin mecanismul controlului
portii, cat si indirect, prin modularea circulatiei, efectul mioralaxant-
decontracturant si antiinflmator, secundar).
Contraindicatiile majore ale termoterapiei, regasite si in literatura de
specialitate, sunt:
Sindromul inflamator acut,
Hemoragia acuta,
Sindromul ischemic acut,
Discraziile sanguine,
Tulburarile de sensibilitate,
Leziunile tegumentare,
Neoplaziile.

3.4.<Proceduri umede. Metodologia de aplicare >

Metodologia aplicatiilor de termoterapie (proceduri umede sau
hidrotermoterapia)
Principalele aplicatii de termoterapie (proceduri umede) sunt compresele,
cataplasmele, hidrofoarele, impachetarile, frictiunile, perierile, spalarile, afuziunile,
dusurile, baile.
Compresele reci
Compresele reci sunt indicate in procesele inflamatorii sau dureroase acute iar
cele calde se aplica in procesele subacute sau cronice. Compresele sunt cele mai simple
proceduri de termoterapie, ele constand in aplicarea pe diferite regiuni ale corpului a unor
bucati textile, de dimensiuni variate, inmuiate in apa aflata la temperaturi diferite. In
functie de temperatura, compresele sunt reci, calde, alternante, stimulante si cu aburi. Ele
pot fi aplicate pe extremitatea cefalica, regiunea cervicala, abdomen, torace posterior,
regiunea peri si subombilicala, membre superioare si inferioare. Ca reguli generale,
compresa trebuie sa fie bine intinsa pe suprafata tegumentului, stoarsa, sa nu jeneze
circulatia locoregionala, tegumentele se nu prezinte leziuni sau semnele vreunei suferinte.
Compresele reci se inmoaie in apa rece iar pentru mentinerea temperaturii
constante se schimba din 5 in 5 minute sau se combina cu punga cu gheata, aplicatia
variind intre 20-60 minute. Efectele urmarite sunt: antitermic, antispastic, antihemoragic,
antiinflamator, antialgic.
Compresele calde se inmoaie in apa la temperatura de 38-43C sau de 45-55C
(cele fierbinti), se aplica acoperite, pentru a li se mentine temperatura constanta, durata
procedurii fiind de 20-60-90 minute. Efectele urmarite sunt: antispastic, analgezic,
hiperemiant, resorbtiv (util in inflamatiile cronice).
Compresele alternante recurg la aplicarea unei comprese calde, de 40-50C, timp
de 2-3 minute, urmata de o compresa rece, de 12-16C, cu o durata de 30 secunde-1
minut, de 5-6 ori. Se incepe cu compresa calda si se sfarseste cu cea rece. Efectele
urmarite constau in stimularea circulatiei sanguine si a sistemului neuromuscular.
Compresele stimulante sau Priessnitz necesita doua bucati textile, una mai mica,
udata cu apa la temperatura camerei, stoarsa bine si aplicata pe zona interesata, cealalta
compresa este uscata si se aplica peste prima, depasind-o cu 2-3 cm in dimensiune.
Durata procedurii este de 2-6-12 ore. Efectele aplicatiei constau in stimularea proceselor
biologice nervoase si circulatorii locale, fiind utile si in suferintele cronice, stimuland
capacitatea de aparare si metabolismul local.
Compresele cu aburi constau in aplicarea locala a unei textile uscate, peste care se
aseaza o bucata de textila inmuiata in apa fierbinte, la 60-70C, bine stoarsa, peste
aceasta aplicandu-se o a treia textila, uscata. Durata procedurii este de 20-60 minute.
Efectele acestei proceduri sunt resorbtiv, analgezic, antispastic.
Compresele cu diferite substante, cum ar fi alcoolul, sulfatul de magneziu, solutie
burov, actioneaza prin factorul chimic aplicat, efectul urmarit fiind acela de scadere a
edemului si inflamatiei locale.
Cataplasmele
Cataplasmele constau in aplicarea la nivelul tegumentului, in scop terapeutic, a
unor substante organice sau anorganice, aflate la temperaturi diferite. Acestea pot fi
umede sau uscate, calde sau reci, frecvent utilizate fiind cele umede si calde.
Cataplasmele umede utilizeaza plante medicinale sau diferite substante care
capata, prin amestecare cu apa calda, un aspect pastos. Amestecul se introduce intr-un
saculet sau se aseaza intre doua bucati de textile si se aplica pe zona de tratat, apoi se
acopera cu o bucata de textila mai groasa, pentru a impiedica racirea. Se mentine 20-30
minute sau pana cand apare o senzatie de disconfort. Cele mai des folosite cataplasme
sunt cele cu paine, tarate, seminte de in, faina de grau, orz, ovaz, porumb, musetel, menta,
nalba, mustar, hrean.
Cataplasmele uscate utilizeaza tarate de grau, de secara, de porumb, sare, nisip,
care se incalzesc in prealabil la o temperatura suportabila, se intriduc intr-un saculet si se
aseaza in stare uscata pe zona de tratat.
Efectele termic si chimic al aplicarii de cataplasme conduc la hiperemie, resorbtie,
antispasticitate, analgezie. Cele mai frecvente indicatii ale aplicarii de cataplasme sunt:
afectiunile reumatismale subacute sau cronice, degenerative sau inflamatorii, afectiunile
tesutului moale, nevralgiile, suferintele colicative abdominale, contracturile musculare.
Impachetarile sunt proceduri de termoterapie care constau in impachetarea unei
parti a corpului sau chiar a corpului in intregime intr-un cearceaf, in parafina, nisip sau
namol, peste care se aplica un cearceaf sau o patura uscata. Impachetarile umede
utilizeaza temperaturi de 18-20C, durata unei impachetari este de 60-80 minute iar dupa
procedura se recomanda aplicarea unei scurte proceduri de racire (baie, dus, spalare), ca
dupa oricare alta procedura hipertermica. Modul de actiune al impachetarilor se bazeaza
pe actiunea factorului termic la nivelul intregului organism si se desfasoara pe parcursul a
trei faze, de excitatie (vasoconstrictie urmata de vasodilatatie, faza durand 15-20 minute,
cu efect tonic asupra organismului), de vasodilatatie (ce continua vasodilatatia primei
faze obtinandu-se efect sedativ) si faza de ascumulare termica in care sunt stimulate
mecanismele termolizei, inclusiv procesul sudoratiei (dureaza pana la 50 minute).
Indicatiile impachetarilor umede variaza in functie de durata:
Cele scurte, de 10-15 minute sunt indicate la pacientii febrili, prin efectul
antitermic, celor astenici, depresivi, prin efectul tonic si pacientilor
dismetabolici deoarece stimuleaza arderile.
Cele de durata medie, de 20-50 minute, sunt indicate in nevroze, stari
anxioase, surmenaj, celor cu tulburari de termoreglare.
Cele prelungite, de 60-90 minute, se recomanda pacientilor cu tulburari
metabolice, obezi, gutosi sau in anumite intoxicatii cronice.
Impachetarile umede sunt contraindicate pacientilor cu boli cardiovasculare,
HTA, celor cu suferinte cronice decompensate, in bolile dermatologice.
Impachetarile uscate partiale sau complete se realizeaza cu o textila uscata,
dureaza 90 minute, reprezinta o procedura hiperterma, ce urmareste stimularea intensa a
termolizei si a sudoratiei. Deoarece principalul lor efect este de accelerare a proceselor
metabolice, se indica in hipotiroidie, obezitate, hiperuricemie, intoxicatii cronice, bolile
reumatismale cronice. Contraindicatiile impachetarilor uscate sunt reprezentate de bolile
cardiovesculare, afectiunile cronice decompensate, starile debile sau casectizante, starile
febrile, boli de piele.
Frictiunile sunt proceduri de termoterapie care utilizeaza in scop terapeutic, atat
factorul termic, cat si cel mecanic. Frictiunile pot fi fi reci sau alternante, partiale sau
complete. Modul de realizare consta in manevre de masaj de tip frictiune, altfel spus,
miscari executate cu fermitate la nivelul zonei de tratat care se acopera la inceput cu un
prosop inmuiat in apa rece, la 18-20C, apoi cu un cearceaf uscat si in fianal, cu o textila
groasa uscata, patura. Frictiunile alternante utilizeaza initial un prosop inmuiat in apa
calda, la 38-40C, apoi unul inmuiat in apa rece, la 18-20C, urmand apoi pasii
metodologici deja mentionati. Aplicarea frictiunilor conduce la o activare cardiaca, a
metabolismului, excitatie a sistemului nervos, tonifierea aparatului NMAK
(neuromioartrokinetic), avand si actiune sedativa generala, cu reglarea tulburarilor de
somn. In urma aplicatiei complete, initial se produce o reactie de vasoconstrictie, urmata
de faza de vasodilatatie (raspuns in cadrul reactiei dermovasculare, cat si la factorul
mecanic). Frictiunile partiale sunt indicate in surmenaj, astenie, tulburari ale circulatiei
periferice, afectiuni degenerative sau posttraumaice ale aparatului locomotor. Procedura
completa este utila in tulburarile metabolice, obezitate, tulburari ale functiei tiroidiene,
stari depresive. Contraindicatiile procedurii sunt reprezentate de bolile cardiovasculare,
aterosceroza, afectiunile febrile, bolile cronice decompensate, starile casectice.
Perierile
Perierile reprezinta o procedura al carei efect se bazeaza pe factorul mecanic
aplicat cu ajutorul unei perii, principala sa actiune fiind asupra circulatiei periferice. Se
clasifica in uscate sau umede si pot fi complete sau partiale. Tehnica de aplicare
presupune pentru perierile complete o anumita succesiune, incepandu-se cu gamba
stanga, continuandu-se cu piciorul si glezna, apoi cu coapsa stanga. Se continua cu
membrul inferior drept, apoi cu membrele superioare stang si drept, regiunea cervicala,
centura scapulara, si toracele posterior, abdomenul. La nivelul coloanei vertebrale
miscarile sunt longitudinale, la nivelul cutiei toracice se fac miscari de-a lungul coastelor,
din spate in fata iar la nivelul abdomenului se executa miscari circulare. Perierile umede
sunt proceduri alternante, asociind si apa. Durata unei perieri este cuprinsa intre 15-45
minute. Efectele perierilor se manifesta asupra circulatiei periferice (determina
vasodilatatie), au efect stimulant asupra sistemului nervos, cat si efect de stimulare a
termoreglarii si a metabolismului. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de: tulburarile
de circulatie periferica, tulburarile de termoreglare, obezitatea, hipotiroidismul,
sedentarismul si sindromul de deconditionare fizica, sindromul asteno-depresiv,
sindromul fibromialgic, si cele miofasciale.
Contraindicatiile perierilor constau in: arteriopatiile obliterante ale membrelor
inferioare, boala varicoasa, starile si bolile febrile, afectiunile cronice ale organelor in
faza de decompensare, ateroscleroza, HTA.
Spalarile
Spalarile sunt proceduri cu mod de actiune si indicatii asemanatoare frictiunilor,
dar mai blande, data fiind intensitatea mult mai mica a factorului mecanic. Se clasifica in
functie de temperatura in reci, calde si alternante si pot fi partiale sau complete.
Procedura se efectueaza prin spalarea regiunii interesate cu un prosop inmuiat in apa la
temperatura prescrisa. Indicatiile se refera la starile de convalescenta, dupa unele stari
frebrile sau dupa aplicatii termice.
Afuziunile
Afuziunile reprezinta proceduri prin care se proiecteaza o coloana de apa, fara
presiune asupra corpului, foarte aproape de tegument, pana la aparitia reactiei
dermovasculare. Procedura poate fi rece sau alternanta si completa sau partiala. Efectul
este de reglare generala a echilibrului termic, a metabolismului si de calire a
organismului. Indicatiile afuziunilor sunt reprezentate de tulburarile circulatorii
periferice, hipotoniile musculare, starile depresive sau de suprasolicitare si surmenaj,
statusul post aplicatii termice intense. Contraindicatiile afuziunilor sunt suferintele
inflamatorii acute si subacute ale organelor din micul bazin, metroragiile, afectiunile
inflamatorii acute sau subacute ale organelor abdominale.
Dusurile
Dusurile sunt proceduri de termoterapie constand in aplicarea asupra corpului a
apei, aburilor sau aerului cald cu temperaturi si presiuni diferite, de la o anumita distanta.
Actiunea dusurilor se bazeaza pe factorii termic si mecanic iar in functie de temperatura,
se impart in rece, cald, alternant, cu aburi sau cu aer cald. Exista si doua tipuri de dusuri
speciale, dusul masaj si dusul subacval.
Dusul rece (temperatura 15-20C, durata 1-3 minute) are actiune excitanta asupra
sistemului nervos, circulatiei si termoreglarii, fiind util in neurastenii, surmenaj, tulburari
metabolice si de termoreglare sau in scopul calirii organismului.
Dusul cald (38-40-45C) are actiune calmanta, relaxanta, indicatiile fiind
afectiunile inflamatorii si degenerative cronice localizate la nivelul aparatului locomotor,
stare de stress, oboseala, nevroze. Dusul alternant (dus cald 38C cu o durata de 30-40
secunde urmat de un dus rece 10-20C, cu o durata de 10-15 secunde).
Dusul cu aburi are o durata de 3-6 nminute si are efect de activare a circulatiei
periferice si resorbtiv local.
Dusul cu aer cald este insotit de masaj si are aceleasi indicatii ca si dusul cu aburi.
Dusul scotian foloseste alternanta cald (40-45C, 10-15 secunde)-rece (18-20C,
5-10 secunde), apa fiind proiectata de la o distanta de 2-4 metri si la o presiune de 1,5-2
atmosfere. Alternanta se repeta de cateva ori. Cei doi factori, cel termic si cel mecanic,
realizeaza un efect excitant asupra sistemului nervos, de tonifiere musculara, de activare
circulatorie si de crestere metabolica. Dusul scotian este indicat in obezitate,
hipotiroidism, tulburari ale circulatiei periferice, tulburari de termoreglare, constipatii,
calirea organismului.
Dusul masaj consta in aplicarea mai multor dusuri tip rozeta, cu o temperatura de
38-40C, concomitent cu manevre de masaj obisnuite, pentru 10-15 minute. Efectele
dusului masaj sunt reprezentate de hiperemia importanta ce contribuie la resorbtie si si
tonifiere locoregionala. Se indica in sechelele posttraumatice, ale aparatului locomotor,
suferintele tesuturilor moi, nevralgii, constipatie.
Dusul subacval consta in aplicarea unui jet de apa sub presiune (1-8 atmosfere),
cu o temperatura identica cu a apei din baie (37-38C), impactul cu tegumentul facandu-
se la un unghi de 35 si vertical la nivelul articulatiilor, de la o distanta de 20-30 cm,
directia de aplicare fiind in sensul circulatiei venoase. Efectele se bazeaza pe actiunea
factorilor termic si mecanic, dusul subacval fiind astfel indicat in deficitele motorii de
diferite cauze, atrofiile musculare, afectiunile posttraumatice, obezitate, hipotiroidism.
Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile cardiace sau cerebrovasculare,
ateroscleroza, HTA, tulburarile circulatorii periferice, tromboflebita, fragilitatea
vasculara, hipesensibilitatea cutanata.


Baile
Baile sunt proceduri care utilizeaza apa la diferite temperaturi si in diferite stari de
agregare, putandu-se adauga si o serie de substante cu rol terapeutic. Baile sunt proceduri
solicitante, se indica la 30 minute-2-3 ore dupa servirea mesei, in cursul diminetii, nu se
recomanda dupa efort fizic intens sau in stari de tensiune psihica, imersia se face lent,
pacientul este supravegheat iar dupa baie urmeaza o perioada de odihna. Baile pot fi
generale sau partiale. Baile generale pot fi simple: bai la temperatura de neutralitate
termica, bai reci si racoroase, bai peste temperatura de neutralitate, bai de aburi, bai de
aer cald sau pot fi bai medicinale, care contin diferite substante cu rol terapeutic (iodul,
sare, plante medicinale, bioxid de carbon, oxigen, hidrogen sulfurat). Baile partiale pot fi
si ele medicinale. Baile generale simple pot fi:
La temperatura de neutralitate termica sau indiferenta termica de 34-35C
si dureaza 10-30-60 minute, avand o actiune de tonifiere/sedare usoara.
Reci (18-22C) sau racoroase (28-32C) fiind indicate in obezitate,
hipotiroidism, diabet zaharat, dupa stari de oboseala sau intelectuala
intense, fiind contraindicate in afectiunile cardiace, nevroze, afectiuni ale
organelor interne decompensate, boli debilitante, afectiuni dermatologice
si circulatorii periferice. Exista mai multe variante ale bailor reci sau
racoroase, precum: bai de imersiune (15-18C), indicate in boli infectioase
febrile, dupa proceduri de termoterapie intensa si in stari de astenie fizica,
bai cu valuri (28-32C), avand o durata de 3-4 minute, fiind indicata in
stari de astenie, convalescenta, surmenaj, baia de jumatate (-32C),
pacientul nu intra complet in apa, asociindu-se si alte proceduri, simultane,
aplicatia devenind o metodologie terapeutica, baie cu peria (este o varianta
metodologica a aplicatiei de baza).
Cu temperaturi ce depasesc temperatura de neutralitate termica, putand fi
bai calde (36-37C, cu o durata de 15-30 minute, se aplica sub forma de
bai simple, bai de kinetoterapie si bai cu masaj), hiperterme (38-39C, se
aplica sub forma de bai hiperterme simple si bai hiperterme ascendente), si
bai intens hiperterme (peste 40C). Baia calda simpla are actiune
miorelaxanta si sedativa generala, antrenand si procesul de termoreglare.
Baia kinetoterapeutica este o baie simpla, calda, in care se executa, sub
apa, exercitii analitice si globale (sintetice) pasive si active, putandu-se
asocia masajul subacval (baia cu masaj) sau dusul subacval Indicatiile
acestor proceduri constau in afectiunile posttraumatice, ortopedice,
reumatismale cronice degenerative si inflamatorii, neurologice.
Mobilizarea sub apa este facila si putin dureroasa (efectele sunt antialgic si
sedativ, miorelaxant si de crestere a compliantei tesutului conjunctiv). La
randul lor, baile hiperterme produc o suprasolicitare a sistemului nervos si
a aparatului cardiovascular, cat si a proceselor metabolice. Baile
hiperterme ascendente se prefera celor simple. De la o temperatura de
35C se ajunge la temperaturi ale apei de pana la 41-43C, durata baii
fiind de 60-90 minute. Cresterea temperaturii centrale va determina, prin
stimularea proceselor de termoreglare, excitatia sistemului nervos, a celui
cardiovascular si cresterea proceselor metassssbolice. Indicatiile acestor
bai ascendente, cuprind bolile reumatismale cronice degenerative si
inflamatorii, in special spondilita ankilozanta. Nevralgiile cronice, nevrite,
astm bronsic, intoxicatii cronice, obezitatea.
Cu aburi, fiind o procedura de termoterapie propriu-zisa in care,
temperatura initiala de 38-42C a mediului creste treptat la 50-55C,
durata fiind de 5-30 minute, in functie de rezistenta pacientului, de starea
sa de antrenament termic si de scopul urmarit. Efectul baii asupra
organismului este de stimulare extrema cardiaca, respiratorie si
metabolica. Indicatiile acestei bai sunt: procedura de incalzire
(premergatoare aplicatiilor reci), tulburarile de circulatie periferica (pentru
baile de scurta durata), obezitatea, hipotiroidismul, reumatismul cronic
degenerativ si inflamator, inafara puseelor acute, neuropatii periferice,
intoxicatii cronice (pentru baile de lunga durata).
De aer cald, ce recurg la o tehnica asemanatoare baii cu aburi, caldura
uscata fiind mai bine tolerata de cat cea umeda. Datorita marii eficiente a
procesului de termoliza a organismului, se poate ajunge in baie la
temperatura de 100C. O varianta cunoscuta a baii cu aburi o reprezinta
sauna, utilizata in scopul calirii organismului si reechilibrarii sale termice,
fiind o procedura cu factori termici contrastanti. Incaperea in care se
desfasoara procedura este din lemn de pin, aerul este foarte uscat,
sistemele de termoreglare sunt eficiente si solicitate la maximum, se
produce termoliza pe calea evaporarii, mai ales prin sudoratie si
hiperventilatie, umiditatea aerului ajungand la 1-5%.
Baile medicinale utilizeaza, pe langa factorii fizic si termic si factorul chimic.
Baile cu ingrediente chimice au temperatura apei de 35-37C, durata de
10-20 minute si utilizeaza iod (50-100 grame iodura de potasiu pentru o
baie completa, efectul fiind cel vasodilatator, scaderea vascozitatii
sangelui, reducerea inflamatiei, cresterea capacitatii de aparare nespecifica
a organismului, indicatiile fiind afectiunile inflamatorii cronice, boala
reumatismala, inflamatiile cronice genitale, nevralgiile, afectiunile
dermatologice, se mai poate folosi si sare de Bazna), sare (6-10 kg de sare
pentru o baie generala, efectele fiind vasodilatatia superficiala, modularea
metabolismului general, a echilibrului fosfo-calcic, cresterea eliminarii de
acid uric, efect antiinflamator si resorbtiv), sublimat, sapun.
Baile cu plante medicinale sau cu substante organice pot contine infuzie
de musetel (500-1000 grame flori de musetel, sau 300-500 grame frunze
de menta, indicatiile baii fiind afectiunile reumatismale, nevralgiile,
astenia, anxietatea), de menta, faina de mustar (baia foloseste o pasta
obtinuta din 10-100 grame de faina de mustar si apa la 25C, care se
introduce intr-un sac care se introduce in apa de baie, efectele fiind
revulsiv si excitant pentru tegument, indicatiile fiind facute pentru
afectiuni ale cailor respiratorii superioare, mialgii, nevrite, boala reumatica
degenerativa sau inflamatoare), tarate de grau, malt, amidon (pentru toate
cele trei tipuri de bai de foloseste un decoct din 1-3 kg din faina
respectiva, indicatiile baii fiind afectiunile dermatologice, nevralgiile,
afectiunile reumatismale), coaja de stejar sau de castan ( se foloseste
decoctul cu efect astringent asupra pielii, fiind indicat in eczemele acute si
cronice, urticarie, alergii medicamentoase).
Baile cu gaze pot fi naturale sau artificiale, folosind gaze precum bioxidul
de carbon (temperatura baii este de 30-35C, dureaza 5-20 minute, efectele
fiind de eliberare a histaminei si acetilcolinei, cu efect vasodilatator
periferic, scaderea tensiunii arterial si alungirea diastolei, indicatiile
aplicatiei constand in afectiunile cardiovasculare compensate, HTA,
arteriopatiile obliterante periferice), hidrogenul sulfurat (baia se prepara
turnand in apa din cada solutie de clorura de calciu sau un amestec de
sulfat de potasiu cu acid sulfuric sau hiposulfit de sodiu amestecat cu otet,
la 36-37C, concentratia de 50-200 mg/l, 5-12 minute, indicatiile fiind in
boala reumatismala, suferintele cronice akle sistemului nervos periferic,
afectiuni dematologice si ginecologice cronice), oxigenul (baile cu bule de
oxigen si de aer au o temperatura a aplicatiei de 30-35C/32-37C, o
durata de 15-20 minute, actiunea principala fiind aceea de sedare a
sistemului nervos central).
Baile partiale se refera la aplicatiile procedurii la maini si la picioare.
Temperatura bailor reci de maini este sub 15C, dureaza 1-2 minute si au efect
decongestiv pentru organele interne. Cele prelungite (5-10 minute) au efect
antiinflamator si antisudoral. Baile calde de maini au o durata de 10-20 minute,
temperatura este cuprinsa intre 37-45C, ele producand vasodilatatie periferica si, pe cale
reflexa, vasodilatatia coronariana si relaxarea musculaturii bronsiilor, fiind indicate in
afectiuni reumatismale, posttraumatice, afectiuni inflamatorii ale cailor aeriene, criza de
astm bronsic. Baile alternante de maini (temperatura variaza intre 15-18 si 40C, durata
fiind de 2-3 minute la cald si 20-30 secunde la rece) sunt utile la circulatia periferica si la
descongestionarea organelor toracice, indicatiile fiind tulburarile vasomotorii locale,
afectiunile neurologice periferice, afectiunile posttraumatice. Baile de picioare sunt
identice ca tehnica de aplicare, metodologie si efecte, indicatii si contraindicatii, celor de
la maini.

3.5.<Proceduri uscate. Metodologia de aplicare>

Metodologia aplicatiilor n termoterapia uscata
Termoterapia uscata utilizeaza procedurile hiperterme care au drept principal
scop:
Modularea capacitatii de aparare nespecifica a organismului, utila in
afectiuni neurologice periferice (nevrite, nevralgii) si diferite boli
infectioase.
Tratamentul afectiunilor reumatismale degenerative si inflamatorii, a
afectiunilor aparatului MAK, in reumatismul abarticular cu suferinte ale
tesutului moale.
Inducerea spasmolizei la nivelul musculaturii netede vasculare
(arteriopatie obliteranta aterosclerotica) in aplicatii cu actiune reflexa,
niciodata in aplicatii locale, directe, cat si inducerea vasodilatatiei
periferice generalizate, actiune comandata la nivel central, hipotalamic
Distrugerea celulelor neoplazice, sensibile la hipertermie
Antrenarea proceselor de termoreglare ale organismului.
Termoterapia uscata cuprinde urmatoarele proceduri: impachetarea cu parafina,
impachetarea si onctiunea cu namol, baile de namol, impachetarile cu nisip si baile cu
nisip (psamoterapia), baia de aer cald, baia de lumina, baia de soare, baia de aer.
Impachetarea cu parafina
Impachetarea cu parafina consta in aplicarea parafinei topite pe o anumita regiune
a corpului, tehnicile fiind cele de pensulare, baia de parafina pentru maini si pentru
picioare, fesi parafinate si placi de parafina. Parafina se topeste la 65-70C, temperatura
de utilizare fiind de 50-55C, grosimea stratului aplicat fiind de 0,5-1,5 cm, durata
aplicarii variind intre 20-60 minute. Actiunea parafinei se datoreste factorului termic, ea
determinand o incalzire uniforma a tegumentului de pana la 38-40C si o hiperemie
intensa a tesuturilor subcutanate, alaturi de procesul de hipersudoratie. Parafina, prin
proprietatile sale termopexice, inmagazineaza caldura si o cedeaza lent organismului, pe
masura ce se solidifica. Efectul local este cel de excitatie a termoreceptorilor, urmat de un
raspuns reflex de vasodilatatie periferica important. Indicatiile aplicatiei de parafina sunt:
afectiunile reumatismale degenerative si inflamatorii (poliartita reumatoida, spondilita
ankilozanta) si cele posttraumatice ale aparatului MAK, suferinte ale sistemului nervos
periferic, suferinte ale organelor interne (periviscerite, anexita cronica). Aplicatiile cu
parafina sunt contraindicate in tuberculoza, boli dermatologice, neoplazie, sindromul
hemoragic.
Impachetarile cu namol
Impachetarile constau in aplicarea de namol incalzit la 30-44C, la nivel
locoregional sau pe toata suprafata tegumentului, durata procedurii fiind de 20-40 minute,
actiunea datorandu-se factorului termic dar si factorilor chimici, reprezentati de
substantele continute de namol. Indicatiile aplicatiei sunt repezentate de: afectiunile
cronice degenerative si inflamatorii, cat si cele posttraumatice ale aparatului MAK,
reumatismul abarticular sau al partilor/tesuturilor moi, sechelele post rahitism sau post
poliomielita, afectiunile cronice inflamatorii ale aparatului genital la persoanele de sex
feminin, sterilitatea. Contraindicatiile aplicatiilor cu namol sunt: reumatismul cronic
inflamator in puseu, HTA, afectiunile cardiace si cele renourinare, astmul bronsic.
Onctiunile cu namol
Onctiunile cu namol reprezinta o procedura solicitanta, recomandandu-se in
scopul calirii organismului. Alaturi de actiunea alternanta a factorului termic, efectele
onctiunii cu namol se bazeaza si pe actiunea specifica a substantelor resorbite in
tegument. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de sechelele posttraumatice ale
aparatului MAK, bolile cronice degenerative, obezitate, hipotiroidism, psoriazis.
Contraindicatiile procedurii constau in varsta inaintata, HTA, ateroscleroza avansata,
afectiunile cardiace si cerebrovasculare, convalescenta, starile febrile, bolile renale,
afectiunile cronice degenerative ale aparatului MAK in puseu.
Baile de namol sunt aplicatii generale de namol, se realizeaza in cazi in care apa
este amestecata cu namolul intr-o concentratie de 10-25%, la o temperatura de 36-44C,
durata procedurii fiind de 15-40 minute. Baia de namol este o procedura extrem de
solicitanta, in special pentru aparatul cardiovascular, datorita factorilor termic si mecanic,
aplicati.Indicatiile si contarindicatiile sunt aceleasi ca si la celelalte proceduri pe baza de
namol.
Impachetarile cu nisip si baile cu nisip
Impachetarile cu nisip constau in invelirea totala sau partiala a corpului cu nisip
aflat la temperatura de 45-50C, pentru o durata de 20-40 minute. Efectele, indicatiile si
contraindicatiile sunt identice cu cele ale altor proceduri hiperterme.
Baia cu aer cald
Baia cu aer cald este o procedura hipertermica uscata care, datorita sudoratiei, se
transforma intr-una umeda. Ca toate procedurile hipertermice uscate, mecanismul de
actiune este cel reflex, prin excitarea receptorilor termici cutanati, raspunsul constand
intr-o vasodilatatie usoara, cu solicitare circulatorie sistemica mai blanda.
Baia de lumina
Baia de lumina face parte din procedurile de termoterapie superficiala, uscata care
incalzesc tesuturile printr-unul sau combinatia dintre cele trei mecanisme: conductie,
conversie si convectie. Baia de lumina utilizeaza actiunea pe care o au asupra
organismului radiatiile infrarosii (RIR) si vizibile, emise de lampi cu incandescenta si se
aplica in spatiu inchis, in dispozitive speciale, pe o durata de 10-20 minute (peste 20 de
minute, datorita sudoratiei, se transforma in procedura umeda, greu de suportat),
pacientul este supravegheat, aplicatia termica fiind urmata fiind de o procedura de racire.
Reprezinta o procedura de termoterapie intensa, pe de o parte, datorita incalzirii aerului
din jurul corpului la 60-80C, pe de alta parte, prin efectul termic direct, asupra
organismului. Datorita faptului ca procesul de conversie termica se afla pe primul plan,
nu se produc arsuri (aerul prezinta capacitate scazuta de conductie si convectie).
Procedura de aplicatie a RIR se poate realiza si in spatiu deschis, folosind lampile
Sollux (250 wati) sau radiatoarele de IR. In acest mod, procesul de hipersudoratie nu se
mai produce, asupra tegumemntului actionand doar RIR directe, temperatura locala a
tegumentului crescand treptat. Iradierea dureaza 5-15 minute, distanta lampii fata de
tegument fiind cuprinsa intre 40-50-60 cm. Indicatiile aplicatiilor de lumina se refera la
procesul de calire a organismului, obezitatea, suferintele cronice degenerative si cele
posttraumatice ale aparatului NMAK. Contraindicatiile procedurii sunt identice cu cele
ale celorlalte aplicatii de termoterapie uscata.
Tot in categoria de aplicatii ale caldurii uscate, o alta modalitate termoterapeutica
superficiala este reprezentata de hot pack (pungi calde) pentru aplicatii locoregionale.
Ele sunt cele mai cunoscute modalitati termice de incalzire conductiva a organismului,
incepand cu tegumentul. Aceasta, deoarece se stie ca procedurile superficiale uscate nu
depasesc combinatia dintre toleranta tegumentara, conductivitatea termica tisulara si
raspunsul organismul de a produce cresteri localizate ale temperaturii, atat in suprafata,
cat si in profunzime (cativa centrimetri). Unele dintre aceste pungi termice contin dioxid
de silicon (silicon dioxide) care, imersat in mediu apos, absoarbe o mare cantitate de apa
(de cateva ori propria greutate), la temperatura respectiva, in cazul de fata, 70-80C.
Procedura dureaza pana la 30 minute.
Baia de soare
Baia de soare reprezinta expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea
directa a razelor solare, cu o durata progresiva, in functie de varsta pacientului starea sa
fiziologica, afectiunile tratate si cele asociate, sensibilitatea cunoscuta la radiatiile
spectrului solar, anotimp, prezenta simultana a altor factori meteorologici. Actiunea
bailor de soare este complexa, bazandu-se pe efectul termic al RIR, pe efectul radiatiilor
luminoase si al celor ultraviolete (RUV) si pe actiunea celorlalti factori meteorologici.
Indicatiile sunt reprezentate de: rahitismul, reumatismul cronic degenerativ, psoriazisul,
tuberculoza osteoarticulara si ganglionara, afectiunile ginecologice inflamatorii cronice,
hipotiroidismul. Contraindicatiile sunt reprezentate de HTA, bolile cardiace,
ateroscleroza avansata, tuberculoza pulmonara, neoplaziile, hipertiroidism, reumatismul
inflamator cronic, in puseu.
Baia de aer
Baia de aer consta in expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea
aerului cald (20-30C), racoros (15-20C) sau rece (4-15C). Durata procedurii se creste
progresiv, de la 5-10 minute la 1-2 ore, o data sau de doua ori pe zi. Actiunea aplicatiei se
bazeaza pe efectul complexului de factori meteorologici, nu doar a factorului termic
vehiculat pe calea aerului, si se manifesta asupra proceselor de termoreglare, metabolice,
de modulare a rezistentei nespecifice a organismului, a sistemului nervos. Baile de aer se
indica in afectiunile cardiovasculare, respiratorii, anemie, tulburarile functionale ale
sistemului nervos. Contraindicatiile procedurii constau in ateroscleroza avansata,
suferintele renourinare cronice.
Alaturi de toate aceste proceduri de termoterapie prezentate, exista si modalitati
care produc termoterapie de profunzime, acestea fiind ultrasunetele, diatermia cu unde
scurte si diatermia cu microunde. Despre ele se va vorbi la capitolul referitor la
electroterapia cu inalta frecventa.

TEM DE LUCRU sau APLICAII

Realizai un careu (inclusiv ntrebrile aferente) de cuvinte ncruciate utilizand
cel puin 12 termeni ntalnii n acest curs



EVALUARE

1. Longhetele sunt comprese:
a. calde
b. reci
c. stimulante
d. alternante
e. cu aburi
2. Bile ascendent Hauffe sunt:
a. calde
b. reci
c. alternante
d. progresiv calde
e. pariale

3.Din categoria stimulilor inadecvai fac parte:
a. sunetul,
b. stimulii electrici
c. lumina,
d. stimulii termici,
e. presiunea,
f. lovirea,

4. mpachetrile cu parafin se pot folosi sub form de:
a. pensulri
b. medota tvielor de tabl
c. bi pariale
d. bi generale
e. onciuni generale

5. Duul subacval este o metod:
a. la temperatura de indiferen a apei
b. fra presiune
c. durata de 20-30 min.
d. cu presiune
e. cu 1-2 grade Celsius mai mult dect temperatura apei din baie