Reabilitarea medicala in

afectiunile musculoscheletice si
ortopedice ale coloanei
vertebrale si membrelor.
 Criteriile de admitere in
programul de recuperare
• Toti pacientii pot beneficia de program de
recuperare, individualizat in functie de stadiul
functional si tip/grad de deficit.
• Indicatia de tratament in sistem ambulator sau
de spitalizare tine de decizia medicului curant, in
functie de gradul de decompensare clinica si
disfunctionala.
• Decompensarea algica se poate masura prin
scorul de durere (scorul VAS cu cotatia 0-10), iar
decompensarea functionala se poate cuantifica
folosind clasificarea ICF (deficit, dizabilitate,
handicap) sau scorul MIF (masura
independentei functionale).
AFECTIUNILE DEGENERATIVE ALE COLOANEI
VERTEBRALE CERVICALE

• CERVICALGIA CRONICA
• TORTICOLISUL ACUT
• SD. DUREROS CERVICO-CEFALIC
• NEVRALGIA CERVICO-BRAHIALA
• STENOZA DE CANAL SPINAL
CERVICAL
• SD. BARRE-LIEOU
 METODOLOGIE de tratament
• - Tratament medicamentos: medicaţie antialgică uzuală,
A.I.N.S. – in caz de ineficienta a antialgicelor.
• - Tratament fizical:
• Hidrotermoterapie generală (baie de sare sau baie de namol,
impachetare generala cu namol) sau locala ( cataplasma cu
parafina, impachetare partiala cu namol, diatermie cu unde
scurte).
• Electroterapie antialgică şi decontracturantă cu curenţi de
joasă frecvenţă sau curenţi de medie frecvenţă, sau
ultrasunete, sau laserterapie; va fi selecţionată procedura
adecvată formelor clinice, topografiei durerilor locale şi a
celor iradiate, prezenţei punctelor dureroase în masa
muşchilor (puncte „trigger”) sau la inserţiile lor (entezopatiile
de inserţie).
• Masaj locoregional: sedativ sau trofic, sau masaj reflex.
• Kinetoterapie individual sau grup, hidrokinetoterapie,scoala
spatelui.
 AFECTIUNILE DEGENERATIVE ALE COLOANEI
VERTEBRALE DORSALE

• Patologia degenerativa a coloanei

vertebrale dorsale, are ca manifestare
comuna dorsalgia, care poate avea un
substrat etiopatogenic variat.
 Stadializarea clinico-functionala
• Dupa criteriul etiologic, dorsalgiile pot avea cauze rahidiene, extrarahidiene
(viscerale), neurologice si psihosomatice. Caracteristici:
Dorsalgiile rahidiene :
• origine osoasa: patologie posttraumatica, patologie metabolica (osteoporoza),
metastaze osoase, boala Paget, afectari osoase din hemopatii, maladia
Scheuermann, spondilita, tulburarile de statica, hiperostoza scheletala idiopatica
(boala Forrestier-RotesQuerol), spondilartroza;
• origine musculo-ligamentara: sindromul trofostatic de postmenopauza, sindromul
miofascial, fibromialgia, disinergismul musculo-ligamentar de crestere;
• origine discala: discopatiile dorsale, inclusiv hernia de disc dorsala, spondilodiscitele
netuberculoase, Morbul Pott, spondilo-discitele inflamatorii;
• origine referita: iradieri de la nivel cervical, suprascapular, interscapulovertebral;
Dorsalgiile extrarahidiene-origine viscerala: patologie pleuropulmonara, boala
coronariana, anevrismul de aorta, adenopatii mediastinale, ulcer gastro-duodenal,
patologie pancreatica, hepatica.
Dorsalgiile neurologice: neurinoame, meningioame, tumori intramedulare, scleroza
multipla.
Dorsalgiile psihosomatice, functionale: fara substrat organic; diagnostic de eliminare.
Dorsalgiile benigne sunt considerate cele care sunt provocate de distonii musculare,
modificari minore de statica vertebrala (scolioza, cifoza, stergerea cifozei), artroza
articulatiilor interapofizare dorsale sau a corpilor vertebrali, traumatisme dorsale
minore fără fracturi vertebrale.
Dorsalgiile grave sunt considerate cele în care durerea este provocată de modificari
severe de statica vertebrala, ireductibile (cifoze, scolioze), traumatisme vertebrale
severe ce pot implica fracturi vertebrale, hernii de disc toracale (frecventa redusa 5%,
dar cu risc de compresiune medulara), spondilodiscite specifice sau nespecifice.
 METODOLOGIE de tratament
- Tratamentul medicamentos: antialgic, antiinflamator,decontracturant,
sedativ general, psihotrop.
– Tratamentul fizical:
• Hidrotermoterapia generala ( băi de namol), sau termoterapia locală
( comprese umede calde, plăci de parafină, unde scurte de înaltă
frecvenţă)
• Electroterapia pentru efectul antialgic, biotrofic, miorelaxant cu
curent galvanic, curenti de joasa frecventa, curenti de medie
frecventa, ultrasunete
• laserterapie
• Masajul medical terapeutic, masajul reflex
• Kinetoterapia individual si grup
• Hidrokinetoterapia la bazin
- Dispozitive ortetice: in cazuri mai grave, cu instabilitate vertebrala
severa se va recomanda purtarea unor corsete toracolombare.
- Tratamentul chirurgical este indicat in dorsalgiile determinate de
hernia de disc dorsala, cu afectarea maduvei spinale, sau in cazul
unor traumatisme vertebrale cu fractura corpilor vertebrali.
 RECUPERAREA IN
SINDROMUL DUREROS VERTEBRAL LOMBAR
DEGENERATIV
• ENTITATI CLINICE POSIBILE:

• Discopatiile lombare de faza I si II

• Hernia de disc lombara ( discopatia de faza a III-a)
• Sindromul dureros lombar restant dupa HDL operata
• Spondilolistezisul lombar
• Spondilodiscatroza lombara ( inclusiv discopatia de faza a IV-a)
• Lomboradiculopatia vertebrogena
• Sindromul miofascial lombosacrat
• Sindromul fatetal lombar
• Stenoza de canal vertebral lombar
• Lombalgia/ Lomboradiculopatia posttraumatica
• Lomboradiculopatia de alte cauze noninflamatorii sau
nontumorale
 Clasificarea discopatiilor
dupa de Seze-Arseni
• Discopatie de faza I = INSTABILITATE -laxitate a DIV si o laxitate anormala la
nivelul NP si a IF, cu aparitia durerii la nivelul coloanei lombare, lombalgii care sunt
pasagere (Lombalgia comuna).
• In discopatia de faza II, procesele degenerative sunt mai grave, cu aparitia de fisuri
in inelul fibros, fisuri prin intermediul carora nucleul pulpos se insinueaza si astfel
duce la bombarea spre exterior a inelului fibros = PROTRUZIE
DISCALA ( diagnostic RMN extrem de frecvent) ! Atentie : protruzia discala nu
este Hernie de disc !
• Discopatia lombara faza III, reprezinta PROLAPSUL ( hernierea) nucleului pulpos
in canalul spinal si se imparte in 3 stadii :
– stadiul I – iritarea radacinii nervoase- apare durere de tip
nevralgic=lomboradiculopatie de tip nevralgic
– stadiul II – compresie- apar durere si parestezii, plus disparitia reflexelor
osteotendinoase=radiculopatie algoparestezica.
– stadiul III – intreruperea radacinii nervoase - apar durere, parestezii si deficit
motor=radiculopatie algoparetica sau algoparalizie.
• Discopatia lombara faza IV- discartroza
 Disc Classification
Disc
Normal
Bulge
Bony
Endplate Canal

Protrusion Extrusion
METODOLOGIE DE TRATAMENT
STADIUL ACUT:

OBIECTIVE:
• Combaterea durerii si a inflamatiei;
• Relaxare generala nervoasa si musculara;
• Combaterea hipersimpaticotoniei;
• Protectie radiculara.

METODOLOGIE:
• Repaus la pat, posturi de suprarepaus lombar/lomboradicular;
• Tratament medicamentos: antialgice, antiinflamatorii,
decontracturante,sedative, simpaticolitice, vasculotrope,
neurotrope;

• Tratament fizical:
• masaj sedativ
• electroterapie antialgica cu :curenti de joasa frecventa ,sau curent
galvanic, sau curenti de medie frecventa, magnetoterapie.
STADIUL SUBACUT:
OBIECTIVE:
• Combaterea durerii si a inflamatiei restante;
• Combaterea contracturii musculare lombare;
• Ameliorarea staticii si dinamicii coloanei lombare;
• Recuperarea eventualelor deficite functionale musculare distale
in functie de entitatea clinica.
METODOLOGIE:
• Tratament medicamentos: antialgice, antiinflamatorii,
decontracturante;
• Tratament fizical:
• hidrotermoterapie generala ( baie de sare, baie de namol, impachetare
generala cu namol), sau termoterapie locala (aplicatie de parafina,
impachetare partiala cu namol, diatermie cu unde scurte)
• electroterapie antialgica cu: curenti de joasa frecventa, sau curenti de
medie frecventa, ultrasunete , laserterapie
• magnetoterapie
• masaj sedativ
• kinetoterapie individual sau colectiv
• hidrokinetoterapie.
STADIUL CRONIC:
OBIECTIVE:
• Combaterea durerilor restante;
• Combaterea contracturilor restante sau a retracturilor
musculare;
• Ameliorarea staticii si dinamicii coloanei lombare;
• Refacerea sinergismului muscular intre agonisti si antagonisti;
• Recuperarea eventualelor deficite functionale musculare distale
in functie de entitatea clinica;
• Stabilizare lombara;
• Realizarea obiectivelor din Scoala spatelui.
METODOLOGIE:
• Medicatie antialgica la nevoie;
• Tratament fizical:
• hidrotermoterapie generala ( baie de sare, baie de namol, impachetare
generala cu namol), sau termoterapie locala (aplicatie de parafina,
impachetare partiala cu namol, diatermie cu unde scurte)
• electroterapie antialgica si miorelaxanta adaptate fiecarui caz clinic,
ultrasunete, laserterapie
• masaj trofic sau de asuplizare
• kinetoterapie individual sau colectiv
• hidrokinetoterapie.
 RECUPERAREA IN
TULBURARILE DE STATICA VERTEBRALA

Statica vertebrală prezintă unele modificări, în special, la copii şi adolescenţi,

ce poartă denumirea de deviaţii ale rahisului. Aceste deviaţii pot avea loc,
fie în plan sagital - exagerarea unei curburi normale, ştergerea sau
inversarea acesteia, fie în plan frontal – apariţia unei noi curburi, fie în
ambele planuri – combinaţii ale curburilor din planurile sagital şi frontal.

Entitati clinice:
• -scolioza consta in curbarea coloanei in plan frontal cu rotatia vertebrelor
(convexitatea confera denumirea directiei scoliozei);
• -cifoza consta in curbarea coloanei in plan sagital ;
• -cifoscolioza consta in combinarea la acelasi pacient a cifozei cu scoliozei ;
• -hiperlordozele constau in accentuarea curburilor in plan sagital ;
• -aplatizarile constau in ‚”stergerea”curburilor fiziologice .

Aceste tulburari se impart in:

• -tulburari de statica vertebrale nestructurale (posturale, antialgice, etc);
• -tulburari de statica vertebrala structurale (adevaratele
tulburari,”organizate”).
 Scolioza este devierea coloanei vertebrale în
toate cele trei planuri spaţiale :
- sagital
- frontal
- orizontal

Sex ratio: devieri mici <10º 1:1

devieri mari >30º 10:1 F:M
Mai frecvent intalnita peste varsta de 10
ani ( prezenta la 2-4% din copiii de 10-
16 ani)

Curburile fiziologice ale coloanei

vertebrale: vedere anterioară,posterioară şi profil
• În plan sagital (anteroposterior) deformarea
perturba echilibrul curburilor fiziologice:
lordoza cervicală şi lombară, cifoza dorsală în
sensul exagerării acestora, aplatizării lor sau
inversarea uneia sau a fiecăreia dintre ele
 Metodologie de tratament
A.Tratament medicamentos
• -tratament antialgic –medicatie antialgica pentru combaterea durerilor de tipul
Zaldiar,Algifen,Paracetamol, etc in raport cu intensitatea durerilor si cu raspunsul la tratament;
• -tratament antiinflamator-se vor utiliza A.I.N.S obisnuite sau infiltratii ”loco dolenti”cu o solutie de
Hidrocortizon si Xilina 1%,5-10ml;
• -tratament decontracturant muscular-poate fi asociat celui fizical pentru a scurta durata puseului
dureros;se recomanda Mydocalm, Miolastan,etc;
• -tratamentul sedativ general si psihotrop este util la bolnavii cu o reactivitate generala exagerata
sau cu tulburari de somn (cronice sau determinate de
dureri):Extraveral,Diazepam,Distonocalm,etc.
B.Tratament fizical:

1. Procedurile de hidrotermoterapie:
• -generale(BS sau BN sau IN generale)sau
• -locale(IN partiale sau cataplasme de parafina)
!!Se tine cont si de eventualele comorbiditati, in scop miorelaxant si, implicit pentru ameliorarea
durerilor, precum si pregatirea pacientului in vederea kinetoterapiei.
2. Electroterapia:
• -curenti de joasa sau curenti de medie frecventa in formule antialgice si decontracturante;
• -ultrasonoterapia (dupa incheierea perioadei de crestere);
• -laserterapie, in programe de miorelaxare si/sau analgezie.
3. Masaj terapeutic in scop decontracturant/tonifiant.
 Metodologie de tratament
4. Kinetoterapia individuala :
• -Posturi fixe mentinute –corectoare si hipercorectoare care se mentin in
pauzele programului de kinetoterapie si atunci cand se scoate corsetul sau
orteza;
• -Exercitii de corectare posturala axate pe: constientizarea inclinarii
pelvisului (delordozare), scaderea cifozei dorsale, scaderea curburilor
scoliotice.
• -Metoda Klapp, tehnica Cotrel, patrupedia Klapp,exercitii de derotare.
• - Exercitii de tonifiere a musculaturii abdominale,tonifiere a muschilor fesieri
mari, tonifierea si reechilibrarea musculaturii paravertebrale; kinetoterapia
corectoare; cresterea expansiunii toracice; scaderea travaliului ventilator
prin asuplizarea toraco-vertebrala si prin sporirea contributiei respiratiei
diafragmatice(respiratia abdominala); cresterea randamentului pompei
musculare respiratorii.
5. Kinetoterapia de grup la sala de CFM :
• -continuarea exercitiilor de relaxare si de tonifiere musculara;
• -recuperarea staticii coloanei vertebrale:exercitii la spalier sau cu balonul
Klein, continuarea exercitiilor din tehnica Klapp, exercitii de alungire axiala
activa;
• -recuperarea dinamicii coloanei dorsale si a cutiei toracice;
• -instruirea bolnavului cu elemente specifice din „scoala spatelui”.
6. Hidrokinetoterapia . In cadrul sporturilor terapeutice se indica inotul.
CONTRAINDICATII ABSOLUTE PENTRU RECUPERARE
in patologia coloanei vertebrale
!!!Necesita redirectionare de urgenta spre alte specialitati, medicale sau
chirurgicale – asa numitele “Red flags” - factori de risc identificati in istoricul
medical si simptomatologia pacientilor cu durere spinala si sunt asociati cu
risc mai inalt al unei boli grave, comparativ cu pacientii care nu au aceste
“caracteristici”.
Daca oricare dintre acestea este prezenta, pot fi necesare investigatii suplimentare (in
acord cu patologia suspicionata) pentru a exclude o boala grava de baza (de
exemplu suferinta de tip infectios, inflamator sau neoplazic).

“Red flags” :
• varsta de debut sub 20 de ani sau peste 55 de ani
• traumatism violent in istoricul recent
• durere constant progresiva, non-mecanica (neameliorata de repausul la pat)
• durere toracica asociata
• tumori maligne in antecedentele personale patologice
• utilizare prelungita a corticosteroizilor
• imunosupresie, abuz de droguri, HIV
• stare generala proasta
• scadere ponderala neexplicata
• simptome neurologice importante
• diformitati structurale vertebrale
• febra
“Yellow flags”
!!“Yellow flags” sunt factori psihosociali care cresc
riscul de aparitie sau de perpetuare a durerii cronice
si a dizabilitatii pe termen lung, incluzand lipsa
din/pierderea serviciului. Identificarea “yellow flags”
trebuie sa duca la un management comportamental
adecvat:
- atitudini sau dorinte, credinte nepotrivite despre durere
(de exemplu, asteptari mari din partea unor tratamente
pasive mai degraba decat credinta ca participarea activa
la tratament este benefica).
- atitudine nepotrivita fata de durere (de exemplu reducerea
severă a nivelului activitatii fizice).
- probleme legate de locul de munca sau de compensatii
financiare (de exemplu o proasta satisfactie a muncii) .
- probleme emotionale (precum depresie, anxietate, stres).
 RECUPERAREA IN PATOLOGIA
SOLDULUI

• OSTEOARTRITA/ ARTROZA
• SOLDUL POSTTRAUMATIC
• ARTROPLASTIA
 OA șold/Coxartroza
• reprezinta localizarea reumatismului degenerativ la nivelul
articulatiei soldului;
• reprezintă o entitate patologică cu incidenţa crescută ce afectează
10% din populația peste vârsta de 70 ani. În 40% din cazuri este
bilaterală, cu un decalaj de luni sau ani între expresia clinică, pe de
o parte şi expresia radiologica, pe de alta;

• Această boală este caracterizată de două aspecte fundamentale:

-pe de o parte, creşterea tensiunilor articulare din cauze mecanice
(încărcarea excesivă, vicii arhitecturale congenitale sau dobândite);
-pe de altă parte, alterarea ţesutului cartilaginos ce duce la dezvoltarea
artrozei, modificările secundare ale cartilajului sunt de cauză
metabolică, infecţioasă sau inflamatorie.
Stadializarea clinica:
• Stadiul initial (SI) – dureri in ortostatism si la mers prelungit, oboseala
musculara locala, reducerea amplitudinilor “de lux” ale soldului.
• Stadiul evoluat (SE) – dureri si in repaus, redoare articulara in zona
amplitudinilor de utilizare curenta, atitudini vicioase corectabile pasiv sau
chiar activ.
• Stadiul final (SF) – dureri intense, limitarea marcata a mobilitatii pana la
anchiloza, atitudini vicioase ireductibile.
Stadializarea functionala - Există cotaţii de apreciere a funcţiei articulare care
sunt un preţios ajutor în stabilirea stadiului evolutiv al bolii şi indicaţiilor
terapeutice:
• -Cotaţia Merle d'Aubigné (o cotaţie funcţională integrativă);
• -Cotatia Bertrand (o cuantificare funcţională, pe principalele determinări
simptomatice clinice ale suferinţei de şold).
Stadializarea radiologica K-L a coxartrozei- exista patru stadii.
• Stadiul I – fără modificări radiologice;
• Stadiul II – uşoară îngustare a spaţiului articular şi condensarea osului
subcondral;
• Stadiul III – îngustarea severă a spaţiului articular, zone de
radiotransparenţă chistică şi mici osteofite la nivelul capului femural şi
acetabulului;
• Stadiul IV – dispariţia spaţiului articular cu osteofitoză exuberantă.
MIJLOACE TERAPEUTICE:
• MASAJUL membrului afectat pentru efectele decontracturante, trofice, de
activare circulatorie, sedative.
• TERMOTERAPIA generală prin aplicaţii de băi hiperterme de nămol sau
locală prin aplicaţii de plăci de parafină.
• ELECTROTERAPIA utilizează : curenţi de joasă, medie frecvenţă, curenţi
de înaltă frecvenţă: unde scurte, terapia cu ultrasunete.
• HIDROKINETOTERAPIA se aplică în bazin şi se urmăreşte refacerea
amplitudinilor mişcărilor şoldului prin exerciţii specifice şi utilizând
proprietăţile apei calde-relaxare musculară, combaterea durerilor, creşterea
complianţei tisulare.
• Programul de KINETOTERAPIE individuală sau de grup :
-posturări preventive sau corectoare
-tonifierea musculaturii
-mobilizări articulare pasive, activo-pasive şi active libere sau cu rezistenţă
progresivă pentru menţinerea sau refacerea amplitudinilor de mişcare în
articulaţia coxo-femurală
-refacerea stabilităţii
-recâştigarea controlului muscular dinamic pentru mers
-corectarea poziţiei bazinului, menţinerea unei funcţionalităţi cât mai bune a
coloanei lombare şi păstrarea amplitudinilor de mişcare a genunchiului şi
gleznei omolaterale.
 SOLDUL POSTTRAUMATIC/
SOLDUL OPERAT
• Şoldul este cea mai profundă articulaţie, fiind acoperită
cu mase mari musculare, care protejează articulaţia de
traumatisme directe. De aceea, incidenţa traumatismelor
şoldului, exceptând fracturile, este relativ redusă şi ca
număr şi ca varietăţi clinico-morfologice.
• La nivelul şoldului, în cadrul leziunilor traumatice, s-a
dezvoltat în ultima perioadă o noua categorie- şoldul
operat.
• Dată fiind creşterea vertiginoasă a numărului
intervenţiilor ortopedico-chirurgicale, şoldul operat are
cea mai mare incidenţă după fracturi. Însă oricare ar fi
sechela posttraumatică ea se exprimă clinic prin
următoarele semne clinice: durere, deficit de stabilitate,
deficit de mobilitate, deficit de locomoţie.
 CONTRAINDICATII DE ADMITERE LA RECUPERARE,
CONSTITUIND INDICATII DE RE-DIRECTIONARE SPRE
ORTOPEDIE

• aparitia semnelor de tromboza venoasa: durerea persistenta in

gamba si in picior, care nu are legatura cu incizia, cresterea
sensibilitatii sau inrosirea gambei, inflamarea coapsei, a gambei, a
gleznei sau piciorului;
• aparitia simptomelor ce pot semnala o posibila embolie pulmonara:
respiratie dificila/grea (dispneea), aparitia subita a durerii in piept,
durere localizata in piept, asociata cu tuse;
• febra persistenta (mai mult de 38°C);
• aparitia frisoanelor;
• inrosirea si tumefierea progresiva a zonei pertrohanteriene / inciziei;
• aparitia unor scurgeri la nivelul inciziei;
• aparitia durerii crescande de sold atat in timpul activitatii cat si in
timpul repausului;
• semne locale de sinovita din afectiuni inflamatorii nediagnosticate
sau cunoscute dar intrate in puseu de activitate clinico-biologica.
CONTRAINDICATII GENERALE PENTRU RECUPERARE

• traumatism violent in istoricul recent

• durere constant progresiva, non-mecanica
(neameliorata de repausul la pat)
• tumori maligne in antecedentele personale
patologice
• utilizare prelungita a corticosteroizilor
• imunosupresie, abuz de droguri, HIV
• stare generala proasta
• scadere ponderala neexplicata
• febra
 CONTRAINDICATII PENTRU RECUPERARE IN SOLDUL
POST-OPERATOR
• Infectia – poate aparea la nivelul inciziei sau la nivel profund, in cazul soldului operat. Ea
poate interveni pe durata spitalizarii sau dupa externare, sau chiar si cativa ani mai tarziu.
Infectiile minore din zona inciziei sunt tratate de regula cu antibiotice. Infectiile majore sau
profunde pot necesita interventii chirurgicale suplimentare.

• Tromboza venoasa – formarea cheagurilor de sange in venele membrului inferior

reprezinta o complicatie frecventa. Aceste cheaguri de sange pot pune in pericol viata daca
embolizeaza. Se va face preventia prin mobilizarea cat mai timpurie, purtarea unor ciorapi
medicinali si medicatie anticoagulanta.

• Alte complicatii tardive ce pot aparea, unele dintre ele constituie contraindicatii relative
pentru recuperare, sunt:

• Pseudartroza – se intalneste frecvent in evolutia fracturilor de col cu deplasare; ea este

constanta in urma tratamentului ortopedic, se intalneste si dupa tratamentul chirurgical al
fracturilor chiar corect executat intr-o proportie variind intre 11-30% din cazuri. Cazurile sunt
multiple: reducerea imperfecta a fracturii, deplasari secundare.

• Necroza ischemica a capului femural – consecutiva suprimarii vascularizatiei capului, este

conditionata de o serie de factori: gradul de deplasare a fragmentelor, precocitatea
reducerii deplasarilor, precum si greselile de tehnica.

• Coxartroza posttraumatica poate aparea tardiv.

MIJLOACE TERAPEUTICE:

• -MASAJUL membrului afectat pentru efectele decontracturante, trofice, de

activare circulatorie, sedative.
• -TERMOTERAPIA generală prin aplicaţii de băi hiperterme de nămol
• sau locală prin aplicaţii de plăci de parafină.
• -ELECTROTERAPIA antalgică, excitomotorie, de activare a
metabolismului prin curenţi de joasă, medie şi înaltă frecvenţă: curenţi
diadinamici, Trabert, TENS, curenţi interferenţiali, unde scurte, Diapulse.
• -HIDROKINETOTERAPIA se aplică în bazin şi se urmăreşte refacerea
amplitudinilor mişcărilor şoldului prin exerciţii specifice şi utilizând
proprietăţile apei calde-relaxare musculară, combaterea durerilor,
creşterea complianţei tisulare.
• -KINETOTERAPIA urmăreşte câstigarea mai ales pe unghiurile
funcţionale minime (52° pe miscările de flexie – extensie, 12° pentru
abducţie – adducţie şi 14° pe rotaţie internă – rotaţie externă).

• Recâştigarea mobilităţii şoldului se face prin mobilizări pasive, activo–

pasive, mobilizări active libere pe toate direcţiile de mişcare, exerciţii de
facilitare, exerciţii de pedalaj.
Artroplastia totala de sold

Fig. 57
 CONTRAINDICATII DE ADMITERE LA RECUPERARE,
CONSTITUIND INDICATII DE RE-DIRECTIONARE SPRE
ORTOPEDIE

• aparitia semnelor de tromboza venoasa: durerea persistenta in

gamba si in picior, care nu are legatura cu incizia, cresterea
sensibilitatii sau inrosirea gambei, inflamarea coapsei, a gambei, a
gleznei sau piciorului;
• aparitia simptomelor ce pot semnala o posibila embolie pulmonara:
respiratie dificila/grea (dispneea), aparitia subita a durerii in piept,
durere localizata in piept, asociata cu tuse;
• febra persistenta (mai mult de 38°C);
• aparitia frisoanelor;
• inrosirea si tumefierea inciziei;
• aparitia unor scurgeri la nivelul inciziei;
• aparitia durerii crescande de sold atat in timpul activitatii cat si in
timpul repausului.
CONTRAINDICATII PENTRU RECUPERARE IN SOLDUL Protezat:

• Infectia – infectia poate aparea la nivelul inciziei sau la nivel profund, in jurul protezei.
Ea poate interveni pe durata spitalizarii sau dupa externare, sau chiar si cativa ani
mai tarziu. Infectiile minore din zona inciziei sunt tratate de regula cu antibiotice.
Infectiile majore sau profunde pot necesita interventii suplimentare sau indepartarea
protezei. Orice infectie din organism se poate raspandi pana la articulatia implantata.
• Tromboza venoasa – formarea cheagurilor de sange in venele de la picioare
reprezinta cea mai intalnita complicatie in urma artroplastiei de sold. Aceste cheaguri
de sange pot pune in pericol viata daca embolizeaza. Se va face preventia prin
mobilizarea cat mai timpurie, purtarea unor ciorapi medicinali si medicatie
anticoagulanta.
• Luxatia protezei – acest lucru apare atunci cand componenta femurala iese din noua
articulatie. Riscul de luxatie este mai mare in primele luni de la interventie, in
perioada de vindecare a tesuturilor. In cazul in care proteza se luxeaza, o reducere
inchisa poate rezolva problema, fara a fi necesara o noua operatie. In cazurile in care
soldul continua sa se luxeze, poate fi necesara o noua interventie chirurgicala.
• Decimentarea si uzura implantului – in timp, proteza de sold se poate decimenta sau
uza la nivelul distantierului de polietilena. Acest lucru se datoreaza cel mai adesea
activitatii zilnice dar poate fi si rezultatul unei resorbtii biologice a osului, denumita
osteoliza. Daca apare decimentarea componentelor sau uzura implantului este
posibila efectuarea unei interventii chirurgicale de revizie.
• Alte complicatii - pot aparea leziuni nervoase sau ale vaselor de sange. Sangerarea
si fractura (de obicei a femurului) pot de asemenea interveni. La un numar foarte
redus de pacienti durerea poate sa nu dispara, sau pot simti dupa operatie un nou tip
de durere.
 RECUPERAREA IN PATOLOGIA
GENUNCHIULUI

• OSTEOARTRITA/ ARTROZA
• GENUNCHIUL POSTTRAUMATIC
• ARTROPLASTIA
 OA
• Este o boala artrozica localizata la nivelul genunchiului care intereseaza
initial, fie unul din compartimente (artroza femuropatelara 35-40%), artroza
femuro-tibiala 45-50%) fie ambele sectoare (femuro-tibiala 45-50%), fie
ambele sectoare (femuro-patelo-tibial 15-20%).
• Din punct de vedere etiologic gonartrozele se clasifica in:
-primitive : in care sunt implicate tuburarile metabolice, hiperponderabilitatea,
modificarile endocrine, tulburari ale circulatiei de intoarcere, terenul artrozic
si suprasolicitarea mecanica;
-secundare :
• cu afectare femuro-tibiala: prin dezaxari constitutionale (genu valg, genu
var, flexum), cauze intraarticulare (sechele post-fracturi articulare,
microtraumatisme, afectare meniscala, hemofilie), sau extraarticular
(sechele dupa entorse, laxitati ligamentare);
• cu afectare femuro-patelara : procese displazice (rotulian, femural sau
tibial), dezechilibru dinamic (laxitate ligamentara, luxatie
recidivanta,retractia aripioarei rotuliene externe) sau post-traumatic (prin
microtraumatisme repetate, solicitari mecanice excesive, sechele dupa
entorse, luxatii, fracturi).
 CLASIFICARE RADIOLOGICA

Gradul Severitatea osteoartritei Modificări radiografice

0 Nu Normal
I Îndoielnică Osteofite mici, semnificaţie îndoielnică
II Minimă Osteofite mari, spaţiu articular normal

III Moderată Îngustare moderată a spaţiului articular

IV Severă Îngustare severă a spaţiului articular cu

scleroza osului subcondral

Clasificarea Kellgren-Lawrence este cea mai utilizata in studiile

epidemiologice(2)

Modificarile gr 1 ar putea sa nu fi considerate OA ci asociate varstei (2)

 CONTRAINDICATII DE ADMITERE LA RECUPERARE,
CONSTITUIND INDICATII DE RE-DIRECTIONARE SPRE
ORTOPEDIE

– Leziunile musculare (ruptura tendonului cvadricipital

sau a unsertiei acestuia, ruptura tendonului
subrotulian sau a insertiei acestuia pe tibie)
– Ruptura de menisc
– Entorsele grave cu inastabilitate severa de genunchi
– Fracturile extremitatii inferioare a femurului si ale
extremitatii superioare a tibiei, fractura de rotula
– Tumorile
– Prezenta unui sindrom inflamator accentuat sau
suspiciune unui sindrom infectios
– Etapa de decompensare globala ireversibila a
genunchiului
METODE:
• Tratament igieno-dietetic: ex: scadere ponderala, regim hiposodat, hipocaloric, etc
• Tratament medicamentos: a) AINS, AIS, antialgice
• b) alte tratamente: (pt afectiuni asociate)
• c) medicatie modificatoare de structura in artroza
(condroitin sulfat, glicozaminosulfat)
• d) terapie intraarticulara ( corticoizi, hialuronat)
• Tratament fizicalkinetic:
– termoterapie generala: bai de namol, bai de sare sau plante;
– termoterapie locala: parafina local, comprese calde;
– electroterapia:
• - curenti de joasa frecventa:Galvanizare, Diadinamici, Trabert, TENS
• - curenti de medie frecventa: Interferential;
• - curenti de inalta frecventa: Unde scurte, Diapulse, Ultrasunet;
• +Masaj
• +Kinetoterapie:
– posturare;
– combaterea deviatiilor articulare si a pozitiilor vicioase;
– tractiuni in ax;
– mobilizare articulara pasiva si activa;
– tonifiere musculara;
– refacerea stabilitatii genunchiului;
– controlul muscular di7namic;
– mentinerea unei bune functionalitati a articulatiilor adiacente;
CONTRAINDICATII ABSOLUTE PENTRU RECUPERARE

• traumatism violent in istoricul recent

• durere constant progresiva, non-mecanica
(neameliorata de repausul la pat)
• tumori maligne in antecedentele personale
patologice
• utilizare prelungita a corticosteroizilor
• imunosupresie, abuz de droguri, HIV
• stare generala proasta
• scadere ponderala neexplicata
• febra
GENUNCHIUL POSTTRAUMATIC
Clasificarea traumatismelor de genunchi in functie
de structurile anatomice ce pot fi lezate
- Leziuni ale partilor moi:
• -tegumente si tesut celular subcutanat :
contuzii, plagi, arsuri;
• -tendon/muschi : intinderi, rupture, sectionari,
dezinsertii;
• -vase si nervi: rupturi, sectionari;
- Leziuni osoase: fisuri, fracturi ale epifizelor
femurale, tibiale si peroniere si ale rotulei.
- Leziuni articulare: palgi articulare, rupturi
ligamentare, entorse, luxatii, leziuni meniscale.
 CONTRAINDICATII DE ADMITERE LA RECUPERARE,
CONSTITUIND INDICATII DE RE-DIRECTIONARE SPRE
ORTOPEDIE

– tumorile
– prezenta unui sindrom inflamator accentuat
sau suspiciune unui sindrom infectios
– etapa de decompensare globala ireversibila a
genunchiului
 Metode
• in etapa de imobilizare : posturari antideclive, mobilizari active, activopasive ale
piciorului, soldului, mentinerea tonusului muscular sub aparatul de contentie,
antrenarea fortei musculare a membrului inferior opus si a membrelor superioare
in vederea pregatirii pentru o ambulatie in carje/baston;
• in etapa postimobilizare: refacerea mobilitatii articulare, refacerea fortei musculare,
a stabilitatii si controlului motor, reluarea mersului, in carje, apoi baston, momentul
inceperii incarcarii fiind variabil, ideal se va incepe cu reeducarea mersului in
bazine ;
• hidrokinetoterapia in bazin cu apa de ghiol sau apa de mare;
• termoterapia generala: bai de namol sapropelic sau bai de sare/plante sau
termoterapia locala: comprese calde, cataplasma cu parafina – nu in faza acuta,
postoperatorie cand se va urmari reducerea fenomenelor inflamatorii si prevenirea
complicatiilor;
• electroterapia de joasa frecventa ( Galvanizare, C.Diadinamici, C.Trabert,etc) ,
sau medie frecventa(C.Interferential), sau inalta frecventa (Unde scurte, Diapulse,
Ultrasunet) – nu si in cazul prezentei MOS;
• laserterapia – nu si in cazul prezentei MOS;
• masaj relaxant-asuplizant, in cazul prezentei edemelor;

!!! la toate acestea se va asocia si educatia pacientului - terapie ocupationala si invatarea

de catre pacient a regulilor de kinetoprofilaxie secundara, cat si necesitatea (daca
este cazul) a ortezarii in continuare a genunchiului .
 ARTROPLASTIA
Artroplastia de genunchi poate fi partiala sau totala.
Indicatii pentru artroplastie partiala (se pot inlocui condilii femurali, unul
sau ambele platouri tibiale):

• - distructie articulara moderata;

• - dureri persistente;
• - aparat ligamentar integru;
• - deviatii axiale sub 20 grade;
• - pacient peste 60 de ani.

Indicatii pentru artroplastia totala:

• - gonartroze decompensate care lezeaza toate elementele

articulare;
• - deviatii axiale mai mari de 20 grade;
• - flexum ireductibil;
• - instabilitati marcate, dureroase.
 Artroplastia totala de genunchi

Fig. 61 Fig. 62

Proteza cimentata Incarcarea imediat

Proteza necimentata mersul cateva luni
pt stabilitate
completa
Tratamentul BALNEOFIZICALKINETIC:
• kinetoterapie individuala, care va cuprinde:
- in etapa de imobilizare : posturari antideclive, mobilizari active,
activopasive ale piciorului, soldului, mentinerea tonusului muscular
sub aparatul de contentie, antrenarea fortei musculare a membrului
inferior opus si a membrelor superioare in vederea pregatirii pentru
o ambulatie in carje/baston;
- in etapa postimobilizare: refacerea mobilitatii articulare, refacerea
fortei musculare, a stabilitatii si controlului motor, reluarea mersului,
in carje, apoi baston, momentul inceperii incarcarii fiind variabil,
ideal se va incepe cu reeducarea mersului in bazine ;
- hidrokinetoterapia in bazin cu apa de ghiol sau apa de mare;
• termoterapia generala: bai de namol sapropelic sau bai de
sare/plante sau termoterapia locala: comprese calde, cataplasma cu
parafina – nu in faza acuta, postoperatorie cand se va urmari
reducerea fenomenelor inflamatorii si prevenirea complicatiilor;
• masaj relaxant-asuplizant, in cazul prezentei edemelor;
!!! la toate acestea se va asocia si educatia pacientului - terapie
ocupationala si invatarea de catre pacient a regulilor de
kinetoprofilaxie secundara, cat si necesitatea (daca este cazul) a
ortezarii in continuare a genunchiului .
 PERIARTRITA SCAPULO-
HUMERALĂ (PSH)
• Umărul dureros este sindromul clinic caracterizat de
durere şi/sau impotenţă funcţională în regiunea umărului,
determinat de cauze variate. Cauzele pot fi locale
(afecţiuni articulare sau periarticulare) sau iradiate
(radiculopatia cervicală, nevrita brahială, artrita sterno-
claviculară, sindromul de apertură toracică, distrofia
simpatică reflexă, neoplazii, afecţiuni ale colecistului,
abces subfrenic, infarct de miocard, afecţiuni tiroidiene,
osteodistrofia renală, diabetul zaharat).
• Periartrita scapulo-humerală este o afecţiune
abarticulară, caracterizată de durere şi/sau impotenţă
funcţională de diverse grade, determinată de procese
patologice care interesează tendoanele, bursele şi
uneori capsula articulară, de la nivelul articulaţiei gleno-
humerale.
Program de recuperare adaptat stadializarii functionale
si tipului de deficit
!!Alegerea tratamentului este în funcție de forma clinică precum și de
datele care țin de pacient (vârstă, afecțiuni asociate, complianța la
tratament).
Umărul dureros hiperalgic = durerea este foarte intensă, continuă și
este însoțită de limitarea antalgică a mișcărilor în articulația
umărului.
• Obiectivele tratamentului:
– combaterea durerii
– menținerea sau îmbunătătirea mobilității articulației umărului afectat
– prevenirea instalării capsulitei retractile
Metode:
– Tratamentul medicamentos (AINS, AIS, antialgice)
– Tratament de recuperare:
– Kinetoterapie individuală
– Masaj regional
– Electroterapie: cu efect antialgic, antiinflamator ( Diapuls sau Laser
sau Magnetoterapie sau Unde scurte)
 CONTRAINDICATII ABSOLUTE
PENTRU RECUPERARE IN PSH
• traumatism violent in istoricul recent
• durere constant progresiva, non-mecanica (neameliorata de
repausul la pat)
• tumori maligne in antecedentele personale patologice
• utilizare prelungita a corticosteroizilor
• imunosupresie, abuz de droguri, HIV
• stare generala proasta
• scadere ponderala neexplicata
• febra
• dureri în regiunea umărului care nu respectă criteriile clinice pentru
cele de afectare articulară sau periarticulară si sugerează o
afecțiune neoplazică (neoplasm pulmonar, mielom multiplu)
• semne locale de sinovită din afecțiuni inflamatorii nediagnosticate
sau cunoscute dar intrate în puseu de activitate clinico-biologică
• suspiciunea de fractură recentă pe os patologic
 COTUL
Traumatismele la nivelul cotului dar și imobilizarea
ulterioară determină frecvent apariția de redori
strânse, greu reductibile. Limitarea mobilității
cotului post-traumatic poate fi determinată de :

• edem dintre planuri cu organizare colagenică

• retracție musculo-tendinoasă
• artrită postraumatică
• calus vicios
• osteom articular
• cicatrici rectractile
• fragment osos intra-articular
 CONTRAINDICATII DE ADMITERE LA RECUPERARE,
CONSTITUIND INDICATII DE RE-DIRECTIONARE SPRE
ORTOPEDIE/ REUMATOLOGIE/ ONCOLOGIE

• dureri în regiunea cotului care nu respectă

criteriile clinice pentru cele de afectare articulară
sau periarticulară si sugerează o afecțiune
neoplazică
• semne locale de artrita septica sau sinovită din
afecțiuni inflamatorii nediagnosticate sau
cunoscute dar intrate în puseu de activitate
clinico-biologică
• suspiciunea de fractură recentă pe os patologic
 MANA
• Mâna rigidă reprezintă redoarea majoritătii
articulatiilor mâinii, care nu permite nici miscări
simple, de închidere si/sau deschidere a mâinii.
Poate avea la bază o serie de diferite afectiuni:
sechele posttraumatice (luxatii, fracturi,
interventii postoperatorii pe tendoane cu
imobilizări prelungite, arsuri, retaractura
Volkmann, algoneurodistrofia etc.), poliartrita
reumatoidă; Sclerodermia, boala Raynaud,
hemiplegia etc.
 SINDROAMELE ALGO-DISFUNCTIONALE
ALE COMPLEXULUI PUMN-MANA

• in functie de impactul lor asupra tabloului

clinico-functional:

durere / redoare articulara/ deficit motor sau

de sensibilitate/ impotenta functionala.
 Conditii patologice
• Monoartropatii: artrita septica; guta; condrocalcinoza; reumatism
articular acut; artrita reactiva;
• Artropatii sistemice primitive si secundare: artroza; artropatia
psoriazica; poliartrita reumatoida; lupus; osteomiopatia hipertrofica;
• Patologia partilor moi: tenosinovite; chistul teno-sinovial; degetul in
resort; infectii ; rupturi de tendoane; boala Dupuytren; fasciite;
• Sindroame posttraumatice;
• Tumori: encondroame; tumori glomice; metastaze;
• Sindroame canaliculare: sindromul de tunel carpian; sindromul
rotundului pronator; sindromul de nerv interosos anterior; sindromul
de tunel cubital; sindromul de canal Guyon; sindromul de nerv
interosos posterior;
• Sindroame dureroase neuro-reflexe si neuro-vasculare: cauzalgia;
sindromul umar-mana; sindromul Volkmann; acrocianoza; sindromul
Raynaud; eritromeralgia.
 Criteriile de admitere in
programul de recuperare
– durere la nivelul complexului pumn/mana
– redoare articulara
– edem
– scaderea fortei musculare, deficit motor de diferite grade
– dificultate in gestica uzuala
– modificari in forta sau abilitatea prehensiunii
– tulburari de sensibilitate
– cicatrici tegumentare retractile, disfunctionale
– postoperator dupa interventii chirurgicale la nivelul
pumnului/mainii/degetelor, indiferent de patologia pentru care s-a
intervenit, tinand cont si de indicatiile chirurgului ortoped/ chirurg
plastician
– preoperator pentru a se obtine conditii optime anatomo-functionale
pentru interventia chirurgicala
– in cursul unor afectiuni cronice care evolueaza cu afectari la nivelul
mainii(PAR)
 AFECTIUNILE COMPLEX
GLEZNA-PICIOR

• Tipurile lezionale ale "macro" -

traumatismelor piciorului sunt cele
obisnuite: plagi, contuzii, entorse, luxatii,
fracturi care pot interesa toate structurile
anatomice: piele, ligamente, muschi,
tendoane, articulatii, os, vase si nervi.
 CONTRAINDICATII DE ADMITERE LA RECUPERARE,
CONSTITUIND INDICATII DE RE-DIRECTIONARE SPRE
ORTOPEDIE/ CHIRURGIE

– focar de fractura neconsolidat

– pseudartroza
– perturbarea procesului fiziologic de
reepitelizare
– tulburari vasculare care impiedica efectuarea
programului de recuperare (tromboflebita)
 Echipa de recuperare – componenta
– medicul specialist de Recuperare Medicala, Medicina fizica si
Balneologie (intocmire, supraveghere si evaluare program
terapeutic global) – medicul curant este cel care intocmeste
fisa de proceduri fizicale si daca este necesar, prescrie si
terapia medicamentoasa;
– asistent de fizioterapie (pentru aplicarea electro / hidro /
termoterapiei);
– kinetoterapeut/profesor CFM (pentru programul de
kinetoterapie si kinetoprofilaxie la sala de gimnastica medicala
si la bazin);
– maseur (pt masajul terapeutic);
– baies (pt baile de namol/cataplasmele cu parafina);
– asistent medical (pentru urmarirea pacientului la salon pe
parcursul internarii si pt aplicarea tratamentului
medicamentos);
– asistent nutritionist (pt stabilirea unui meniu dietetic adecvat
tuturor comorbiditatilor pacientului, conform indicatiei
medicului curant );
– colaborare cu departamentul de imagistica si de laborator de
analize.