BIOCHIMIE CLINICA - 2

INVESTIGAREA BIOCHIMICA
A FUNCTIEI HEPATICE

Sl dr Georgeta Irinel VERMAN

 FUNCTIILE FICATULUI
1. FUNCTIA EXCRETORIE SI SECRETORIE

BILA:
– productia 3 litri/zi, excretia 1 litru/zi
– este alcatuita din
1. acizi si saruri biliare,
2. pigmenti biliari (bilirubina)
3. colesterol si alte substante care provin din sange
 FUNCTIILE FICATULUI
1. FUNCTIA EXCRETORIE SI SECRETORIE

1. Acizii biliari
– Acidul colic si deoxicolic = ac.biliari primari
– sunt formati in ficat din colesterol;
– sunt conjugati cu glicocolul sau taurina formand acidul glico- sau tauro-colic;
– sarurile biliare de Na sau K se excreta in canaliculele biliare printr-un mecanism de
transport activ mediat de un transportor;
– in cursul postului si intre mese, o mare parte din acizii biliari se concentreaza de 10 ori;
– ajung in intestin odata cu bila, atunci cand vezica biliara se contracta dupa ingestia de
alimente, participand la digestia si absorbtia lipidelor si vitaminelor liposolubile;
– atunci cand sarurile biliare ajung in contact cu bacteriile in ileonul terminal si colon, are
loc deshidratarea cu formarea unor acizi biliari secundari (chenodeoxicolic si
litocolic) care se absorb, intra in circulatia portala si revenind la ficat, se reconjuga si
se reexcreta (circuitul enterohepatic = 2-5 ori/zi)

acidul colic ac.deoxicolic acidul chenodeoxicolic acidul litocolic

OH OH
COOH COOH COOH COOH

HO OH HO HO
 Formarea acizilor biliari si a sarurilor biliare

OH OH OH
COOH CO-NH-CH 2-CH 2-SO3H CO-NH-CH 2-CH 2-SO3-Na+

HO OH HO OH HO OH
cholic acid taurocholic acid
sodium taurocholate

OH
OH
CO-NH-CH 2-COO H CO-NH-CH 2-COO -Na+

HO OH
HO OH
glycocholic acid
sodium glycocholate

BILE ACID CONJUGATED BILE ACID BILE SALTS

2. Bilirubina este formata prin:
– 80% - degradarea hemoglobinei atunci cand eritrocitele “batrane” sunt
fagocitate de celulele SRE (splina, ficat, maduva osoasa)
– 20% - degradarea mioglobinei, citocromilor, catalazelor
Prin degradarea Hb:
- Globina este catabolizata la aminoacizii componenti, utilizati de organism
- Fe intra in depozite si reutilizat
- Porfirina este transformata in biliverdina → bilirubina (B):
- este transportata in sange legata de albumina
- se separa de albumina si este preluata de hepatocit (proteinele Y si Z)
- se conjuga in reticulul endoplasmic cu acidul glucuronic cu participarea UDPG-T,
transformandu-se in mono sau diglucuronid-bilirubina (B Conjugata), hidrosolubila,
secretata din hepatocit in canaliculele biliare pana in intestin
- in portiunea inferioara a tractului digestiv (colon) bacteriile transforma bilirubina →
mezobilirubina → mezobilirubinogen → urobilinogen (incolor) :
- → reabsorbit in circulatia portala → ficat
→ 80% preluat de hepatocit si reexcretat in bila (ciclul entero-hepatic al
pigmentilor biliari)
→ 20% este filtrat renal si excretat urinar
→ urobilina (bruna) excretata in scaun
- Productie (200-300 mg/zi)
Sistem (Eritrocite) Hemoglobina
Reticulo
Endotelial Verdoglobina catepsine

(splina, ficat) Fe2+ globina aminoacizi

Biliverdina
+ 2H (NADPH+H+)
Bilirubina
Sange + albumine
Ficat Bilirubina
(hepatocit microzomi) UDP glucuronil + UDP-glucuronat Rinichi
transferaza

Bilirubina mono(di)glucuronat

Bila Bilirubina
Intestin (bacterii)
Urobilinogen Urobilinogen

Stercobilinogen

Materii fecale Stercobilina Urobilina Urina

In sange Bilirubina totala (BT) 0,2-1,0 mg/dl
- majoritatea B neconjugata (= B Libera = B Indirecta);
- 0,2mg/dl B Conjugata (B Directa)
- cresterea concentratiei sanguine → icter
Icterul:
– Prehepatic (bilirubina in cantitate crescuta este preluata de ficatul integru) –
anemia hemolitica:
BNC=BI ↑ (< 5mg/dl) insolubila in apa, legata de albumine, nefiltrata renal
– Hepatic (afectarea preluarii hepatice, conjugarii, secretiei)
Sdr Gylbert – afectarea preluarii hepatice (BNC=BI ↑ < 3mg/dl)
Sdr.Crigler-Najjar – deficienta UDPG-T
– tip I = absenta enzimei (fatala)
– tip II = deficienta mai putin severa
Sdr. Dubin-Johnson si Rotor – deficienta excretiei din hepatocit
– Post hepatic (obstructia mecanica a fluxului biliar) in tumori, litiaza,
BC=BD sange ↑, urina +
UBG nu ajunge in scaun (decolorat), in urina e absent
FUNCTIILE FICATULUI
2. FUNCTIA DE SINTEZA
Metabolismul proteic:
– Sinteza albumine, α si β globuline, factorii coagularii (exceptie FVIII)
– Deaminarea aminoacizilor → NH3 → uree
Metabolismul glucidic:
– Glicoliza, glicogenoliza, glicogenogeneza, gliconeogeneza din aminoacizi
Metabolismul lipidic:
– Sinteza acizilor grasi, trigliceridelor, colesterolului, formarea lipoproteinelor (VLDL,
HDL), acizilor biliari, corpilor cetonici.
Stocarea vitaminelor
– liposolubile (ADEK), unele hidrosolubile (B12),
– transformarea carotenilor in vitamina A, hidroxilarea vitaminei D3
Hormoni
– Sursa de somatomedina (insulin-like, care mediaza actiunea STH)
– Angiotensina
– Sediul clearance-ului altor hormoni
Enzime sintetizate:
– AST, ALT – markeri citoliza
– FA, 5NT – induse sau eliberate cand membrana canaliculara este afectata (colestaza)
– GGT – marker de citoliza si colestaza
FUNCTIILE FICATULUI
3. FUNCTIA DE DETOXIFIERE
Rol de a proteja organismul impotriva factorilor potential toxici absorbiti
din tractul digestiv si produsi toxici ai metabolismului
Sistemul microzomal indus de medicamente (fenobarbital)
– este responsabil pentru mecanisme de oxidare, reducere, hidroliza,
hidroxilare, carboxilare, demetilare
– substante toxice sunt transformate in compusi mai putin toxici sau mai
hidrosolubili si excretabili renal, de exemplu: NH3 transformat in uree,
– conjugarea in citoplasma sau reticulul endoplasmic cu glicocol, ac.glucuronic,
acid sulfuric, glutamina, acetat, cisteina, glutation
PATOLOGIA HEPATICA
ICTERUL
– = coloratia galbena a sclerelor sau tegumentelor
– Este aparent clinic la valori BT>2-3mg/dl
– Hiperbilirubinemia este in general bine tolerata cu exceptia copiilor pentru care
B>15-20mg/dl poate determina icterul nuclear datorita imaturitatii barierei
hematoencefalice a nounascutului

HEPATITA
– Toxica - alcoolica, medicamentoasa
– Infectioasa - virala (VHA, VHB, VHC, CMV, Epstein-Barr) bacteriana, parazitara,
– De radiatie,

CIROZA HEPATICA
– Proces de fibrozare ireversibila prin care arhitectura normala a ficatului este
transformata in structuri nodulare (micro sau macronodulara)
– Etiologie: alcoolica (micronodulara), hemocromatoza, postnecrotica (virala),
autoimuna (ciroza biliara primitiva),
– Complicatii
hipertensiunea portala → splenomegalie → varice esofagiene → hemoragie fatala
insuficienta hepatica: albumine↓ factorii coagularii ↓ → hemoragie
ascita
TUMORI HEPATICE
– Tumori maligne
Primare – carcinomul hepatocelular legat de infectia cu VHB, VHC
Metastatice ale unei tumori initiale pulmonare, pancreatice, gastrointestinale, ovariene
– Tumorile benigne sunt relativ rare

SINDROMUL REYE
– o forma de distructie hepatica care apare in perioada de convalescenta a unei infectii
virale (varicela) sau gripa; la scurt timp dupa infectie apar fenomene neurologice –
crize comitiale sau coma; functiile hepatice sunt afectate dar B nu este crescuta

AFECTAREA DATORATA DROGURILOR SI ALCOOLULUI

– Efectul toxic al unor droguri se manifesta prin necroza sau efecte subclinice.
– Cel mai important toxic este alcoolul:
in cantitate mica, poate cauza afectare medie sau inaparenta;
consumul masiv determina lezare extinsa iar consumul abuziv poate determina ciroza.
nu se cunoaste cu precizie cantitatea exacta care poate cauza ciroza.
– Tranchilizante, antibiotice, antineoplazice, antiinflamatoare pot cauza afectare hepatica
(cresterea markerilor de citoliza, temporara; uneori insuficienta grava, letala)
– Acetaminofenul in doze masive poate determina necroza hepatica masiva, fatala
EVALUAREA BIOCHIMICA A FUNCTIEI HEPATICE
SINDROM CITOLITIC:
– AST (TGO, GOT)
– ALT (TGP, GPT)
SINDROMUL COLESTATIC:
– Bilirubina
– Urobilinogenul urinar si fecal
– Acizi biliari si saruri biliare
– ALP (FA)
– 5NT
– GGT
– LDH (LDH5)
– LAP
SINDROMUL INFLAMATOR: VSH, fibrinogen

SINTEZA PROTEICA: albumine, α1- globuline, α1- antitripsina, γ-

globuline, IgG, IgM, IgA, T. protrombina, raspunsul la vit K
METABOLISMUL N: NH3, glutamina in LCR, OCT
METABOLISMUL GLUCIDIC: glicemia
METABOLISMUL LIPIDIC: trigliceride, colesterol
 SINDROMUL CITOLITIC
1.TRANSAMINAZELE SERICE
Transaminazele serice actioneaza la nivel intracelular, catalizand reactia de
transfer a unei grupari -NH2 de la un -aminoacid la un -cetoacid.
Actiunea lor nu se manifesta in plasma, putand fi considerate enzime
plasmatice nefunctionale.
Reactia de transaminare are importanta in metabolismul intermediar pentru
sinteza aminoacizilor neesentiali proprii organismului utilizand aminoacizi si
cetoacizi in exces din rezervorul (pool-ul) metabolic. Tot prin aceasta reactie
se stabileste conexiunea metabolismului proteinelor cu cel al glucidelor (prin
intermediul -cetoacizilor rezultati in ciclul Krebs).
 GOT sau TGO (glutamat-oxalacetat transaminaza) sau AST (aspartat-aminotransferaza)
catalizeaza transferul gruparii amino de la acidul L-aspartic la acidul -cetoglutaric
rezultand acidul oxaloacetic si acidul L-glutamic:
acid aspartic + acid -cetoglutaric acid oxaloacetic + acid glutamic
GOT exista in concentratii mari in miocard si ficat si in concentratii mai reduse in muschiul
scheletic, rinichi si tesutul cerebral. Astfel, ca si concentratiile anormale de GOT se
intalnesc in plasma la bolnavi cu suferinte hepatice, miocardice, necroze ale musculaturii
scheletice etc.
Este o enzima care exista sub doua forme moleculare localizate diferit in interiorul celulei,
una in citoplasma, cealalta in matricea mitocondriala.

GPT sau TGP (glutamat-piruvat transaminaza) sau ALT (alanin-aminotransferaza)

catalizeaza transferul gruparii amino de la L- alanina la acidul -cetoglutaric, rezultand si
acid L-glutamic:
L-alanina + acid -cetoglutaric acid piruvic + acid glutamic
GPT exista in cantitati mari in ficat; concentratia fiind mai redusa in miocard si in muschiul
scheletic, rinichi etc. Nivelul crescut in ficat si localizarea sa exclusiv citoplasmatica explica
relativa sa specificitate in tulburarile hepatice. Mai ales ca gradientul enzimelor serice
depinde de gradientul de concentrare dintre spatiile intra si extracelulare (afluxul de enzime
citosolubile ca GPT se face mult mai usor decat cel al enzimelor mitocondriale) iar timpul
de injumatatire plasmatic al enzimei este in medie 4710 ore.
Coenzima transaminazelor este piridoxal fosfatul (derivat al vitaminei B6) - PALP - ce
functioneaza ca acceptor intermediar al gruparii amino transformandu-se in
piridoxaminfosfat - PAMP
Valori normale:
GOT:
 copii sub 3 luni maxim 40 UI
 copii 3 luni-5 ani 2-28 UI
 adulti 2-20 UI
GPT:
 copii sub 5 ani 0,2-13 UI
 adulti 2-16,5 UI

Importanta diagnostica
Transaminazele sunt enzime intracelulare (citoplasmatice, mitocondriale) iar activitatea lor in
ser este scazuta in mod normal. O cantitate foarte redusa de transaminaze este excretata
prin bila. In cazul leziunilor celulare, transaminazele organului afectat sunt deversate in
sange, activitatea serica a lor fiind crescuta. Investigarea transaminazelor serice
reprezinta deci un criteriu biochimic necesar pentru aprecierea diagnosticului leziunilor
celulare, a gradului si evolutiei acestora.
GOT(AST) exista in concentratii mari in miocard si tesutul hepatic si mai reduse in muschii
striati. La nivelul ficatului, 60% din GOT este localizata in citoplasma si 40% in mitocondrii.
Cantitati mai reduse de enzima se gasesc si in rinichi, pancreas, plamani si eritrocite
GPT(ALT) predomina mai ales in citoplasma celulelor ficatului, concentratia fiind mai redusa in
miocard, musculatura striata, plamani, rinichi si pancreas.
 GOT in afectiunile hepatice.
Numeroase studii au demonstrat ca nivelul ca si durata cresterii enzimelor (GPT, GOT) sunt
paralele cu extinderea leziunii (adica cu modificarea permeabilitatii celulare si necroza),
corelatiile exacte nu pot fi facute in cele mai multe cazuri clinice, considerandu-se totusi ca:
- in absenta unei necroze acute sau leziuni ischemice care sa afecteze miocardul,
cresterile GOT si GPT pot sugera gradul leziunii hepatice:
¨ in hepatitele virale severe (cu necroza intensa) nivelul enzimelor atinge chiar valori de
25-75 ori mai mari decat valorile normale, iar in cazul necrozelor mai putin severe
cresterea tranzitorie este de 10-25 ori
¨ in hepatitele cronice, hepatite subclinice, anicterice virale, ciroza Laennec, infiltratii
granulomatoase si invazii tumorale, nivelul cresterii transaminazelor este mai mic, in jur
de 1-5 ori
¨ in colestaza intra sau extrahepatica (in absenta necrozei celulare), nivelele GOT si GPT
nu sunt semnificativ crescute, doar exceptional se ating valori de 7 ori mai mari decat
valorile de referinta
- determinarile repetate in (dinamica) ale GOT si GPT se dovedesc deosebit de utile in
urmarirea evolutiei hepatitei cronice sau acute (pentru a se vedea eventual cronicizarea
acestora); dar interpretarea nivelelor anormale trebuie sa se faca cu prudenta si in
contextul clinic.
In corpul unor bolnavi cu hepatita cu evolutie fulminanta se poate ca nivelul GOT si GPT sa
scada din cauza eliminarii excesive anterioare a enzimelor din ficat. Ciroza Laennec si
postnecrotica poate fi asociata numai cu cresteri usoare sau chiar valori normale ale
transaminazelor.
Cresterile GPT (mai mult decat ale GOT) reprezinta un semn precoce in hepatitele virale, aceste
determinari putand fi utilizate ca un martor al leziunii hepatocitelor si astfel, sa se poata face o
diferentiere intre afectarea hepatica si cea produsa prin colestaza.
Cresteri de 100 ori peste valoarea normala apar in :
¨ afectiuni hepatice
¨ hepatita acuta virala (inaintea aparitiei icterului);
¨ hepatita toxica (cloroform, CCl4, compusi ai fosforului );
Cresterea este precoce in hepatita acuta, deseori inainte chiar de aparitia icterului si poate fi uneori, singurul
semn al unei hepatite anicterice sau un semn precoce al unei noi perioade de acutizare a bolii. Cresteri
impresionante sunt observate in serul bolnavilor cu necroze hepatice acute.
¨ afectiuni pancreatice
¨ pancreatita acuta,
¨ unele tipuri de tumori
Crestere moderata de 1-9 ori valoarea normala apare in:
¨ colestaza hepatica cronica
¨ ciroza (la 60-70% se constata cresteri ale GOT),
¨ icterele mecanice (pana la 7-10 ori valorile normale),
¨ tumori hepatice,
¨ mononucleoza infectioasa cu interesare si hepatica.
¨ staza hepatica din insuficienta cardiaca acuta
¨ leziuni ale musculaturii (cresterile GPT sunt mai putin exprimate decat cresterea GOT)
Cand ambele transaminaze au valori crescute ficatul este sursa primara de enzima (ficatul ischemic datorita
insuficientei cardiace congestive, afectare hepatocelulara).
Evolutia transaminazelor serice (GOT si GPT) in curs de hepatita acuta
Bolnavii cu ictere posthepatice si colestaza intrahepatica prezinta cresteri mai moderate ale
transaminazelor.
Un semnal biologic interesant in afectiunile hepatice, este si raportul de Ritis,
GOT/GPT<1,3.
Cand GOT prezinta valori crescute iar GPT are valori normale este posibila
suspectarea prezentei unui infarct miocardic, in care raportul de Ritis este
GOT/GPT>1,3
 2. LACTAT DEHIDROGENAZA (LD, LDH)

LDH catalizeaza conversia reversibila a acidului piruvic in acid

lactic. Deoarece LDH exista in aproape toate tesuturile (in
concentratii mari in ficat, miocard, rinichi, muschi scheletici,
eritrocite) lezarea specifica a celulelor determina o crestere generala
a LDH total in ser. Aceasta limiteaza utilitatea diagnostica a LDH.
Totusi, inactivarea prin caldura sau electroforeza poate identifica si
masura cinci izoenzime in anumite tesuturi:
 LDH1 si LDH2 apar in special in inima, eritrocite si rinichi
 LDH3 apare mai ales in plamani
 LDH4 si LDH5 exista in ficat si muschii scheletici.
Cea mai larga aplicatie clinica (in asociere cu alte enzime cu origine
cardiaca) este in diagnosticul infarctului miocardic acut (IMA).
Testul este util si in diagnosticul afectarii hepatice, pulmonare,
eritrocitare.
 3. 5'-NUCLEOTIDAZA (5'NT)
5' Nucleotidaza este o fosfomonoesteraza microzomala formata aproape in
intregime la nivelul tesuturilor hepatobiliare. Spre deosebire de fosfataza alcalina,
(enzima nespecifica), 5'NT hidrolizeaza numai gruparile 5'fosfat ale nucleozidelor
(5'- adenozin monofosfat=AMP).
Activitatea 5'NT, FA si leucin aminopeptidazei (LAP) este crescuta la pacientii cu
obstructie a tractului biliar, metastaze hepatice, hepatocarcinom.
FA si LAP cresc deasemenea la pacientii cu afectiuni osoase si la gravide.
La acestia 5'NT nu se modifica. Deci 5'NT este mai specifica pentru detectarea
disfunctiei hepatice decat FA si LAP si este utila pentru a determina daca
cresterea valorilor FA se datoreaza unei afectiuni hepatice sau osoase.

Scopul determinarii:
- pentru diagnosticul diferential intre o afectiune osoasa si una hepatobiliara daca nu
se poate detecta sursa certa a cresterii FA.
- diagnosticul diferential intre obstructia biliara si afectarea hepatocelulara acuta,
- detectarea metastazelor hepatice in absenta icterului.
Implicatii diagnostice ale 5’NT
Valori de referinta
adulti: 2-17 UI/l (0.3-3.2 unitati Bodansky)
copii: valori mai mici
Variatii patologice
• Cele mai inalte valori apar la pacienti cu obstructie a ductului biliar prin calculi
sau tumori. Acesti calculi sau tumori apar secundar unei cauze ce determina
colestaza intrahepatica severa, de exemplu in infiltrarea neoplazica a ficatului.
Metastazele hepatice in absenta icterului determina cresterea GGT, 5'NT si FA.
GGT este cea mai sensibila dar 5'NT confirma diagnosticul.
• Cresteri usoare sau moderate pot indica afectare acuta hepatocitara sau ciroza
hepatica activa. Atat GGT cat si 5'NT cresc in hepatita infectioasa si scad odata
cu vindecarea; o crestere ulteriara indica o exacerbare. Ambele teste sunt
sensibile si dau aceleasi informatii.
• Cresterea simultana a 5'NT si FA confirma afectarea biliara ca determinanta a
cresterii FA. Valori normale ale 5'NT cu valori mari ale FA sustin diagnosticul de
afectare osoasa (boala Paget, rahitism).
 4. GLUTAMAT DEHIDROGENAZA (GLDH)

Glutamat dehidrogenaza (GLDH) este o enzima exclusiv mitocondriala.

Este utila in diferentierea intre hepatotoxicitatea acuta si hepatita virala.
Necroza celulara produsa de un toxic de exemplu halotanul la
indivizi sensibilizati, determina o crestere mult mai accentuata a
GLDH serice decat a AST sau ALT. Raspunsul invers este specific
pentru hepatita virala.

Valori de referinta: maximum 7,5 U/l la 37oC.

 5. ALDOLAZA SERICA (ALD)
Aldolaza este o enzima glicolitica care catalizeaza catabolizarea fructozei-1,6-
difosfatului in trioze-fosfat. Aceasta este una dintre reactiile importante ale
catabolismul glucozei.
Aceasta enzima este larg raspandita in cele mai multe tesuturi. ale organismului.
Testul este util pentru situatiile patologice in care exista distrugere tisulara si necroza
sau permeabilitate crescuta a membranelor, de exemplu in hepatita, atrofie
musculara progresiva, infarct miocardic, cancer.
Se recolteaza sange venos in conditii "a jeun".

Valori de referinta 1,5-12,0 /L la 37oC

Semnificatie diagnostica:
Valori crescute:
• cele mai inalte valori se intalnesc in distrofiile musculare; cresteri mai reduse in
dermatomioliza, polimiozite;
• cresteri moderate (sau valori normale) in hepatita cronica, ciroza portala, icter
obstructiv;
• se pot asocia cu: discrazii sanguine, trichineloza, delirium tremens, arsuri,
gangrena, tumori prostatice, carcinoame hepatice metastatice, 20% din pacientii
cu tumori maligne (mai frecvent cu interesare hepatica)
 6. ORNITIN-CARBAMIL TRANSFERAZA (OCT)
OCT transfera o grupare carbamil de la carbamil fosfat la ornitina intr-un stadiu initial al
ciclului de formare a ureei. Aceasta reactie are loc in ficat, unde se afla localizata
aceasta enzima. Cu exceptia unei concentratii scazute in intestin, enzima este
practic absenta in alte tesuturi. Normal exista numai urme in ser astfel incat valorile
usor crescute ale activitatii OCT serice sunt specifice afectarii hepatice.
Este cel mai sensibil si cel mai specific test. Desi este mai sensibil decat GOT sau
GPT nu este un test practicat de rutina. Chiar cand este necesara o analiza de o
foarte inalta specificitate se solicita GGT sau acizii biliari.
Scopul determinarii:
• este o metoda de electie pentru diagnosticul obstructiei acute, intermitente a ductului biliar
comun.
• este utilizat pentru diagnosticul diferential intre afectarea hepatocelulara si afectarea altor
organe deoarece exista in cantitati infime in alte organe
Valori de referinta 1-6 U/l
Implicatii clinice
• Valorile crescute reflecta aproape intotdeauna necroza hepatocelulara.
• Cresteri de 10-200 ori peste valoarea normala apar in hepatita virala acuta
• Cresteri moderate sau mici apar in colecistita, ciroza, icter obstructiv, carcinom metastatic
• Hepatotoxicitatea alcoolului este demonstrata de valori crescute ale OCT
• Rar, valorile crescute pot semnifica infarct intestinal intins si eliberarea masiva a enzimelor din
tesutul necrozat.
 SINDROMUL COLESTATIC
1. FOSFATAZA ALCALINA (ALP, FA)
Fosfatazele sunt monoesteraze nespecifice care catalizeaza reactia de hidroliza a esterelor fosforici (-
glicerofosfati, fenil-fosfat disodic, para-nitrofenilfosfat etc.), eliberand acidul fosforic si fenolul sau alcoolul
respectiv.
R-O-PO3H2 + H2O  R-OH + H3PO4
Desi practic manifesta aceeasi specificitate de substrat, fosfomonoesterazele se clasifica dupa pH-ul optim
de actiune in:
- fosfataze alcaline (pH=9-10,4);
- fosfataze acide (pH=5,0-6,0) sau fosfataze acide (pH=3,4-4,2)

Fosfataza alcalina:
 prezinta maximum de activitate la pH 9-10,4
 este activata de ionii de Mg2+,
 este necesara pentru hidroliza fosfatilor organici,
 este larg raspandita in oase (in osteoblasti), mucoasa intestinala, celulele tubilor renali, ficat (celulele ce
delimiteaza canaliculele biliare), celulele glandei mamare si placentei (in timpul sarcinii),
 detine un rol important in formarea tesutului osos, regenerarea tesutului hepatic, participand in diferite
reactii biochimice (metabolismul glucidelor, lipidelor, nucleoproteidelor-nucleaze), in procesele de
contractie musculara, absorbtie intestinala etc.
Determinarile de rutina efectuate in clinica masoara de fapt rezultatul activitatii mai multor izoenzime de
provenienta hepatica, osoasa, renala precum si cele eliberate din peretele intestinal sau placenta.
Izoenzima hepatica este predominanta, cu exceptia perioadelor de crestere marcata a scheletului.
Testul este un indicator al proceselor hepatice inlocuitoare de spatiu. Sunt necesare si alte teste ale functiei
hepatice pentru identificarea afectiunii.
Valori de referinta: depind de metoda de determinare.
Cand se masoara inhibarea chimica valorile depind de varsta si sex:
barbati 90-239 U/l
femei sub 45 ani 76-196 U/l
femei peste 45 ani 87-250 U/l
Metoda Bodansky: 1,5-4 unitati Bodansky/dl
Metoda King-Armstrong: 4-13,5 unitati King- Armstrong/dl
Metoda Bessey-Lowry-Brock: 0,8-2,5 unitati Bessey-Lowry-Brock/dl
Metoda SMA 1260: 30-110 U/l (0,5-1,8 Kat/l)
Sugarii, copiii si adolescentii au valori de pana la 3 ori mai mari decat adultii datorita formarii si
cresterii osoase accelerate.
In cursul sarcinii cresc valorile datorita izoenzimei placentare.
Dupa un pranz bogat in glucide sau lipide creste izoenzima intestinala, mai ales la persoanele
cu grupa sanguina B sau O
Implicatii clinice:
Valori crescute pot indica o
¨ afectiune scheletica cu activitate osteoblastica intensa (boala Paget, metastaze osoase), hiperparatiroidism,
rahitism , osteomalacie
¨ obstructie biliara intra sau extrahepatica, afectiune hepatica acuta, neoplasm hepatic, granulomatoza
hepatica, leucemie
¨ hiperfosfatazemie genetica, extrem de rara.
Cresteri moderate pot reflecta:
- obstructie biliara acuta prin inflamatie hepatocelulara in cadrul unei ciroze active, mononucleoze, hepatite
virale (util in diagnosticul diferential intre icterul obstructiv si cel hemolitic - valori normale)
- osteomalacie, rahitism carential.
Cresteri marcate pot aparea in
- obstructie biliara completa prin infiltrare maligna, inflamatorie sau fibroza,
- in boala Paget si
- ocazional in obstructie biliara, metastaze osoase intinse, hiperparatiroidism.
Metastazele osoase ale cancerului pancreatic pot determina cresterea FA fara crestere concomitenta a AST
Valori scazute apar in
- hipofosfatazemia - congenitala
- activitate osteoblastica scazuta (nanici, hipoparatiroidism, deficienta vitaminei B12 )

Valorile crescute apar in colestaza intra- si extrahepatica (creste sinteza hepatica, nu retentie); determinarea
activitatii fosfatazei alcaline este cea care permite diagnosticul diferential între icterul obstructiv si cel
hemolitic (în care valorile sunt normale); forma colestazica a hepatitei virale acute; granulomatoza
hepatica; neoplasm; ciroza; in absenta sarcinii sau unei boli osoase, cresterea nivelului seric al fosfatazei
alcaline reflecta lezarea functiei excretorii hepatice.
 2. GAMA-GLUTAMILTRANSFERAZA
(GAMA-GLUTAMILTRANSPEPTIDAZA)
(-GT, GGT)

GGT catalizeaza transferul gruparii -glutamil de pe un peptid pe un alt peptid sau pe un

aminoacid:
-glutamil-peptid A + peptid B  peptid A + -glutamil-peptid B
GGT exista in special in ficat, caile biliare, pancreas, splina. rinichi, prostata si veziculele
seminale. Ficatul este sursa primara pentru activitatea serica a enzimei, chiar daca
cea mai mare concentratie a sa exista in rinichi.
Se considera ca are rol in metabolismul glutationului si in transportul aminoacizilor si
peptidelor din celula prin membrana celulara. Prin acest mecanism enzima intervine
in retroresorbtia tubulara a aminoacizilor din filtratul glomerular.
Nivelul normal este mai crescut la barbati datorita cantitatii crescute care exista in
prostata.
Scopul determinarii:
- in evaluarea disfunctiei hepatice;
- in detectarea afectiunilor hepatice induse de consumul de alcool (GGT este foarte
sensibila la cantitatea de alcool consumata de alcoolicii cronici).
- testul (evaluarea activitatii GGT) este mult mai sensibil in detectarea icterului obstructiv,
a colecistitei decat determinarea activitatii fosfatazei alcaline sau a TGP, TGO.
 Valori normale:
Barbati: 6-28 U/L la 25oC
Femei: 4-18 U/L la 25oC
Valoarea diagnostica a GGT consta in special in cresterea impresionanta a activitatii sale in serul
bolnavilor cu retentie biliara.
De o deosebita importanta este cresterea GGT la alcoolici (chiar atunci cand transaminazele sunt normale) sau
dupa administrarea de barbiturice. Se considera ca aceste modificari ale GGT in ser nu sunt consecinte ale
unei leziuni a membranei celulare neevoluand paralel cu modificari ale transaminazelor ci reprezinta un
rezultat al inducerii microzomale de enzima; staza biliara, alcoolul sau barbituricele stimuleaza sinteza de
enzima in ficat crescand permeabilitatea membranelor microzomale.
GGT este usor crescuta (1,5-2 ori limita superioara a normalului) si in serul subiectilor cu hipertrigliceridemie
sugerand o stimulare a proteosintezelor hepatice la acesti subiecti.
Implicatii clinice:
Valori crescute
¨ colecistita, colelitiaza, cancer metastatic al ficatului, ciroza hepatica,
¨ pancreatita acuta, cancer al canalului biliar, alcoolism cronic;
¨ nefroza lipoidica, obstructii ale tractului biliar; consumul de barbiturice;
¨ drogurile hepatotoxice utilizate in terapia cancerului cresc nivelurile GGT mai mult decat cancerul insusi
¨ in IM nivelul GGT este de obicei normal; cu toate acestea, poate aparea o crestere la 4 zile dupa IM,
implicand eventual existenta unei disfunctii hepatice secundare unei insuficiente cardiace.
Valorile activitatii GGT sunt normale in:
¨ sarcina, hepatita neonatala
¨ afectiuni osoase
¨ afectiuni ale musculaturii scheletice
¨ afectiuni renale
 3. BILIRUBINA
Dozarea prin metoda Van den Bergh directa sau rapida
Principiul metodei:
Bilirubina conjugata este hidrosolubila. Ea reactioneaza cu acidul diazobenzensulfonic formand
un complex azoic de culoare albastra la pH acid sau rosie la pH bazic. Aceasta reactie se
numeste Van den Bergh directa sau rapida iar bilirubina conjugata (BC) este denumita
bilirubina directa (BD).
Bilirubina neconjugata (libera) nu este hidrosolubila. Este mentinuta in solutie apoasa (plasma,
ser) prin legarea de proteinele circulante (albumine). Este necesara scindarea de albumine
sub actiunea unor acceleratori (cofeina, uree etc) pentru ca sa reactioneze cu acidul
diazobenzensulfonic. Aceasta reactie se numeste Van den Bergh indirecta, iar bilirubina
libera (BL) este denumita bilirubina indirecta (BI).
Complexul colorat obtinut din reactia serului tratat cu acceleratori, cu acidul
diazobenzensulfonic reprezinta produsul de reactie al bilirubinei totale (BT).
Bilirubina libera, neconjugata, se calculeaza utilizand urmatoarea formula:
BNC=BT-BC
 Valori normale:
BT 0,1-1 mg/dl ser (1,7-17,1 moli/litru)
BD max. 0,2 mg/dl (maxim 3,4 moli/litru)

La nou nascutul normal exista o imaturare a UDP-glucuroniltransferazei, enzima necesara

formarii bilirubinei conjugate. Valoarea bilirubinei serice creste pana la 8 mg/dl ser la 3-6 zile.
Aceasta valoare este o entitate recunoscuta ca icterul fiziologic al nou-nascutului.
La nou-nascutii prematuri valoarea poate creste pana la 12-15 mg/dl ser.

Implicatii clinice
Atunci cand concentratia bilirubinei serice creste, pigmentul galben incepe a fi depozitat in
sclere si tegumente (icter), fapt ce devine evident pentru un observator experimentat atunci cand
bilirubina este peste 2,5 mg/dl ser (43 moli/litru). Cauza icterului poate fi:
1. prehepatica:
• incarcarea excesiva a ficatului cu bilirubina rezultata prin hemoliza exagerata (sindroamele
hemolitice)
• transport deficitar in hepatocite (boala Gilbert congenitala).
• deficienta UDP-glucuronil transferazei (icterul hemolitic al nou-nascutului Crigler-Najjar).
2. intrahepatica:
• hepatita virala, toxica (medicamente, fosfor, arsenic, solventi, tetraclorura de carbon,
cloroform).
• ciroza hepatica.
• colestaza intrahepatica, afectarea transportului bilirubinei conjugate spre canaliculele bilare
(sindromul Dubin-Johnson)
3. posthepatica: obstructia fluxului biliar spre intestin (calcul biliari, colecistita, cancer de cap de
pancreas, stricturi ale ductului biliar comun)
 Valori crescute:
1. Bilirubina totala:
¨ crestere usoara (sub 5 mg/dl ser) - anemie hemolitica cronica
¨ crestere medie (10-30 mg/dl ser ) - afectiuni hepatocelulare
¨ cresterea severa (10-60 mg/dl ser, pana la 170-1000 mg/dl) - colestaza intra sau
extrahepatica.
2. Bilirubina libera (B. neconjugata, indirecta, prehepatica, premicrosomala)
¨ ictere hemolitice
¨ hepatite, ciroze
¨ colestaza
¨ defecte enzimatice cu caracter familial in procesul de transformare a bilirubinei
libere in bilirubina conjugata (boala lui Gilbert, sindrom Crigler-Najjar).
3. Bilirubina conjugata (B. directa, posthepatica sau postmicrosomala):
¨ hepatite, ciroze,
¨ colestaza, ictere mecanice
¨ in unele cazuri rare, cu defecte familiale in procesul de excretie a bilirubinei
conjugate (sindrom Sprinz-Nelson-Dubin-Johnson).
Bilirubina conjugata, hidrosolubila se elimina prin urina (bilirubinurie).

Valorile scazute ale bilirubinemiei nu au semnificatie diagnostica.

 4. UROBILINOGENUL
Urobilinogenul rezulta in procesul de catabolizare a hemoglobinei. Cand bila ajunge in
intestin, bilirubina este redusa sub actiunea bacteriilor intestinale in urobilinogen. O
parte din acesta este excretat odata cu materiile fecale (30-200mg/100g, 40-
280mg/24h). O alta parte este absorbit si, prin intermediul sangelui venos portal,
este transportat spre ficat unde este metabolizat si excretat in bila. Urme de
urobilinogen care scapa preluarii hepatice sunt transportate spre rinichi si
excretate in urina. Spre deosebire de bilirubina, urobilinogenul este incolor.
Importanta diagnostica a urobilinogenului urinar
Urobilinogenul este crescut in conditiile in care exista o intensificare a producerii
bilirubinei sau ficatul este impiedicat sa preia urobilinogenul absorbit la nivel
intestinal prin vena porta:
• fara bilirubinurie sau colalurie - ictere hemolitice congenitale sau dobandite (toxice,
infectioase), tumori, steatoza, abces hepatic, hemoglobinuria paroxistica
• insotit de bilirubinurie si colalurie - ictere parenchimatoase hepatice (hepatite virale toxice
sau alergice, ciroza hepatica), boli infectioase (pneumonie, septicemie, febra tifoida,
mononucleoza infectioasa, lues secundar)
Urobilinogenul este scazut sau absent
• cand bilirubina nu este excretata in cantitati normale in tractul intestinal (bilirubinuria si
colaluria prezente) - icterele obstructive (calculi, inflamatii, tumori, parazitoze biliare).
• flora intestinala este suprimata prin terapie antibiotica, astfel incat bilirubina nu este redusa la
urobilinogen, diaree severa.
 5. ACIZII BILIARI

Acizii biliari exista in urina in conditii patologice (icter obstructiv) sub forma de saruri biliare,
(taurocolat si glicocolat de sodiu), purtand denumirea de colalurie.
Semnificatie clinica:
Reactia este
pozitiva in retentie biliara, hepatite, obstructia cailor biliare si
negativa in icterele hemolitice
 SINDROMUL HEPATOPRIV
SINTEZA PROTEICA
COLINESTERAZA SERICA
Organismul uman dispune de enzime capabile sa catalizeze reactia de hidroliza a
esterilor colinei cu diversi acizi organici.
Colinesteraza este o enzima produsa de ficat si secretata în plasma; prin
determinarea cantitatii ei obtinem informatii asupra functiei proteosintetice a
ficatului.
Acetilcolinesterazele specifice (acetilcolinhidrolaze) actioneaza asupra acetilcolinei si
acetiltiocolinei, fiind prezente în eritrocite si sistemul nervos. Exista în cantitati mici
în ser si au importanta diagnostica redusa.
Colinesteraza serica nespecifica sau pseudocolinesteraza hidrolizeaza atat
acetilcolina cat si alti esteri de tipul benzoil-colinei, butiril-colinei, succinil-colinei.
Este sintetizata în ficat si eliberata în ser.
Pseudocolinesteraza serica, care este un indicator al functiei proteosintetice a
ficatului, trebuie diferentiata de acetilcolinesteraza din eritrocite si din sistemul
nervos si a carei semnificatie clinica este mai putin cunoscuta.

Valori normale: 3.000 - 8.000 mUI/ml (UI/l)

 Semnificatie diagnostica:
Valori scazute:
1. deficitului de sinteza în hepatocit:
• determinarea nivelului seric al colinesterazei este utilizata pentru stabilirea gradului de
severitate, stadiului evolutiv sau diagnosticului diferential al unei afectiuni hepatice; astfel, în
icterele obstructive valorile sunt normale spre deosebire de icterele hepatocelulare în care sunt
scazut
• denutritie proteica grava.
• hipotiroidism valorile scad cu aproximativ 30%.
• scaderi extrem de accentuate s-au descris dupa tratamentul cu L-asparaginaza al leucemiilor,
cand se produce o perturbare grava a sintezelor proteice la nivelul ficatului.
2. intoxicatii cu insecticide organofosforice (Paration, Ekatox) ce blocheaza activitatea enzimei;
eficacitatea tratamentului cu medicamente specifice (PAM, Toxogonin) care reactiveaza
enzima, se poate urmari prin dozari repetate ale acesteia.
3. scaderi moderate se pot întalni în: anemii grave de tip Biermer; reactia de faza acuta (în infectii
acute, postoperator sau dupa un infarct miocardic).
Valori crescute se constata:
• în perioada de vindecare a unei hepatite acute si în sindromul nefrotic în care exista o
hiperfunctie de sinteza proteica la nivel hepatic;
• la obezi si diabetici;
• în hipertiroidism fara denutritie proteica (cu aproximativ 30% mai mari decat valorile normale).
Un nivel mai crescut al pseudocolinesterazei serice se constata si în hipertiroidismul neînsotit
de casexie si fara afectarea ficatului în timp ce la mixedematosi, activitatea enzimatica este de
regula deprimata cu aproximativ 20-30%.
• hiperlipemie.