Hidroterapia

Definitie: utilizarea cu scop curative, profilactic si de recuperare a apei la diferite presiuni,temperature sub diferite stari de agregare aplicate direct sau cu ajutorul diverselor procedee tehnice. Proprietatile fizice a apei: capacitatea termica; termoconductibilitatea; temperatura de interferenta. Aceste proprietati ne asigura pe larg folosirea apei in medicina. Valoarea calorica a apei,care este aplicata pe tegument si nu provoaca nici o senzatie termica este numita temperature de interferenta la persoanele sanatoase = cu 34-35C. Hidrotermoterapia se bazeaza pe interactiunea apei cu tegumentul. Functiile principale ale tegumentului: de receptie a excitantilor termici, de contributie la procesul de termoreglare, de reglare a raportului intre circulatia periferica si cea centrala a singelui, de influientare a metabolismului hidromineral, de elaborare a mediatorilor chimici si substante active, absorbtia transcutanata a unor substante sau a unor gaze. Daca apa se aplica cu scop curative intern Balneoterapie, extern Hidroterapie. Factorul termic se manifesta prin aplicarea apei de diverse temperature. In practica medicinala limitele termice ale procedurilor hidroterapeutice se clasifica in: 1. indiferente (35-37C) (cel mai frecvent utilizate) 2. calde (37-39C) 3. fierbinti (39-43C) 4. racoroase (33-35C) 5. reci (22-18C) Mecanizmele termoreglarii sint influentate de modificarea circulatiei sanguine sub actiunea factorului hidrostatic, pozitiei pe care o are pacientul in baie si de proprietatile fizico-chimice ale apei. La temperaturi indiferente: -se observa cresterea esentiala a circulatiei sanguine in piele, care contribuie la echilibrarea temperaturii interne a organismului cu temperature pielii in absenta schimbului termic dintre corp si baie, astefel creste temperature pe membrele superioare mai putin si neesential pe cutia toracica. -se observa cresterea cantitatii de oxigen utilizat de organism => la amplificarea metabolismului gazos. Temperaturi reci la excitarea pielii: In I faza: -provoaca spasmul vaselor sanguine contribuie la micsorarea temperaturii pielii. -prin mecanismele central de termoreglare are loc marirea metabolismului energetic din ficat si muschii striati fara a avea contractii musculare -creste temperature in tesuturile profunde si-n organele interne prin SNC contribuie la cresterea compensatorie a microcirculatiei tisulare in piele. -creste nr.capilarelor active si se mareste lumenul celor care functioneaza => exterior se manifesta prin hiperemia pielii a II faza a reactiei => pacientul va avea o senzatie placuta de caldura si inviorare. Actiunea exagerata sau de lunga durata a temperaturii joase staza. Fluxul sanguine in vasele arteriale si venoase scade cianoza pielii, apre frisonul muscular.

Contractia muschilor pilari se manifesta prin aparitia pielii de gaina ne indica dezvoltarea frisonului secundar faza a III (trebuie evitata in procedurile de hidroterapie, deoarece conduce la suprasolicitarea centrilor de termoreglare). La bolnavii astenici in genere mecanismele de termoreglare sunt dereglate si faza a II poate fi scurta sau lipsi, si din prim a faza bolnavul poate trece brusc in faza III cu instalarea frisonului, astfel el va fi supus incalzirii cu saltea sau prin excitarea moderata mecanica a pielii..Reactia pacientului depinde si de virsta. Procedurile hipotermice solicita evident SCV: -scade ritmul cardiac; -TA se mareste; -are loc micsorarea viscozitatiisingelui, coagularii; -in faza a III se mareste coagularea singelui; -creste permeabilitatea vaselor sanguine si lichidul intercelular se deplaseaza in vase => la deshidratarea tesuturilor. Sistemul Respirator: In conditii normale reglarea respiratiei depinde de cantitatea Co 2 , O2. Hipotermia moderata duce la excitarea pielii si a centrului respirator si sedeaza pH hemoreceptorilor. La o hipotermie indelungata: -creste tonusul muscular al bronhiilor; -se micsoreaza sensibilitatea hemoreceptorilor si apare dispneea, in rezultatul careea se deregleaza adaptarea. Reactia organismului la procedurile terapeutice cu hipotermie => la retinerea respiratiei pe un timp scurt, apoi la intensificarea respiratiei pe durata scurta, apoi respiratia devine mai rara si mai adinca => se mareste metabolismul general. Baile reci maresc functia glandei tiroide, se schimba hormonii antidiuretici care duc la micsorarea rezorbtiei Na si a arderii in rinichi. Baile fierbinti: Aplicarea lor -contribuie la cresterea temperaturii interne a corpului, astfel se produce supraincalzirea organismului. -in faza initiala a reactiei are loc spasmul vaselor sanguine periferice are acelasi scop protector ca si actiunea temperaturii reci. Prin aceasta reactie vasomotoare scade posibilitatea transferului caldurii in directia apa-organism si excluderea fenomenului de supraincalzire.Aceasta faza e de scurat durata, rapid se transforma in in dilatarea vaselor care e insotita de cresterea frecventei pulsului, respiratiei, micsorarea tensiunii arteriale, modificarea proceselor metabolice, astfel transpiratia creste si evaporarea ei are loc doar prin partile neacoperite de apa si respective rolul principal al termoreglarii va reveni respiratiei. Esential se restructureaza mecanismele termoreglarii care la o actiune indelungata pot sa nu fie suficiente pentru evitarea cresterii temperaturii interne a organismului si drept consecinta a acestui fenomen se inregistreaza degradarea proteinelor, in primul rind in focarele inflamatorii excretate prin transpiratie si urina. La persoanele santoase, sub influienta bailor fierbinti se amplifica frecventa pulsului si respiratiei, creste temperatura pielii si cea interna, scade tensiunea arterial. Reactiile SCV la actiunea procedurilor hidroterapeutice au o oarecare specificitate care se manifesta in functie de durata aplicarii si temperatura apei. Procedurile reci micsoreaza frecventa cardiaca si amplifica contractia miocardului, TA creste, iar baile fierbinti din contra amplifica frecventa si diminuiaza contractile cardiac, TA se micsoreaza dupa o crestere initiala. Sedintele hidroterapeutice generale la fiecare repetare provoaca cresterea relative a nr. eritrocitelor si leucocotelor din cauza deshidratarii singelui prin trecerea apei din lumenul vaselor in tesuturi in urma cresterii permiabilitatii

peretelui vascular. Aplicarea apei fierbinti provoaca cresterea coagularii singelui, iar cea rece micsoreaza. Vasele rinichilor reactioneaza la excitarea termica a tegumentelor, analogic vaselor cutanate. Refrigerarea pielii este insotita de constrictia vaselor renale la micsorarea diurezei. Procedurile hidroterapeutice calde duc la dilatarea vaselor renale, intensifica circulatia in ele, se mareste excretia urinei. Durata indelungata a acestor proceduri calde va duce la scaderea cantitatii urinare. Intensitatea excitantului termic este relativa pentru organismal uman si depinde: - de temperatura baii si temperatura initiala a pielii, -de starea functionala a organismului, -de antrenamentul organismului, -de proprietatile fizico-chimice a apei. In caz cind pacientul este oboist, sau atunci cind inainte de proceduri a fost supus frigului nu e exclus sa apara la aceesi temperatura a baii paloarea tegumentelor, senzatia de frison, agravarea starii generale a bolnavului. De aceea inainte de procedura pacientul trebuie examinat, supus odihnei sau incalzit. Reactiile SN, hemodinamica, activitatea functionala a sistemului endocrine si a organismului in intregime depend nu numai de temperatura baii ci si de componenta chimica a apei. Efectul factorului chimic in hidroterapiie se obtine prin utilizarea substantelor cu actiune iritanta sau de alta origine care modifica proprietatile fizicochimice si componenta chimica a apei. Printre primele incercari de modificare a componentei apei utilizate in hidroterapie se disting decocturi de frunze de nuc, de brad, flori de fin, musetel, coaja de stejar, de castan etc. In calitate de excitanti puternici au fost aplicate uleiurile eterice din seminte si radacini (mustar si hrean). Baile cu ape mineralizate sunt studiate pe larg. Baile cu clorura de sodium contribuie la cresterea moderata a vitezei sanguine, amelioreaza refluxul venos la bolnavii cu dereglari circulatorii periferice. Baile iodobromate scad essential tonusul venos. Bai de terebentina efect excitant pronuntat asupra pielii => provoaca marirea fluxului arterial mai pronuntat decit baile de mai sus; asigura ameliorarea refluxului prin cresterea elasticitatii peretelui venos. Baile cu bule de azot au un effect de normalizare al activitatilor glandelor endocrine si a sistemului vegeto-simpatic. Bai cu rodon effect antidolor, de regenerare. Bai minerale naturale au diferite concentartii chimice. Aplicarea lor se efectuiaza in dependent de starea bolnavilor si scop curative cu concentratie maximal. Factorul mechanic sau fizic. Presiunea hidrostatica e conditionata de inaltimea coloanei de apa din vasul din care se aplica procedura hidroterapeutica, influenteaza asupra respiratiei, circulatiei sanguine, motilitatea intestinala si gastrica, functiile ficatului si pancreasului. Forta de impingere de jos in sus (principiul lui Arhimede) indreptata contra fortei de gravitatie micsoreaza greutatea corpului.Acest effect e mai pronuntat in apele sarate. Intrarea in baile sarate sau cu namol consistent cere un anumit effort fizic, iar aplicarea lor este insotita de redistributia singelui spre partea superioara a corpului. Apar modificari ale metabolismului hidrosalin in urma cresterii diurezei sub influienta extinderii atriului drept si eliminarea factorului natriuremic atrial.

Metodele de aplicare si tehnica procedurilor hidroterapeutice

1.Frictiunile
Frictiunea Completa: -Bolnavul se infasoara intr-un cearsaf aspru,umectat, iar deasupra se frictioneaza pina la aparitia senzatiilor de caldura, apoi cearsaful se scoate, bolnavul se stropeste cu apa (apa trebuie sa aiba temperatura cu 1-2 C mai mica decit temperatura apei de la frictiune). Frictiunea se incepe la temperatura apei de 32-30 C, apoi se scade pina la 28-18 C. Cu scop de amplificare a reactiei de raspuns a organismului in apa se adauga sare de bucatarie, otet, etanol, apa de colonie etc. -Actioneaza tonizant si invioreaza organismal. -Are scop introductive in cura hidroterapeutica, precum si in stare de cura speciala pentru bolnavii suprasolicitati, neurastenici, in stare astenica, cu metabolismul redus sau in scopuri de fortificare ( in per.de remisie a reumatismului). -Durata 3-5 min., zilnic sau peste o zi. 20-30 sedinte. Frictiunea partiala: -se aplica peste prosopul stors de apa cu temperatura prescrisa. -membrul bolnavului se sprijina pe pieptul masorului, care efectuiaza frictiuni pina la aparitia senzatiilor de caldura pe piele, apoi membrul se acopera cu un cearsaf uscat si cu o plapuma. Indicatii: -febra si convalescenta dupa stari febrile; -cardiopatii compensate cu scop de a imbunatati circulatia periferica si a ameliora lucrul inimii; -atrofii musculare si tegumentale, pareze, paralizii; -surmenaj fizic si neurasthenic. Contraindicatii: -hipersensibilitatea tegumentara; -nevralgii si nevrite acute sau cornice; -hemoragii; -arterioscleroza; HTA; -boli cardiace in faza de decompensare.

2. Compresele
- proceduri simple de impachetare a unor regiuni. Deosebim comprese reci si calde. Dupa regiunile aplicate: comprese la cap, git, cefa, torace, abdomen, trunchi, genital, pulpe. Compresele reci: -se aplica pe regiunea afectata imediat dupa trauma, lovitura; -contine citeva straturi de servetel sau pinza inmuiat in apa rece ( cu gheata), nu se acopera pentru a evita incalzirea si se schimba la interval scurte de timp.

Efecte: constrictia vaselor sanguine, micsorarea edemului tisular, analgetic, stopare a hemoragiei, antiinflamator. Indicatii: -amigdalita acuta si faringita eritematoasa ( la git); -hemoptizii, nevralgii intercostale recente, mialgii; - in bronsite si congestii pulmonare; -stari febrile -bronsite acute, pleurite, pneumonii -inflamatii acute abdominale, peritoniale, apendicite, colecistite acute, anexite acute, hemoragii -hemoroizi, epididimite, vulvite Contraindicatii: -faringita edematoasa; Compresele calde: -se aplica la fel ca cele reci,numai ca temperatura apei 20-15C, deasupra se acopera cu pelicola parafinata sau de celofan ce va depasi marginile compresei cu 2-3 cm. Deasupra un strat de vata si se fixeaza cu tifon sau pinza. Peste 5-6 ore efectul de incalzire scade. Compresa aplicata pe noapte se inlatura dimineata. Efecte: antiinflamator, analgetic, intensifica microcirculatia in tesuturile adiacente Indicatii: -migrena -dureri reumatice -nevralgii cronice intercostale, mialgii; -in regiunea gitului in toate inflamatiile regionale insotite de edem si cianoza (faringita si laringita edematoasa); -bronsite cornice, aderente ale pleurei; -spasme ale organelor abdominale.

3.Cataplasme
Definitie: sunt aplicari locale de diferite substante organice sau anorganice la o anumita temperatura, din plante, seminte, faina etc. Ele se aplica umede si calde, si rareori reci. Cataplasme umede: Se pot aplica cu pine muiata, faina de griu, ovaz sau porumb, musetel, flori de fin, tarite, nalba, seminte de in, minta, mustar, hrean, smintina sau brinza de vaci etc. Toate fainoasele (faina de griu, porumb,orz, ovaz) se amesteca cu apa fierbinte, se fieb cu apa fierbinte, se storc si se aplica pe regiunea necesara analogic compreselor. Cataplasme uscate: Ele se prepara din diferite buruieni, tarite, fainoase, sare sau nisip. Incalzite uscat la temperature suportabile in cantitati potrivite se pun in saculete si se aplica la regiunea necesara. Efecte: -calmant, spasmolytic, hiperemiant, resorbtiv. Indicatii: -artroze, artrite subacute si cornice, nevralgii, mialgii, procesele viscerale inflamatorii si cronice (dischinezii, spasme viscerale), aderente toracice sau abdominale.

4.Dusurile
Definitie: sunt procedure hidroterapeutice care se bazeaza pe actiunea asupra organismului cu apa sub forma de jet, la temperature si presiuni diferite, aplicatia combinind efectul termic cu cel mechanic. Clasificarea: Dupa forma si directia coloanei de apa: -dusuri de ploaie, pulverulent, circular, filiform, dus in jet, in evantai, scotia, ascendant, subacvatic, dus cu aburi. Dupa temperatura apei: -reci cu temperauri 8-18C; -racoritoare 20-34C; -indiferente 35-37C; -calde 38-39C; -fierbinti 40C. Dupa presiunea coloanei de apa: -joasa (pina la 1 atm) -medie(1,2-2atm) -inalta(2,5-4atm) Dupa localizare: -generale si locale Dusurile reci si fierbinti de scurta durata improspateaza, tonizeaza muschii scheletici si maresc tonusul sistemului vascular, iar la durata mare- cresterea metabolismului. Dusurile calde au actiune sedativa. Indicatii: -dereglari functionale ale SNC, ale metabolismului si unele din maladiile cardiovasculare; -pentru a favoriza circulatia sanguine si inervatia reflexa; -parestezii, pareze si paralizii; -staza abdominala, hepatica si splenica; -constipatie cronica; -atonie si meteorism; -inflamatia cronica a prostate; -hemoroizi; -mialgii,miozita,nevralgie; -leziuni traumatice,, rigiditate a articulatiilor. -