• orice factor fizical terapeutic actioneaza

nespecific, influentand reactivitatea

organismului si obligandu-l la
„raspunsuri" adecvate, care de fapt sunt
evaluate ca rezultate terapeutice
• factorii fizico-naturali sau artificiali au o
actiune excitanta asupra organismului
• balneoterapia constituie o „excitoterapie
nespecifica", care impune organismului
adaptare
• caracterul profilactic al terapiei balneare

• se adreseaza terenului pe care apare si se

dezvolta boala

• actiunea de calire a organismului sub

actiunea factorilor naturali bine utilizati
• balneoterapia
• climatoterapia
• crenoterapia
• inhaloterapia
• helioterapia
• talasoterapia
• hidroterapia / hidrotermoterapia
• electroterapia
• ultrasonoterapia
• magnetoterapia
• laserterapia
• masajul
• kinetoterapia / hidrokinetoterapia
 ROMANIA
• - cel mai variat spectru de factori naturali
terapeutici din Europa (geografic/geologic)
• - aprox 1/3 din potentialul balnear al
Europei
• Factorii terapeutici naturali recunoscuti
stiintific:
• bioclima si microclimatul
• gazele naturale terapeutice
• apele minerale si termominerale terapeutice
• namolurile si lacurile terapeutice
• complexul de factori terapeutici ai litoralului
• reumatismele inflamatorii
• reumatisme degenerative
• afectiuni posttraumatice
• afectiuni ale sistemului nervos central si periferic
• afectiuni cardio-vasculare
• afectiuni respiratorii
• afectiuni ale tubului digestiv
• afectiuni hepato-biliare
• boli de nutritie si metabolism
• afectiuni ale rinichilor si cailor urinare
• afectiuni ginecologice,
• afectiuni endocrine
• afectiuni ale sangelui si organelor hematopoetice
• afectiuni dermatologice
• afectiuni oftalmologice
• afectiuni otorinolaringologice
• afectiuni ale copiilor.
• Medicina balneară capătă pe zi ce trece noi
valenţe, paralel cu dezvoltarea socio-
economică a ţării noastre şi cu creşterea şi
modernizarea bazei materiale pentru curele
în statiunile balneo-climaterice.

• Pe teritoriul ţării noastre există aproape toate

tipurile de ape minerale cunoscute – cu o
foarte mare varietate în privinţa compozitiei
chimice, a gradului de mineralizare şi a
temperaurii lor.

• Ţara noastră dispune, de asemenea, de tipuri

variate de climat, în raport cu unităţile
geografice şi cu altitudinea.
• -CLIMATOTERAPIA=metoda terapeutica
ce utilizeaza factorii naturali de mediu
• -este unul din factorii naturali importanţi de
care trebuie să se ţină seama la trimiterea
în staţiune

•
INDICII BIOCLIMATICI = apreciaza relatia clima-organism

• Indicele de confort termic: relatia temp.-

umiditate-vant;
• Stressul bioclimatic global: stare medie de
echil. a sist. de reglare a organismului;
• Stressul climatic cutanat: legat de temp. si
vant
• Stressul climatic pulmonar: legat de
temperatura si umiditate
 CLIMATOTERAPIA
• Se realizeaza intr-o zona climatica diferita
de cea de resedinta.
• Determina reactii biologice adaptative in
functie de limita de variatie a parametrilor
climatici.
• Aclimatizarea este diferita in functie de
categoriile de pacienti.
• Reactia de aclimatizare se face in 2 faze:
prima simpaticotonica(faza ergotropa); a
doua vagotonica (trofotropa)
 CRIZA BALNEARA
• Exprima clinic si biologic raspunsurile de
viraj vegetativ de adaptare la actiunea
excitanta a factorilor fizici.
• Apar reactii neuro-vegetative si neuro-
psihice: insomnie, neliniste, astenie,
somnolenta.
• Pot apare: subfebrilitati, crize de diureza,
congestia mucoaselor, hipotensiune,
paloare, tahicardie, reactii endocrine
adaptative, scaderea capacitatii de efort si
de concentrare.
CLASIFiCAREA CLIMATELOR
• 1. Climatul indiferent/de crutare-
ses si deal
• 2. Climatul excitant- solicitant de
campie si de litoral marin
• 3. Climatul tonic – stimulant,
montan
• 4. Microclimatul de salina/
salinoterapia
• 5. Microclimatul de pestera/
speleoterapia
• factori curativi
valoroşi
• epoca modernă a
sporit necesitatea
folosirii lor pe o
scară cât mai largă
datorită
sedentarismului,
poluării şi abuzului
de medicamente
• Apele minerale sunt ape naturale, folosite
în cura externă sau internă, ca tratament.

• O apă minerală conţine diferite substanţe

ca: săruri, elemente chimice (de exemplu
Fe sau gaze) într-o anumită concentraţie,
de unde şi varietăţile de ape minerale.
• caracteristica
chimică a unei ape
minerale este dată
de procentul în
miliechivalenţi,
permiţându-se astfel
o apreciere
cantitativă a
posibilităţilor de
combinare chimică a
ionilor din apa
minerală
Totuşi, sunt anumite condiţii pe care trebuie
să le îndeplinească o apă ca să fie
minerală:
• să aibă minimum 1 g%o săruri;
• să conţină elem. chimice cu mare acţiune
(ex.: Fe, I, As), în anumite cantităţi;
• să conţină anumite gaze (CO2, SH2,
emanaţii radonice) de asemenea în
anumite proporţii;
• să izvorască la o temperatură de cel puţin
20°.
• -termice- ape hipotermale (20-36*C),
mezotermale(36-42*C);
• -osmolare- ape hipotone, izotone şi
hipertone, clasificarea având ca reper
presiunea osmotică a sângelui (aprox.300
miliosmoli);
• -chimice- ape oligominerale, carbogazoase,
alcaline, alcalinoteroase, feruginoase,
arsenicale, clorurate-sodice, iodurate,
sulfuroase, sulfatate, şi radonice.
•
- după temperatura la izvor sunt:

• ape minerale atermale (reci, sub 20°),

• ape minerale termale (peste 20°), dintre
care unele sunt hipotermale 20-31 grade,
izoterme 32 - 38 şi altele hiperterme >
38°;
- ape acratice ( oligominerale), cu
mineralizare sub 1 g%o substanţe solide ;
- ape hipotone 1-8 g/l ;
- ape izotone, cu o concentraţie de 8 - 10
g%o(ca şi serul fiziologic);
- ape hipertone, cu o concentraţie de peste
10 g%o; apele cu conc. < 15g/l se
folosesc in cure interne, apele cu conc. >
15g/l se folosesc in cure externe, cu
exceptia celor sulfatate, care se utilizeaza
in ambele moduri;
• - ape oligominerale sau acratice, care au minimum 1
g%o substanţe solide;
• - ape carbo-gazoase, cu 1 g C02%o;
• - alcaline, predomina bicarbonatul de sodiu;
• - ape alcalino-teroase sau teroase, cu bicarbonat de Ca,
Mg;
• - ape cloruro-sodice, cu clorură de sodiu;
• - ape sulfatate, cu 1 g%o sulfat de Na sau Mg (ape
purgative); sau cu sulfat de calciu (ape gipsoase) sau de
fier (ape vitriolice);
• - ape feruginoase; cu minimum 10 mg%o Fe;
• - ape arsenicale, cu minimum 0,7 mg%o As;
• - ape iodurate, cu 1 mg%o iod;
• - ape sulfuroase, cu 1 mg%o sulf;
• - ape radioactive (conţin min. 80 u. Mache/1).
• Apele minerale se folosesc în cura internă
(crenoterapie) sau în cura externă (sub
formă de băi, inhalaţii şi pulverizaţii,
spălaturi, irigaţii), sau se pot utiliza în
ambele cure.

• S-au făcut chiar preparate injectabile din

ape minerale.
• Tratamentul cu ape minerale în staţiunea
balneară este limitat de o serie de factori,
între care menţionăm capacitatea limitată a
staţiunii, precum şi anumite boli sau faze de
boală, ce nu pot fi tratate în staţiunea
respectivă.
• Folosirea apelor minerale terapeutice în afara
staţiunii constituie un adjuvant preţios în
terapeutica medicală generală, consumatorul
unei ape minerale îmbuteliate trebuind însă
să cunoască unele aspecte legate de
conservarea acesteia pentru ca efectul curei
să aibă un randament terapeutic maxim.
• Numeroase lacuri,
prin calităţile chimice
ale apelor, sunt
folosite în scopuri
terapeutice.
• ex:- lacul de liman Techirghiol (cu cele trei
ramuri: Techirghiol, Tuzla, Urlichioi), conţine
apă clorurată, sulfată sodică, magneziană şi
hipertonă.

• -lacurile de la Sovata (Ursu, Roşu,

Şerpilor, Verde) conţin apă sărată, puternic
concentrată datorită sedimentelor de sare din
regiune.
• sunt substanţe ce se
formează în condiţii
naturale sub influenţa
proceselor geologice si
care, în stare fin
divizată şi în amestec
cu apa, sunt folosite în
terapeutică;
• nămolurile se împart
în: nămoluri
sapropelice, turbe şi
nămoluri minerale.
NAMOLURILE SAPROPELICE
• - depozite negre bogate in hidrosulfura de
fier coloidala

• - fundul Lacurilor: Amara, Lacul Sarat,

Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol

• -fauna si flora specifica

 NAMOLURI DE TURBA
• - descompunere de resturi vegetale
acumulate de-a lungul timpului sub
actiunea microorganismelor

• - Mangalia, Covasna, Borsec, Poiana

Stampei

• - trebuie procesata
 NAMOLURI MINERALE
• - la emergenta unor izvoare sulfuroase
sau nesulfuroase

• - lacuri continentale sau pe masive de

sare

• - Baile Govora, Geoagiu Bai

Proprietăţi fizice ale nămolurilor:

• -Hidropexia- caracteristică de bază, fiind capacitatea de a

reţine şi absorbi apa; de aceasta depinde şi calitatea de a
se putea întinde şi mula cu uşurinţă pe toată suprafaţa pielii

• -Plasticitatea şi consistenţa, dispersia, densitatea specifica

• -Termopexia- calitate a peloidelor de a reţine cât mai mult

căldura înmagazinată prin încălzire

• -Capacitatea de absorbţiune- indică gradul nămolului de a

face schimb de ioni cu pielea pe care se aplică; fracţiunea
coloidală, acizii humici şi celuloza contribuie mai ales la
acest schimb ionic.
• .
 Proprietati chimice
• Apa din peloid: < 50% N. minerale; 50-
70% N. sapropelice; peste 80% N. turba
• Substante minerale: 50-70% N. minerale;
20-40% N. sapropelice; <20% N. turba
• Substante organice: proteice, humice,
celulozice, bituminoase, biostimulina
Indicatori de calitate ai peloizilor
• - umiditatea
• - textura
• - continutul de subst organice raportate la
substanta uscata
• - gradul de descompunere a resturilor
vegetale organice
• - mineralizarea si compozitia chimica
• - continutul in H2S si sulfuri
• - ph-ul peloizilor
 FARMACODINAMICA
• - stimularea neuroreceptorilor la contactul
cu tegumentul = faza reflexa

• - faza neuroumorala cu eliberare de

mediatori chimici ce influenteaza sistemul
diencefalo-hipofizo-suprarenalian
 Actiuni biologice

• Aparat cardiovascular
• Sistemul nervos
• Sisteme imunobiologice
• Sisteme metabolice si endocrine
• Actiune la nivelul dermului
 METODOLOGIE
• - onctiunea cu namol
• - impachetarile
• -cataplasmele
• - baile de namol
• - aplicatii ginecologice
• - masaj cu namol
• -preparate injectabile
 Indicatii peloidoterapie
• - afectiuni aparat locomotor
• - afectiuni sistem nervos
• - afectiuni dermatologice
• - afectiuni ginecologice
• - afectiuni respiratorii
• - afectiuni endocrine
 Contraindicatii peloidoterapie
• - afectiuni cardiovasculare decompensate
• - hipertensiune arteriala necontrolata
terapeutic
• - accidente vasculare recente
• - afectiuni respiratorii evolutive
• - febra, boli infectioase
• - decompensari renale, digestive
• - epilepsie
• - plagi, escare, cicatrici recente
• - sarcina, lauzie
 Cura heliomarina
• - cura de repaus
• - cura de teren
• - aerosoloterapia
• - helioterapia
• - psamoterapia
• - talasoterapia
 A. Gazul carbonic
(mofeta):
• din emanaţia liberă, în
zonele geologice cu
aureolă mofetică
postvulcanică;
• din apele minerale
carbogazoase,
efectuându-se, în acest
scop, captări şi separări
ale gazului din apa
minerală.
B. Solfatarele:
• emanaţiile de hidrogen
sulfurat.
• Efecte: pe circulatia cerebrala, pe
circulatia periferica, efecte hemodinamice
generale, efecte generale benefice.

• Mofetele sunt indicate în următoarele

afecţiuni: hipertensiune arterială,
cardiopatie compensată, tulburări
circulatorii periferice, afecţiuni reumatice,
etc.
• - Sunt folosite numai în cură externă,
bolnavul fiind introdus în incinta unde se
degajă gazul. Gâtul şi capul rămân afară,
respiraţia făcându-se în aer liber.

• -Procedura se practică individual, în cadă,

sau în instalaţii colective, construite în
acest scop. Se mai pot face aplicaţii
parţiale, îndeosebi, la membrele inferioare.
• cure profilactice: combaterea sd. hipokinetic,
a sd. de deconditionare. Se realizeaza
profilaxia primara ( cresterea capacitatii
adaptative a unor functii sau a organismului
in ansamblu), sau profilaxia recidivelor (
corectarea unor modificari functionale
restante sau a unor mecanisme de reglare
restante);
• curele terapeutice cu obiective specifice;
• curele de recuperare ptr fiecare grup de
afectiuni.
• orice afectiune acuta;
• orice insuficienta de organ;
• afectiuni cutanate, plagi, taieturi;
• febra;
• gravida, lehuza;
• afectiuni contagioase, infectioase;
• debilitate mintala, casexie;
• cancere;
• avc recent, infarct miocardic,recent;
• HTA risc inalt;
• intolerante indiv.