Hidroterapia

Hidroterapia cuprinde o serie de proceduri care folosesc apa simpl sau cu

adaosuri (substane chimice, gaze) n cur extern. Apa simpl se poate utiliza n cele
trei stri de agregare: lichid, solid sau gazoas.
Cura extern constituie tratamentul de baz n afeciunile aparatului locomotor,
sistemului nervos, aparatului genital i ale pielii. Tratamentul se aplic n vane sau
bazine alimentate cu ap simpl sau mineral. Utilizarea apei minerale n cur extern
poart numele de balneoterapie. Termalitatea apei din baie este corectat fie prin
nclzire, fie prin rcire. Bile cu ap mineral sau ap simpl acioneaz asupra unei
mari suprafee de tegument. Pielea, organ nzestrat cu terminaii nervoase i o foarte
bogat reea vascular este locul de declanare a numeroase aciuni reflexe a cror
rezultat este modificarea funciei mai multor organe i sisteme, n primul rnd a funciei
aparatului cardio-vascular. Deci aciunea bilor este o aciune general asupra
organismului n ntregime, acest efect general fiind mijlocit de o serie de reflexe
declanate de baie prin intermediul factorului termic, mecanic i chimic. Ultimul factor
acioneaz cnd apa este mineral sau cnd s-au adugat diferite substane n scop
terapeutic.

Factorul termic

Apa simpl are temperatura de indiferen la 34-35C. Temperatura de indiferen

este temperatura mediului ambiant la care organismul n repaus i menine
temperatura central, fr s pun n joc mecanismele de termoreglare.
Cldura din ap se transmite corpului mai mult la nivelul muchilor dect la
nivelul esutului subcutanat. Cldura determin eliberarea acetilcolinei cu creterea
tonusului vagal. Baia rcoroas elibereaz histamin cu creterea tonusului simpatic.
Corpul poate fi mprit ntr-o zon periferic i ntr-o zon central numit nucleu
ce este homeoterm. Temperatura medie a nucleului este 37-37,3C. Schimbul de cldur
ntre organism i medie se face prin conducie, convecie, radiaie i evaporare.
Procedurile efectuate peste zona de indiferen sunt proceduri calde, iar cele sub
zona de indiferen sunt proceduri reci. n general, baia cald provoac vasodilataie
periferic, cu scderea TA i tahicardie, scderea tonusului muscular i modificarea
percepiei la durere prin scderea sensibilitii periferice.
Temperatura apei din bazinele utilizate pentru recuperare este de 35-37C. Bazinele
pentru antrenament au temperatura apei cuprins ntre 26-31C.

Factorul mecanic
Acest factor se manifest prin presiunea hidrostatic i fora de plutire.
Presiunea hidrostatic se exercit n special asupra prilor moi, compresibile ale
corpului cufundat n apa din baie. Ea este concentric i crete proporional cu
nlimea coloanei de ap din baie.

n cazul apei minerale presiunea hidrostatic variaz n funcie de densitatea apei.

Apele concentrate au presiuni hidrostatice greu de suportat de pacienii cu HTA,
cardiopatie ischemic, ateroscleroz etc.
Fora de plutire se manifest conform principiului lui Arhimede. Puterea de
ridicare determin o scdere apreciabil a greutii corpului cufundat n ap n raport
cu cantitatea de ap dislocat. Aceast for de ridicare face ca un corp care ar cntri
70 de kg s cntreasc numai 7.9 kg ntr-o baie deap simpl i 2.8 kg ntr-o baie cu
ap srat. n aceast situaie micrile active i micrile pasive sunt facilitate dac
sunt efecuate de jos n sus, efectuate invers de sus n jos, apa determin o rezisten
care se folosete pentru rectigarea forei musculare pierdute.

Factorul chimic

Acest factor acioneaz prin substanele chimice coninute n ap. Efetele sunt de
contact, reprezentate de aa numita manta de sare sau de acid silicic sau de efectul de
contact direct al apelor carbogazoase. n cur extern apele srate provoac o hiperemie
cutanat determinat de depozitarea n straturile superficiale ale pielii a cristalelor
foarte fine de sare, aa numita manta de sare a lui Frankenhauser. n acelai timp au
loc i modificri n imbibiia pielii i a esuturilor. Aceste excitaii influeneaz
troficitatea tegumentului prin vasodilataie de lung durat pe care o produc pn la
dizolvarea cristalelor.
Acidul silicic, coninut n apele termale, formeaz o manta care determin reacii
reflexe la nivelul tegumentului.
Dioxidul de carbon ce se degaj dintr-o baie cu ap carbogazoas, produce excitaii
mecanice fine la suprafaa pielii, cu efect sedativ.
Cura extern cu ap mineral modific elasticitatea tegumentului prin
impregnarea lui cu ap.

Metode de aplicare
Hidroterapia se aplic dup mai multe tehnici. n funcie de suprafaa de tegument
ce vine n contact cu apa se difereniaz baia general i baia parial. O baie dureaz
15-30 minute. Dup cura extern se recomand un repaus, n special la cei astenici sau
dup bile fierbini.
Cura extern se face n serii de 10-20 bi. Tegumentul reprezint sediul reaciei
dermovasculare care va dirija n mare parte intensitatea i durata procedurilor de
hidroterapie. Aplicarea de proceduri la temperaturi reci produce eliberare de histamin
iar la cele calde determin eliberare de acetilcolin. O durat scurt a procedurilor reci
sau calde cresc excitabilitatea nervilor senzitivi, o durat mai mare a procedurilor reci
sau calde scad sensibilitatea nervilor. Este obligatorie urmrirea reaciilor
dermovasculare.
Reacia dermovascular normal se produce n 3 faze.
Aplicarea recelui determin o faz de vasoconstricie cu o durat de 1-2 minute
caracterizat prin paloare, apoi urmeaz o faz de vasodilataie capilar. Pielea este

cald, roz-roiatic, ca rezultat al hiperemiei active i crete viteza de circulaie a

sngelui. Senzaia este de cldur plcut. A treia faz, de staz, are ca substrat o
vasodilataie capilar concomitent cu vasoconstricia arteriolelor i venulelor, pielea este
violacee din cauza schimbului crescut de gaze dintre snge i esuturi.
Aplicarea de cald (40C) produce o faz scurt de vasoconstricie urmat de faza de
hiperemie activ ce dureaz puin, apoi urmeaz hiperemia pasiv.
Reacia dermovascular patologic se manifest prin paloare, piele de gin,
albstruie marmorat, tegumentul este rece, senzaia este de frig i poate fi prezent i
frisonul. n plan general apare nervozitatea i cefaleea.
n afar de aprecierea aspectului tegumentului reacia se mai poate testa prin
comprimarea scurt a pielii cu degetul. Dac pata dispare n 2-5 secunde reacia este
normal, dar dac pata dispare de abia n 8-10 secunde reacia nu este fiziologic.

Reguli generale n hidroterapie

Utilizarea apei n cur extern, n scop terapeutic, presupune respectarea unor
reguli indiferent de tehnica utilizat. Acestea sunt:
examinarea atent a pacientului nainte de procedur este obligatorie
baia la van sau bazin este considerat o procedur major, deci va fi
efectuat dimineaa
2 proceduri majore au ntre ele un interval liber de cel puin 2 ore
nu este recomandat un numr mare de proceduri pentru c li se suprapun
efectele
procedurile reci sau rcoroase nu se aplic pe tegumente reci, ci numai
dup o prealabil nclzire
dup procedurile calde sau fierbini este obligatoriu s se efectueze o scurt
procedur de rcire pentru combaterea relaxrii i atoniei vasculare
periferice
procedurile de hidroterapie nu se aplic pe nemncate i nici dup mese
copioase, se recomand o gustare cu 30 de minute nainte
este contraindicat aplicarea dup efort fizic i intelectual important, nopi
nedormite etc
nainte de procedur pacientul i va goli vezica i rectul, va face obligatoriu
un du pentru igien, evitndu-se contaminarea apei i de asemenea
hidroterapia este contraindicat n timpul ciclului menstrual
edina de hidroterapiese va efectua n condiii de confort psihic, fr
discuii, zgomote, mirosuri
se va respecta ntocmai tehnica i regiunea recomandat iar n caz de
incidente se ntrerupe i se va explica cauzele.

Dotarea material
3

Hidroterapia se poate efectua n czi individuale, n bazine de hidrokinetoterapie

analitic pentru 2-3 persoane sau n bazine cu capacitate mare pentru mai multe
persoane. Aceste bazine sunt dotate cu dispozitive ajuttoare pentru hidrokinetoterapie.
Accesul att n cad ct i n bazin este obligatoriu s poat fi efectuat cu uurin
de toate tipurile de pacieni, inclusiv de ctre cei cu disabiliti locomotorii.
Secia de hidroterapie este dotat cu spaii special amenajate pentru dezbrcare,
sub form de cabine, cu camere pentru proceduri prevzute cu desprituri, inndu-se
cont c pentru o baie care se execut la cad sunt necesari 8 metri ptrai, iar pentru
sala de duuri sunt necesari subdiviziuni de 3-4 metri ptrai. nlimea pereilor se
recomand a fi 3.5 metri i acetia vor fi acoperii cu faian. Adncimea bazinelor
colective variaz ntre 1.3-1.5 metri. Pereii din interior sun prevzui cu bare de
susinere. Alturi de aceste ncperi este necesar existena unei ncperi de odihn sau
sudaie. Secia de hidroterapie este dotat cu surs de ap rece i cald, conducte de
scurgere eficiente, duumeaua va avea pant de scurgere. Nu vor lipsi ceasurile
semnalizatoare, grtarele de lemn, termometrele, att pentru ap ct i pentru aer etc.
Microclimatul va fi caracterizat printr-o temperatur de 22-23C, iluminat
fluorescent i eficient, umiditatea din ncperi nu va depi 75%. Curenia i
dezinfecia vor fi efectuate n mod continuu i riguros.

Efecte terapeutice
Baia la 34-35C: apa are o conductibilitate termic crescut, deci limitele
temperaturii de indiferen sunt mai nguste n ap. n aceast baie se elimin ntreaga
cldur metabolic iar aferentaia este minim.
Baia la 36C: cldura apei din baie, prin conducie, ptrunde n tegument n special
dac deficitul caloric este mare (tegumente reci) pn la senzaia de confort termic.
Apare apoi fluxul de cldur metabolic care trebuie eliminat. Ea este transportat
convectiv de la nucleu la periferie n aa fel nct temperatura central crete foarte
puin iar dac baia nu este meninut la 36C nu crete temperatura nucleului.

INTRODUCERE
DEFINITIE. NOTIUNI GENERALE. PROPRIETATI FIZICE ALE APEI.
TERMALITATEA APEI.

B. Centrul antitermic
Se gaseste in hipotalamusul anterior, in zona preoptica si produce:
- vasodilatatie cutanata;
4

- sudoratie;
- polipnee;
- relaxare musculara.
Stimulul pentru acest centru este temperatura sangelui care il iriga; receptorii = termodetectori.
Cand temperatura este mai mare de 37,3C se declanseaza reflexul termocirculator general:
centrul anterior il inhiba pe cel posterior => nu mai sunt trimise impulsuri vasoconstrictoare in
periferie => relaxarea tonusului vascular in tot teritoriul;
se declanseaza sudoratia.
Cand temperatura scade, se stimuleaza cu rece acest centru:
vasoconstrictie periferica;
cresterea termogenezei.
Centrul antitermic exercita la racirea sa un efect de stimulare asupra centrului termogenezei. Incalzirea
centrului antitermic duce la inhibarea termogenezei.
Acesti centri sunt legati si de formatiunea reticulata.

L4: ACTIUNEA FACTORULUI ERMIC ASUPRA DIVERSELOR APARATE SI

FUNCTII
1. Sistemul nervos este influentat in toate cele trei componente ale sale: central, periferic si
vegetativ.
Asupra SNC:
- caldura excesiva determina hiperexicatie;
- caldura placuta este sedativa;
- recele determina somnolenta.
Asupra SNP aplicatia scurta de cald sau rece determina:
- cresterea excitabilitatii fibrelor senzitive periferice;
- caldura aplicata mai indelung scade sensibilitatea;
- recele poate determina anestezie.
Asupra SNV:
- recele creste tonusul simpatic
- caldura creste tonusul parasimpatic.
2. Aparatul respirator
A. Modificari asupra frecventei respiratorii:
Aplicatiile reci/calde intense si de scurta durata determina:
- I) inspir profund
- II) oprire in inspir
- III) respiratie ritmica si neregulata
- IV) cresterea frecventei si ampliatiilor respiratorii.
Baile reci, hipoterme, determina respiratie superficiala si neregulata, tahipnee.
Baile calde nu influenteaza semnificativ frecventa respiratorie.
5

Baile fierbinti pot determina respiratie de tip Cheyne-Stokes.

Baile ascendente partiale determina bradipnee, respiratii profunde.
B. Modificari asupra schimburilor gazoase:
In cadrul procedurilor:
- rece: datorita cresterii metabolismului, creste eliminarea de CO2 => cresc volumele respiratorii
- termoindiferenta: modificari minime;
- hipertermie: datorita tahipneei scad schimburile gazoase.
3. Sistemul muscular si structurile anexe
-

apele reci sau fierbinti de scurta durata au efect tonifiant, cresc randamentul muscular;
apele calde scad forta musculara, sunt decontracturante, antispastice;
apele reci aplicate timp mai indelungat determina hipertonie, crampe musculare; cresterea
vascozitatii tesutului conjunctiv din elementele periarticulare si musculo-ligamentare, ce duce la
scaderea mobilitatii, datorita cresterii rezistentei mecanice.
4. Metabolismul

- in sectorul de termoindiferenta modificari nesemnificative;

- proceduri calde cresc metabolismul pe seama consumului crescut de hidrati de carbon;
- proceduri reci cresc foarte mult metabolismul.
Cresterea metabolismului este mai mare cand procedura se asociaza si cu manevre mecanice.
5. Sistemul endocrin
Poate fi influentat la nivelul:
- corticosuprarenalelor cresc elem. corticosupraren.;
- tiroidei ameliorarea functiei prin reglarea altor verigi
Reactia in hidroterapie = totalitatea raspunsurilor organismului la actiunea excitantilor termici.
Reactiile cele mai importante din punct de vedere practic se produc la nivelul aparatului cardiovascular
si mai ales la nivel periferic, cutanat explicand aceste modicicari ale reactiei dermo-vasculare.
Parametrii dupa care ne orientam in aprecierea reactiei dermovasculare sunt subiectivi.
Metoda Dalmady comprimarea tegumentului cu degetul si apoi se masoara timpul de revenire a
culorii; V.N. = 2-3 secunde. Patologic: peste 8-10 secunde.
Obtinerea reactiei dermovasculare este obligatorie. Observarea ei in conditii bune ne indica faptul ca
celelalte aparate si sisteme reactioneaza bine.
Semne ale reactiei dermovasculare :
- obiectiv: tegumente rozate, calde, catifelate;
- subiective: senzatia de caldura placuta, liniste, buna dispozitie.

L5: PROPRIETATILE FIZICE ALE APEI SI MODALITATILE DE ACTIUNE IN

HIDROTERMOTERAPIE
6

Factorii ce influenteaza organismul in cursul procedurilor de fizioterapie sunt nespecifici, iar raspunsul
este si el nespecific si general.
In genere modulam reactivitatea generala a organismului aducandu-o la parametrii functionali optimi
sau cel putin mai buni.
Factorii apei sunt:
- termic;
- mecanic (uneori);
- chimic (uneori).

1. De ce folosim apa?
Proprietatile termice ale apei:
a) capacitatea termica mare: apa poate transporta mari cantitati de caldura pentru ca o poate
inmagazina; cresterea cu 1C a temperaturii unui kilogram de apa foloseste aceeasi energie
utilizata pentru a creste cu 1C temperatura a 33kg de mercur sau a 8 kg de fier. = > putem
transporta cantitatilor mari de caldura cu volum mic de apa.
b) termoconductibilitate mare = capacitatea de a transmite energie calorica in unitatea de timp.
Apa cedeaza sau primeste rapid caldura. Comparativ cu aerul, apa este de douazeci si cinci de ori mai
termoconductibila => la 50C apa produce leziuni, in timp ce aerul nu.
c) temperatura de termoindiferenta mare = acel registru de temperatura la care organismul nu
reactioneaza semnificativ.
Temperatura apei: 34-35C.
Temperatura aerului: 22-24C.
Temperatura apei carbogazoase: 32-34C.
Reactia la aplicatia unui agent termic extern depinde de:
- proprietatile agentului respectiv;
- temperatura tegumentului cand se face aplicatia;
- starea fiziologica a organismului.

2. Unde actioneaza apa?

Apa actioneaza la nivel tegumentar.

3. Care este rolul tegumentului?

a.
b.
c.
d.
e.

receptie;
influenteaza schimburile de caldura;
influenteaza termoreglarea prin schimburile minerale, datorita glandelor sudoripare;
absoarbe unele gaze si substante organice;
influenteaza repartitia sangelui, putand inmagazina din volumul de sange.

4. Cum se produc aceste efecte?

a. prin excitarea termica a pielii:
Pielea este un tampon si in acelasi timp o veriga de legatura intre mediul intern si cel extern. Ea
receptioneaza si transmite informatii si tot ea raspunde adecvat dupa ce aceste informatii au fost prelucrate
central.
7

Temperatura cutanata este influentata de valoarea temperaturii excitantului termic.

La rece temperatura cutanata scade brusc in primul minut, pentru ca apoi scaderea sa fie mai lenta
timp de 1-2 minute si apoi se mentine la un anumit nivel. La 20-30 de minute de la incetarea aplicatiei
reci, temperatura cutanata revine la valoarea normala. In primele 2 minute de la incetarea aplicatiei reci,
revenirea este brusca, iar ulterior mai lenta.
Excitatia cu rece determina cresterea cantitatii din piele si cresterea tonusului simpatic.
La cald creste temperatura cutanata brusc, apoi lent, putand chiar inregistra si o scadere. Tesuturile
subiacente se incalzesc mai bine daca:
- tesutul adipos este slab reprezentat;
- aportul sangvin este eficient;
- se afla mai in vecinatatea pielii.
Aplicatia calda determina secretie de acetilcolina determinata de cresterea tonusului parasimpatic.
b. actiunea excitantilor mecanici:
- proprii apei: impingerea in sus si presiunea hidrostatica
- factori mecanici adaugati procedurilor.
Impingerea se face in conformitate cu legea lui Arhimede. Aceasta deposedare partiala de greutate a
organismului este cu atat mai mare cu cat soncentratia de saruri a apei este mai mare => miscarile se fac
mai usor.
Modificari cardiovasculare creste usor frecventa si debitul cardiac si modificari respiratorii creste
frecventa si amplitudinea respiratorie.
Presiunea hidrostatica = presiunea cu care apasa apa; ea se sumeaza cu procesul de impingere.
Factorii mecanici adaugati sunt variati: frictiuni, presiune dusuri, masaj.
c.

actiunea excitatie chimice:

este mai modesta;
agentul chimic poate fi:
intrinsec legat de apa ape minerale;
adaugat apei simple decocturi.

L6: REGULI GENERALE ALE PRACTICII HIDROTERMOTERAPIEI

1. Inspectia bolnavului inainte de a intra in cada.
2. Balneatia majora nu se executa dupa mese abundente (pranz), ci in cursul diminetii.
3. Daca se aplica doua proceduri majore in cursul aceleiasi dimineti, intre ele trebuie sa fie
obligatoriu o pauza de 2 ore.
4. Se va evita incarcarea prescriptiei cu prea multe proceduri.
5. Nu se fac aplicatii hidretermoterapice majore dupa stres, eforturi, stari tensionale.
6. Aparitia menstruatiei contraindica orice tratament balnear in primele 2-3 zile si in urmatoarele zile
se permit aplicatii minore la membrele superioare.
7. Golirea emoctoriilor.
8. Asistentul nu va efectua decat prescriptia din fisa de tratament, neputand sa adauge decat excitanti
minori frictiunea sau periatul pentru a grabi aparitia reactiilor dermo-vasculare.
9. Aplicatia de hidrotermoterapie rece se va face pe tegumentele calde sau incalzite.
10. Aplicatiile calde, fierbinti vor fi obligatoriu urmate de un dus rece pentru a combate vasoplegia ce
urmeaza.
11. Stergerea cu un cearceaf dupa aplicatie, in raport cu intentia urmarita va fi mai tare sau mai incet.
12. Aplicarea exacta a prescriptiei: temperatura, durata, regiune.
13. Asigurarea suportului psihic prin evitarea discutiilor cu pacinetii.
8

14. Asistentul va urmari aparitia unor incidente sau chiar accidente.

Indicatiile generale ale hidrotermoterapiei

-

artrozele in toate stadiile evolutive si la toate nivelurile dar fara semne discale, artroze ale coloanei,
ale membrelor.
afectiuni reumatismale ale partilor moi periarticulare, bursite, tenosinovite, sindroame miofasciale;
afectiuni neurologice ale neuronului motor central si periferic: hemipareze (la minim 26 de luni
de la accident, dar nu mai tarziu de 2-2,5 ani), monopareze, tetrapareze;
afectiuni posttraumatice osteoarticulare, neurologice;
afectiuni ginecologice infertilitatea, sterilitatea, afectiuni inflamatorii cronice;
afectiuni dermatologice psoriazis;
afectiuni respiratorii si digestive usoare;
nevroze;
reumatisme inflamatorii cronice in afara puseelor poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta.

Contraindicatiile generale
-

artroze reactivate;
reumatism inflamator in puseu;
neoplasme;
boli infectioase: tuberculoza, lues, SIDA, hepatita acuta virala;
afectiuni cutanate: infectii, eczeme zemuinde;
menstruatia si sarcina;
boli cardiovasculare necompensate: blocuri majore de ramura, HTA sd II, III, sechele de infarct
miocardic recent;
boli digestive ulcer duodenal, stenoza pilorica;
boli respiratorii bronsiectazia, cord pulmonar cronic, BPOC.

PROCEDURILE DE HIDROTERMOTERAPIE
Sunt generale si locale; acestea sunt diferite una de cealalata atat prin aportul termic cat si prin efecte.
Dupa valoarea temperaturilor folosite, procedurile pot fi:
- reci
- termoindiferente
- calde
- hiperterme.
Definirea notiunii de rece sau cald se face in raport cu temperatura de termoindiferenta (pentru aer 25C
si pentru apa 34-35C).
La nivel tegumetar temperatura nu este aceeasi. In conditii de confort termic, halucele are 25-26C (deci
o temperatura egala cu cea a mediului ambiant) iar la nivelul fruntii avem 35-36C, astfel incat se
foloseste o medie a temperaturilor.
Deci in aceeasi situatie gradientele termice ce se stabilesc la diferite zone, sunt foarte diferite, de unde
rezulta ca si informatiile primite de receptorii termici cutanati sunt diferite.
Reactiile organismului in jurul acestor valori nisa sunt semnificative in momentul trecerii dintr-un
domeniu in altul. De exemplu baia de 36C; scazand temperatura cu 10C => 25C si se obtine o reactie
9

importanta de crestere a tensiunii arteriale sistolice si diastolice; crescand iar temperatura la 36C,
tensiunea arteriala revine la normal.
Se pare ca semnalizarea pornita cand organismul este supus termoindiferentei este foarte bogata
calitativ si cantitativ. Deci se pare ca nu organismul nu este indiferent din punct de vedere informational.
Si de aici autori mai recent publicati au acreditat ideea ca nu e prea indicat sa ne jucam cu baile in
termoindiferenta si mai ales coborand in domeniul recelui.

Procedurile de termoindiferenta
Indiferenta termica este mentinerea schimbului de caldura neintrerupt si senzatia de confort nealterata =>
mediul permite eliminarea caldurii metabolice produse cu o rata de eliminare adecvata. => autorul
senzatiei de confort este circulatia sangvina cutanata, fluxul de 0,2-0,4 l/min/m2.
Pentru ca apa are un termoconductibilitate mare (cedeaza si primeste caldura rapid) gradientul termic
extern, cel care faciliteaza schimburile, este foarte mic 0,2C deci temperatura in baia de
termoindiferenta este aproximativ egala cu temperatura cutanata externa medie (24-26C).

APLICATII CALDE SI HIPERTERME

Baile sunt cele mai raspandite proceduri hidroterapeutice. Ele pot fi generale si partiale (locale).
Din punct de vedere al temperaturii, pot fi:
- monoterme:
reci 20C
racoroase 21-33C
indiferente 24-26C
calde 37-40C
fierbinti peste 40C
- alternante (reci si calde)
- cu temperatura variabila:
ascendente
descendente

Baile complete pot fi:

- reci
- calde
- alternante
- ascendente-descendente.
Aceste bai excita tegumentul intregului corp cu importante repercursiuni asupra aparatului cardiovascular.
Durata:
- 10-15 minute si repaus 230 minute dupa
- 15-30 minute
Baile cu durata scurta produc o excitatie puternica si sunt tonifiante.
Baile cu durata lunga:
* cresc temperatura centrala prin:
- inversarea fluxului cardiac
- neeliminarea caldurii metabolice
* excita SNC
* cresc travaliul cardiovascular
10

* cresc metabolismul. => sunt obositoare.

Baile ascendete complete:

-

temperatura: 35C -> 40-45C

durata: 15-90 minute
dupa aceasta baie, se face o impachetare completa uscata pentru a mentine cat mai mult timp
temperatura
indicatii: artrite cronice, artroze, obezitate;
contraindicatii: hipertensiune arteriala, afectiuni acute de orice natura, intoxicatii cronice.

Mai exista:
- baia kinetoterapeutica;
- baia cu masaj subacvatic;
- baia cu apa curgatoare;
- baia cu peria;
- baia Hubbard cu durata 3-5 minute maxim, rar 10 minute, cu numeroase variante de temperatura.
Deficitul caloric = cantitatea de caldura pe care trebuie sa o adaugam temperaturii din zona periferica
pentru a ajunge la 37C. Cand zona periferica are 37C = deficitul este echilibrat.
Baia de 36C si 37C efectele ei depind de deficitul caloric initial al bolnavului; se anuleaza initial acest
deficit, apoi se acumuleaza caldura:
- din caldura metabolismului
- din mediul de baie, transmisa prin coaja la nucleu.
Intr-o ora de baie la 37C, temperatura nucleului ajunge la 37,3C.
Baia de 38C: temperatura mediului de baie este mai mare ca temperatura nucleului => pot apare efecte
hiperterme. Temperatura cutanata ajunge rapid la 37,4C-37,5C (in 5-6 minute) lichidandu-se deficitul
caloric. Apoi incepe transportul corectiv de caldura spre nucleu, care ajunge la 37,5C; apare transpiratia.
Baia de 39C: temperatura ajunge rapid la 38,2C (in 2-4 minute), iar temperatura nucleului ajunge la
37,8-38,3C; apare transpiratia.
Baia de 40-45C: temperatura cutanata creste foarte repede; la temperatura de 40C a apei, temperatura
cutanata ajunge la 39C; la 43C temperatura apei, temperatura cutanata devinde 41-41,5C.
Baia hiperterma de namol: temperatura=39-41C
Datorita vascozitatii namolului si a conductibilitatii termice mici, transferul de caldura este lent si se pot
folosi gradiente termice de 4-6C.
Baia de aburi:
- realizeaza un aport mare de caldura;
- limitare a termolizei: nu se poate elimina transpiratia;
- in 15 minute creste cu 1C temperatura nucleului;
- contraindicatii: hipertensiunea arteriala, afectiuni pulmonare, insuficienta renala cronica, hepatita
cronica, tulburari circulatorii, cardiopatii, boli de piele, casexie.
11

Impachetarea cu namol:
- temperatura de 42-47C, aplicat in strat de 2-3 cm, pe tot corpul (aproximativ 25-35 kg namol)
care aduc 180-200 cal dintre care se cedeaza mediului si restul organismului;
- adaugand caldura metabolismului => creste temperatura nucleului cu 2,7-2,8C.
Impachetarea cu nisip este o metoda empirica.
Efectele fiziologice generale ale bailor fierbinti

frecventa pulsului in crestere pana la aproximativ 120-180 batai/minut;

tensiunea diastolica scade brusc;
tensiunea sistolica scade mai lent;
solicitarile cordului cresc datorita conditiilor:

hemodinamice periferice mai putin;

rezistentei periferice si prin cresterea vitezei de circulatie;
modificari metabolice care determina tulburari la nivel capilar (filtrare, difuziune, osmoza)
frecventa respiratorie nu este modificata substantial;
creste initial nevoia de O2 si apoi se mentine in platou pe durata baii;
creste usor diureza dar scade odata cu aparitia transpiratiei;
circulatia cerebrala si coronariana sunt mai constante;
efecte imunobiologice:

la temperaturi de 42-43C pot fi omorati germeni;

39-40C creste capacitatea de aparare a organismului;
38-39C se utilizeaza in reumatolgie.
efecte spasmolitice:

la 37-38C obtinem o relaxare foarte buna;

indicatii: * contractura musculara de origine neurogena sau periferica;
* ca procedura de pregatire in realizarea altor proceduri: kinetoterapie (manipulare, intinderi,
posturari) sau masaj (clasic ori reflex).
efecte circulatorii apar datorita spasmolizei si vasodilatatiei.
O temperatura a nucleului de 37,3C da o vasodilatatie periferica maximala pentru a fi utilizata in:
- angiopatii obliterante;
- tulburari periferice functionale (sd. Raynaud).

Baia de lumina. Sauna. Impachetarea uscata.

Aplicatiile calde uscate se pot efectua intr-o camera cu aer cald, uscat, bai generale de lumina, sauna.
Baia de lumina generala:
- este un dulap prevazut cu becuri de o putere de aproximativ 2-2,5KW;
- ramane afara doar capul
termoliza la nivelul fetei se poate efectua;
12

 respiratia in aer normal este mai usoara;

- central se produce vasodilatatie periferica iar ulterior creste temperatura cu 1C la 6-9 minute;
- spre finalul baii datorita sudoratiei in baie, atmosfera devine usor umeda si se accentueaza efectele
hipertermizante si circulatorii.
Baia generala de aer cald:
- se poate face intr-o camera sau intr-un dispozitiv cu capul afara, avand efectul aproximativ al baii
de aburi;
- pe parcursul procedurii, aerul se umidifica datorita transpiratiei;
- temperatura: aproximativ 60C 80-90C.
Sauna:
- o incapere lambrita in care caldura se produce prin incalzirea unor pietre;
- temperatura aerului este de aproximativ 80-100C;
- are patru componente:
aerul cald
socul termic se toarna apa pe pietre
automasajul cu mainile
aplicatia finala rece imersie in apa cu gheata.
- datorita posibilitatii de termoliza sudoripara nu prea are efect hipertermizant central.

Aplicatii locale si partiale de caldura

1. Baile ascendente Hauffe ale extremitatilor:
- temperatura 35-36C -> 42-44C timp de 30-45 minute;
- indicatii: arteriopatie obliteranta (pentru efectul vasodilatator), hipertensiune arteriala si CIC (prin
efectul metameric)
2. Aplicatii locale de parafina si namol:
- se pot dace la extremitati, pe regiuni limitate ale trunschiului, articulatiile mari ale membrelor;
- parafina inmagazineaza caldura prin topire si o cedeaza => solidificandu-se; temperatura e de
aproximativ 50C->56C; punctul de solidificare 52-62C; in jurul acestui punct cedeaza multa
caldura; imersii repetate;
- metoda de aplicare: pensulari / placi partial solidificate sau mansoane;
- conductibilitatea calorica Q23 fata de apa;
- caldura patrunde treptat;
- indicatii si contraindicatii: ca la orice procedura de termoterapie: afectiuni reumatice cronice,
tulburari circulatorii, redori articulare.
Namolul:
- cel mai bun este cel sapropelic;
- se utilizeaza asemanator parafinei cand se aplica local;
- temperatura: 44-48C in 2-4 centimetri grosime;
- efect in profunzime, asemanator parafinei.
13

Baile partiale de lumina:

- efecte hipertermizante blande;
- solicitarea sistemica este redusa;
- se aplica in superioara; in inferioara.
Compresele calde si fierbinti locale:
- nu se folosesc;
- au efecte in special cutanate.

Dusurile
Sunt proceduri de hidrotermoterapie in care apa sub forma de jet la temperaturi si presiuni diferite este
proiectata asupra corpului in intregimea lui, sau partial.
Datorita actiunii concomitente a temperaturii si presiunii actiunea este sporita.
In functie de instalatiile care le produc, dusurile sunt: fixe sau mobile.
In functie de temperatura, dusurile sunt:
- reci: 10-15C cu efect tonifiant asupra SNC si musculaturii;
- racoroase: 16-24C;
- caldute: 25-30C;
- calde: 30-40C;
- fierbinti: peste 40C.
In functie de presiune, dusurile sunt:
- dusuri cu presiune inalta: 2,5-4 atm;
- dusuri cu presiune medie: 2 atm.
In functie de forma jetului de apa:
- jet plin apa nu se imprastie;
- dus evantai apa se imprastie;
- dus ploaie cu o rozeta;
- dus pulbere foarte fina.
In afara apei (calde, reci, alternante) se mai poate folosi aburul sau aerul cald.
Directia coloanei de apa poate fi:
- verticala (descendenta sau ascendenta);
- orizontala;
- circulara.
Se individualizeaza si dusul subacval si dusul masaj.
Dusuri reci:
- 15-20C
- durata 1-3 minute;
- se pot aplica partial sau general;
- au efect tonifiant asupra SNC si mai ales asupra musculaturii;
- indicatii: anemii, debilitate, neurastenii, obezitate, hipofunctie tiroidiana; profilaxia catarului
respirator.
14

Dusuri caldute:
- sunt calmante;
- indicatii: se recomanda in stari de agitatie si ca pregatire pentru alte proceduri.
Dusuri fierbinti:
- cu durata scurta sunt excitante;
- cu durata lunga sunt calmante;
- in aplicatiile generale se recomanda la neurastenici;
- in aplicatii locale au actiune resorbtiva in inflamatia cronica.
Dusurile alternante:
- 40 de secunde 38-40C;
- 10-15 secunde 18-20C;
- Sunt puternic excitante si revulsive => sunt utilizate in astenii psiho-fizice, insomnii.
Dusul scotian:
- se folosesc doua dusuri mobile orizontale: unul cu apa calda (40-45C) iar celalalt cu apa rece (1015C);
- bolnavul sta la o distanta de aproximativ 2-4 metri;
- se incepe cu dusul cald 10-15 secunde apoi cel rece 5-10 secunde si se repeta de 2-4 ori;
- exista doua tipuri de excitanti: mecanic si termic motiv pentru care recele nu da senzatie neplacuta;
- regiuni de aplicat: lombosacrofesiera, abdominala, dorsala, nivel la care tonifica musculatura si
favorizeaza circulatia sangvina;
- indicatii:
atonii si atrofii musculare;
constipatie cronica;
obezitate;
mialgii;
acroparestezii;
Efecte: de intensitate mai mica au dusurile evantai.
Dusul cu aburi:
- se folosesc vapori de apa supraincalziti la presiune;
- durata: 3-5 minute;
- in timpul aplicarii dusului se poate face si masaj;
- actiune: intens resorbtiva;
- indicatii: reum. ale partilor moi; artrite si periartrite cu redoare articulara; spondilita anchilozanta;
Folen: = dusul cu aer cald
Are efectele dusului cu aburi dar mai scazute.
Dusul masaj:
- cu un dus rozeta se proiecteaza apa la 38-40C;
- durata: 8-15 minute;
15

actiune intens hiperemianta, resorbtiva si tonifianta;

indicatii:
spondilita anchilozanta;
sechele dupa facturi;
luxatii si entorse;
constipatii cronice.

Dusul subacval:
- pacinetul face o baie si I se aplica un masaj cu un sul de apa;
- temperatura baii: 35-36C
- distanta: 5-15 centimetri de la care se practica aplicatiile;
- efectele si indicatiile sunt aproximativ la fel cu cele ale dusului masaj;
Dusul ascendent:
- se practica la nivelul perineului;
- actiune: tonifica musculatura perineului si actiune de calmare a organelor din micul bazin;
- indicatii: hemoroizi, rectite, prostatite, boli genitale feminine;
- temperatura:
rece in stadii acute;
calda in stadii cronice.

Compresele

1.
2.
3.
4.
5.
6.

proceduri prin care se obtin reactii tegumentare invelind intregul organism sau o parte a corpului
intr-o tesatura umeda, acoperind sau nu cu o tesatura rau conducatoare de caldura, ce mentine un
timp aceasta reactie;
clasificarea lor se face in functie de temperatura si regiunea pe care se aplica; din punct de vedere
al temperaturii sunt:
stimulante
reci
calde
alternante
cu aburi.
se pot aplica la cap, gat, torace, abdomen, perineu, gambe, degete, maini, antebrate.
tehnici de aplicare; reguli generale:
compresa trebuie sa fie intim aplicata pentru a nu permite intrarea aerului;
umiditatea ei trebuie sa fie adecvata tipului de compresa: cele reci si calde vor fi semistoarse
pentru a nu se scurge apa pe tegument; cele stimulante bine stoarse pentru a nu umezi compresa de
acoperire;
compresa uscata de acoperire trebuie sa o depaseasca pe cea subiacenta;
nu se aplica prea strans pentru a nu crea tulburari circulatorii;
daca compresele stimulante nu se incalzesc in 10-15 minute, ele provoaca frison si se indeparteaza;
aceasta aplicatie se face dupa o prealabila frictionare sau periere a regiunii;
compresele nu se aplica decat pe tegumentul indemn.

Comprese reci:
16

o bucata de panza impaturita de 5-6 ori si inmuiata in apa rece;

ele nu se acopera pentru a nu favoriza incalzirea;
se schimba la 5 minute sau se acopera cu o punga cu gheata;
actiune antiinflamatorie si hemostatica pentru ca nu produc reactie vasculara hiperemica;
indicatii:
cap hemoragii, congestii, meningite;
gat laringite, amigdalite, flegmoane amigdaliene;
torace hemoptizii, viroze;
abdomen apendicite, colecistite, hemoragii digestive, anexite acute;
gambe flebite, varice, atonii musculare;
langhete = comprese alungite la antebrat, degete, maini, in artrite acute.

Comprese calde:

apa atinge 38-43C, iar la cele fierbinti atinge 45-50C;

acestea se acopera cu o musama = strat impermeabil, peste care se pune o tesatura de lana sau vata;
actiune: analgetica, rezorbtiva, antispastica, trofica;
indicatii:
cap migrena angiospastica, nevralgii;
gat si torace traheobronsite, laringite, bronsite cronice, nevralgii intercostale.

Comprese alternante:
-

o compresa de 40-45C, urmata de o compresa la 12-15C;

ele stimuleaza circulatia locala, cresc tonusul muscular si au actiune revulsiva si decongestionanta;
indicatii: tulburari circulatorii periferice, pareze, paralizii.

Compresa stimulanta Priessnitz:

o compresa rece acoperita;

se face cu apa statuta (22C);
se acopera cu o compresa uscata groasa si se tine timp indelungat (aproximativ 12 ore);
actiune: activeaza procesele biologice locale; favorizeaza circulatia, stimuleaza activitatea cordului
si a SNC, are actiune intens rezorbtiva;
indicatii:
la nivelul toracelui: bronsite acute si cronice, congestii pulmonare, pleurezii, nevralgii intercostale;
la nivelul abdomenului: inflamatii acute, subacute si cronice ale organelor intraabdominale;
la nivelul perineului si nivelul gambelor: asemanator compreselor reci
langete artrite subacute si cronice secundare.

Comprese cu abur
-

pe tegument se pune o flanela uscata mai mare, peste care se aseaza o compresa fierbinte,
acoperind-o cu restul de flanela;
17

actiune: rezorbtive, alangetice, emoliente;

indicatii:
cele abdominale: spasme si inflamatii cronice abdominale;
genitale: inflamatii genitale cronice.

Afuziunile

sunt proceduri hidroterapice ce constau in proiectarea unei coloane de apa fara presiune asupra
unor suprafete ale organismului;
efectul lor se bazeaza pe factorul termic;
in functie de temperatura sunt: reci 18-20C si alternante 18-22C -> 38-42C;
in functie de regiunile unde se aplica, sunt: complete si partiale (la picioare, la genunchi, gambe,
etc)
materiale: doua baterii (una rece, una calda) si doua furtunuri cu diametrul de 3-5 cm (stropitoarea
de gradina, fara rozeta);
se aplica dupa incalzirea prealabila;
sunt influentate:
circulatia sangvina (activarea, revigorarea sa);
respiratia (mai profunda, mai ampla);
tonusul muscular (spasmolitic);
SN (tonifiante);
durata: 1-3 minute maxim -> aparitia reactiei dermovasculare;
Afuziunile picioarelor: se incepe de la articulatia astragala, calcaneana si lateral de tendonul lui
Achile; pacientul se intoarce cu fata si se continua turnarea cu degetul mare, marginea interna a
piciorului;
Afuziunile genunchilor: se incepe tot de jos si se urca ep fata interna a piciorului, pana in spatiul
popliteu si coboara pe fata externa; se intoarce pacientul cu fata si se continua de la haluce pana la
marginea interna a genunchiului si pe marginea externa, pana la degetul mic;
La coapse la fel pana la fese posterior si regiunea inghinala anterior;
durata: pana la aparitia reactiei dermovasculare;
La membrul superior, pacientul sta cu mainile intinse deasupra spatarului unui scaun sau a unui
paravan;
afuziunile jumatatii superioare a trunchiului: se incepe in regiunea lombara urcand cu apa pana in
regiunea cervicala si facand miscari de lateralitate;
afuziunile jumatatii posterioare: pacientul sta in picioare si se incepe de la calcai, gambe, genunchi,
coapse, fese, apoi lombar, dorsal si cervical;
afuziunea completa: este rara, se incepe cu afuziunea jumatatii posterioare si se trece apoi la
regiunea anterioara;
afuziunea fulger: este de fapt un dus aplicat de la o distanta de 3-6mm cu o presiune de 1,5atm;

Afuziuni alternante: au aceeasi tehnica ca si cele reci si se aplica pe aceleasi regiuni. Se incepe totdeauna
cu aplicatia calda si se fac 2-3 alternante.
Indicatii:
18

afuziunile picioarelor:

cefalee prin tulburari vasomotorii (vasoconstrictia de la picioare este asociata cu vasoconstrictie la

nivel cerebral);
pareze si paralizii ale musculaturii picioarelor;
picior plat dureros;
varice;
parestezii;
sindrom post-trombotic.
-

afuziunile bratelor si spatelui:

astenie psiho-fizica;
atrofii musculare;
scolioza;
constipatii;
IACRS repetate.

Cura Kneipp

este o metoda naturista de tratament;

cura reusitelor -> o adevarata fobie sociala;
alergarea cu picioarele goale pe o pajiste inverzita acoperita de roua diminetii;
durata procedurii: de la 5 minute la o ora;
etapa premergatoare alergatului pe pajiste este importanta:
merge decult prin casa;
merge descult pe drum;
frictionarea picioarelor cu apa rece;
ia contact cu pajistea inrourata.
mecanism de actiune:
contactul picioarelor goale cu iarba incarcata electrostatic -> se pun in functiune circuite nervoase
si umorale;
calirea organismului;
antrenarea la effort fizic.

Talasoterapia
19

Este un complex de metode si mijloace terapeutice oferite de climatul maritim si baile in mare utilizate
in scop profilactic, curativ si de recuperare functionala.
Tarmul romanesc al Marii Negre masoara 245km; el ofera conditii climatice si terapeutice pe toata
lungimea lui.
Marea Neagra este o mare inchisa, de tip continental, o relicva a marilor Sarmatica si Pontica cu o
maree neinsemnata (maxim 0,12 cm fata de valori de 12, 15 sau 19 cm pe coastele Scotiei sau in Franta).
Apa are o adancime mica in dreptul plajelor, fapt ce favorizeaza o buna penetratie si retentie a radiatiei
solare.
Temperatura medie a apei in sezonul estival este de 21-24C; expunerea plajelor este estica, cu plaje
largi, cu nisip fin, protejate de vant.
Thalasoterapia actioneaza prin 3 elemente: apa, aerul si variatia solara:
1. factorul chimic al apei: apa din Marea Neagra este o apa minerala hipertona; 13-18g continut in
saruri; de tip clorurata, bromurata, sulfatata, sodica, magneziana. Mai contine: Zn, Cu, Co, Cr, Mo.
Datorita continutului crescut de Na si Mg, Petersen recomanda cura interna pentru tratarea constipatiilor
cronice.
2. factorul termic temperatura minima a apei pentru balneatie este de 15C la adulti si 18C la
copii.
Cu cat temperatura apei este mai ridicata, cu atat mai mult creste capacitatea de patrundere in piele a
sarurilor minerale.
3. factorul mecanic masajul ritmic al valurilor si presiunea apei influenteaza circulatia
direct venele au o structura mai compresibila;
indirect prin stimularea receptorilor periferici.
4. prezenta algelor determina la nivelul pielii eliberarea de elemente bioactive, ionizante, minerale si
vitaminice, toate stimuland mecanismele de aparare naturala a organismului.
5. aerul iodurat de la suprafata apei stimuland usor glanda tiroida, ceea ce da o stare generala buna.
6. incarcarea cu ioni negativi a aerului are o influenta benefica asupra organismului.
7. radiatia solara radiatia UV activeaza vitamina D din piele -> absorbtie mai buna a calciului ->
depunere in oase.
Joaca in apa marii stimuleaza secretia hormonului de crestere hipofizar care asociat cu stimularea
vitaminei D => un schelet viguros pentru copii.
Efectele biologice ale radiatiilor UV:
actiune revulsiva cutanata -> eritem -> pigmentare -> exfoliere
efecte bactericide;
modifica pragul de excitabilitate
stimuleaza maduva hematogena
stimuleaza glanda tiroida
influenteaza metabolismul glucidic
influenteaza nociceptia -> efect sedativ, analgetic
influenteaza coagularea sangelui.

20

8. marea determina reechilibrarea organismului prin apropierea acestuia de modurile primare de

existenta si dezinsertia temporara din mediul stresant si uneori artificial de viata desfasurat in
marile aglomerari urbane.
Amelioreaza starea de sanatate prin imbunatatirea functiei respiratorii, cardio-vasculare, endocrine si
nervoase.
Prin intermediul jocurilor pe plaja, plimbarilor pe faleza, inotului se combate sedentarismul.
9. pentru omul bolnav, cu afectiuni respiratorii, cardiovasculare, osteoarticulare, marea este un
remediu.
Indicatiile talasoterapiei:
-

profilactic:

copii, adolescenti si tineri ce prezinta deficiente constitutionale cu localizare mioartrokinetica

(deviatii ale coloanei vertebrale, deviatii de ax ale membrelor);
tulburari de crestere, meteorosensibilitate, predispozitii la infectii, adaptare defectuoasa la
contrastele termice si la sezonul rece si umed;
adulti ce lucreaza in frig, umezeala, mediu cu pulberi, microclimat lipsit de lumina naturala,
sedentarii, microclimat cu noxe respiratorii;
locuitori din zone lipsite de iod.

curativ:

boli ale sistemului mioartrokinetic: de natura degenerativa, artoze, discopatia operata sau
neoperata; boli ale partilor moi (tendinite); boli de natura inflamatorie (spondilita ankilozanta dupa
stabilizare, poliartrita reumatoida in afara sezonului);
stari dupa asanarea focarului de inflamatie;
afectiuni nervoase sechelare tardive;
ginecopatii cronice;
boli dermatologice si alergodermii;
boli ale aparatului respirator traheobronsite trenante, bronsite cronice, astm bronsic.

recuperare:

stari dupa tratament ortopedic, chirurgical sau medicamentos al unora dintre bolile de mai sus;

Contraindicatii:
- stari debilitare;
- tuberculoza activa;
- neoplazii
- decompensari de organ.
Metodologie:
- cura naturista expunerea la soare si imersia in apa marii.

21

Crioterapia

expunerea tegumentului pentru scurt timp la temperaturi foarte scazute (temperatura de inghet a
apei sau mai mici).
scop:
scaderea spasmelor musculare si a hipertoniei;
analgetic
reducerea proceselor inflamatorii.

Modalitati de reducere a temperaturii cutanate:

1. Convectie: flux de aer rece.
2. Evaporarea unor substante: Kelen
3. Conductie contact direct cu gheata sau alte corpuri reci.
Metoda convectiva s-a folosit in timpul razboiului pentru aviatorii ce cadeau in Marea Nordului. Dupa
pescuirea lor erau expusi unui mare foen rece si abia apoi incalziti.
Evaporarea se poate folosi si acumularea Kelen, pe tegumentele ce acopera musculatura spastica,
concomitent cu miscari active, atat cat permite durerea.
Exemplu: in torticolis pe m. trapez, m. sternocleidomastoidian.
Conductia aplicarea de gheata calup sau de apa cu gheata, ori gheata granulata. Nu se recomanda
aplicarea calupului de gheata direct pe tegument, pentru ca pot apare leziuni veziculoase (flictene, ca la
arsura).
Se pot folosi buiote din materiale plastice sau cauciuc subtire, sau un voal fin, poros.
Clinicienii australieni: foloseste impachetarea cu comprese foarte reci, schimbandu-le la 4-5 minute.
Se mai pot folosi imersia segmentului de tratat in apa foarte rece 2C, timp de 20-30 secunde, de mai
multe ori.
Mecanisme de actiune. Efecte

racirea tegumentului si a muschiului subiacent -> functiile musculare se reduc;

racirea produce scaderea vitezei de transmisie a impulsului atat prin nervii motori cat si prin cei
senzitivi; fibrele mielinice sunt blocate selectiv:
inhibitia fibrelor gama determina o reducerea reflexului gama;
fibrele motorii alfa sunt aproape nemodificate;
transmisia simpatica este redusa aproape complet la 5C.
scade tensiunea si viteza de contractie a musculaturii scheletale si creste perioada de relaxare a
celulei musculare, utila pentru refacere;
debitul circulator scade in musculatura racita;
creste vascozitatea tesuturilor cu colagen, aparand dificultati mecanice care perturba miscarile de
finete, deoarece creste vascozitatea lichidului sinovial, a tesutului articular si a tendonului => este
mai greu sa se mobilizeze o articulatie racita.
la 1C muschiul nu mai raspunde decat la stimulare electrica; la temperaturi mai mici de 1C, nici
astfel nu mai poate fi stimulat.

Deci efectele aplicatiilor reci se datoreaza:

- reducerii conductibilitatii nervului;
- scaderii excitabilitatii fibrei musculare;
22

cresterii vascozitatii in tesuturi si articulatii.

Dupa indepartarea agentului rece, temperatura cutanata creste rapid si se mentine crescuta cel putin o ora,
in timp ce temperatura din muschi se mentine scazuta timp indelungat.
Atentie:
aplicatiile reci se fac pe tegumente calde sau incalzite;
sunt aplicatii locale;
se realizeaza in incaperi unde exista confort termic;
Crioterapia la pacientii spastici
-

aceasta metoda dateaza din 1956;

se foloseste gheata granulata aplicata timp de 20 de minute pe muschii hipertoni, timp in care se
schimba de 2-3 ori;
mai buna pare a fi metoda ce foloseste comprese inghetate;
sub compresa se inregistreaza scaderea spasticitatii;
temperatura cutanata scade rapid la aproximativ 12C iar la 2-3 minute de la inlaturarea aplicatiei
reci temperatura cutanata creste la aproximativ 25C;
in primele 4-5 minute de la aplicatie, scad reflectivitatea tendinoasa si tonusul muscular;
pacientul isi revine la starea initiala: in 30-60 de minute reflectivitatea tendinoasa, dupa cateva ore,
tonusul muscular;
aplicatiile la maini si picioare duc la imbunatatirea prehensiunii si a mersului;
la persoanele obeze sunt greu de obtinut astfel de rezultate.

Indicatii:
in afectiuni musculare spastice de origine craniana, cervicala;
in afectiuni ale umarului cand sunt interesati m. romboizi, m. supra si subspinosul, m.
sternocleidomastoidian (se face o aplicatie rece pe toata suprafata acestor muschi si se continua cu
un masaj sedativ);
in dureri de origine miofasciala (se foloseste metoda calupului de ghata pe zona dureroasa la o
oarecare distanta de zona dureroasa pentru ca initial apare senzatia de arsura, apoi de durere);
in inflamatiile din starile post traumatice.

23

Cataplasmele umede:
1. Cataplasme cu paine: se ia o cantitate de paine aproximativ cu suprafata pe care o
aplicam ,se scoate miezul ,se farmiteaza,se amesteca cu apa dupa care se aseaza la o
sursa de caldura si se amesteca pana se obtine o pasta. Se introduce pasta obtinuta intre
cele 2 bucti de panza sau saculet iar saculetul se leaga deoarece inainte de aplicatie se
preseaza foarte bine in asa fel incat sa se uniformizeze si sa ajunga la un strat de 2-4 cm
grosime dupa care se aplica pe regiunea indicata. Se lasa regiunea de tratat pana se
raceste dupa care se indeparteaza . Procedeul este acelasi la toate aplicatiile!
2. Cataplasme cu hrean:se rade hreanul prin razatoare, se amesteca cu apa calduta si cu
faina de grau in asa fel incat sa se formeze un fel de pasta care se pune in saculet,se
preseaza acesta si se aplica pe zona de tratat. Pentru a mentine caldura se acopera cu o
patura. Cataplasma se tine pana la aparitia senzatiei de arsura dupa care se indeparteza.
3. Cataplasme cu mustar: se ia fie boabe,fie faina de mustar care se amesteca cu apa
calda pentru boabe si cu apa rece pentru faina si inainte de aplicare se adauga apa calda
la boabe pana se formeaza o pasta. Se introduce in saculet si se pune pe articulatie.
4. Cataplasme cu faina de grau si orez: se folosesc 1/2kg-1kg de faina ,se inmoaie cu
apa calduta.
5. Cataplasme cu musetel: fie se fierbe musetelul se se introduce in saculet fie se fierbe
saculetul,esential este sa iasa apa din saculet sa nu se prelinga.
6. Cataplasme cu tarate:se foloseste 1/2kg-1kg pentru o cataplasma ,se fierbe pana se
obtine o pasta dupa care se pune in saculet.
7. Cataplasme cu menta si frunze de nalba:o cantitate aproximativ de plante,nu se
fierbe,se oparesc pentru ca substantele volatile din frunze se evapora si nu se mai obtine
efectul dorit. Aceste cataplasme sunt folosite in afectiunile reumatismale cronice si
subacute,in aplicatiile din jurul viscerelor,in afectiuni acute toracale. Ca mod de actiune
ele au actiune analgezica,antispastica,hiperemianta(vasodilatatie),resorbtiva.
8. Cataplasme cu namol sau lut(argila): dupa aceeasi tehnica

Cataplasme uscate:
Se pot face cu faina de porumb ,secara,cu sare sau nisip.
Cataplasmele cu sare au efect antiinflamator. Substanta pentru cataplasma se incalzeste,se
pune in saculet si se aplica pe zona de tratat. Se procedeaza la fel si cu faina si nisipul.

24