HIDROTERAPIA

TERMOTERAPIA
FOTOTERAPIA
CURS 3
 HIDROTERAPIA
• folosirea apei în scop
terapeutic

• metodã de terapie nespecifica

• se poate asocia cu factori fizici,

chimici, efectele fiind
insumate: ale agentului fizic,
electric sau chimic cu cel al
apei
 a) Factorii termici

• se foloseşte apa caldă sau fierbinte (38° sau 39 - 40°).

• se ştie că din acest punct de vedere apa are două

proprietăţi importante: termoconductibilitatea este de
30 de ori mai mare decât cea a aerului şi
termocapacitatea care este de 8 ori mai mare decât a
aerului sau de 33 de ori mai mare decât a Hg.

• din aceste cauze, aerul umed cald se suportă mai greu,

iar apa fierbinte la 50° produce arsuri, pe când aerul
uscat, la această temperatură poate fi suportat.
• - Apa se poate folosi şi la temperatura de indiferenţă
care este de 35 - 37° (organismul nu are nici senzaţia de
rece, nici senzaţia de cald), cu un bun efect de sedare şi
relaxare.
• - Este interesant de ştiut că, pentru aer, temperatura de
indiferenţă a tegumentului este de 20 - 22°, iar pentru
diferite substanţe (de exemplu, parafină, nămol) este
mai ridicată (37 - 38°).
• - Reţinem deci că temperatura de indiferenţă a
organismului este variabilă în anumite limite
(adăugarea de sare în apă dă impresia că aceasta se
mai încălzeşte puţin: de fapt, apa devenind mai
concentrată, temperatura de indiferenţă a scăzut cu 1 -
2°).
 b) Factorii mecanici
• - presiunea hidrostatică înseamnă presiunea
exercitată de apă din baie (bazin) sau lac
asupra organismului.

• - ea este mai mare cu cât coloana de apă este

mai înaltă, cu cât concentraţia este mai mare
(sarea, nămolul cresc presiunea apei), sau cu
cât organismul se afundă mai mult.
• - principiul celebru, enunţat de Arhimede, că "un corp
scufundat în apă, pierde din greutatea sa o greutate
egală cu greutatea volumului de apă dislocuit" - un
organism de 70 kg să cântărească într-o baie obişnuită
aproximativ 7,9 kg, iar dacă apa este sărată, greutatea
să scadă şi mai mult.

• - alti factori mecanici: fricţiunea, baterea, turnurile de

apă, bulele de gaz (aer, C02, O) .
 c) Factorii chimici
• substanţe sub formă de infuzii sau decocturi în
baie: muşeţel, nalbă, frunză de nuc, muştar,
hrean, cetină de brad sau diverse amestecuri de
plante medicinale;
• sare, iod, sulf, nămol, gaze etc.
• uleiurile sau esenţele volatile conţinute în
plantele medicinale au o bună acţiune sedativă,
altele sunt stimulente sau chiar iritante (muştar,
hrean), iar celelalte au o bună acţiune terapeutică
(sare, iod, nămol).
 ACŢIUNE FIZIOLOGICĂ

Această acţiune se manifestă local şi general.

• a) Local, cităm reacţia dermo-vasculară:
-proba Dalmady (Sturza), care constă din
apăsarea cu policele pe tegumente timp de 3
secunde; după ridicare rămâne o pată albă, 3-
5 secunde (normoreactivi); la hiporeactivi pata
albă dispare după 8-9 secunde (reacţia slabă ),
iar la hiperreactivi dispare foarte repede (1-2
secunde).
• b) Fenomenele de provocare sunt reacţii
generale, de acutizare a unora dintre
fenomenele clinice, în legătură cu folosirea
mai puţin bine dozată a agentului hidric sau cu
lipsa de răspuns normal a organismului
bolnav.
• Este reacţia balneară sau vechea "criză
balneară" cunoscută din vechime în legătură
cu folosirea apelor minerale.
 Acţiunea procedurilor hidrotermoterapice asupra
diferitelor aparate şi sisteme.

• 1.Acţiunea asupra aparatului cardio-vascular:

• a) Acţiunea asupra circulaţiei periferice :
• -Vasoconstricţia
• -Vasodilataţia activă
• -Vasodilataţia pasivă
• b) Acţiunea asupra cordului: astfel, recele
precordial calmează şi uşurează munca inimii
(accelerează frecvenţa cardiacă etc.), iar
procedurile fierbinţi obosesc cordul.
• c) Acţiunea asupra sângelui
• 2. Acţiunea asupra respiraţiei: recele - după o
inspiraţie profundă şi o pauză scurtă -măreşte
frecvenţa respiratorie; procedurile calde
declanşează, de la început, o respiraţie
frecventă şi superficială.
• 3. Acţiunea asupra musculaturii:
• -procedurile reci au efect stimulent asupra
musculaturii striate şi netede; ele menţin
totuşi şi elasticitatea fibrelor musculare - sunt
deci tonizante;
• -procedurile calde sunt relaxante.
• 4. Acţiunea asupra sistemului nervos:
• -aplicaţia de rece scade sensibilitatea
nervoasă şi are un efect anestezic;

• -căldura are un efect excitant în procesele

acute şi este analgezică în procesele
inflamatorii cronice.
• 5. Acţiunea asupra metabolismului:
• -procedurile reci determină o creştere a
metabolismului printr-un consum mai mare de
oxigen;

• -procedurile calde produc creşteri metabolice

mai uşoare prin consum de glucide şi lipide.
• 6. Acţiunea asupra termoreglării:
• -omul, ca fiinţă homeotermă, are o
temperatură constantă (36 - 37°);

• -menţinerea acestei constante fiziologice se

face prin mecanismul de termoreglare, care
este de două feluri: chimic şi fizic.
• 7. Acţiunea asupra secreţiilor: secreţia
sudorală:
• - în mod normal există o eliminare de apă prin
tegumente, nesesizabilă, numită perspiratio
insensibilis;
• -căldura transformă perspiraţia în transpiraţie
(sudoare);
• -procedurile calde cresc sudaţia (băile de
nisip, nămol, aer cald, băile de lumină ).
Sistemul de control al termoreglarii
presupune existenta celor cinci elemente:
• stimulul variabil (temperatura)
• sistemul senzitiv care inregistreaza stimulul variabil- receptorii
termici
• setul de valori considerate normale pentru stimulul variabil
respectiv
• efectorii care pot modifica prin activitatea lor nivelul
stimulului variabil
• centrul de control – hipotalamusul posterior-care integreaza
aferentele de la sistemul senzitiv, compara valorile reale cu
cele cunoscute a fi normale si activeaza efectorii pe calea
eferentelor
 Prezentare, clasificari
• In ceea ce priveste vectorul aplicat:
- Procedurile umede (hidrotermoterapia), care utilizeaza apa drept vehicul,
agent sau vector termic- cea mai mare parte a termoterapiei- se prezinta
sub forma de comprese, impachetari, bai, dusuri etc.
- Procedurile uscate utilizeaza vectori care prezinta o conductibilitate
termica mai mica decat a apei, si anume parafina, namolul, aerul,
lumina, nisipul.

• In functie de gradul de penetrare in tesuturi al energiei calorice:

termoterapie:
- Termoterapia profunda (diatermia, care prezinta efect caloric pana la 3,5-7
cm).
- Termoterapia superficiala (aplicatiile de parafina, lampile de lumina,
impachetarile, aplicatiile de comprese).
 TIPURI DE PROCEDURI
TERMOTERAPICE
DIN PUNCT DE VEDERE AL SUPRAFETEI:
• · Proceduri locale: compresele,cataplasmele, baile sau afuziunile locale.
• · Proceduri partiale: impachetari, bai partiale, aplicatii partiale de parafina, bai
alternante.
• · Proceduri generale: baia generala,impachetari generale, afuziuni generale.

DIN PUNCT DE VEDERE AL TEMPERATURII:

• · Proceduri de crioterapie, ce utilizeaza agentul termic cu o temperatura aflata
sub 0°C.
• · Proceduri reci, clasificate la randul lor in proceduri reci propriu-zise, pana la
20°C si proceduri racoroase, pana la 32°C.
• · Proceduri calde, cu temperaturi cuprinse intre 36-45°C, reprezentate de baile
calde, 36-37°C, baile hiperterme, 38- 39°C si baile intens hiperterme, peste
40°C.
• · Proceduri de termoterapie propriu-zisa, temperaturi cuprinse intre 45-80-
100°C, incluzand aplicatiile de parafina, de namol sau nisip, baile de lumina,
sauna.
• · Proceduri alternante, cu aplicatii alternative de cald si rece, vizand, in principal,
stimularea circulatiei locoregionale.
• Procedurile sunt multiple, pot fi locale, partiale sau
generale, utilizand diferite valori de temperatura ale
vectorului termic (sauna, izvoare calde, dusuri reci,
baie de namol).
• · Proceduri ascendente, la care temperatura
vectorului termic este crescuta progresiv, cu rolul de
calire a organismului.
• · Proceduri de terapie contrastanta (efectele sunt
datorate reflexului hiperemic, ce apare la expunerea
alternativa a organismului sau a unor segmente la
agentul termic cald si rece, in cadrul unei singure
proceduri, precum baia sau dusul, de exemplu)
 Reguli de aplicare a termoterapiei
• · Orice prescriere a unei proceduri de termoterapie este obligatoriu precedata de
un examen clinic complet, pentru a se depista si diagnostica eventualele leziuni
tegumentare, bolile infecto-contagioase intercurente, afectiunile cardiovasculare,
sau respiratorii, endocrinometabolice, neoplazia etc.
• · Termoterapia se aplica la minimum 30 minute postprandial.
• · Procedurile generale se recomanda sa se aplice dimineata.
• · Procedurile succesive de termoterapie necesita respectarea unui interval de timp
liber (2 ore) intre ele.
• · Numarul de aplicatii zilnice, recomandate unui pacient trebuie sa fie limitat.
• · Eforturile fizice exagerate, perioadele de stress sau insomnie, alte afectiuni
precum cele de tip colicativ etc, contraindica aplicarea procedurilor de
termoterapie.
• · Procedurile de termoterapie generala se intrerup pe perioada ciclului menstrual.
• · Pacientul isi va goli vezica urinara si intestinul inainte de aplicarea procedurilor.
• · Pacientilor cu tulburari circulatorii periferice, aplicarea procedurilor reci se face
dupa o incalzire prealabila.
• · Procedurile calde prelungite sau intens hiperterme sunt urmate de o perioada de
racire, in vederea combaterii atoniei vasculare periferice.
• · Medicul specialist stabileste parametrii de temperatura, durata a procedurii,
intensitate, topografie cutanata etc, indicatii ce trebuie respectate.
• · Pacientul este supravegheat pe tot parcursul procedurii iar aplicatia se intrerupe
la aparitia oricaror manifestari de intoleranta aparute, pentru prevenirea
accidentelor.
 Obiectivele termoterapiei
1. · Reechilibrarea verigilor fiziologice ale termoreglarii
2. · Interceptarea verigilor fiziopatologice implicate in afectiunile localizate,
in special la nivelul aparatului locomotor
3. · Modularea reactivitatii organismului la mediu prin cresterea capacitatii
de aparare imunitara specifica si nespecifica a acestuia
4. · Cresterea capacitatii de adaptare a organismului la variatiile termice ale
mediului

• Factorul termic actioneaza la nivelul aplicatiei, deci locoregional, cat si la

nivelul intregului organism.

• Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia se afla, in

legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece);
aceasta este caracterizata prin reactia dermovasculara, modificarea
frecventei cardiace, a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei
subiective a pacientului la aplicarea stimulului.
 Efectele aplicatiei locoregionale
• · Miorelaxant-antispastic
• · Analgezic
• · Vasculoactiv-hiperemic, antiinflamator-
resorbtiv
• · Biotrofic prin modularea proceselor
metabolice
• · Modularea elasticitatii tesutului conjunctiv.
 Efectele generale ale aplicatiei
• · Cresterea performantelor aparatului NMAK
(neuromioartrokinetic) la nivelul tuturor structurilor sale
componente, prin cresterea debitului circulator, cresterea
elasticitatii fibrelor musculare si a eficientei contractiei
musculare si ameliorarea elasticitatii colagenului apartinand
tesutului conjunctiv.
• · Inducerea efectului vasoactiv superficial si de profunzime.
• · Antrenarea mecanismelor de termoreglare (pe calea
termoterapiei cu factori contrastanti cald-rece).
• · Inducerea efectului analgezic (pe cale directa, cu scaderea
sensibilitatii si excitabilitatii fusurilor neuromusculare si prin
mecanismul controlului portii, cat si indirect, prin modularea
circulatiei, efectul mioralaxant-decontracturant si
antiinflamator, secundar).
 Indicatiile generale ale aplicatiilor de
caldura
• · Sindromul algic
• · Spasmul si contractura musculara
• · Mialgia tensionala
• · Producerea hiperemiei
• · Accelerarea proceselor metabolice
• · Resorbtia hematoamelor
• · Bursitele, tenosinovitele
• · Fibrozita, fibromialgia
• · Inducerea vasodilatatiei pe cale reflexa.
• · Bolile de colagen vasculare.
 Contraindicatiile majore
• · Sindromul inflamator acut
• · Hemoragia acuta
• · Sindromul ischemic acut
• · Discraziile sanguine
• · Tulburarile de sensibilitate
• · Leziunile tegumentare
• · Neoplaziile
• Metodologia aplicatiilor de termoterapie
(proceduri umede sau hidrotermoterapia)
 HIDROTERAPIA

• Compresele
• Frictiunile
• Cataplasmele
• Impachetarile
• Afuziunile
• Dusurile
• Baile
 Impachetările
• sunt proceduri umede şi uscate, după cum se
folosesc cearşafuri umezite sau direct pătura
ce înveleşte bolnavul, după o anumită tehnică;
• există şi împachetări cu diferite substanţe
(parafină, nămol);
• acţiunea lor este puternic vasodilatatoare, cu
bun efect antiinflamator, resorbtiv şi antalgic,
relaxant;
 Duşurile
• sunt proceduri foarte cunoscute şi utilizate, ele sunt reci, calde
alternante şi speciale;
• sau după forma jetului de apă "în rozetă", în sul" sau "în evantai"
(duşul grădinarului);
• pentru efectul său stimulent, tonizant, este indicat în afecţiunile
cronice reumatice, sciatice cronice, nevroze, obezitate,
hipotiroidism etc;
• dintre duşurile speciale menţionăm duşul-masaj şi duşul subacval;
• duşul masaj, duş cald, cu 5 - 6 rozete, la care se adaugă masajul;
• duşul subacvatic este un duş "în sul" cu presiune de 2 - 3 atmosfere,
proiectat sub apă la 10 - 15 cm de tegument; există instalaţii
speciale în acest sens;
• contraindicatiile duşurilor: evităm duşurile cu presiune (scoţian) în
fragilitatea vasculară, în psihoze, stări de agitaţie, la gravide, în stări
febrile, etc.
 Băile
• sunt cele mai solicitate proceduri în hidroterapie;

• ele sunt de mai multe feluri: simple (cu apă

obişnuită); medicamentoase, cu diferite
substanţe (sare, iod, sulf etc.); complete sau
parţiale (de mâini, picioare, şezut); la
temperatura de indiferenţă (35 - 37°) calde (38 -
40°) sau reci sub (22);
 Baile de namol
• sunt aplicatii generale de namol, se realizeaza in cazi
in care apa este amestecata cu namolul intr-o
concentratie de 10-25%, la o temperatura de 36-
44°C, durata procedurii fiind de 15-40 minute;
• baia de namol este o procedura extrem de
solicitanta, in special pentru aparatul cardiovascular,
datorita factorilor termic si mecanic;
• indicatiile si contraindicatiile sunt aceleasi ca si la
celelalte proceduri pe baza de namol.
• Metodologia aplicatiilor de termoterapia
uscata
 Termoterapia uscata utilizeaza procedurile
hiperterme care au drept principal scop:

• · Modularea capacitatii de aparare nespecifica a organismului,

utila in afectiuni neurologice periferice (nevrite, nevralgii) si
diferite boli infectioase.
• · Tratamentul afectiunilor reumatismale degenerative si
inflamatorii, a afectiunilor aparatului MAK, in reumatismul
abarticular cu suferinte ale tesutului moale.
• · Inducerea spasmolizei la nivelul musculaturii netede
vasculare (arteriopatie obliteranta aterosclerotica) in aplicatii
cu actiune reflexa, niciodata in aplicatii locale, directe, cat si
inducerea vasodilatatiei periferice generalizate, actiune
comandata la nivel central, hipotalamic.
• · Antrenarea proceselor de termoreglare ale organismului.
 Impachetarea cu parafina
• aplicarea parafinei topite pe o anumita regiune a corpului;
• tehnicile fiind cele de pensulare, baia de parafina pentru maini si pentru picioare,
fesi parafinate si placi de parafina;
• parafina se topeste la 65-70°C, temperatura de utilizare fiind de 50-55°C;
• grosimea stratului aplicat fiind de 0,5-1,5 cm, durata aplicarii variind intre 20-60
minute;
• actiunea parafinei se datoreste factorului termic, ea determinand o incalzire
uniforma a tegumentului de pana la 38-40°C si o hiperemie intensa a tesuturilor
subcutanate, alaturi de procesul de hipersudoratie;
• parafina, prin proprietatile sale termopexice, inmagazineaza caldura si o cedeaza
lent organismului, pe masura ce se solidifica;
• efectul local este cel de excitatie a termoreceptorilor, urmat de un raspuns reflex
de vasodilatatie periferica important;
• afectiunile reumatismale degenerative si inflamatorii , afectiuni posttraumatice ale
aparatului MAK, suferinte ale sistemului nervos periferic, suferinte ale organelor
interne (periviscerite, anexita cronica).
• contraindicate in tuberculoza, boli dermatologice, neoplazie, sindromul hemoragic.
 Impachetarile cu namol
• aplicarea de namol incalzit la 30-44°C, la nivel locoregional
sau pe toata suprafata tegumentului, 20-40 minute, actiunea
datorandu-se factorului termic dar si factorilor chimici,
reprezentati de substantele continute de namol;

• afectiunile cronice degenerative si inflamatorii, cat si cele

posttraumatice ale aparatului MAK, reumatismul abarticular
sau al partilor/tesuturilor moi, sechelele post rahitism sau
post poliomielita, afectiunile cronice inflamatorii ale
aparatului genital la persoanele de sex feminin, sterilitatea;

• contraindicatiile aplicatiilor cu namol sunt: reumatismul cronic

inflamator in puseu, HTA, afectiunile cardiace si cele
renourinare, astmul bronsic.
 Onctiunile cu namol
• procedura solicitanta, recomandandu-se in scopul calirii
organismului;
• alaturi de actiunea alternanta a factorului termic, efectele
onctiunii cu namol se bazeaza si pe actiunea specifica a
substantelor resorbite in tegument;
• indicatiile : sechelele posttraumatice ale aparatului MAK,
bolile cronice degenerative, obezitate, hipotiroidism,
psoriazis;
• contraindicatiile: varsta inaintata, HTA, ateroscleroza avansata,
afectiunile cardiace si cerebrovasculare, convalescenta, starile
febrile, bolile renale, afectiunile cronice degenerative ale
aparatului MAK in puseu;
 Baia cu aer cald
• procedura hipertermica uscata care, datorita
sudoratiei, se transforma intr-una umeda;

• ca toate procedurile hipertermice uscate,

mecanismul de actiune este cel reflex, prin
excitarea receptorilor termici cutanati,
raspunsul constand intr-o vasodilatatie usoara,
cu solicitare circulatorie sistemica mai blanda.
 Baia de lumina
• face parte din procedurile de termoterapie superficiala, uscata care incalzesc tesuturile
printr-unul sau combinatia dintre cele trei mecanisme: conductie, conversie si convectie;
• utilizeaza actiunea pe care o au asupra organismului radiatiile infrarosii (RIR) si vizibile, emise
de lampi cu incandescenta si se aplica in spatiu inchis, in dispozitive speciale, pe o durata de
10-20 minute (peste 20 de minute, datorita sudoratiei, se transforma in procedura umeda,
greu de suportat);
• pacientul este supravegheat, aplicatia termica fiind urmata fiind de o procedura de racire;
• reprezinta o procedura de termoterapie intensa, pe de o parte, datorita incalzirii aerului din
jurul corpului la 60-80°C, pe de alta parte, prin efectul termic direct, asupra organismului;
• datorita faptului ca procesul de conversie termica se afla pe primul plan, nu se produc arsuri
(aerul prezinta capacitate scazuta de conductie si convectie);
• Procedura de aplicatie a RIR se poate realiza si in spatiu deschis, folosind lampile Sollux (250
wati) sau radiatoarele de IR; in acest mod, procesul de hipersudoratie nu se mai produce,
asupra tegumemntului actionand doar RIR directe, temperatura locala a tegumentului
crescand treptat;
• iradierea dureaza 5-15 minute, distanta lampii fata de tegument fiind cuprinsa intre 40-50-60
cm;
• indicatiile aplicatiilor de lumina se refera la procesul de calire a organismului, obezitatea,
suferintele cronice degenerative si cele posttraumatice ale aparatului NMAK;
• Contraindicatiile procedurii sunt identice cu cele ale celorlalte aplicatii de termoterapie
uscata.
 Crioterapia
• aplicarea la nivelul tegumentului a unor temperaturi aflate
sub 0°C, in scop terapeutic;

• vectorii utilizati in acest scop sunt gheata, aerul rece si apa

aflata la o temperatura apropiata de cea de inghet;

• gheata se foloseste sub forma de calupuri si se aplica

stationar, cu protectie textila (compresa) sau mobil (miscari
de masaj);

• exista si varianta mai agresiva de utilizare a bailor partiale reci

de tip whirlpool, la sportivi, dupa traumatisme
musculoligamentare, in scopul recuperarii rapide;
 Efectele aplicarii procedurii de crioterapie – efect mai
indelungat fata de cele ale aplicatiei de caldura

• · Cresterea progresiva a timpului de contractie musculara, cu dublarea acestuia

dupa 20 de minute de aplicare, insotita de dublarea timpului de relaxare
musculara la 10 minute de aplicare si triplarea acestuia la 20 de minute de
aplicare.
• · Scaderea rapida a temperaturii cutanate pana la 15-20°C, urmata de o scadere
lenta, insotita de alternarea vasoconstrictiei cutanate cu perioade de vasodilatatie,
ceea ce asigura nutritia locala pe parcursul aplicatiei. La intreruperea crioterapiei
temperatura locala creste rapid, in functie de nivelul scaderii initiale si de
reactivitatea individuala.
• Pentru o aplicatie de 20 de minute, temperatura musculara se mentine insa
scazuta pentru inca 60-90 minute, dupa incetarea procedurii.
• · Tonusul muscular ramane scazut pe masura in care tonusul muscular initial era
crescut prin spasticitate sau contractura iar reflexele osteotendinoase, diminuate
si ele prin aplicarea crioterapiei, revin la valori normale dupa 30 minute de la
incetarea aplicatiei.
• · Analgezia, care este datorata scaderii receptivitatii stimulilor nociceptivi de la
nivelul nociceptorilor, diminuarii transmiterii aferentelor dureroase, efectului
“portii” de la nivel medular si scaderii metabolismului (cu scaderea concomitenta a
productiei de substanta P, cat si a altor neurotransmitatori).
 Indicatiile aplicarii crioterapiei
• suferintele posttraumatice ale aparatului MAK
• afectiunile reumatismale inflamatorii /mai
putin cele degenerative
• contracturile/ retracturile musculare
• spasticitatea
• reumatismul abarticular sau al tesutului
moale.
 Contraindicatiile crioterapiei

• ischemia locoregionala
• sindromul Raynaud
• tulburarile de sensibilitate
• crioglobulinemia
• alergia a frigore
• raspunsul presor a frigore.
• ELEMENTE DE FOTOBIOLOGIE
 Fototerapia cu RUV si RIR
• utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase
• lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala
sau artificiala, situatie in care, energia radianta
luminoasa este furnizata de aparatele medicale, ca
fiind rezultatul transformarii energiei electrice
• radiatiile luminoase propriu-zise, cele care fac
obiectul fototerapiei, cuprind doar zonele radiatiilor
infrarosii, a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete,
ocupand deci, o gama restransa din intregul spectru
electromagnetic.
 Actiunile biologice ale luminii
• RUV au capacitatea de a altera metabolismul si activitatea celulara.
• Transformarea ergosterolului din epiderm (stratul cornos tegumentar) in
vitamina D si inducerea keratinizarii.
• Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor
ultraviolete cu lungimea de unda de 280 mμ din grupul C (efectul
bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene).
• Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale, prin
stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a
imunogenezei.

• Si asupra tegumentului, fototerapia actioneaza in functie de lungimea de

unda, radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale
tegumentului, catre cele profunde, unde se opresc, in timp ce radiatiile
ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului.
Actiunea luminii asupra tegumentului
RIR
• tegumentul se constituie un ecran fiziologic
fata de radiatiile infrarosii (RIR);

• Vasodilatatie tegumentara arteriolara si

capilara care sta la baza eritemului caloric, cu
o persistenta de 30-40 minute si care este
urmat rapid de o pigmentatie patata,
marmorata
Actiunea luminii asupra tegumentului
RUV
• Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce, fiind
urmat de pigmentatie, stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului.

Gradul I, in care eritemul apare lent, in circa 4-6 ore, pe o suprafata mai mica in comparatie cu
suprafata tegumentului expus, prezinta o coloratie rozacee, poate fi usor pruriginos, persista
2-4 de ore, se reduce si dispare in 1-3 zile, pigmentatia fiind inconstanata, putin exprimata,
disparand rapid, fara urme.
Gradul II, eritemul apare pe suprafata de tegument expusa, dupa o perioada de 4-6 ore, prezinta
o culoare rosie-vie, este insotit de un grad de senzatie dureroasa, de o senzatie moderata de
prurit, persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina, furfuracee.
Gradul III, in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa, are o tenta de rosu-inchis
spre violaceu, prezinta un aspect de arsura cu edem, este insotit de fragilitate cutanata si
prurit dureros care persista cateva zile. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii
cafenii care se extind, dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata
si masiva urmata de formarea unei cruste.
Gradul IV, in care eritemul si exudatul se accentueaza, straturile epidermice din profunzime
bombeaza spre suprafata, formand flictene foarte fragile si friabile, necesitand bandaj adeziv
de protectie. Tegumentul devine rosu-cianotic, edematiat, dureros, epidermul se decoleaza,
avand loc o exfoliere masiva, care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile. Pigmentatia este
inhibata, putand apare zone de depigmentare, inconjurate de halou pigmentar.
 Efectele fiziologice ale luminii
• Astfel, RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei:
-Stimularea tegumentara
-Pigmentatia cutanata
-Exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee, unde se recomanda eritemul de
gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone extinse)
-Producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in
prevenirea rahitismului
-Desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone
circumscrise, la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase)
-Stimularea hematopoezei
-Dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in
plagile superficiale, infectiile cutanate, ulcerele atone,etc)
-Stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman, conducand la
efecte psihologice pozitive
-Efect antialgic
• Efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra
organismului, si anume:
-Augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale,
miorelaxare, analgezie, stimularea catabolica si sudatie
 Tehnica aplicarii radiatiilor infrarosii
- Sursele de RIR sunt
reprezentate de lampile
cu incandescenta si
radiatoarele cu
rezistente metalice
- Aplicatiile terapeutice cu
RIR se realizeaza prin
doua modalitati: in
spatiu inchis (baile de
lumina) si in spatiu
deschis (lampile Sollux).
Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie, cat si efectul
de solicitare globala a orgnismului, iar principalele domenii de patologie sunt:

• Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta, precum

obezitatea, hipotiroidismul, diabetul zaharat, diatezele
urice

• Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale

bolii artrozice vertebro-periferice), cat si cel
abarticular

• Intoxicatiile cronice profesionale

• Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine

• Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul

bronsic, scleroemfizemul pulmonar, bronsite cronice
 Principalele contraindicatii

• hemoragiile in antecedentele recente

• statusul imediat posttraumatism, inflamatiile

acute, supuratiile, bolile si starile febrile
 Tehnica indicatiilor terapiei cu RUV

Tratamentului cu RUV se poate realiza utilizand surse

artificiale sau naturale.
• Sursele artificiale asigura iradierea locala sau
generala.
• Iradierea se poate face unor colective de persoane
sau individual.
• Iradierea individuala se poate face in pozitii statice
(ortostatism, sezand sau decubit) cat si in miscare.
 Indicatiile tratamentului cu RUV
• Afectiunile dermatologice: psoriazis (inafara puseului acut) si acnee, alopecie si pelada,
cicatrici cheloide, furuncule,degeraturi, herpes zoster, ulcerele cutanate, atone si varicoase,
ragadele mamelonare, piodermite,anumite sindroame pruriginoase, micozele cutanate etc.
• Suferinte din domeniul pediatriei (se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor, in
comparatie cu adultii): influenteaza starea generala a organismului aflat in crestere;
indicatiile terapeutice: rahitism si spasmofilie , astmul bronsic ,craniotebesul.
• Reumatologie: poliartrita reumatoida, artrozele reactivate , reumatismul abarticular si
sindromul algoneurodistrofic,nevralgiile sciatica, intercostala, cervicobrahiala.
• Tuberculoza
• Sindroamele neurovegetative cardiovasculare (tahicardie, extrasistolie, hipertensiune
arteriala), sindroame spatice gastrointestinale, dischinezie vezicula biliara etc.
• Tulburarile endocrine: hipertiroidia, menopauza, anumite tipuri de obezitate.
• Astmul bronsic
• Afectiuni din sfera ORL: Faringo-amigdalitele, rinitele catarale, otitele externe si medii.
• Parodontopatiile, gingivitele, stomatitele
• Afectiunile din domeniul obstetricii si ginecologiei: vaginite, ragade mamelonare, echimoze
valvulare postpartum, hipogalactii, amenoree.
• Afectari ale statusului functional general, precum starea de convalescenta dupa boli
infectioase, consumptive, carente alimentare si nutritionale, la pacientii cu sindrom anemic,
la persoanele inapetente, la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt, in unele cazuri de
insomnie, surmenaj, scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual.
 Contraindicatiile actinoterapiei
absolute sau relative si se refera, atat la persoanele care efectueaza terapia, cat si la cele care beneficiaza de
ea.
• fotosensibilitatea solara cutanata
• hipertensiunea arteriala
• anomaliile de pigmentatie
• hiperexcitabilitatea sistemului nervos
• tuberculoza pulmonara activa
• Neoplaziile
• casexiile de orice cauza, inanitia
• cardiopatiile cardiace decompensate, insufucienta cardiaca
• ateroscleroza in faze avansate
• insuficienta renala
• Hepatita
• nefrite cronice
• Sindrom hemoragipar
• Tromboflebitele
• Hipertiroidismul
• diabetul zaharat
• sarcina
• Patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte, neprotejate de RUV, precum:
conjunctivita, keratita, blefarita, cataracta actinica etc.