Examenul clinic

Bilanțul articular și muscular

 Introducere
• Motilitatea umană, mersul,
echilibrul, coordonarea, etc.nu
sunt posibile decât prin
conlucrarea funcțională a
sistemelor nervos și muscular
și a aparatului locomotor.

• Activitatea celor 3 sisteme/

aparate este reflectata în
viziunea modernă, sub forma
conceptului de “aparat neuro-
mio-artro-kinetic”.
Introducere
• Tratamentul etio-patogenic în afecțiunile aparatului locomotor poate fi
atribuit în mare parte ortopediei, reumatologiei sau neurologiei.
• Corectarea și recuperarea unor deficite funcționale ce se pot dezvolta
în toate stadiile evolutive ale bolii, revin în mare parte medicinei
fizice.
• Evaluarea aparatului locomotor:

Examinarea ortopedică/reumatologică : globală și analitică

- Palparea țesuturilor moi, a articulațiilor

- Efectuarea bilanțului articular/ muscular
- Teste și semne specifice (Patrick, Bonnet, Ott, Schober, etc.)
 Examenul anamnestic
•Acuzele principale (durerea, limitările funcționale).
•Afectare uni/multi articulară/segmentară.
•Progresarea simptomatică acută, lentă, cronică.
•Mecanismul de producere a leziunii dacă este prezentă.
•Semne și simptome asociate.
Evaluarea Globală/
Inspecție

• tipul constituțional
• atitudinea/ postura generală
• modul în care se realizează
mișcarea
• stereotipul de mers
• coordonarea și echilibrul
• abilitatea de execuție a
mersului
Evaluarea Analitică

• Axul mecanic al membrului inferior

și superior
• Deviațiile în plan frontal și sagital
(valgum, varum, flexum,
recurvatum, etc)
• Curburile fiziologice ale coloanei
vertebrale
• Deviații în plan sagital (accentuarea/
redresarea curburilor-hiperlordoza,
redresarea lordozei, cifoza) și
frontal (scolioza)
 Evaluarea analitică
• Tumefacțiile sau deformările articulare
• Hipotrofia/atrofia musculară, contractura musculară
• Modificările de culoare ale tegumentelor adiacente articulației afectate
• Prezența fenomenului Raynaud, leziuni cutanate
Posturi
 Somatoscopia
Examinarea vizuală a aliniamentului global și segmentar (față,spate,profil,statică,dinamică).
- Somatoscopia subiectivă.
- Somatoscopia obiectivă (somatometria) – repere și calcularea indicilor antropometrici.

Alinierea (proporționalitatea structurală

tridimensională) în planurile:
➢ Frontal
➢ Sagital
➢ Transversal
 Examinarea din spate

Axa de simetrie a corpului care trece prin:

•Vertex, apofizele spinoase ale vertebrelor,
pliul interfesier, epicondilii femurali interni,
maleolele
•Verticala echidistantă față de –relieful
median al călcâielor, gambelor și coapselor
Examinarea din față

Linia de simetrie a corpului coincide cu

verticala, care trece prin:

• Mijlocul frunții, mijlocul nasului, mijlocul

sternului, ombilic, simfiza pubiana, printre
condilii interni și maleolele tibiale
• Centrul de greutate se proiectează în
mijlocul bazei de susținere.
 Examinare profil

Axa de simetrie a corpului trece prin:

•Vertex
•Lobul urechii
•Articulația umărului
•Marele trohanter al femurului
•Ușor anterior față de mediana
genunchiului
•Ușor anterior față de maleola laterală
•La nivelul proiecției cutanate a
interliniei articulației mediotarsiene
Sbenghe T. KINETOLOGIE profilactică, terapeutică si de recuperare.
EDITURA MEDICALĂ, Bucureşti, 1987
Examinare profil (sagital)

Curburi fiziologice:
•Cifoza
•Lordoza

Patologie
•Hiperlordoza
•Hipercifoza
•Aplatizarea
Evaluarea coloanei cervicale/toracice

Cervical: indicele menton-stern, occipit-

perete, tragus-acromion, menton-acromion

Toracic: Indicele Ott: (variantă -30 cm de

la C7 flexie 35 -37 cm)

Sbenghe T. KINETOLOGIE profilactică, terapeutică si de recuperare.

EDITURA MEDICALĂ, Bucureşti, 1987
Evaluarea CV lombare

Testul SCHOBER:
• se identifică crestele iliace ce se unesc
pe o linie orizontala imaginară în
dreptul vertebrei L5; se coboară 1cm de
la aceasta linie; de la noul reper se
masoara 10 cm către coloana dorsală și
se marchează cu o linie orizontală. N =
> 3cm –5-7cm.

Sbenghe T. KINETOLOGIE profilactică, terapeutică si de

recuperare.
EDITURA MEDICALĂ, Bucureşti, 1987
 Introducere

Bilanţul articular
• reprezintă măsurarea amplitudinilor
de mişcare în articulaţii, în toate
direcţiile. Amplitudinea de mişcare
articulară exprimă modul de
mobilizare a unui segment şi nu
gradul de mişcare. În termeni anglo-
saxoni este cunoscută sub forma
”range of motion”
Reguli generale ale testării
• Măsurarea amplitudinii mişcărilor
normale;
• Depistarea mişcărilor anormale;
• Punerea în evidenţă a eventualelor aspecte
clinice asociate;
• Studiul radiologic al articulaţiei;
• Sinteza tuturor datelor obţinute.
Bilant articular

Modalitati de masurare a amplitudinii de miscare:

• Evaluarea directa, subiectiva “din ochi” – se traseaza un unghi drept imaginar si
bisectoarea lui, se apreciaza unghiul facut de bisectoare cu una din laturi si se
evalueaza fata de aceste linii vertical pozitia segmentului care se misca.
• Evaluarea unghiului cu ajutorul unui goniometru.
• Masurarea distantei dintre 2 puncte notate pe cele doua segmente care
alcatuiesc unghiul de miscare (se calc val unghiului prin cosinusul lui).
• Masuratori cu ajutorul pendulului – firul cu plumb. Pozitia pendulului fixeaza
verticalitatea, iar unghiul masurat semnifica deplasarea maxima a segmentului de
la verticalitate. Subiectul se afla in ortostatism, iar masuratorile nu pot fi posibile
pt toate articulatiile si pentru toate tipurile de miscari.
• Executarea a 2 radiografii la nivelul excursiilor maxime ale unei miscari permite
masurarea amplitudinii acestei miscari.
Goniometria
 Bilanț articular
Sisteme de înregistrare a amplitudinii de mișcare:
• Se utilizează sistemul de exprimare numerică a mișcării bazat pe principiu 0-
180⁰. Poziția zero este cea a corpului în ortostatism, cu brațele pe lângă corp,
palmele înainte, piciorul făcând un unghi de 90⁰ cu gamba. Orice mișcare
pornește de la 0 la 180⁰, valoare ce nu poate fi depașita de tipul respectiv de
mișcare.
 Bilanț articular
Tipuri de mișcări:
• Anteducția= antepulsia= flexie
• Retroducție= retropulsie= extensie
• Înclinare radială= abducție
• Înclinare ulnara= adducție
• Flexie plantară= extensia piciorului
• Flexia dorsală= flexia piciorului
• Rotație internă = medială
• Rotație externă= laterală
 Bilanț articular
Reguli ale tehnicii bilanțului articular:

• Subiectul testat trebuie să fie relaxat, așezat confortabil, instruit asupra manevrelor care vor urma.

• Segmentul de testat trebuie corect așezat pentru obținerea posturii 0⁰, dar și într-o poziție preferențială pentru desfășurarea mișcării și
aplicarea goniometrului.

• Goniometrul trebuie aplicat întotdeauna pe partea laterală a articulatiei cu câteva excepții (supinația).

• Brațele goniometrului trebuie poziționate în paralel cu axele longitudinale ale segmentelor care formează articulația și a căror proiecție
corespunde cel mai bine axelor de mișcare articulară.

• Goniometrul nu trebuie presat pe segmente, ci aplicat ușor, pentru a nu împiedica mișcarea.

• Gradul de mișcare a unei articulații este egal cu valoarea unghiului maxim măsurat al acelei mișcări, dar numai dacă s-a plecat de la
poziția zero. În cazuri patologice, scăzând din valoarea acestui unghi valoarea unghiului de la care pornește miscarea, obținem gradul
de mobilitate al acelei articulații.

• Genunchiul și cotul nu au miscare de extensie, deoarece poziția de extensie maximă a lor este considerata poziția zero. Se masoară însă
deficitul de extensie, care scăzut din unghiul maxim de flexie realizat ne dă gradul de mobilitate a cotului sau genunchiului.

• Mobilitatea coloanei nu poate fi măsurata decât cu goniometrul de construcție specială. Mobilitatea degetelor necesită goniometre mai
mici și cu unele adaptări.
Bilanț muscular
Scop:
• Ajută la elaborarea diagnosticului complet
funcțional și pentru precizarea nivelului
lezional (măduvă, plex, trunchi nervos) al
bolii neurologice;
• Stă la baza alcătuirii programului de
recuperare și stabilește secvențial rezultatele
obținute prin aplicarea acestui program;
• Conturează prognosticul funcțional al
pacientului;
Bilanțul muscular
• Bilanțul (”Testingul” muscular) reprezintă un sistem de tehnici de
examinare manuală, pentru evaluarea forţei fiecărui muşchi sau a unor
grupuri musculare.
• Evaluarea este globală, când explorează grupe musculare cu acţiuni
principale comune, şi analitică atunci când, prin poziţii şi
manevre specifice este evidenţiată acţiunea izolată a unui muşchi sau
cel mult a unui grup limitat, în condiţiile în care, din considerente
anatomo-funcţionale, individualizarea este imposibilă
Bilanț muscular
Cotarea bilanțului muscular:
• Forța 5 (normală) –mușchiul poate executa mișcarea pe toată amplitudinea contra unei forțe exterioare,
egală cu valoarea forței normale. “Normalitatea” este apreciată comparativ cu segmentul opus, sănătos,
sau dacă și acesta este afectat se va ține seama de sex, masă musculară, gradul de antrenare fizica a
pacientului.
• Forța 4 (bună) – reprezintă capacitatea mușchiului de a deplasa antigravitational complet segmentul
contra unei rezistențe medii. Se va proceda la fel ca pentru testarea forței 5, dar rezistența va fi mai mică.
• Forța 3 (acceptabilă) – este forța unui mușchi de a mobiliza complet segmentul contra gravitației, fără
altă contra rezistență.
• Forța 2 (mediocră) – permite mușchiului să mobilizeze segmentul, dar cu eliminarea gravitației. Se
utilizează în general planuri de alunecare.
• Forța 1 (schițată) – reprezintă sesizarea contracției mușchiului prin palparea lui sau a tendonului sau
observarea unei ușoare tremurături a acestuia. Forta 1 este incapabilă să mobilizeze segmentul. Evident
nu poate fi sesizată decât contracția mușchilor superficiali, care pot fi palpați.
• Forța 0 (zero) – mușchiul nu realizează niciun fel de contracție.
Bilanț muscular

• Forța 5 – normală (N)

• Forța 4 – bună (B) Antigravitational (AG)
• Forța 3 – acceptabilă (A)
• Forța 2 – mediocră (M)
• Forța 1 – schițată (S) Fără gravitație (FG)
• Forța 0 – zero (Z)
Analiza kinetică a mersului
• Walker View este un sistem de evaluare și recuperare care îmbunătățește calitatea mișcării printr-o analiză cuprinzătoare a modului de
mers și alergare;

-interfața se extinde la utilizatori patologici cu focalizare pe aplicații la pacienții cu afecțiuni ortopedice sau neurologice.

• Funcționalitate:
• Evaluare și antrenament în diverse moduri de exerciții aerobice;
• Evaluare și antrenament a posturii spațiale inerente pe durata mersului și alergatului;
• Evaluare și antrenament privind capacitatea de coordonare și senzo-motorie globală sau segmentală;
• Evaluare și antrenament pentru dismetrie / asimetrie articulară (prezența
caracteristicilor dismorfice și / sau paramorfismului), focalizare pe trunchi, șold și
genunchi;
• Evaluare și antrenament privind timpul de contact cu suportul și lungimea pasului
• Biofeedback inerent privind amplitudinea articulară pe durata mișcării dinamice.
Aplicații privind normotipul utilizatorului:
• Realitate virtuală
Utilizare în domeniul Ortopedic (faza post-acută unde este practic și/sau posibil):
• protezare șold;
• protezare genunchi;
• reconstrucții ligamentare (șold, genunchi, gleznă);
• instabilitate și laxitate ligamentară (șold, genunchi, gleznă);
• recuperare tendon din diverse zone.
Utilizări în Neurologie (faza post-acută unde este practic și/sau posibil:
• recuperarea motricității globale;
• recuperarea activității motorii pentru membrul inferior;
Principii de recuperare
• Iniţierea precoce a tratamentului
• Alegerea metodei şi dozarea efortului individual
• Incontinuitatea procesului recuperator
• Etapizarea
• Cooperarea activă a pacientului
• Complexitatea

David MageeJames ZachazewskiWilliam Quillen. Scientific Foundations and Principles of Practice in Musculoskeletal Rehabilitation
 Obiectivele programului recuperator

• Lupta împotriva durerii;

• Combaterea pozitiilor vicioase, patologice;
• Stabilizarea procesului de degenerare;
• Refacerea mișcării parțiale sau integrale;
• Redobândirea forței musculare;
• Compensarea dificitului funcțional prezent;
• Dezvoltarea performării ADL –urilor.
• Reintegrarea la locul de muncă.

Rehabilitation Goal Training.Participant Workbook. (2013)

https://www.aci.health.nsw.gov.au/__data/assets/pdf_file/0014/272210/Rehab_Goal_Training_Workbook.pdf
 Reabilitarea include

• Repaus (condiții severe/ exacerbări), regim ortopedic corespunzător, igienă/ cruțare

articulară;
• Tratament medicamentos conform cazului
• Kinetoterapie
• Fizioterapie
• Orteze/ proteze
• Dispozitive ajutătoare la mers
• Intervenții psihosociale
Concluzie

Reabilitarea medicală a pacienților cu suferință aparatului

locomotor necesită o evaluare minuțioasă globală, specifică
musculo-osteo-articulară și a mersului, cu elaborarea unui
program individual de recuperare ce va include diverse metode și
tehnici recuperatorii, bazate pe conceptul funcțional de “aparat
neuro-mio-artro-kinetic”.