BIOCHIMIE CLINICA - 4.

INVESTIGAREA BIOCHIMICA A
METABOLISMULUI GLUCIDIC
METABOLISMUL GLUCIDIC
Glucidele reprezinta principala sursa de energie a
organismului.
Capacitatea de stocare a glucidelor este limitata pentru
doar 12 ore, in conditii de repaus:
– In ficat (10% din greutatea sa)
– In muschi (0,5% din greutatea lor)
Toate tesuturile pot utiliza glucoza.
In conditii de post prelungit
– unele tesuturi depind exclusiv de glucoza: creierul, eritrocitele,
trombocitele, leucocitele, medulosuprarenala
– altele pot utiliza acizii grasi, corpii cetonici
GLUCIDELE DIN ORGANISMUL UMAN

Glucoza plasmatica provine din:

– Dieta: Hidroliza poliglucidelor alimentare, conversia
altor hexoze alimentare
– Catabolismul glicogenului (glicogenoliza)
– Sinteza glucozei din aminoacizi si acid piruvic
(gluconeogeneza)
In procesul digestiei,
– Amidonul si glicogenul alimentar sunt hidrolizati sub
actiunea α-amilazei salivare fomandu-se dextrine si
maltoza.
– In duoden, sub actiunea α-amilazei pancreatice si
enzimei de deramifiere, se continua hidroliza pana la
stadiul de diglucide sau monoglucide.
– Diglucidele sub actiunea dizaharidazelor sunt
hidrolizate obtinandu-se G, Gal, F
Absorbtie: Monozele sunt transportate in celulele
mucoasei intestinale:
– prin mecanism de transport activ Na+
dependent pentru G si Gal si
– transport Na+ independent (difuzie facilitata)
pentru F
Transportul activ Na+ independent spre exteriorul
celulelor epiteliului intestinal pentru G si Gal
Prin vena porta ozele sunt transportate la ficat
 In ficat,
hexozele fosforilate (Gal-6-P, F-6-P) sunt transformate in
G-6-P care prin hidroliza genereaza glucoza

fructokinase
Fructose + ATP F-6-P

ADP
glucokinase G-6-P-ase
Glucose + ATP G-6-P Glucose

ADP H2O
H3PO4
galactokinase
Galactose + ATP Gal-6-P

ADP
Rolul ficatului in homeostazia glucozei consta in

– depozitarea dupa ingestia alimentelor sub forma de

glicogen hepatic – glicogenogeneza (5%) , si muscular
(miocard, muschi scheletici)
– Mentinerea glicemiei constante prin glicogenoliza sau
gliconeogeneza
– Oxidarea pentru generare de energie - glicoliza (65%)
– Transformarea in lipide (tesut adipos) (30%)
 ROLUL CENTRAL AL GLUCOZEI IN METABOLISM

Glycogen Glucose UDP-Glucose

H3PO4 ATP Uronic acid pathway
Glucose-1-P Glucose-6-P uronic acids
Pentose-phosphates
pathway

Anaerobic stage pentoses

pyruvic acid
CO2
Aerobic stage
(Krebs cycle)
NADH+H+ respiratory chain
lactic acid FADH2 oxydative phosphorylation

Anaerobic Aerobic
glycolysis glycolysis ATP H2O
Cand glicemia scade, are loc glicogenoliza hepatica
fosforilaza “a”
(G)n + H3PO4 (G)n-1 + G-1-P

fosfoglucomutaza
G-1-P G-6-P
G-6-P-aza
G-6-P + H2O G + H3PO4

Glucoza generata astfel este transportata pe cale

sanguina spre tesuturi unde este degradata cu
eliberare de energie (glicoliza aeroba sau anaeroba)
Gluconeogeneza reprezinta sinteza glucozei din
precursori neglucidici:

1. Lactatul produs in muschi si eritrocite (in glicoliza

anaeroba) retransformat in glucoza la nivel
hepatic (ciclul Cori)

2. Glicerolul eliberat din trigliceride (lipoliza)

3. Alanina formata in muschi prin transaminarea

piruvatului (glicoliza anaeroba)
1. Lactatul si aminoacizii glucogenici (toti cu exceptia
leucinei si lizinei) sunt transformati in piruvat sau
oxaloacetat.

Ciclul Cori (ciclul glucoza-lactat)

• Lactatul este transportat la ficat
• Lactatul este transformat in piruvat
• Piruvatul este transformat in glucoza prin
gluconeogeneza
• Glucoza transportata de sange la muschi unde este
oxidata pentru a produce energie necesara
contractiei musculare
2. Glicerolul este transformat in glicerol-3-P (sub actiunea
glicerol kinazei) transformat in dihidroxiaceton-P (de catre
glicerol-3-P dehidrogenaza) care intra in glicogenogeneza

Glicerol resinteza triacilgliceride

ATP glicero-P-kinaza
ADP
α-glicero-P glicogen
NAD+ α -glicerofosfat
NADH+H+ dehidrogenaza gluconeogeneza
Dihidroxiaceton-1-P glucoza

Gliceraldehid-3-P

acid piruvic acetil-CoA

glicoliza anaeroba glicoliza aeroba
lantul respirator
acid lactic fosforilarea oxidativa

CO2 H2O ATP

 GLICOLYSIS GLYCOGENOLYSIS
Glucose Glycogen

Glicoliza - ATP

G-6-P
hexokinase
Mg2+ (Mn 2+)
1,6-P-glucomutase
+ H3PO4

G-1-P
glycogen phosphorylase

glucose-phosphate isomerase
Mg2+ (Mn2+)
F-6-P
- ATP fosfo-fructo kinase
Mg2+

F-1,6-bisP

aldolase
triose-P-isomerase
Glyceraldehyde-3-P Dihydroxyacetone-1-P
2 H3PO4
glyceraldehyde-3-P DH
2 NADH+H+
2 1,3-Bisphosphoglycerate
phosphoglycerate kinase
2 ATP

2 3-P-Glycerate
phosphoglycerate ANAEROBIC STAGE
phosphomutase
2 2-P-Glycerate
enoyl hydratase
Mg2+ (Mn2+)
2 2-P-Enolpyruvate
2 ATP pyruvate kinase
CO2 AEROBIC STAGE
Mg2+ (Mn2+)
pyruvate DH complex
2 Pyruvic acid CH3-CO-S-CoA
+
CoA-SH NADH+H
oxalylacetic acid H2O
malate DH citrate synthase
malic acid NADH+H+ citric acid
aconitase
fumarate hydratase H2O
cis-aconitate
H2O H2O
TRICARBOXYLIC ACID CYCLE aconitase
fumaric acid CITRIC ACID CYCLE
KREBS CYCLE isocitric acid
isocitrate DH
succinate DH
FADH 2 + Mn2+
NADH+H
CO2
succinic acid NADH+H+ 2-oxoglutaric acid
succinate thiokinase
2-oxoglutarate DH complex
CoA-SH CoA-SH
succinyl-S-CoA CO2
ATP GTP
INTERRELATIA METABOLISMULUI GLUCOZEI CU CEL
AL ACIZILOR GRASI LIBERI SI AL CORPILOR CETONICI
In timpul unui post prelungit muschii, creierul si
alte tesuturi oxideaza “combustibili alternativi” a
caror concentratie creste pe masura ce scade
utilizarea glucozei.

Aportul de agizi grasi este determinat de rata de

eliberare de AGL din tesutul adipos, aceasta
fiind controlata de lipaza dependenta de
hormoni
• Insulina inhiba enzima (efect antilipolitic)
• Adrenalina, STH, Glucagon, cortizol actiune
lipolitica
Cand aportul de glucide este adecvat, mici cantitati de AG
neesterificati (NEFA) sunt eliberati din tesutul adipos

Cand aportul glucidic este limitat, o cantitate mai mare de

NEFA este eliberata. Ei sunt transportati in sange legati de
albumine, iar 30% sunt preluati de ficat:
– Reesterificati pentru a forma TAG
– Metabolizati prin beta-oxidare in mitocondrii pentru a forma acetil
CoA; acesta poate intra in ciclul Krebs sau poate forma corpi cetonici

Insulina inhiba iar glucagonul stimuleaza carnitin-palmityl

transferaza I mitocondriala care favorieaza transferul AG in
mitocondrie
 BETA-OXIDAREA ACIZILOR GRASI
CITOPLASMA CH3-(CH2)14-COOH + HS-CoA acid gras
ACTIVARE ATP acil-CoA sintetaza
AMP +PPi
CH3-(CH2)14-CO~S-CoA acil-CoA

MITOCONDRIA CH3-(CH2)12- CH2 -CH2 -CO~S-CoA acil-CoA

1.DEHIDROGENARE FAD acil-CoA dehidrogenaza
FADH2
CH3-(CH2)12- CH=CH -CO~S-CoA -enoil-CoA
2.HIDRATARE H2 O -enoil-CoA hidrataza
CH3-(CH2)12- CH-CH2 -CO~S-CoA -hidroxiacil-CoA
3.DEHIDROGENARE NAD+ OH
NADH+H+ -hidroxiacil-CoA dehidrogenaza

CH3-(CH2)12- CO-CH2-CO~S-CoA -cetoacil-CoA

4.SCINDARE HS-CoA -cetotiolaza
CH3-(CH2)12- CO ~S-CoA + CH3 -CO~S-CoA
 AEROBIC GLICOLYSIS
Glucose
ANAEROBIC STAGE
2 ATP AGL
4 ATP
2 NADH+H+
CO2 AEROBIC STAGE B-OXIDARE

2 Pyruvic acid CH3-CO-S-CoA

CoA-SH NADH+H+
oxalylacetic acid H2O CETOGENEZA

malic acid
NADH+H+ citric acid
CORPI CETONICI
H2O
cis-aconitate
H2O H2O
fumaric acid
isocitric acid

FADH2 +
NADH+H
CO2
+
succinic acid NADH+H 2-oxoglutaric acid

CoA-SH CoA-SH
CO2
ATP GTP succinyl-S-CoA

TRICARBOXYLIC ACID CYCLE

CITRIC ACID CYCLE
KREBS CYCLE
 CETOGENEZA

2 CH3-COS-CoA acetil-coenzima A
CoA SH
CH3-CO-CH2-COS-CoA acetoacetil-CoA
H2O
CoA SH
CH3-CO-CH2-COOH acetil-acetic acid
NADH+H+
NAD+ CO2

CH3-CH-CH2-COOH CH3-CO-CH3
│
OH
Acid β-hidroxibutiric acetona
GLICEMIA

La adult, in conditii de nutritie echilibrata, intervalul de

referinta este 80-100 mg/dl (4.44-5.56 mmol/l)
Reflecta echilibrul dinamic intre procese metabolice:
– La nivel hepatic - preluarea glucozei, glicogeneza, glicogenoliza
– La nivelul tesuturilor periferice – preluarea glucozei si utilizarea in
scop energetic
Catabolismul si anabolismul glucidelor depind de:
– Autoreglarea fizico-chimica prin mecanismele complexe
hepatice
– Reglarea neurohormonala:
Hormon hipoglicemiant – Insulina:
Creste permeabilitatea membranei celulare si deci preluarea G
la nivelul celulelor musculare si adipoase
Creste captarea glucozei la nivelul hepatocitului si stimuleaza
glicogenogeneza si lipogeneza
Inhiba glicogenoliza si eliberarea glucozei in circulatie
In ficat, muschi si celule adipoase creste sinteza proteica
– Hormon polipeptidic produs de celulele β ale insulelor Langerhans
pancreatice
– Sintetizat din proinsulina prin desprinderea peptidului-C
 Hormoni hiperglicemianti:
1. Glucagonul (polipeptid linear secretat de celulele α ale insulelor Langerhans)
 stimuleaza glicogenolizei hepatica, gluconeogeneza, lipoliza (↑G, ↑AGL)
 secretia este stimulata de cortizol, aminoacizi, efort fizic, infectii
2. STH si ACTH (secretati de anterohipofiza)
 inhiba preluarea G de catre tesuturi, creste eliberarea G hepatice,
 inhiba lipogeneza din glucide, determina eliberarea AGL din tesutul adipos
3. Tiroxina (T4) si triiodotironina (T3) (tiroida)
 cresc absorbtia la nivel intestinal si
 stimuleaza glicogenoliza
 accelereaza degradarea insulinei
4. Adrenalina (medulosuprarenala)
 activeaza adenilat ciclaza care creste AMPc, astfel este activata fosforilaza
in hepatocit si stimuleaza glicogenoliza
 stimuleaza catabolismul trigliceridelor in tesutul adipos
5. Corticosteroizii (corticosuprarenala)
 stimuleaza catabolismul proteinelor, deaminarea aminoacizilor,
gliconeogeneza
 inhiba metabolismul glucozei in tesuturile periferice
DIABETULZAHARAT
Grup eterogen de manifestari patologice caracterizate prin
deficienta insulinei si scaderea tolerantei la glucide.
Poate fi
– idiopatic
– secundar pancreatitei, carcinomului pancreatic, hemocromatozei,
sindromului Cushing, acromegaliei
Este clasificat :
– Tip 1 insulino-dependent (IDDM) denumit “juvenil”
– Tip 2 insulino-independent (NIDDM) “de maturitate”
Manifestari clinice:
– IDDM
1-2 saptamani, apar progresiv: poliurie, polidipsie, scadere ponderala, iritabilitate,
infectii respiratorii, consum de bauturi dulci
ulterior: greturi, varsaturi, deshidratare, stupoare, coma, deces
– NIDDM poate fi asimptomatic; hiperglicemie, intoleranta la glucide, glicozurie
 MODIFICARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDIC
Hiperglicemia apare ca urmare a perturbarii transportului si preluarii glucozei
la nivelul tesuturilor periferice.
– activitatea G-6-P-azei este crescuta (gluconeogeneza↑),
– transportul si preluarea aminoacizilor in tesuturile periferice ↓ (sinteza proteica ↓)
Glucagonul ↑:
– glicogenoliza ↑,
– gluconeogeneza↑
– lipoliza ↑ → AGL ↑ → acetil CoA ↑ → colesterol ↑ si corpi cetonici (acid acetil-
acetic, acid β-hidroxibutiric, acetona) ↑ (cetoacidoza)
Protonii eliberati de corpii cetonici trebuie tamponati de sistemul tampon
bicarbonat / acid carbonic generand apa si CO2. Se instaleaza acidoza
metabolica datorita depletiei bicarbonatilor.
pH-ul sanguin redus stimuleaza centrul respirator – respiratie rapida, adanca,
Kussmaul.
Urina devine acida. Indepartarea anionilor organici in urina este acompaniata de
cationi. Se pierd Na+, K+, NH4+ urinar. Scad Na+, K+, NH4+ plasmatic. Ulterior K+
intracelular iese din celula si creste nivelul plasmatic.
Poliuria apare prin diureza osmotica iar pierderile de electroliti determina
deshidratare, hipovolemie, hipotensiune, coma, moarte
COMPLICATII ACUTE METABOLICE

Cetoacidoza diabetica severa (coma diabetica)

Coma hiperosmolara fara cetoacidoza
Acidoza lactica
Coma hipoglicemica
 COMPLICATII CRONICE METABOLICE
Sistem cardio-vascular: miocardopatia diabetica, macro si
micro-angiopatia
Sistem nervos: neuropatia
Tesut adipos: deficit ponderal (tip1) sau exces (tip2)
Tesut osos: osteopenia
Tesut conjunctiv: modificari trofice cutanate, ale mobilitatii
articulare
Tesut muscular: scaderea fortei musculare, atrofii
Tesut hepatic: incarcare grasa si cu glicogen
Tulburari respiratorii,
Tulburari digestive,
Tulburari genitourinare secundare neuropatiei
Modificari secundare endocrine (SR, tiroida, hipofiza,
gonade)
Tulburari ale sist.imunologic: rezistenta scazuta la infectii
Hipoglicemia:
– Ca raspuns la 12-14 ore de post:
exces de insulina pancreatica, tumori nonpancreatice cu activitate
insulin-like: utilizare ↑ a G de catre tumora, eliberare hepatica↓
panhipopituitarism, hipotiroidism, hipoadrenalism,
boli de stocare a glicogenului:
– Von Gierke – deficienta G-6-P-aza
afectiuni hepatice
– Care apare dupa stimulare (reactiva)
exces indus de insulina, administrarea de insulina sau agenti
hipoglicemianti,
hipoglicemie alcoolica (inhibarea gluconeogenezei),
galactozemia (deficienta Gal-1-PUridil transferaza sau Gal-kinaza)
intoleranta ereditara la fructoza (Ar, deficienta F-1-P aldolaza),
fructozuria (deficienta de fructokinaza)
INVESTIGAREA BIOCHIMICA
A METABOLISMULUI
GLUCIDIC
 DOZAREA GLUCOZEI IN SANGE (GLICEMIA)
Dozarea glucozei din sânge depinde de proprietățile reducatoare ale acestei aldohexoze.
Glucoza se oxidează cu soluție fierbinte de cupru alcalin, soluție de fericianura de potasiu.
Aceste metode oferă valori mai mari cu 10-20 mg/dl, deoarece în sânge există si alte
substanțe reducătoare (glutation, acid ascorbic). Metodele colorimetrice sunt rapide și se
bazează pe reacția dintre glucoză și un cromogen (o-toluidină, antronă).

Metodele enzimatice sunt cele mai populare proceduri datorită specificității lor ridicate,
rapidității analizei, utilizării cantităților mici de probe (10 l) și ușor de automatizat. Cele
două sisteme enzimatice utilizate frecvent sunt acelea cu hexokinază sau glucoza-oxidază
ca prima enzimă într-o reacție cuplată; glucozo-dehidrogenaza este folosită mult mai puțin
frecvent.

Indiferent ce metodă este utilizată, trebuie să fie luate măsuri de precauție în timpul
colectarii probelor, pentru a preveni utilizarea glucozei de către leucocite, pierderea de
glucoză prin depozitarea într-o încăpere cu temperatură ridicată poate fi de până la
10mg/dl pe oră. Scăderea concentrației serice a glucozei este neglijabilă dacă proba de
sânge este menținută la rece și serul separat de cheag în termen de 30 de minute de la
recoltare. În caz contrar, adăugarea in tubul de colectare a 2 mg fluorură de sodiu per ml
de sânge care trebuie colectată împiedică glicoliza timp de 24 de ore fără a interfera cu
determinarea glucozei.
 DOZAREA GLUCOZEI SANGUINE

METODA COLORIMETRICA CU ORTO-TOLUIDINA

Principiul metodei: Glucose condenses with o-toluidine when heated with acetic acid and forms a green
chromogen whose absorbance (extinction) is measured at 630 nm. Ketohexoses and aldopentoses give a
less intense colour; their concentration is negligible (0.2-10 mg/L). Galactose in high concentration, as in
galactosemia, interferes the glucose reaction; in these cases an enzymatic method is prefered.
Glucoza se condensează cu o-toluidină când se încălzește cu acid acetic și formează un cromogen verde a
cărui absorbție (extincție) este măsurată la 630 nm. Cetohexozele și aldopentozele dau o culoare mai puțin
intensă; concentrația lor este neglijabilă (0,2-10 mg / l). Galactoza în concentrație mare, ca în
galactozemie, interferează cu reacția glucozei; în aceste cazuri este preferată o metodă enzimatică.

METODA ENZIMATICA CU GLUCOZOXIDAZA

Principiul metodei: Această metodă utilizează glucozoxidază și o reacție de culoare Trinder modificată,
catalizată de peroxidază. Glucoza este oxidată la D-gluconat sub actiunea glucozoxidazei, cu formarea
unei cantități echimolare de peroxid de hidrogen. În prezența peroxidazei, 4-aminoantipirina și p-
hidroxibenzen sulfonatul sunt cuplați oxidativ cu peroxid de hidrogen pentru a forma un colorant de
chinoneimină, intens colorat în roșu. Intensitatea culorii în soluția de reacție este proporțională cu
concentrația de glucoză din probă.
 SEMNIFICATIA DIAGNOSTICA A GLICEMIEI

Valori de referință: Rezultatele nu sunt identice în sângele integral la adult

normal, "a jeun", obtinute prin toate metodele utilizate pentru analiză. Din
acest motiv, este necesar să se precizeze în raport metoda utilizată și
valorile de referință pentru acea metodă specifică.
Metoda o-toluidină: 65 -110 mg / dl; 3,6-6,1 mmol / l
Glucoza oxidază: 60 - 90 mg / dl
O singură determinare a glicemiei nu are nici o semnificație diagnostică.
Testul trebuie repetat.
Variații fiziologice:
• La nou-născut: glicemia scade în primele ore ale vieții, dar crește ușor în
câteva zile.
• La nou-născutul prematur glicemia are valori mai scăzute: 1,1-2,2 mmol/L.
• La adult:
• o ușoară creștere a glicemiei se poate observa la expunerea la temperatura
scăzută, la mare altitudine, schimbarea climatului, starea emoțională, mese
bogate în glucide, medicamente cu atropină, pilocarpină
• scăderea glicemiei poate aparea dupa post prelungit si activitatea musculară
intensă.
Semnificație patologică:
1. Hiperglicemia (creșterea concentrației plasmatice a glucozei):
• Insuficiența secreției de insulină (celulele β-pancreatice în insule)
1. primar: diabet zaharat
2. secundar bolii pancreatice sau hepatice severe (pancreatită acută, neoplasm
pancreatic, pancreatectomie). ·
• Hiperproducția hormonilor hiperglicemianți
a) hiperglicemie ușoară:
- hormon de creștere - acromegalie
- ACTH
- hormoni tiroidieni - boala Basedow
- hormoni glucocorticoizi - boala lui Cushing
b) creșterea severă
- feocromocitom (malignitate a meduliei suprarenale) cu hipersecreție de
epinefrină
- glucagon (tumori cu celule -pancreatice) cu hipersecreție de glucagon.
Hipoglicemie (sub 60 mg /dl; 3,3 mmol / l):
a) Cauze hormonale:
- excesul de insulină
- supradozajul insulinei la un diabetic sau insuficiența de a mânca după
dozele uzuale;
- secreție excesivă în pancreas (hiperplazie pancreatică, insulinom,
sulfoniluree, leucină).
- insuficiența hormonilor hiperglicemianți
b) Cauze hepatice:
• epuizarea depozitelor de glicogen ficat (foame, post, afectare
hepatocelulară severă, intoxicare cu fosfor și CCl4);
• lipsa de eliberare a glicogenului hepatic (defecte genetice).

Tulburări ereditare (defecte enzimatice) cu zaharuri reducătoare în urină:

- galactosemie (lipsă de galactoză-1-pidridil transferază)
- intoleranță ereditară la fructoză (aldolază: F-1,6-P la 2 trioză-P)
- deficit de fructoză-1,6-difosfatază (gluconeogeneză)
- fructosurie și pentosurie esențiale
 GLUCOZA URINARA (GLICOZURIA)
Glucoza este filtrată prin membrana glomerulară și reabsorbită
total în tubul proximal printr-un transport activ.
În mod normal, urina conține o cantitate foarte mică de
glucoză, mai puțin de 60 mg / l (100 mg / zi). Când glicemia
este mai mare de 160-180 mg / dl, capacitatea celulelor
tubulare de a transporta glucoza este copleșită, iar glucoza
este eliminată în urină (glicozurie sau glucozurie).

În anumite condiții patologice, pot exista și alte zaharide în

urină: galactoză, fructoză, lactoză, maltoză, pentoză.
Identificarea diferitelor zaharide din urină se bazează pe proprietățile lor
reducatoare (cu excepția zaharozei) asupra sărurilor metalice (Fehling,
Benedict). Metodele sunt mai puțin specifice.
Rezultatele pozitive false sunt date de concentrațiile crescute de creatinină,
acid uric, acid ascorbic, streptomicină, compuși ai fenolului
Când se observă prezența glucozei în urină, determinarea cantitativă este
necesară

Metodele calitative și semicantitative utilizează benzi impregnate Clinitest

(Ames) sau benzi impregnate cu glucoză-oxidază.

Testele cantitative folosesc orto-toluidina, hexokinaza, glucoza oxidaza.

 SEMNIFICATIA DIAGNOSTICA A GLICOZURIEI
Valori de referință: mai puțin de 60 mg / l (100 mg / zi).

Glicozuria fiziologică apare după aportul crescut de glucoză, efort fizic.

Semnificație patologică:
• Glicozurie + hiperglicemie:
 în diabet zaharat (exprimat în g / 24 ore);
 creșterea secreției de hormon de creștere, hormoni tiroidieni,
glucocorticoizi. afectare severă hepatică.
Glicozuria + glicemie normală:
• "Diabet renal" (reabsorbția tubulară este afectată);
• boli infecțioase, afecțiuni ale sistemului nervos;
• intoxicatia cu morfină, atropină, plumb.
Atunci când sunt prezente alte zaharide, trebuie identificate.
Lactoză:
• există fiziologic la sarcină târzie și la lactație.
Galactoză:
• la sugari în timpul alăptării;
• galactosemia (asociată cu hipoglicemia);
Fructoza:
• după ingerarea fructelor, sarcină, lactație;
• intoleranță la fructoză, fructosurie esențială.
Pentoză:
• pentozurie cronică (deficit de metabolism al aminoacizilor
glucogenetici).
 CORPII CETONICI IN URINA (CETONURIA)

 Acidul acetoacetic, acid β-hidroxibutiric și acetona sunt

clasificate drept corpi cetonici.
 Acidul acetilacetic este principalul corp cetonic, sintetizat in
mitocondriile hepatice.
 Atunci când acidul oxalacetic este insuficient pentru a activa
ciclul Krebs pentru formarea citratului și este utilizat pentru a
sintetiza glucoza, acetatul din acetil-CoA este dimerizat
pentru a produce acetoacetil-CoA.
β-hidroxibutirat dehidrogenaza reduce acidul acetoacetic la
acidul β-hidroxibutiric.
Decarboxilaza transformă o parte din acetoacetat în
acetonă, care este metabolizată foarte încet. Pentru că este
volatila, cea mai mare parte se elimina prin alveolele
pulmonare.

Ficatul produce corpi cetonici atunci când viteza formării acetil-

CoA depășește utilizarea acetil-CoA prin ciclul Krebs.
Țesuturile extrahepatice (mușchii scheletici, inima, cortexul
renal) utilizează ca și combustibil corpii cetonici (altii decât
acetona). Ei oxidează  -hidroxibutiratul la acetoacetat, apoi
se adaugă CoA-SH prin oricare dintre cele două căi pentru
a crea acetoacetil-CoA care este scindată în 2 acetil-CoA
capabil să intre în ciclul Krebs.
Comitetul pentru Nutriție și Nutriție din S.U.A. recomandă ca
dieta pentru adulți să conțină cel puțin 100 g sau 400 kcal
glucide zilnic pentru a genera suficient acid oxalacetic
pentru a mentine ciclul TCA si a preveni cetoza.
Deficitul de glucide cauzează pierderea proteinelor (o mare
parte din aminoacizii dietetici sunt transformați prin
deaminare și gluconeogeneză în glucoză).
Creierul dobândește o capacitate limitată de oxidare a
corpilor cetonici după aproximativ 3 săptămâni de post,
pentru a proteja împotriva pierderii musculare
(gluconeogeneza din proteinele musculare).
 IDENTIFICAREA CORPILOR CETONICI IN URINA
PRIN REACTIA LEGAL-IMBERT
Principiu: Metoda cea mai comună utilizează o reacție a nitroprusiatului de
sodiu (Na2 [Fe (CN) 5NO] .2H2O) cu acetoacetat sau acetonă, în condiții
alcaline; se produce o culoare de lavandă; Acidul β-hidroxibutiric nu
reacționează. Bandeletele impregnate cu reactiv sunt introduse în urină timp
de câteva secunde. Prin comparație cu o diagramă de culoare, concentrația
de acid acetoacetic și acetonă este exprimată ca: - negativ - mici 10 mg / dl -
moderată de 30 mg / dl - mari 80 mg / dl
 SEMNIFICAȚIA DIAGNOSTICĂ A CORPILOR CETONICI
În mod normal, corpii cetonici nu sunt prezenti în urină indivizilor sănătoși care
mănâncă o dietă mixtă (reacția este negativă).
Valorile fiziologice: Corpii cetonici pot fi prezenti în urina copiilor.
Semnificatie patologica
 Când există o concentrație serică mare de acetoacetat și acid β-hidroxibutiric,
exista cetonemie. Poate depasi capacitatea sistemelor tampon sanguine ceea ce
cauzează acidoză metabolică.
 Cetonuria măsoară acetona și acetoacetatul detectate prin teste comune în spital
(pot să nu detecteze cetonuria predominantă a acidului β-hidroxibutiric).
 Cetoza (cetonemia asociată cu cetonuria) apare ori de câte ori rata producției
hepatice de corpi cetonici depășește rata de utilizare principală, cantitățile
excesive de acizi grași sunt catabolizate și disponibilitatea de glucoză limitată.
 Supraproducția hepatică este prezentă în deficiența severă a carbohidraților
(cetoacidoza diabetică, cetoacidoza alcoolică, cetoza de foame); în această
situație intermediarii din ciclul TCA sunt epuizați, ceea ce încetinește intrarea
acetil-CoA în ciclul Krebs.
 Acetil-CoA carboxilaza (enzima de control a vitezei de sinteză a acizilor grași)
este inhibată de absența citratului, blocând o altă cale de metabolizare a acetil-
CoA. Astfel, acetil-CoA se acumulează în ficat și este transformat excesiv în cc.
 Aceleași condiții apar atunci când dieta este saraca în glucoză, dar bogată în
lipide și proteine; în tulburări gastrointestinale (dispepsie acută, toxicoză, vărsături
în timpul sarcinii, efort muscular intens).
 HEMOGLOBINA GLICOZILATA

Folosita pentru a monitoriza tratamentul diabetului.

Se măsoară trei hemoglobine minore: HbA1a, HbA1b, HbA1c, variante de
HbA formate prin glicozilare, un proces aproape ireversibil în care
glucoza este încorporată în HbA. Această reacție are loc cu o rată
constantă în timpul duratei de viață de 120 de zile a unui eritrocite.
Astfel, Hb glicozilata reflectă nivelul mediu al glicemiei în ultimele 4-6
săptămâni și oferă informații referitoare la eficacitatea pe termen lung a
terapiei diabetului.
Nivelurile de glucoză din eritrocite sunt mai stabile decât glucoza din plasmă.
Intervalul de referință
HbA1a 1,6% din Hb totala
HbA1b 0,8%
HbA1c 5%
Hb total 5,5-9% Hb total
Rezultate patologice Diabetul HbA1a și HbA1b 2,5-3,9%; HbA1c 8-11,9%, Hb
totala 10,9-15,5%