HIDROTERAPIA

DUȘUL SUBACVAL
 HIDROTERAPIA
 Hidroterapia însumează toate tipurile de terapii care utilizează ca
tratament proprietăţile apei.
 De la băile cu sare, care ajută la vindecarea bolilor de piele, şi până la
masajul subacval, care curăţă organismul de toxine şi are efecte
decongestive, acest tip de terapie are o influenţă pozitivă asupra stării
de sănătate. Apa este folosită sub toate formele ei: vapori, jet de apă,
băi, comprese sau duş subacval.
 Definitie
 Prin hidroterapie se înţelege aplicarea în scop profilactic şi
terapeutic a unui număr foarte variat de proceduri, care au ca
bază apa la diferite temperaturi şi sub diferite stări de agregare
(solidă, lichidă, gazoasă), ca şi unele tehnici strâns legate de
aceasta.
 Astfel, în afară de procedurile care folosesc apa simplă, aşa cum se
întâmplă la începuturile hidroterapiei, astăzi sunt incluse în acest
capitol şi acelea care utilizează unele ingrediente ca: bioxidul de
carbon, bioxidul de sulf, hidrogenul sulfurat, diferite extracte de
 Luând drept criteriu temperatura hidroterapia se împarte în trei ramuri:
 crioterapia – terapia prin frig, care utilizează temperaturi sub 0º C
 hidroterapia propriu-zisă – care foloseşte temperaturi aproximativ între 5º – 42º
C
 termoterapia – care foloseşte temperaturi între 42º – 80º C

 Procedurile de hidrotermoterapie se împart în:

 comprese
 hidrofoare
 cataplasme
 împachetări
 fricţiuni
 perieri
 spălări
 afuziuni
 duşuri
 băi
 termoterapie

 REGULI GENERALE DE PRACTICARE A
HIDROTERMOTERAPIEI
 Pentru ca hidrotermoterapia să realizeze un maximum de efecte curative şi
profilactice, trebuie să se ţină seama în aplicarea ei de anumite reguli:
 Pacientul va fi atent examinat înainte de aplicarea oricărei proceduri de hidroterapie
chiar dacă nu este la primul său tratament, deoarece apariţia unor fenomene
supraadăugate impun întreruperea tratamentului contrar voinţei lui care, de obicei,
doreşte continuarea.
 Procedurile de hidroterapie nu vor fi aplicate imediat după mese abundente, eventual
după o uşoară gustare, cu ½ oră înainte de aplicarea procedurii.
 Procedurile mari se vor indica obligatoriu în orele de dimineaţă.
 Dacă se vor aplica în cursul aceleiaşi dimineţi două proceduri, este obligatoriu ca
între ele, să se facă o pauză de cel puţin două ore.
 Se va evita prescrierea unui număr prea mare de proceduri, pentru că reacţiile unei
noi proceduri să nu se suprapună cu acţiunea unei proceduri deja efectuate.
 Este contraindicat să se aplice proceduri de hidroterapie mari după eforturi
intelectuale şi fizice intense (nopţi nedormite, colici şi stări de irascibilitate).
 Apariţia menstruaţiei este o indicaţie de întrerupere totală a tratamentului în prima zi,
iar în zilele următoare se pot indica proceduri parţiale care se referă la trunchi şi
membrele superioare.
 Înaintea procedurilor mari pacientul îşi va goli vezica urinară şi intestinul gros.
 Fizioterapeutul va putea adăuga proceduri suplimentare ca periat, fricţiuni, pentru
a grăbi apariţia reacţiei dermo-vasculare, dar nu trebuie să aplice excitanţi
puternici fără o informare temeinică asupra stării generale a pacientului.
 Procedurile de hidroterapie reci nu se vor aplica pacienţilor cu tegumente reci,

decât după o prealabilă procedură de încălzire.

 După procedurile calde şi fierbinţi şi după procedurile de sudaţie este obligatoriu

să se aplice o procedură de răcire, pentru a combate relaxarea şi atonia vasculară

periferică determinată de căldură (redresarea vasculară).
 După procedurile de hidroterapie este obligatoriu să se facă ştergerea

tegumentului cu un cearşaf, încet sau energic, în funcţie de intenţia de a accentua

sau diminua reacţia dermo-vasculară.
 Fizioterapeutul trebuie să respecte cu stricteţe indicaţiile din prescripţia de cură,

în ceea ce priveşte temperatura, durata, intensitatea, topografia procedurii şi să

aplice tehnica corectă.
 Fizioterapeutul trebuie să asigure pacientului în timpul efectuării tratamentului

condiţii optime de confort, să evite discuţiile nepotrivite, zgomotul, mirosuri

neplăcute, aşteptare îndelungată.
 Dacă în timpul procedurii apare un accident, o intoleranţă, fizioterapeutul trebuie

să explice pacientului cele întâmplate şi să-i recâştige încrederea în terapia

aplicată.
 DUŞURILE
 Definiţie
 Duşurile sunt proceduri de hidroterapie reprezentate prin coloane
de apă, abur, sau aer cald, de diferite temperaturi şi presiuni,
proiectate de la o anumită distanţă, pe anumite suprafeţe ale
corpului sau pe tot corpul.

 CLASIFICARE
 În funcţie de temperatură duşurile se împart în:
 reci (duş Kneipp)
 calde
 alternante
 cu aburi
 cu aer cald
 În funcţie de forma jetului:
 "în rozetă"
 "în sul"
 "în evantai" (duşul grădinarului)
 ʺscoţianʺ- scoţian este un duş "în sul", alternant, cu o presiune de 1 - 2 atmosfere, jetul de
apa fiind la o distanţă de 5 - 6 m faţă de subiect.
 În funcţie de direcţia coloanei de apă:
 vertical (ascendent sau descendent);
 orizontal;
 circular.
 Mai există o categorie de duşuri speciale:
 duşul masaj (duş Vichy)- este un duş cald, cu 5 - 6 rozete, la care se adaugă masajul
 duşul subacval- este un duş "în sul", cu presiune de 2 - 3 atmosfere, proiectat sub apă la
 DUȘUL SUBACVAL
 Definiție
 Duşul subacval este o formă de hidroterapie,un masaj de drenare
subacvatică care utilizează fluxul regulat al jetului de apă, la o
presiune mare (1- 4 atmosfere, chiar până la 8 atmosfere) aplicat
pe părțile corpului.
 Este o terapie plăcută cu efecte benefice asupra pielii, a sistemului
circulator, aparatului neuro-musculo-artrokinetic,
dar și asupra
întregului organism.
 ACȚIUNEA DUȘULUI SUBACVAL
 Dușul subacval își bazează acțiunea pe factorul termic și pe factorul mecanic
foarte intens (presiunea utilizată nu s-ar putea suporta în aer).
 Temperatura apei din cadă variază între 340-380 C.
 Temperatura coloanei de apă sub presiune mare a dușului este identică cu
temperatura apei din cadă sau cu 10 - 30 C mai mare decât temperatura apei din cadă.
 Secretul duşului subacval constă în presiunea pe care o are jetul de apă, ea putând
varia pe o scală de la 1 la 6, în funcţie de rezistenta zonei tratate.
 Apa proiectată de duş formează un unghi de 35°C faţă de piele.
 Ținând cont de efectele urmărite, temperatura apei din coloana dușului poate să
alterneze de la cald la rece, în funcție de prescrierea medicului, toleranța pacientului
și de starea de sănătate a pacientului.
 O sedinţă de duş subacval variază între 5 şi 15 minute şi începe, de regulă, cu
partea inferioară a corpului.
 Şedinţele de dus subacval se fac de 3 - 4 ori pe săptămână, timp de mai multe
săptămâni la rand.
 Duşul subacval acţionează ca un analgezic natural:
 -relaxând musculatura,
 -stimulând circulaţia sângelui şi digestia,
- fiind eficient pentru controlul celulitei.
 ÎN FUNCŢIE DE TEMPERATURA APEI FOLOSITE, EFECTELE
DUȘULUI SUBACVAL SUNT:
 Tonifiant: între 200 - 300 C (aplicaţie rece)
 Sedativ-relaxant asemanator unui masaj: între 350 - 380 C
(aplicaţie caldă)
 Vasomotor - prin aplicaţie alternantă (cald-rece alternativ),
astfel:
 procedura alternantă debutează cu aplicaţia caldă şi se termină
cu aplicaţia rece,
 alternanţa se realizează de 10-12 ori, câte 2-3 minute aplicaţia
caldă şi 1-2 minute aplicație rece
 iniţial se folosesc diferenţe mici de temperatură (32 0-360 C),
 se mărește de la alternanţă la alternanţă (40 0 -450 C)

Toate aceste alternanţe determină un joc vascular de tip

vasodilataţie-vasoconstricţie, o adevărată gimnastică vasculară
periferică.
 Prin efectul vasomotor, duşurile subacvale ajută:
 - la tratarea numeroaselor afecţiuni cardio-vasculare,
 - stimulează şi activitatea sistemului nervos,
 - fiind benefic şi pentru insomnie, depresie, hiperemotivitate.
 Ținând cont de efectele urmărite, temperatura apei din coloana dușului
poate să alterneze de la cald la rece, în funcție de prescrierea
medicului, toleranța pacientului și de starea de sănătate a pacientului.
 Se obțin efecte asemănătoare cu cele ale masajului clasic de
exemplu:
 efleuraj sau drenaj – longitudinal
 petrisaj sau frământare – transversal
 presiuni alternative sau vibraţii, putând asocia jetul cu solicitarea
manuală mecanică.
 Rezultatele finale sunt: antialgice, relaxarea musculaturii, permiterea
drenajului edemelor, stimularea circulaţiei sanguine, stimularea
digestiei, duşul subacval fiind o formă de terapie de reglare şi refacere.
 INDICAȚIILE TERAPIEI CU DUȘUL SUBACVAL
 - dureri periarticulare, dureri musculo-tendinoase, contracturi,
hipertonii musculare, edeme, algoneurodistrofia, suferinţele
reumatismale degenerative (artroze ale articulaţiilor mari) sau
inflamatorii (în afara puseelor acute), suferinţe discovertebrale-
lombalgie, lombosciatalgie, diverse sechele posttraumatice,
 - suferinţe neurologice (de tip periferic – poliomielită, mono sau
polinevrite),
 - leziuni de tip central - medulare: paraplegii, tetraplegii -
cerebrale şi cerebeloase – traumatisme craniene, hemiplegii,
scleroză în plăci în afara puseelor),
 - miopatii, obezitate, periviscerite, constipații atone,
hipertiroidism, etc.
CONTRAINDICAȚII PENTRU TERAPIA CU DUȘUL
SUBACVAL
 -afecțiuni reumatismele inflamatorii în puseu, boli
infectocontagioase, stări febrile, tromboflebite profunde,
tuberculoză, boli psihice, sindrom de involuţie senilă ( funcția
organelor este alterată datorită senescenței ), afecţiuni cutanate
(eczeme, micoze, prurit, psoriazis, cancer cutanat), boli
venerice (sifilis), sarcină normală peste 3 luni, afecţiuni
intercurente care agravează suferinţele cardiovasculare şi
respiratorii, hipertensiunea arterială instabilă, boli
cardiovasculare decompensate;
 - fragilitatea cutanată la vârstnici şi copii, impune precauţii
pentru terapia cu dușul subacval.
 REGULI PENTRU TEHNICA DUȘULUI SUBACVAL
 Înainte de a intra în apă, este necesar ca pacientul să facă un duș.
 Nu se poate aplica dușul subacval pe pielea neingrijită sau bolnavă, cu răni sau inflamații.
 Înainte de începerea dușului subacval, este necesar ca pacientul să-și satisfacă nevoile de
evacuare a intestinului gros și vezicii urinare.
 Manevrarea coloanei de apă sub presiune mare se execută de jos în sus, în sensul circulației
venoase și limfatice (circulația de la periferie către inimă), iar în zona abdominală, circular
în sensul acelor de ceasornic.
 Terapia cu dușul subacval trebuie efectuată cu cel puțin o oră înainte de masă și la un
intervalde 2-3 ore dupămasă.
 Corpul trebuie sa fie cald în mod constant – înainte de aplicarea apei reci se vor face câteva
exercitții de încălzire. Camera în care se efectuează acestă terapie nu trebuie să aibă o
temperatură mai mică de 20°C.
 Aplicarea jeturilor de apă rece trebuie să fie de scurtă durată. Cu cât apa este mai rece, cu
atât durata de aplicare a ei, va fi mai scurtă.
 După aplicare, corpul trebuie reîncălzit și nu șters. Absorbirea apei provoacă o uscare
bruscă și încălzire exterioară, nu una interioră. Apa va fi îndepărtată pe cât posibil cu
ajutorul mâinilor și apoi pacientul va îmbrăca un halat de bumbac.
 Aplicarea apei caldă trebuie utilizată cu moderație. Ea se folosește mai ales la persoanele
fragile sau aflate la începutul curei. Apa caldă este mai puțin stimulantă și nu trebuie să se
abuzeze de ea, pentru a nu se crea o obișnuință. În caz contrar, temperatura apei va trebui să
crească mereu, pentru a se putea obține rezultate bune.
 TEHNICA DE APLICARE A DUȘULUI SUBACVAL
 - pacientul intră lent într-o vană sau în cada-treflă cu apă a carei
temperatură variazăîntre 340- 38°C, imersia corpului fiind de 5 minute
pentru acomodarea pacientului cu apa din cadă.
 - pacientul se așază în decubit ventral sau într-o poziție relaxantă pentru
aplicarea dușului pe zona de tratat
 - o sedință de duș subacval variază între 5 si 15 minute,chiar până la 30
minute după prescrierea medicului și începe, de regulă, cu partea
inferioară a corpului.
 - secretul dușului subacval constă în presiunea pe care o are jetul de
apă, ea putând varia pe o scală de la 1 la 4, chiar 8 atmosfere, în funcție
de rezistența zonei tratate.
 - apa proiectată de duș este dirijată oblic, formând un unghi de
aproximativ 35° față de tegument și vertical pe aticulații în formă
circulară, la o distanță de 10 - 20 cm de zona tratată ( uneori și la
distanța de 30 cm față de tegument).
 - se procedează exact ca la masaj, adică se începe de jos în sus în sensul
circulației venoase.
 - duza dușului se ține sub apă mereu.
 - se proiectează coloana de apă pe partea posterioară a
membrului inferior stâng până la omoplatul stâng, apoi de la
piciorul drept până la omoplatul drept.
 - la nivel lombar și între omoplați se fac mișcări transversale.

 - urmează apoi brațele superioare

 - pacientul se întoarce în decubit dorsal și aplicația se face în

aceeași ordine, cu mișcări circulare la nivelul abdominal, cu
evitarea regiunilor mamară și genitală.
 - pacientul iese lent din apă și este apoperit cu un halat din
bumbac.
 - pacientul trebuie să aibă o costumație adecvată pentru dușul
subacval.