\

C U P R I N S

DE TRATAT

Aparate folosite în electroterapie care generează curent

galvanic
Modificarea rezistivitătit ţesuturilor sub influenta curentului
galvanic
Acţiunea şi efectele curentului galvanic Modalita£ de
aplicare a galvanizărilor
indicaţiile tratamentului cu curent galvanic în funcţie de
modalitatea de aplicare

Nevralgia de sciatic:
Cauze locale Cauze generale Simtomatoîogie clinică
Diagnostic diferenţial Evoluţia
Tratamentul medicamentos

II. METODOLOGIA DE STUDIU

Cazuri clinice
Concluzii cu privire ia tratamentul cu curent galvanic în
nevralgia de sciatic
Bibliografie

Voi da îngrijirile mele celui mai, sărac şl nu voi pretinde niciodată

o răsplată mal mare, decât cea cuvenită pentru osteneala mea”.
 Primit în interiorul caselor “ochij mei nu vor vedea ce se petrece
acolo, limba mea nu va da pe faţă tainele ce îmi vor fi încredinţate, iar
îndeletnicirea mea nu va servi la coruperea moravurilor ori Sa
favorizarea crimei

(AYUR * VEDEA)

1. A APARATE FOLOSiTE IN
ELECTROTERAPIE CARE GENEREAZĂ

CURENT GALVANIC

Electroierapia este acea parte a fizioterapie! care se bazează pe

utilizarea diverselor forme de energie electrică şi pe posibilităţile de
transformare a energiei electrice, folosite în scop curativ sau profilactic.
Curentul electric reprezintă o deplasare de sarcini electrice, de-a
lungul unui conductor. In cazul de faţă conductorul electric este corpul.
Aplicarea energie? electrice se face, fie direct prin curent continuu sau
alternativ şi derivatele lor, fie indirect transformat în aite forme de energie
, ca cea radiantă, calorică sau luminoasă. Curentul continuu este foarte
mult aplicat în practică , aplicarea sa numindu-se galvanizare.
 i-'. ........... „
irkii.

Aparatele folosite în elecfroterapie oare furnizează numai curent

continuu au fost folosite sub denumirea de pantostate sau gaîvanostate.
Odată cu progresul tehnic, tendinţa, de a îngloba curentul galvanic
în aparate mult mai compfexe care să poată fi utilizate şi pentru diferite
forme şi tipuri de curenţi, cu impulsuri de joasă frecvenţă, a evoiuat.
Componentele principate ale unui astfel de aparat sunt:
a) Sistem de alimentare cu curent electric de reţea (cordon,
întrerupător).
b) Dispozitiv de redresare (converfizor, tub semiconductor).
c) Dispozitiv de reglare a intensităţii (potentiometru)
d) Comutator pentru forma de curent (galvanic, faradic).
e) instrumente de măsură (miiiampermetru)
f) Sistem de racordare cu pacientul (borne, cabluri, cleme,
electrozi).
a. a) Alimentarea pantostateior se face cu curent alternativ
sinusoidal de la reţea (220 V), prin intermediul unei prize ce trebuie să
aibă asigurată prinfr-un fir anume destinai legătura cu pământul
(Schuko).
Cordonul de legătură cu sursa de alimentare este izolat cu material
plastic sau cauciuc prevăzut cu un şteker pentru priză şi la celălalt cu
mufă de cuplare a aparatului.
Toate aparatele sunt prevăzute cu un întrerupător generai al
curentului S3U comutator de pornire care este primul element de acţionat
în manevrele de aplicaţie a procedurilor.
b. b) Redresarea curentului de la reţea se face cu ajutorul unui
converfizor.
 J

c. c) d.d) - Poteniiomeirui are roiul de a creşte şi a descreşte în

-

mod ient intensitatea de ia zero ia o anumită vaioare.

e. e) instrumentul de măsură este montat pe panoul frontal şi
prezintă pe un cadran una sau două scări de diviziune gradate în
miliamperi. , * j
f. f) Bornele sunt de obicei perechi şi permit fixarea cablurilor
pentru electrozi de polaritate diferită. Cablurile sunt conductori izoiati din
material plastic cu dimensiuni de 1-1,5 mm şi lungimea corespunzătoare
racordării cu boinavui care stă culcat pe patul alăturat: ia capăt au o
banană sau o clemă de fixare la borne, iar ia celălalt capăt un sistem de
prindere ia electrod (banană, ciemă). Uneie aparate mai sunt prevăzute
şi cu* un comutator schimbător de polaritate, care permite schimbarea
polarităţii fără a mai schimba cablurile la borne.

1. B. MODIFICAREA REZiSTIYITĂTIi
ŢESUTURILOR SUB INFLUENTA
CURENTULUI GALVANIC

Influenţa curentului galvanic asupra rezistivităţii tisulare se expiică

pe baza proprietăţilor electrice pasive aie ţesuturilor care sunt:
rezistivitatea reală sau ohmică, rezistenţa reactivă a ţesuturilor şi
polarizarea tisulară.
S-a constatat că în cursul galvanizării, aplicată de ia o sursă
constantă, tensiunea curentului creşte, după o jumătate de oră de
apiicape, se necesită o creştere a intensităţii curentului. Acest fapt se
explică prin scăderea rezistivitătii cutanate, prin metoda curenţilor
alternativi s-a ajuns 1a măsurarea rezistentei ohmice tisulare :
- lichidele organismului: 80 -130 Q /cm
- muşchii şi organele bogate în apă 300 Q /cm

3
 - organele parenchimatoase mai profunde 400- 600 D /cm
- organele bogate în aer, grăsimile 1000 Q /cm
Ţesuturile sunt considerate ca o suspensie de ceiuie în spaţiu
interceiular. Citoplasmă are o rezistentă de 100 Q /cm , iar membrana
celulară de 1000 Q /cm, rezistivitatea medie calculată a celulei fiind de
250 Q/cm. _ .
Din experimente s-a constatat că :
- rezistivitatea celulară scade sistematic ajungând după 30-40 de
minute ia un echilibru dinamic
- creşterea intensităţii curentului duce la o nouă scădere a
rezistivitătli.
- întreruperea curentului duce la o creştere a rezistivitătii.
- după atingerea echilibrului valoarea medie a rezistivitătii este de
20-30 de ori mai mică decât cea iniţială.
Rezistivitatea înregistrează mari variaţii de 13 un individ la altul, în
diverse situaţii şi condipi.
Cauzele variaţiilor rezistivitătii sunt:
1. Diferente biologice
2. Modificări patologice; Astfel morfinomanii, alcoolicii,
melancolicii, cei după traumatisme, cei cu stări de astenie au o
rezisfivitaie scăzută, iar hemiplegie», mixedematoşi, sclerodermicii,
epilepticii au rezistivitate crescută.

4
 3. Rezistivitatea este influenţată şi de ritmurile biologice (noaptea
este mai scăzută decât ziua, iama rezistivitatea este mai scăzută decât
vara).
4. Anumite activităfi biologice determină modificări ale rezistivităpi
(menstruala, temperatura corpului, efort fizic).
Membrana celulară este o membrană polarizată electric, încărcată
pozitiv pe fata externă şi negativ pe cea internă, aceasta se datorează
repartiţiei inegale a ionilor Na t şi K+ din mediu intra şi extra celular.
Intre membrana internă şi cea externă există o diferenţă de
potenţai denumită potenţai membranar de repaus (50-70 mV) menţinut
prin acţiunea unor sisteme care expulzează permanent Na + din celulă
şi introduc IO. Orice agent fizic S3u chimic determină o serie de modificări
ale permeabilităţii membranei şi implicit a potenfialului de acţiune.
Permeabilitatea membranei celulare creşte pentru Na+ , se
depoiarizează deyenind negatiyă la exterior şi pozitivă la interior, in
cursul acestor modificări potenţialul de repaus se reduce cu 15-20 mV,
ducând ia declanşarea potenţialului de acţiune.
Creşterea permeabilităţii membranei celulare reprezintă o scădere
a rezistivităpi celulare. După 30-40 minute rezistivitatea atinge o valoare
ce nu mai poate fi modificată decât prin mărirea intensităţii curentului.
Repoiarizarea începe chiar în timpul procesului de depolarizare şi
constă în refacerea echilibrului ionic pentru Na+, scăderea
permeabilităţii membranei celulare şi creşterea reziştivitătii.

5
 Procesele de polarizare şi depolarizare suni diferite caniiiafiv între
celulele cu excitabilitate specifică (nerv, muşchi) şt între cele fără
excitabilitate specifică.
La primele polarizarea se produce în milisecunde şi depolarizarea
în zecimi de secunda iar ia celelalte polarizarea se produce în câteva
minute iar depoiarizarea durează ore.
Pielea are o rezisiivitaie cutanată mare, de aceea pentru a avea
efecte în organele profunde trebuiesc respectate unele reguli:
1) Se folosesc electrozi cât mai mari.
2) Se folosesc intensităţi mari fără a atinge limita de tolerantă (2-3
m V/crrT).
3) De preferat folosirea unor substanţe de protecţie fajă de
modificările pH de la suprafaţa pielii.
4) Se recomandă durate mari pentru a scădea reziştivitatea.
5) Folosirea metodei focarelor încrucişate.

i.C ACŢIUNEA SI EFECTELE CURENTULUI

GALVANIC

Efectele şi modificările biologice exercitate de curentul galvanic

asupra ţesuturilor organismului se manifestă mai ales ia nivelul
substratului uşor excitabi! fibrelor nervoase.

1) Acţiunea asupra fibrelor nervoase senzitive.

Receptorii senzitivi din tegumente înregistrează la aplicarea
curentului galvanic o senzaţie de furnicătură, care creşte proporţional
cu intensitatea curentului transformându-se în înţepături fine, apoi chiar
în senzaţie de arsură, mergând până la senzaţie dureroasă.
După câteva şedinţe de aplicaţie, se constată creşterea pragului
sensibilităţi tactiie şi dureroase. Această acţiune analgetică se produce
la nivelul electrodului pozitiv, considerat ca pol activ.
Efectul anaigetic ai curentului galvanic se bazează pe modificările
ionice dintre electrozi, provoca# de deplasarea ionilor.
In realizarea efectului anaigetic intervine şi acţunea curentului
galvanic asupra sistemului nervos central şi asupra sistemului circulator.

2) Acţiunea asupra fibrelor nervoase motorii.

Roiul negativ, ca pol activ, produce o scădere a pragului de
excitare a fibrelor motorii, cu creşterea existabiiitătii şi efect de stimulare.
O creştere mai bruscă a intensităţi ca şi o scădere mai bruscă a
ei determină o contracte musculară puternică.

3) Acţiunea asupra sistemului nervos central,

Hoffa descris ia broască apariţa unei manifestări de “ameţeală”
în cazul galvanizării "descendente” (cu polul pozitiv aplicat craniai şi cei
negativ caudai), precum şi instalarea unei “narcoze galvanice” în cazul
creşterii curentului; extermităţle au rămas extinse de-a lungul corpului.
La galvanizarea “ascendentă” a apărut o "convulsie galvanică”, în
care extremităţile erau puternic fiectate.
De asemenea s-a observat o diminuare a reflexelor în cazul
aplicării curentului galvanic descendent, în timp ce în cursul galvanizării
ascendente a apărut o creştere a excitabilităţi.
 4) Acţiunea asupra fibrelor vegetative vasomotorii.
Curentul galvanic are o acţiune hiperemizantă. După o perioadă
de vasoconstricţie se instalează o hiperemie prin vasodilataţie ,
manifestată prin apariţia unui eritem cutanat la iocui de aplicare şl o
creştere a temperaturii manifestată printr-o uşoară senzaţie de căidură.
Vasodilataţia se produce atât în V3seie superficiale cât şi în cele
profunde şi se men^ne câteva ore după procedură mai ales sub polul
negativ.

5) influenţa sistemului circulator.

Curentul galvanic descendent accelerează afluxul sanguin din
mica circulaţie spre inimă (circulaţia de întoarcere a sângelui venos prin
plămâni şi membrele superioare şi transportul sângelui arterial către
sistemul portal).
Curentul galvanic ascendent acelerează circulaţia venoasă de la
extermităţiie inferioare şi de ia organele sistemului portal către inimă,
favorizând transportul sângelui arterial către plămânii şi extermităţiie
superioare, precum şi viteza sângelui venos de la inimă către plămâni.
Din enumerarea principalelor acţiuni fiziologice aie aplicaţiilor de
curent galvanic se desprind şi principalele efecte terapeutice :
- analgetic, prin scăderea excitabilităţii nervoase ia nivelul polului
pozitiv şi prin resorbţia metaboliţilor din procesele inflamatoare ;
- stimularea neuro-musculară la nivelul electrodului negatiy ;
- reglarea modificărilor de excitabilitate a sistemului nervos
Genirai, în funcţie de modui de aplicaţie ;
- biotrofic prin îmbunătăţirea circulaţiei ioco-regionaie, a irigaţie!
sanguine şi creşterea difuziunii intratisulare.

3
 - vasodiiataior prin hiperemia reactivă la nivelul circulaţiei
superficiale şi profundă.

1. D MODALITĂŢI DE APLICARE A
GALVANIZĂRILOR

Galvanizarea poate fi aplicată în mai multe feluri.

a) Galvanizare simplă cu ajutorul unor electrozi sub formă de
plăci de diferite dimensiuni.
b) Ca baie hidroelectrolitică (galvanică):
1) baie parţială (pafru-ceiuiară)
2) baie completă, generală (Stanger) '.
c) lonoforeza (inogalvanizarea)

Galvanizarea simplă

Electrozii folosiţi sunt de obicei confecţionaţi din plumb, aluminiu,

cositor, în general materiale necorozive cu dimensiuni variabile în funcţie
de regiunea pe care se aplică şi de efectele de polaritate pe care le
urmărim. Au dimensiuni între 50- 800 cm2 (6x8 cm, 8x10 cm, 10x15 cm,
8x40 cm, 8 x8Q cm).
In func^e de efectul terapeutic urmărit se pot aplica electrozi de
aceleaşi dimensiuni, în acest caz câmpul de linii de forţă este parale! şi
densitatea este egală pe toată aria electrozilor, sau unul poate fi mai
mare , altui mai mic şi în acest caz densitatea liniilor de forţă va fi mai
mare spre electrodul mic care va devenii activ.
Electrodul pozitiv va fi utilizat pentru efecte analgetice, iar ce!
negativ va fi plasat indiferent, de obicei distal de anod şi la o distantă
 J

cât mai mare pentru obţinerea unor efecte vasodilatatoarejar electrozii

trebuie să fie lungi.
Electrozii nu se vor aplica direct pe tegument ci prin intermediul
unui strat hidrofii. Acesta poate fi confecţionat din pânză, tifon, frotir sau
din burete poros. Materialul foiosihsă nu prezinte festoane, cute şi să
depăşească cu 3 cm dimensiunea electrodului.
Acest material hidrofii înainte de a-! întrebuinţa se umezeşte bine
cu apă căidută , se stoarce şi se aplică pe regiunea de tratat. Peste
acesta se aşează electrodul.
Materialul hidrofii utilizat va fi spălat cu apă distilată după fiecare
întrebuinţare, iar la 2-3 zile va fi sterilizat prin fierbere.
Bureţii vor fi spălaţi cu apă caldă şi săpun după fiecare bolnav.
In practică se utilizează două metode de piasare a electrozilor: '
- transversal , de-o parte şi de aita a regiunii afectate, pe care o
încadrează, sau fată în fată ;
- iongitudinai, cu electrozii plasati ia distantă, la extremităţile
regiunii de tratat.
Intensitatea curentului este diferită în funcţie de sensibilitatea
pacientuiui,de efectele terapeutice urmărite, de stadiul de evoluţie al
afecţiunii, de mărimea electroziior,de durata aplicaţiilor.
Există persoane mai sensibile decât aitele, constituiional-
fiziologic, sensibilitatea depinzând şi de zona pe care se aplică, fiind mai
mare pe părţile mediaie şi fiexoare şi mai mică pe părtiie laterale şi
extensoare.
Dozarea intensităţii se face şi în funcţie de stadiul bolii :
- pentru efect anaigetic dozăm o intensitate “la prag”: 0,1 m A/cm
iar pentru nevralgii acute chiar “sub prag” (sub 0,1 m A/cm );
- pentru efect vasodiiatator dozăm o intensitate “peste prag” ;

10
 J

- în stadiile acute intensităp “sub prag”;

- în stadii cronice intensităţi “peste prag”.
Numărui şedinfeior este în funcţie de diagnostic şi de afecţiune, în
stadiui acut se indică 8-12 şedinţe, în stadiui cronic 12-15 şedinţe.
Pacientul trebuie pregătit înainte de procedură atât în ceea ce
privesc senzaţiile pe care ie va avea în timpul tratamentului cât şi asupra
necesităţii acestor proceduri.
Pacientul va fi aşezat în posturile ceie mai antaigice şi cu regiunea
de tratat descoperită. Pentru efectuarea în bune condiţii a aplicaţiei
trebuie să se ghideze după o prescripţie terapeutică corectă şi completă
care va cuprinde : denumirea procedurii, regiunea tratată , locul de fixare
ai electrozilor, dimensionarea electrozilor, durata şi intensitatea
curentului.
Se va inspecta tegumentul care trebuie să fie integru fără ieziuni
traumatice sau dermatologice.
înainte de procedură se va verifica aparatul pentru a se asigura de
poziţia zero a comutatorului.
Fixarea electrozilor se va face prin intermediul unor benzi elastice,
săculeţ de nisip, care nu trebuie să fie prea grei pentru a nu comprima
circulaţia.
Electrodul se acoperă cu o pânză cauciucată care va depăşi
stratul hidrofil, iar bolnavul se va acoperi cu un ceaceaf.
După ce se va verifica legătura cu pământul a aparatului, dozăm
intensitatea curentului în circuitul bolnavului prin acţionarea
comutatorului general.

11
 Se ya fixa ceasul. Manevrarea comutatorului de intensitate se face
lent in timpul procedurii pacientul va fi întrebat asupra senzaţiilor
percepute şi va fi supravegheat.
La expirarea timpului, intensitatea va fi redusă lent până ia poziţia
zero a comutatorului. Se închide comutatorul general, se ridică electrozii
de pe tegumentul bolnavului, se şterge cu un prosop şi se pudrează zona
cu taie.

l O N O F O R E Z A

Reprezintă introducerea unor substanţe medicamentoase active

din punct de vedere farmacologic cu ajutorul curentului galvanic,
bazându-se pe proprietatea de modificare a permeabilităţii şi a
proprietăţi de polarizare. —
Principiul acestei terapii se bazează pe disocierea electrolitică a
substanţelor medicamentoase şi transportarea anionilor (C-) şi a
cationiidr (C+) spre electrozii de semn contrar încărcăturii lor, fiind
respinşi de electrozii de aceeaşi încăcătura şi atraşi de electrozii de semn
contrar.
Procesul de transfer în ţesuturi a substanţelor chimice este
influenţat de o serie de factori : greutatea lor atomică, mărimea
electrozilor, cantitatea de soluţie, intensitatea curentului şi durata
procedurii.
Ionii grei migrează foarte încet faţă de cei uşori iar aceia cu
greutate moleculară foarte mare nu pot disocia, rămânând pe tegument
fără să-l străbată. De aici se deduce necesitatea dilutiilor.
§

Cu cât cantitatea de soluţie este mai mică cu atât ionii introduşi vor
fi mai puţini. Pentru facilitatea pătrunderii ionilor din soluţie, se recomandă
utilizarea unor electrozi mici, activi, iar soluţia să fie pregătită cu apă
distilată pentru a evita prezenta ionilor paraziţi.
Cantitatea de ioni transportaţi în tegument creşte cu intensitatea
curentului. Această creştere nu este liniară ci se frânează treptat mai ales
pentru cationi.
La trecerea curentului galvanic are loc o acidifiere ia anod prin
respingerea ionilor de H+ , iar la catod o alcaiinizare prin respingerea
ionilor de HO -. De aici rezuită necesitatea aicaNnizării ia anod şi acidifierii
la catod.
Practic la nivelul electrozilor au ioc opt procese :
La catod :
- anionii de la suprafaţa pielii trec în profunzime ;
- anionii din soiu^e ie iau locul ;
- cationii din profunzime trec la suprafaţa pielii;
• - -cationii de ia suprafaţa pielii trec în soluţia electrolitică.
La anod :
- cationii din soluţie trec în piele ;
- cationii de 13 suprafaţa pielii trec în profunzime ;
- anionii din profunzime trec ia suprafaţa pielii ;
- anionii de ia suprafaţa pielii trec în soiutia electrolitică.
Cantitatea de ioni transportaţi poate fi influenţată de prezenta
ionilor paraziţi care reduc transportul cu 10 - 20 % pentru C+ şi cu 5- 10%
pentru C-.
Aceşti ioni provin prin descompunerea sărurilor de ia suprafaţa
pielii . Pentru eficacitatea tratamentului şi evitarea unor accidente se
§

impune respectarea unor reguli:

 1) Soluţia anodică trebuie sa conţină de 20 de ori mai mulţi caiioni
decât ioni paraziţi.
2) Soiu$a catodică trebuie să conţină de 20 de ori mai mulţi anioni
decât ioni paraziţi.
3} Pentru a evita influentele neefat've asupra tegumentului la
soluţia anodică se va adăuga 0,4 mEq, NaOH, iar la soluija catodică 0,4
mEq HCL.
4) Când folosim electrozi mari mărim cantitatea de soluţie.
5) Se vor folosi concentrat» mari în cazul folosirii mai multor
straturi hidrofile.
6) Când dorim concentraţii mari în tegument, trebuie să ţinem
seama că produsul i x t = 3.
7) Tegumentul suportă timp îndelungat intensită£ de 0,1 m A /cm.
-
lonizarea prezintă unele avantaje fată de galvanizarea simpiă :
a) introducerea netraumatizantă a unor substanţe
medicamentoase până la nivelul corionulur
b) Posibilitatea dozării sigure a cantităţii introduse şi a
concentraţiei locale din piele.
c) Introduce medicamente sub formă de ioni.
d) Sterilitatea metodei.
e) Repartizarea foarte echilibrată a substanţelor sub
electrozi.
 BAIA GALVANICĂ

Baia galvanică combină acţiunea curentului electric cu acţiunea

termică a apei. Apa este mijlocitorul între electrozi şi tegument, curentul
este repartizat pe o suprafaţă corporală mai mare astfel încât densitatea
curentului este mai redusă, neexistând pericolul de arsuri ca la
galvanizarea simplă.
Baia galvanică patru-celulară constă în introducerea apei în 4
vase(celule) care trebuie să fie la temperatura corpului (34° C) de
indiferenţă sau mai ridicate (38° C)
Putem face aplicaţii patru-celuiare, triceiulare, biceiuiare sau
unicelulare. In cazul aplicării uniceluiare, un electrod va fi aplicat
indiferent (lombar, abdominal, cervical).
-

Pentru a avea un pol mai activ se indică micşorarea apei din celula
membrului asupra căruia vrem să acţionăm.

Putem avea diferite aplicaţii :

- membrele de partea dreaptă ia acelaşi semn, membrele de

partea stângă de semn contrar;
- trei membre la aceiaşi semn, unui ia semn contrar ;
- un membru la pozitiv , celălalt la negativ.

Se aşează bolnavul pe scaun, se introduc membrele inferioare

astfel încât apa să ajungă sub genunchi, iar membrele superioare să fie
introduse în apă până la jumătatea braţului.
Vom pune 3paratui în funcţie prin manevrarea comutatorului
generai şi vom creşte lent intensitatea.

In general, nevralgiile, miaigiiie, aitraigiiie se tratează cu intensităţi

“la prag".

Tulburările circulatorii, boaiă varicoasă, indică utilizarea unor

»■*•

intensităţi “sub prag". Paraliziile flaşte cu intensităţi “peste prag". Durata

şedinţelor este între 10-30 minute , iar ritmul este zilnic sau una la două
zile.

1.E. INDICAŢIILE TRATAMENTULUI CU CURENT

GALVANIC ÎN FUNCŢIE DE
MQDALITATEA-DE APLICARE

INDICAŢIILE GALVANIZĂRILOR

1) Stări postiraumaiice : luxaşi, contuzii, subluxa^i, rupturi

ligamentare, caracterizate prin edeme, dureri, subfuziuni, contracturi
musculare care se întind pe o durată de la câteva zile la câteva
săptămâni şi necesită repaos.
Efecte :
- anaigetc
- diminuă contracturile musculare în mod reflex
- înlătură subfuziuniie
- determină absor^a edemelor
 J

- permii introducerea terapiei active - Kinetoterapie.

Se apiică electrozii astfel încât câmpul electric să cuprindă toate
ţesuturile cu modificări patologice, nu se apiică electrozi mari şi se
preferă aplicarea pe 2-3 segmente separate.
2) Inflamaşi ale fesutuiui conjunctiv articular şi periarticuiar :
tendinite, sinovite, bursite etc.
3) Complicaţii aie unor infect» : maladii a frigore', diferite forme de
R.I.S., fibrozite , miozite.
4) Nevralgii, miâlgii, radiculite.'
5) Tulburări vasculare arteriale, stări angionevrotice în care
tomusui simpaticului este crescut, sindromul Raynaud.
6) Tromboflebite şi fiebotromboze.
7) Artroze de compensate.

INDICAŢIILE IQNOGALVANIZĂRILOR

1) Afecţiuni ale sistemului nervos :

a) Nevralgii şi nevrite diverse
b) Pareze, paralizii
- pareze fiaşte aie membrelor
- pareze faciale
- pareze de sfînctere (anal, defrusor ai vezicii)
c) Afecţiuni ale organelor de simt:
otoscleroze, conjunctivite, irite, scierite.
d) Distonii neurocircuiatorii.

17
 J

2) Afecţuni ale aparatului locomotor:

a) Reumatice :
- miaigii
- tendinite, bursite, periartrite
- artrite, artroze
- poiiartrită reumatoidă
- spondilită ankiiozantă
b) Sechele posttraumatice

3) Afecţiuni ale aparatului cardiovascular : Sindromul Raynand,

acrocianoză, arterită obliterantă, flebită.

4) Afecţiuni dermatologice.

2. NEVRALGIA DE SCIATIC
inervata membrului inferior este asigurată de plexul lombosacrat,
ia constituirea căruia iau parte ramurile ventrale ale celor cinci nervi
rahidieni lombari şi ale primilor trei sacraţ.
Porţiunea craniană a acestui plex, constituită din ramurile Li, L2, L-
3, L4 formează plexul lombar şi are ca teritoriu de distribuie partea
anterioară a membrului inferior.
Porţiunea caudală a plexului lombo-sacrat formează plexul sacrat
constituit din ramurile nervilor rahidieni Ls, Si, S2, S3 la care se adaugă
o anastomoză din L4.
Plexul sacrai se învecinează cu articulaţia sacroiliacă cu fa|a
internă a coccisuiui, cu plexul venos hipogastric şi cu diverse organe din

13
bazin, ceea ce justifică patologia sa în diverse afecţiuni ale micului
bazin.Plexul sacrat furnizează un singur braţ terminal.
Nervul sciatic, cu traiect vertical care iese prin scobitura sciatică
străbate fesa şi interstiţiu! muscular posterior al coapsei păstrându-şi
individualitatea numai până la nivelul spaţiului popiiteu unde se împarte
în nervul sciatic popiiteu extern (peronier) şi sciatic popiiteu intern (tibiai).
Deşi are o distribuţie profundă, neryul sciatic prezintă două puncte
care sunt situate imediat sub piele şi aponevroze ; în partea externă a
spaţiului popiiteu şi la nivelul maleolei externe.
In lungui său traiect nervul asigură inervata musculaturii fesei şi
bazinului, a regiunii antero-externe şi postero-interne a coapsei , regiunii
antero-externe şi posterioare gambei şi a regiunii dorsale şi a fetei
plantare a piciorului.
Nevralgia sciatică este dată de : '
- cauze locale
- cauze generale

2. A. CAUZELE LOCALE

Cauzele locale se împart în :

1) Rahidiene
2) Intrarahidiene
3) Extrarahidiene
 Cauzele rahidiene

a) Cea mai frecventă cauză rahidiană este reprezentată de hernia

de disc lombară, acoperind 90% din întreaga etioiogie a nevralgiei
sciatice (sciatica discală) şi constă în hernierea nucleului pulpos al
discului inter vertebral în gaura de conjugare sau în canalul rahidian .
Nucleul pulpos hernia! comprimă traiectele radicuiare ale nervilor
lombosacrati acţionând direct asupra fibrelor nervoase şi indirect asupra
yaseior venoase , blocând circulara de întoarcere, ducând la apriga
edemelor , hemoragiilor diapedetice , stază venoasă. Hernia de disc este
provocată de un teren predispozant şi de un factor declanşator, diverse
condiţii etiologice (constitu^onale, de vârstă, traumatice , metabolice,
infeciioase) , care pregătesc terenul, determină leziuni degenerative ,
fisurează şi slăbesc rezistenta inelului fibrds a! discului intervertebral.
Prin efectul intempestiv al unui efort fizic (ridicarea unei greutăţi, purtarea
unei greutăţi pe umăr, torsionarea amplă şi bruscă a trunchiului), care
acţionează ca factor declanşator, inelul fibros se rupe şi nucleul pulpos
herniază. Hernia de disc are în general o localizare la nivelul Ls - Si, 1_4
- Ls -

b) Alte cauze rahidiene pot fi : spondilolisteza, traumatisme ale

coloanei vertebrale lombare, spondiloză, spodilatroză, spondiiită (în
special cea tuberculoasă), tumorile vertebrale (mai ales metastazele de
origine urogenitală).

20
 J

sr.. ' *

Cauze intrarahidîene

Sunt în genera! proGese inflamatoare şi tumoraie meningo-

radicuiare care interesează coada de cai : arahnoidă, cronică, neurinom,
coiesteatom.

Cauze extrarahîdiene

Variază în funcţie de topografia lor:

a) Asupra plexului sacrat acţionează procese inflamatorii
cronice ale organelor genitale interne (la femei) , tumorile viscerelor,
peiviene atâtla femei cât şi la bărbaţi, intervenţii chirurgicale laborioase
din mîbsH bazin.
b) Trunchiul nervului sciatic poate fi lezat prin injecţii
intrafesiere greşit aplicate, procese compresive de vecinătate, plăgi,
fracturi de femur cu deplasarea fracmentelor osoase, calus exuberant,
tumori ale coapsei.

2. B. CAUZE GENERALE

Deşi mai pu£n importante rolul cauzelor generale reprezentate de

frig, umezeală, curenţi de aer, reumatism, infecţi de focar, neurc-infectii
(gripă, sifilis) au un roi important în declanşarea simptomelor nevralgiei
de sciatic.

21
 2.C. SIMPTOMATOLOGIE CLINICA

Simptome subiective, care se exprimă prin dureri şi paresiezii.

1. Durerea apare brusc după un efori fizic în regiunea
lombară după care la interval de câteva zile, luni până la câţiva ani
durerea iradiază în fesă, în regiunea posterioară a coapsei şi adeseori
coboară pe gambă până la nivelul piciorului, in func^e de sediul discului
afectat, durerea iradiază astfel : cele date de Si iradiază în 1/3 iateraiă
din regiunea dorsaiă a piciorului inclusiv ultimele două degete , cele
corespunzătoare rădăcinii Ls, 2/3 mediale din regiunea dorsală a
piciorului inclusiv cele trei degete, iar cele date de L.4 iradiază în
regiunea anteromedială a gambei.
In marea majoritate a cazurilor durerile iradiază unilateral , mai rar
bilateral şi constituie un indiciu de sciatică discală gravă. Durerile sunt
continue, dar se pot exacerba nocturn. Durerea este descrisă de pacient
ca fiind o senzaţie de sfâşiere, de înţepătură de cu$’t sau constricţie.
Manifestările dureroase diminua în poziţie de ciinostatism , cu membrul
inferior flectat din articulaţia genunchiului şi coxofemurală. însă ele se
pot accentua în timpul mersului, în decubit dorsal cu membrele inferioare
extinse la tuse, strănut, efort de defecare, ia mişcarea trunchiului.

2. Senzaţie parestezice sunt prezente sub formă de

furnicături.
Simptomeie obiective sunt reprezentate de : tulburări de
sensibilitate ce se pot sistematiza în :
 J

- dureri provocate şi modificări ale pragului de sensibilitate -i

-percuţia şi presiunea apofizelor spinoase., îndeosebi ale

vertebrelor LA, LS, precum şi presiunea maselor musculare paravertebraie
- sunt deosebit de caracteristice durerile care se produc prin
probele de elongare : Lasseque, Bonnetşi Neri.
Alte simotome neurologice : _4
a) Atitudine particulară .
La niveiui coloanei lombare se constată dispariţia lordozei
fiziologice (spate drept) , iar pe de altă parte apariţia unei devieri
scoliotice, scolioza este heteroiateraiă cu convexitatea spre partea
sănătoasă.
•|
b) Tulburări motorii:
- ortostatismul şi saitui nu sunt posibile nu numai pe membrui
afectai dar nici pe cei sănătos datorită iombalgiei;
- mersul* devine “salutator" bolnavul îşi înclină trunchiul spre
partea bolnavă şi execută o flexie exagerată a membrului inferior afectat
pe care evită să se sprijine cu fermitate. Mobilitatea activă este şi ea
modificată de cauzele aigice , în cazuri grave poate să apară sciatica
paralizantă. Lezarea rădăcinii Ls - Si determină paralizia muşchilor
flexori plantari ai piciorului, iar afectarea rădăcinii între L4 - Ls
ocazionează paralizia muşchilor flexori dorsali ai piciorului.
c) Tulburările de tonus muscular apar printr-un mecanism reflex
iniţiat de irigaţia fibrelor senzitive din rădăcinile dorsale. Ele se exprimă
prin contractura muşchilor paravertebraii din regiunea lombară şi
hipotonia muşchilor posteriori ai membrului inferior ; relieful fesei se
şterge , piica fesieră coboară, şanţul interfesier devine oblic , tensiunea

23
 J

ia paiparea iendoiuiui lui Ahiie (în poziţie ortostatică membrele

inferioare alăturate) diminua.
d) Modificările de reflexe constau în diminuarea sau abolirea
reflexului ahiiian şi rotulian prin lezarea rădăcinilor Ls - Si şi L.3-L.4.
e) Tulburările trofice şi vegetative ce se caracterizează prin atrofii
musculare , tulburări vasomotorii : cianoză , scăderea temperaturii
cutanate locaie , tulburări sfincteriene (micfluni imperioase,
incontinentă uşoară de urină) sunt mai rare.

2.D. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

- nevralgie crurală
- artritele sacroiliace
- aHrita coxofemurală

2. E. E V O L U Ţ I A

Lombosciatica îşi desfăşoară evoluţia în trei stadii:

- stadiul ! , de iritatie, se exprimă exclusiv prin acuze
dureroase
- stadiul II, de compresiune , adaugă 13 simptomeie algice ,
modificări ale pragului de sensibilitate şi modificări de reflexe.

24
 - stadiul !ll ; de întrerupere comportă semne de paralizie
atrofii musculare, tulburări sfincleriene care se instalează deodată cu
dispariţia durerilor.
Mai des ia 4 - 8 săptămâni, boala se opreşte în stadiui li
manifestările dureroase retrocedează‘şi pacienţii îşi reiau activitatea ,
recidivele rămânând însă frecvente.

2. F. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

Principiul terapeutic fundamentai este repaos la pat în decubit

dorsai, timp de mai multe ziie sau 'săptămâni . în primele ziie pot fi
prescrise medicamente antialgice (aspirină 800 mg) , decontracturante
musculare ce constituie bune adjuvante , în special diazepan (8-40 mg)
în doze fractionate. Pentru componenta infiamatorie se foloseşte
indometacină (75 mg/zi).
Ir. cazul unor dureri sau semne neurologice persistente sau în
cazul unor recăderi acute poate fi indicată administrarea de corticoizi
epiduraii. Intervenţia chirurgicală va fi avută în vedere decât în cazul
eşecului tratamentului medica! de lungă durată sau când semnele de
agravare au o apariţie brutaiă.
 SE IAU IN CONSIDERARE TREI CAZURI

CAZUL f
♦
Boinava D.E. în vârstă de 54 ani, pensionară , din mediui
urban, se internează în Dispensarul Policlinicii C.O.T.S. £ Hote! Oltenia”
din Băile Govora.
Din antecedente nu reţinem nimic patologic.Bolnava prezintă un
simptom dureros lombar care o îndreaptă spre cabinetul medical, in
urma consultaţiei i se recomandă internarea în secţia de Neurologie.
După 15 zile de tratament medicamentos, se externează cu diagnostic
de discartroză lombară. După şase luni durerile lombare revin, însă cu
intensitate mai mare, determinând-o să se prezinte pentru un nou
consult medicai.
In urma consultării i se pune diagnosticul de discopatie lombară
cu radiculalgie pe membru inferior drept dat de lezarea rădăcinilor Ls -
l_4, şi i se recomandă tratamentul balnear la Govora.
La examenul obiectiv vom constata :
- contraciura musculară paraveriebrală lombară
- uşoară scolioză dextro-convexă
- textul Schober = 3 cm ; Lasseque drept = 35s~'
- reflex rotulian absent
- F.M.S. - psoasiiiacul val. + 4
- cvadricepsul + 3
- gambierui anterior + 4
i se recomandă recuperare medicală şi
balneofizioterapie. Examenul paraclinic : probe biologice
N
Examenul radiologie de fată şi profil a evidenţiat pensarea spaţiului
intervertebrai L 3 - LA dispariţia iordozei fiziologice , scolioză. Obiectivele
,
 tratamentului recuperator vizează :
1) Suprimarea durerii
- repaos la pat
- tratament medicamentos (predninson, diazepan
ulcerotrat)
- tratamentul fizica! : galvanizare transversală lombară;
curent diadinamic : DF = 2 min, PS = 4 min. , PL = 2 min; ultrasunet.

2) Reechilibrarea S.N.V.
- posturi în cifoză de patru ori/zi
- relaxare generală - Jakobson
- căldură neutră iombară

3) Scăderea iritatei radicuiare

- tracţiuni
- posturi antalgice la libera alegere a pacientului

4) Scăderea contracturi)' musculaturii paraveriebrale

- tehnici F.N.P.

Pentru executarea procedurii de galvanizare transversală

lombară s-a procedat astfel :
Bolnava cu regiunea iombară descoperită a fost aşezată în
decubit ventral (cu o pernă sub abdomen). Compresele au fost aşezate
după o prealabilă umezire în apă caldă, de-o parte şi de aita a
coloanei vertebrale lombare , pe cea de pe partea dreaptă s-a aşezat
electrodul negativ. Deasupra electrozilor s-au aşezat săculeţ cu nisjp
pentru fixarea electrozilor. Se apasă pe butonul galvanizare. Se creşte
lent intensitatea până la valoarea prescrisă şi se fixează ceasul cu
durata de 15 minute. De preferat ca electrozii să aibă dimensiuni egale
pentru a crea un câmp de linii de forţă paralele.
După 15 zile de tratament, durerile au fost ameliorate, sindromul
vertebral obiectivizat prin scolioză şi contractură ameliorat. Sindromul
durai prezintă următorul aspect: testul Schober = 4,5 cm , Lasseque =
85° ; reflex roturisn absent; forţă musculară normală.
I se recomandă :
- profilaxia secundară a discopatiiior
- consult periodic
- cură balneară (Govora , Amara, Mangalia)

CAZUL li

Bolnava S.l. de profesie casnică, în vârstă de 81 de ani, din mediul

rural , se internează în Dispensarul Policlinicii C.O.T.S. “Hotel Oltenia”
din Băile Govora.
Bolnava prezintă un sindrom lombar dureros cu iradiere în fesa şi
membru! inferior stâng.
Debutul bolii se consemnează în iulie 1989 cu dureri lombare. Se
prezintă la medic, i se prescrie un tratament medicamentos în urma
căruia durerile cedează.
Bolnava ne descrie făptui că a avui mai multe acuze dureroase
pe care ie-a combătut singură prin administrarea unor medicamente
antiaigice şi antiinflamatorii.
După un efort mare boinava prezintă dureri puternice în regiunea
lombară şi în membrul inferior stâng care o determină să se prezinte la
un nou consult neurologic. Din secţia de Neurologie i se recomandă
prezentarea la comisia de recuperare.
La examenul obiectiv se constată :
 - moderată scolioză sinistro-convexă
- coniractură musculară pâravertebraiă
- extensie moderat limitată
- criestezii în teritoriul rădăcinii'Si pe fata posterioară a coapsei,
gambei şi fata plantară a piciorului.
- reflex ahiiian absent
- testul Schober = 3 cm ; Lasseque stâng = 40°
- forţă musculară păstrată .

Datele anamnezice împreună cu simptomeie clinice obiective ne

indică prezenta discopatiei lombare şl radiculaigle stângă dată de
Irigaţia rădăcinii Si.
Bolnava se prezintă în secţia noastră unde urmează un tratament
pentru următoarele obiective:
1) Suprimarea durerii prin :
- repaos la pat
tratament medicamentos (indometacină ulcerotrat, fosfobion,
vitamina Bs)
- tratament fizica! (ionizări cu xiiină, curent diadinamic, ultrasunet
0,2 - 0,4 m/V cm).
2) Reechilibrarea S.N.V. prin scăderea ionusuiui simpatic.

3) Scăderea iriiaiiei radicuiare - posturi antialgice ia libera

alegere a boinavuiui.

4) Relaxarea contracturi' musculare para vertebrale:

- căidură neutră în zona lombară
- tracţiuni
- tehnici F.N.P.

Pentru procedura ionizare cu xilină am însoţi bolnava în cabinetul-

de fizioterapie unde se execută procedurile electrice folosind curentul
galvanic. Am aşezat bolnava în decubit dorsal cu genunchii uşor flectaii
zona lombară şi plantară rămânând descoperite.
Se îmbibă cu xilină compresa în prealabil stoarsă. Se aplică în
regiunea lombară, deasupra se aşează electrodul pozitiv . Greutatea
corpului fixează electrodul şi compresa. Electrodul negativ, bifurcat se
aşează ca mai sus , dar pe regiunea plantară a membrelor inferioare.
Pentru asigurarea unui confort bun a! tegumentului cu compresa
pe -faţa dorsală a piciorului se aşează săculeţ cu nisip. Se apasă
comutatorul galvanizare, apoi se creşte lent intensitatea cu condiţia ca
produsul dintre i x t = 3 . Se fixează durata procedurii 20 minute. După
expirarea timpului se procedează în sens invers.
După 12 zile de tratament durerile s-au ameliorat muit , coloana
este în ax , testul Schober = 4,5 cm , Lasseque nesemnificativ; reflex
ahilian absent; forţă musculară normală.
 i se recomandă : evitarea eforturilor fizice mari cu profilaxia
secundară a discopatiilor, control medical periodic , cură balneară.

CAZUL 111

Bolnava V.F. de profesie economist, în vârstă de 45 de ani , din

mediu! urban, se internează în Dispensarul Policlinicii C.O.T.S. "Hotel
Oltenia11 din Băile Govora cu sindrom lombar dureros cu iradierea
membrului inferior drept
Primul simptom dureros l-a avut în octombrie 1992 în urma căruia
a fost internată în Secfia Medicală a Spitalului din Bălceşti.
Se externează cu diagnosticul de discartroză iombară. Datorită
unui nou puseu dureros se prezintă ia cabinefu! de neurologie care îi

recomandă^ prezentarea la comisia de recuperare. Aceasta îi

recomandă o cură balneară pentru ameliorarea acestei boii.
La examenul obiectiv am constatat :
- contractura musculară paravertebrală
- extensie limitată
- moderată scolioză sinistro-convexă
- testul Schober = 2,5 cm , Lasseque drept = 35° .
- F.M.S. = exfensorii propriului haiuce val. + 4
= gambieru! anteriori +3
= peronienii +4

31
 Dateie anamnezice împreună cu simptomeie clinice obiective ne
indică prezenta discopatiei lombare cu radiculaigie pe membrul inferior
drept date de lezarea rădăcinilor LA - Ls.
Tratamentul aplicat vizează următoarele obiective
1) Suprimarea durerii prin :
- repaos ia pat
- tratament medicamentos (aspirină, uicerotrai midocaim)
- tratament fizicai : ionizări cu ciorură de calciu ; ultrasunet
i . . . • ' ■ ■ ■ - " .
0,2 - 0,4 mw/cm ; soiiux ; curent diadinamic.

2) Reechilibrarea S.N.V. prin :

- postură în cifoză
- pat înclinat Trendeienburg
- căldură neutră în zona lombară
- uşoare mângâieri paravertebraie
- relaxare generală - metoda Jakobson

3) Scăderea iradiatei radiculare

4) Relaxarea contracturii musculare paravertebraie

- tehnici F.N.P.
- tracţiuni

Conform prescripţiei medicale procedura ionizare cu ciorură de

calciu a fost efectuată în Cabinetul de fizioterapie din secţia noastră.
Ciorură de calciu s-a aplicat pe compresa umezită şi stoarsă.
Aceasta s-a aplicat pe tegumentul bolnavei în regiunea lombară.
/-

Deasupra se aşeaza electrodul pozitiv şi peste acesta un cearceat.

Pentru a împiedica alunecarea electrodului, în iimpui tratamentului se
îbteaza compresa şi electrodul cu un săculeţ de nisip. Se apasă butonul
care indică galvanizare şi se creste lent intensitatea. Durata
fcatameniuîui este de 15 minute. ♦
Bolnava a efectuat 13 proceduri fizicaie. După 14 ziie de
tratament s-au înregistrat unele ameliorări aie simptomelor obiective :
durerile au cedai coloana este în ax, testul Schober = 4.5 cm , Lasseque
= 65° , forfă musculară iâ valorile normale.
I se recomandă : evitarea frigului , umezeiii. efortului fizic cu
solicitare mare a coloanei lombare.

33
 CONCLUZIILE PRIVIND TRATAMENTUL
CU CURENT GALVANIC ÎN NEVRALGIA
DE SCIATIC

1) Nevralgia de sciatic impune, indiferent de eiioiogie un

tratament complex şi aplicat precoce.

2} Prin efectele analgetice, hiperemiante biotrofice, aplicarea

curentului galvanic este pe deplin justificată în nevralgia de sciatic.

3} Efectul analgeiic cu scăderea excitabilităţii fibrelor nervoase

senzitive, cu scăderea pragului, dureros, aplicata curentului galvanic
face posibilă introducerea activă a kinetoterapiei.

4) Este o metodă netrumatizantă.

5) Abordează o gamă de stări dureroase.

8} Acest procedeu terapeutic păstrează totuşi un caracter

adjuvant alături de alte tratamente, putându-ie mări eficienta, prin
grăbirea ameliorării sau vindecării.
 BIBLIOGRAFIA
4-

1. tratat de neurologie volumul II - autor : Constantin

Arseni - Editura Medicală 1976
2. Neu roteau matolog ie - Traumatologie - autor : Constantin
Arseni - Editura Medicală 1978
3. Neurologie - autor: Emil Câmpeanu - Editura
Medicală 1981
4. Ghid de neurologie - autor : Ionel Cezar - Editura
Medicală 1985
5. Balneofizloterapie - autor : Ion Dincuiescu - Editura
Medicală
6. Neurologie - profesor: Constantin Popa - Editura
National 1997
7. Electroterapie - autor : Andrei Rădulescu - Editura
Medicală _. ^

35