CUPRINS

Pag.

ARGUMENT
5

Capitolul I. DATE GENERALE DE ANATOMIE 6

1.1. ANATOMIA NERVULUI MEDIAN 6

1.2 OASELE MÂINII SI MUSCHII MÂINII 7

1.3 BIOMECANICA MÂINII 10

1.4 BILANȚUL ARTICULAR 11

Capitolul II. NOTIUNI DESPRE BOALA 12

2.1 DEFINIȚIA SINDROMULUI DE CANAL CARPIAN 12

2.2 SIMTOMATOLOGIA SINDROMULUI DE CANAL CARPIAN 13

2.3 INVESȚIGAȚII PARACLINICE IN SINDROMUL DE CANAL CARPIAN 16
Capitolul III. TRATAMENTUL SINDROMULUI DE CANAL CARPIAN 19
3.1 PRINCIPII GENERALE DE RECUPERARE A NERVULUI MEDIAN 19
3.2 TRATAMENT DE RECUPERARE 19
Capitolul IV 20

4.1:CAZUL 1 20
4.3:CAZUL 2 22
CONCLUZII
30

BIBLIOGRAFIE
31

ANEXE
 MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
LICEUL TEHNOLOGIC BĂILE GOVORA

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL DE

BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CURSURI DE ZI

PROIECT DE ABSOLVIRE

SINDROMUL DE TUNEL CARPIAN

COORDONATOR: DR COSTINEA RAZVAN

 ABSOLVENT:DABU MUTU CLAUDIA

2019

ARGUMENT
Lucrarea de față este o prezentare a sindromului de tunel carpian ca afecțiune tot mai
răspândită mai ales în țările dezvoltate ale lumii, în scopul sublinierii celor mai bune metode de
atenuare a simptomelor sau de vindecare a bolii, dar și de prevenire, prin prisma cauzelor
apariției sale.
Lucrarea este structurată pe patru capitole plus partea de anexe, trei dintre capitole și
anexele fiind strict legate de tema lucrării, iar cel de al patrulea capitol referindu-se la norme
privind securitatea și sănătatea în muncă a balneofiziokinetoterapeutului și la cele de prevenire și
stingere a incendiilor în baza de tratament balneofiziokinetoterapeutic.
Dintre cele trei capitole, primele două cuprind elemente de anatomia mâinii, mecanismele
producerii sindromului de tunel carpian, metode de diagnosticare și de tratament (medicamentos,
fiziokinetoterapeutic, metode alternative, tratament chirurgical, posibilele complicații ale unora dintre
acestea), precum și de prevenire a sindromului de tunel carpian. În cel de al treilea capitol sunt
prezentate două cazuri de sindrom de tunel carpian, dintre care unul cu rezultate favorabile la
tratamentul medical și fizical-kinetic, iar celălalt, bilateral, cu rezultate sub cele scontate, în urma
tratamentului, fiind necesare alte investigații (EMG), în funție de evoluția simptomelor. Cele două
studii de caz confirmă ideea că fiecare organism uman are propriile date generale, iar fiecare
afecțiune, inclusiv sindromul de tunel carpian, trebuie privită și abordată în contextul acelor date de
ansamblu; ambii pacienți au diabet ( nu în formă severă), ambii - cu vârsta peste 60 de ani, din
mediul rural, cu gospodărie în care este necesară munca fizică, primul, bărbat, cu o meserie
(constructor zidar) care i-a solicitat brațele, avand sindrom de tunel carpian la o singură mână,
celălalt, femeie, cu activitate profesională în laborator, având sindrom de tunel carpian bilateral.
Anexele 1-6 prezintă imagini relativ la anatomia mâini, cu accent pe nervul median și
teritoriul senzitiv al acestuia, tunelul carpian și zona durerii date de sindromul de tunel capian,
precum și punctul Pericard 6, important în acupresură ca metodă alternativă de ameliorare a
simptomelor și combatere a disconfortului la nivelul mâinii. Anexele 7-9, care sunt legate de
partea din lucrare destinată măsurilor de prevenire a acestui sindrom, prezintă mouse-ul
ergonomic (vertical) și tastatura ergonomică, cunoscut fiind faptul că activitatea la calculator, în
cazul în care nu este alternată cu pauze periodice și exerciții de relaxare, duce la sindrom de tunel
carpian în 45% dintre cazuri, conform unor statistici.
Există o varietate de metode de tratament pentru sindromul de tunel carpian, însă fiecare
dintre ele corespunde unui anume stadiu al bolii, iar metoda chirurgicală, aplicată în formele
grave, este singura soluție de vindecare.
Balneofiziokinetoterapia are un rol atât în prevenirea acestei boli, cât și în ameliorarea
simptomelor ei, cu rezultate bune mai ales când terapia, repezentată prin baie galvanică, ionizare,
masaj terapeutic, stimulare nervoasă electrică transcutanată (TENS), curenți interferențiali, laser,
ultrasunet, unde scurte, este aplicată la timp, cu periodicitatea necesară, în funție de gradul de
solicitare a mâinii și de stadiul bolii. Un exemplu, în acest sens, este pacientul din primul studiu de
caz, care, revenind nu după 6 luni, ci după un an, în secția de Reumatologie și Fiziokinetoterapie, s-a
prezentat cu acroparestezii în degetele I-III la ambele mâini, nu doar la cea pentru care fusese tratat
în urmă cu un an.
Așa cum se obișnuiește să se spună, „este mai ușor să previi decât să vindeci”, deși
prevenirea în sine nu poate fi făcută decât printr-o bună informare și educare a populației în acest
sens. “Sănătatea nu este numai o problemă individuală, ci privește întreaga societate. Sănătatea
nu este totul, dar, fără sănătate, totul este nimic “ (Schopenhauer). Sindromul de tunel carpian
apare din cauze ce țin atât de natura muncii desfășurate la serviciu, cât și de modul de
desfășurare a activităților din timpul liber. Ergonomia locului de muncă și un mod de viață
sănătos oferă condiții de înlăturare a cauzelor apariției sindromului de tunel carpian.
 CAPITOLUL I
 1.1 ANATOMIA NERVULUI MEDIAN
Nervul median este un nerv voluminos al plexului brahial si conține fibre C5-T1.Coboară pe fața
anterioară a muschiului subscapular si se asează la nivelul bratului medial de mușchii brahiali si
biceps brahial impreuna cu vasele brahiale. La nivelul brațului nu formează nici o ramură si nu
inervează nici o structură.
Se strecoară printre originile muschiului rotund pronator si apoi pe sub arcadă de origine a
muschiului flexor superficial al degetelor. In partea distală a antebratului devine mai superficial
si trece pe sub retinacului flexorilor, prin canalul carpian. La nivelul antebratului, in portiunea
proximală, da ramuri pentru muschii rotund pronator, flexor radial al carpului, lung palmar si
flexor superficial al degetelor.
Apoi formează o ramura pur motorie, nervul interosos anterior, care inervează mușchiul flexor
profund al degetelor 2 si 3, flexor lung al policelui si patrat pronator. Proximal de retinacului
flexorilor da ramură palmară care inervează pielea eminentei tenare si a palmei. La nivelul
palmei, inerveaza primii doi lumbricali si prin ramura tenara muschii abductor scurt al policelui,
capul superficial al flexorului scurt al policelui si opozantul policelui.
Nervii digitali palmari comuni, in numar de trei, se gasesc in primele trei spatii interosoase si se
impart in nervii digitali proprii (cate doi pentru fiecare spatiu) care inerveaza cutanat fata
anterioara a degetelor I-III si jumatatea laterala a degetului IV.
In traumatisme, nervul median poate fi lezat oriunde pe traiectul sau. Leziunile mai frecvente de
incarcerare a nervului pot fi:
 la nivelul ligamentului Struther (structura anatomica rara ce reprezinta o banda de
tesut conjunctiv care face legatura intre diafiza humerusului si epicondilul medial)
care poate comprima nervul median inainte de a da prima ramura (pentru muschiul
rotund pronator)
 la nivelul mușchiului rotund pronator, între capetele acestuia
 la nivelul canalului carpian, determînand cea mai frecventa neuropatie de
încarcerare, sindromul de canal carpian.
Nervul interosos anterior este frecvent afectat in plexita brahială.
Electromiografia evidentiaza neuropatia de median, tipul acesteia (axonala sau demielinizanta) si
de cele mai multe ori poate localiza leziunea pe traiectul nervului.

1.2 OASELE MÂINII SI MUȘCHII MÂINII

Sunt formate din 27 de oase dispuse in trei grupe:

-carpul
-metacarpul
-oasele degetelor

CARPUL
Este format din opt oase dispuse pe doua rânduri; în primul rând sau proximal si începand de la
police in directia degetului mic se gasesc patru oase: scafoidul, semilunarul, piramidalul,
pisiformalul; în al doilea rând sau distal sa gasesc in acceași ordine alte patru oase: trapezul,
trapezoidul, capitatul si osul cu cîrlig. Toate aceste oase au o forma aproape cubica , fiecare are o
fața superioara una inferioara o fața anterioara si una dorsala si o fața laterala si una medială.

SCAFOIDUL
Este cel mai lateral os al randului întâi, a fost comparat cu o luntre din cauza concavițatii pe
care o prezinta.Scafoidul mai prezinta pe fata lui palmara TUBERCULUL SCAFOIDULUI.
Scafoidul se articuleaza in sus cu radiusul, în jos cu trapezul si trapezoidul, median cu
semilunarul si cu osul capitat.

Scafoidul se poate palpa pe fata anterioara anteromedial fata de procesul stiloidian al radiusului
deasupra regiunii tenare(mana fiind in extensiune)

SEMILUNARUL
Își datoreaza numele formei sale. El se articuleaza in sus cu radiusul in jos cu osul capitat si osul
cîrlig lateral cu scafoidul si medial cu piramidalul.
PIRAMIDALUL
Își datoreste numele de la forma sa. El se articuleaza in sus cu capul ulnei (prin intermediul unui
disc articular) in jos cu osul cu cîrlig, lateral cu semilunarlul. Fata laterala a osului prezinta o
fetisoara articulara pentru pisiform.
Piramidalul poate fi palpat pe partea dorsala sub procesul stiloidian al ulnei.

PISIFORMUL
Este un os lenticular situat inaintea piramidalului cu care se articuleaza. Se palpeaza usor pe fata
anterioara, deasupra regiunii hipotenare.

TRAPEZUL

Este primul os din randul al doilea. Fta lui anterioara prezinta un sant si TUBERCULUL
TRAPEZIULUI. Trapezul se articuleaza in sus cu scafoidul . Fata lui inferioara are forma de șa
si se articuleaza cu metacarpianul 1; forma de șa imprima anumite caracteristici mișcarilor
metacarpianului 1 si policelui. Trapezul se articuleaza medial cu trapezoidul si cu metacarpianul
2.

Osul se palpeaza in fundul yabacherii anatomice.

TRAPEZOIDUL

Este foarte neregulat. El se articuleaza in sus cu scafoidul si in jos cu metacarpianul 2, lateral cu

trapezul si mediașl cu osul capitat.

OSUL CAPITAT

Este cel mai voluminos os al carpului, porezentand un cap un col si un corp. El se articuleaza in
sus cu semilunarul , in jos cu metacarpienbii 2,3.4, lateral cu scafoidulsi trapezoidul, medial cu
osul cu cîrlig.

OSUL CU CÂRLIG

Are forma unei piramide de pe a carei fata palmara pleaca un cîrlig. El se articuleaza in sus cu
semilunarul in jos cu metacarpienii 4 si 5, medial cu piramidalul, latral cu osul capitat.
Cîrliguil osului se poate palpa cu oarecare dificultate sub pisiform.

CARPUL

Privit in totalitatea lui prezinta doua fete:

-dorsala, acoperita de muachii extensori ai mainii si degetelorsi
- anterioara sau palmara , concava, care formeaza ȘANTULCARPULUI.
Prin santulcarpupui trec tendoanele muschilor flexori ai mainii si ai degetelor
 Santul carpian este marginit de doua eminente formate astfel:
-cea laterala de tuberculul scafoidului si tuberculul trapeziului
-iar cea mediala de pisiform si de cîrligul osului cîrlig.
Pe viu acest șanț este transformat într-un canal de catre ligamente.

METACARPUL

Constituie scheletul palmei si dosul mainii ; este format din cinci oase metacarpice.Metacarpienii
se pot explora usor, mai ales pe fata lor dorsala. Metacarpienii sunt oase lungi si perechi, prezinta
un corp si un cap.

1.CORPUL: este prismatic, triunghiular, si prezinta o fata dorsala o fata laterala si o fata
mediala.
2.BAZA: este voluminoasa si se articuleaza cu oasele carpului si cu metacarpienii
invecinati.
3. CAPUL: rotunjit se articuleaza cu falanga proximala.

OASELE DEGETELOR
Degetele sunt in numar de cinci ,fiecare deget are cate un nume: police, indice, mediu, inelar,
mic.

Oasele care formeaza degetele se numesc falange, se gasesc in total 14 falange deoarece fiecare
deget are trei inafara de police care are doua. Falangele se pot explora cu usurinta.

MUȘCHII MÂINII

Desi cel mai mic segment al membrului superior, mana poseda un aparat muscular complex, in
raport cu muscarile fine pe care le executa. Cei 19 muschi ai palmei sunt grupati in trei regiuni: o
regiune laterala numita eminenta tenara care cuprinde degetul mare, oregiune mediala numita
eminenta hipotenara care cuprinde degetul mic si o regiune mijlocie cu muschiiinterososi si
lombricali.

MUȘCHII EMINENȚEI TENARE

Sunt in numar de patru pe trei planuri: planul intai format din muschiul scurt aductor al policelui,
planui doi este format din muschii opozant al policelui si scurt flexor al policelui , planul trei este
format din muschiuladductor al policelui.
 MUȘCHII EMINENȚEI HIPOTENARE
Sunt in numar de patru si dispusi tot pe trei planuri : primul plan continemuschiul palmar scurt,
planul al doilea contine flexorul scurt al degetului mic si adductorul degetului mic , planul al
treilea continemuschiul opozantul degetului mic.

MUȘCHII REGIUNII PALMARE MIJLOCII

Regiunea este formata de tendoanele muschilor flexori, lombricali si interososi.
1. MUSCHII LOBRICALI:innumar de patru sunt anexati tendoanelor flexorului
profund al degetelor si situati pe acelasi plan cu ele, se numeroteaza de la police spre
degetul mic.
2. MUSCHII INTEROSOSI: completeaza spatiile dintre metacarpiene si dupasituatia
lor sunt de doua feluri :palmari si dorsali. Studiul lor se face in raport cu axul mainii ,
ax ce trece prin mijlocul articulatieiradiocarpiene si prin degetul mijlociu.

1.3 BIOMECANICA ARTICULAȚIEI MÂINII

Mâna este segmentul terminal al membrului superior capabil sa realizeze o gama largă de
mișcari. Ea este adaptată pentru mișcari de apucat și strans, dar are posibilitatea altor miscari de
impingere, lovire, si sustinere a unor greutati.

Complexul osteoarticular carpian este astfel alcatuitincat sa permita efectuarea miscarilor de

flexiune-extensiune, adductie-abductie si circumductie. Miscarilearticulatiilormainii se produc
simultan: atat in articulatiaradiocarpiana cat si in cea mediocarpiana. Toate aceste miscari se
realizeaza printr-o deplasare “in etaj” a segmentelor regiunii; al doilea randcarpian(distal) se
deplaseaza pe primul(proximal), iar acesta aluneca pe antebrat

Deoarece primul rand carpian se gaseste intre cele doua suprafete articulare reprezentate de-al
doilea rand carpian in partea inferioara si de antebrat, in partea superioara el a fost comparat ca
rol mecanic cu un adevarat menisc.
 Biomecanica policeului.
Spre deosebire de ultimele patru degete, care au posibilitati mai reduse de miscare, policele poate
executa miscari mai ample si variate.
Miscarilepolicelui astfel intelese se produc imprejurul a doua axe: unul anteroposterior care trece
prin baza metacarpianului si altul radioulnar ce trece prin trapez.
Opozitia rezulta din combinarea a trei miscari:
1) o miscare unghiulara, prin care varfulpolicelui descrie un arc de 120°, intre punctul cel
mai indepartat de axul longitudinal al mainii si un punct care depaseste in directie
mediala aceasta axa;
2) o miscare concomitenta de rotatie de 90° a policelui in jurul axei lui longitudinale;
3) o miscare de flexiune a ultimei falange pe prima si a acesteia pe metacarpian.
Miscarea de opozitie se realizeaza prin contractia unui mare numar de muschi.

1.4 BILANTUL ARTICULAR SI MUSCULAR AL MAINII

MISCARILE MAINII
Flexia-extensia Flexia este miscarea prin care palma se apropie de fata anterioara a antebratului.
Extensia este miscarea prin care dosul mainii se apropie de fata posterioara a antebratului. In flexie,
primul rand carpian se inclina pe oasele antebratului.

Axul miscarii trece prin osul semilunar. Al doilea rand carpian se misca pe primul. Miscarea se
executa imprejurul unui ax transversal care trece prin osul capitat. Flexia are loc in cea mai mare
masura in articulatiaradiocarpiana, pe cand extensia in cea mediocarpiana.

Limitarea miscarilor este facuta de ligamentele palmare si dorsale si, in special, de tendoanele
muschilor flexori si extensori ai degetelor.
Adductia-abductia. Abductia sau inclinarea ulnara este miscarea prin care marginea ulnara a mainii
se inclina catre marginea respectiva a antebratului. Mecanismul acestor miscari este de o mare
complexitate si inca nu pe deplin elucidat.

Aceste miscari se executa imprejurul unui ax anteroposterior care trece prin centrul osului
capitat. Celelalte oase carpiene basculeaza in jurul acestui centru.

Astfel, in miscarea de abductie, randulproximal al carpului se inclina spre interior in asa fel incat
scafoidul ajunge la mijlocul suprafetei radiale, iar semilunarul trece sub ulna. Limitarea abductiei
se face de catre ligamentele laterale.
Miscarile de adductie-abductie sunt insotite de miscari accesorii de flexiune-extensiune, care se
produc in jurul unui ax transversal ce trece prin centrul osului capitat. In abductie, randul proximalal
carpului se deplaseazainainte(flexiune), pe cand in adductie, miscarea este inversa; randulproximal se
deplaseazainapoi(extensiune).

Miscarile de adductie-abductie sunt insotite de miscari foarte reduse de rotatie in jurul unui ax
longitudinal, astfel ca inclinarea radiala atrage cu sine o usoarapronatie, iar cea ulnara o
usoarasupinatie.
Miscarea de circumductie.Rezulta in urma unei executari succesive a miscarilor de flexiune
abductie, extensiune, adductie sau invers. Aceasta miscare nu produce un cerc perfect, ci o elipsa.

Rotatia mainii este imposibila in articulatiile mainii; ea se face prin pronatie, supinatie, in
articulatiile radioulnare.
Miscari de flexie si extensiune a degetelor.Ele se executa imprejurul unui ax radio-ulnar care trece
prin capul metacarpienelor. In flexiune, prima falanga se inclina pe palma mainii ca in inchiderea
pumnului, iar in extensiune ea se departeaza de aceasta.

Aceste miscari se produc fie simultan, fie izolat in cele trei articulatii ale degetelor.
2)Extensia degetelor este produsa prin actiuneamuschiului extensor al degetelor.
2)Inclinarea laterala.Prin aceasta miscare, falanga poate fi dusa in sens ulnar(adductie) sau
radial(abductie) in jurul unui ax dorso-palmar ce trece prin capul metacarpienilor. Aceasta miscare de
inclinare marginala este posibila numai cu degetele in extensie.
3)Circumductia. Rezulta din executarea succesiva a miscarilor descrise anterior: flexie, inclinare
ulnara, extensie, inclinare radiala sau invers.

CAPITOLUL II

NOTIUNI DESPRE BOALA

3. DEFINIȚIA SINDROMULUI DE TUNEL CARPIAN

Tunelul carpian este o regiune intre incheietura pumnului si palma delimitata de oasele carpiene si
ligamentul carpian. Prin acest canal trec tendoanele unor muschi si nervul median, ce conduce
senzatiile de la primele 3 - 4 degete (deget mare, aratator, mijlociu si partial, inelar) si coordoneaza
contractia unor muschi ai palmei.
CAUZA:
Suferinta nervului carpian poate fi determinata de inflamatia tendoanelor invecinate sau a
articulatiei pumnului, de formatiuni diverse (lipoame, neurofibroame). De asemenea, sindromul
de canal carpian este frecvent asociat altor afectiuni: diabet zaharat, hipotiroidism, boala renala,
poliartrita reumatoida.
Nervul median este comprimat la nivelul articulatiei pumnului . Comprimarea nervului median
se manifesta prin diferite simptome in aria de sensibilitate a acestui nerv .
Sarcina reprezinta o situatie speciala. In timpul sarcinii, viitoarea mamica poate trai si neplacuta
senzatie a mainilor amortite dureroase, insa vestea buna este ca drama se va incheia, de obicei,
dupa nastere.
Deseori consideram ca afectiunea este idiopatica, nu gasim o cauza medicala. Nu trebuie ignorati
factorii profesionali : miscari repetitive cu mainile, mentinerea prelunigita a unor posturi cu
mana pe mouse, sprijinind incheietura pumnului pe o suprafata dura, de exemplu.
Sindromul de canal carpian - diagnostic
Diagnosticul sindromului de tunel carpian se afirma clinic, pe baza acuzelor de furnicaturi si
amorteala in degete, asociind durere a mainii ce poate urca pana la cot sau umar.
Suferinta apare deseori noaptea, iar persoana afectata descrie anumite gesturi ce calmeaza
durerea. De asemenea, simptomele pot fi generate de anumite manevre / teste.
Este importanta diferentierea de compresiunea nervului median deasupra incheieturii pumnului
sau de afectarea radacinilor nervoase cervicale ori a plexului brahial.
Electromiografia este tehnica neurofiziologica ce permite diferentierea fata de alte afectari
nervoase, confirma sediul leziunii si ajuta la stabilirea severitatii acesteia, ghidand indicatia de
decompresiune chirurgicala.

Sindromui de tunel carpian - tratament

In functie de severitatea afectarii, medicamentele antiinflamatoare si purtarea unei atele / orteze

pe perioada noptii poate fi suficienta.
În alte cazuri, poate fi necesara administrarea de antiinflamatoare in tunelul carpian. Atunci cand
aceste masuri nu sunt suficiente, se recurge la chirurgie pentru decompresia nervului median.

4. SIMPTOMATOLOGIA SINDROMULUI DE TUNEL CARPIAN

La majoritatea pacienţilor, sindromul de tunel carpian se agravează de-a lungul timpului, deci
diagnosticarea şi tratamentul precoce sunt importante. La început, simptomele pot fi ameliorate prin
măsuri simple, cum ar fi purtarea unei orteze de pumn sau evitarea anumitor activităţi.
Dacă presiunea asupra nervului median continuă, aceasta poate duce la afectarea nervului şi
agravarea simptomelor. Pentru a preveni deteriorarea permanentă, poate fi recomandată intervenţia
chirurgicală cu scopul de a scădea presiunea asupra nervului median.
Canalul carpian este un pasaj îngust la încheietura mâinii, de aproximativ un centimetru lăţime.
Podeaua şi părţile laterale ale tunelului sunt formate din oasele de la încheietura mâinii, numite oase
carpiene.Acoperişul tunelului este o bandă puternică de ţesut conjunctiv numit ligament transvers.
Deoarece aceste limite sunt foarte rigide, tunelul carpian are o capacitate mică sau de a-şi mări
dimensiunea.

Nervul median este unul dintre principalii nervi din mână. Acesta provine ca un grup de rădăcini
nervoase cu punct de plecare de la nivelul coloanei cervicale. Aceste rădăcini vin împreună pentru a
forma un singur nerv în braţ.Nervul median coboară pe braţ şi antebraţ, trece prin tunelul carpian de
la încheietura mâinii, intră la nivelul mâinii şi este responsabil de sensibilitatea degetului mare şi
arătător, mijlociu şi inelar.De asemenea, nervul controlează muşchii din jurul degetului mare.

Cele nouă tendoane care îndoaie degetele trec prin tunelul carpian. Aceste tendoane sunt denumite
tendoane flexor.
Cauzele aparitiei sindromului de canal carpian:
Cele mai multe situaţii de sindrom de tunel carpian, sunt cauzate de o combinaţie de factori.
Studiile arată că femeile şi persoanele în vârstă au o probabilitate mai mare de a dezvolta această
afecţiune.
Factorii de risc pentru sindromul de canal carpian includ:
 Ereditatea;
 Tunelul carpian poate fi mai mic la unii oameni sau pot exista diferenţe anatomice
care micşorează spaţiu pentru nerv;
 Utilizarea repetată a mâinii: repetarea aceloraşi mişcări şi activităţi ale mâinii şi
încheieturii mâinii, pe o perioadă îndelungată de timp, poate inflama tendoanele din
încheietură, provocând umflarea, care pune presiune asupra nervului;
 Poziţia mâinii şi a încheieturii mâinii: efectuarea unor activităţi care implică o
flexiune sau o extensie extremă a mâinii şi încheieturii mâinii pentru o perioadă
prelungită de timp poate creşte presiunea asupra nervului;
 Sarcina: modificările hormonale în timpul sarcinii pot determina inflamarea
tendoanelor;
 Condiţiile de sănătate: diabetul, artrita reumatoidă şi dezechilibrul glandei tiroide
sunt condiţii care sunt asociate cu sindromul de tunel carpian.

Simptomele sindromului de tunel carpian

In functie de stadiul bolii, pacienti cu sindrom de tunel carpian pot sa resimta furnicaturi,
intepaturi, amorteli si in final, durere.

SIMPTOME GENERALE
 furnicaturi, parestezii, tremuraturi fine
 crampe, intepaturi
 arsuri
  amorteala partiala sau totala, lipsa sensibilitatii la pipaire
 racirea degetelor si/ sau a palmei
 durere diurna si/ sau amplificata in timpul noptii

DUREREA:
Simptomul de durere poate fi scazut la inceput, insa ulterior, o data cu avansarea bolii, acesta
poate sa devina din ce in ce mai acut, cu iradiere din zona cotului sau chiar a umarului pana la
buricele degetelor. In stadii avansate, durerea se amplifica mai ales noaptea.
Sindromul de tunel carpian afecteaza mai des femeile decat barbatii, dupa varsta de 40 de ani, iar
cauzele sunt de cele mai multe ori necunoscute.
TIPURI
In functie de localizare exista doua tipuri de sindrom carpian:
1. unilateral(la o singura mana)
2. bilateral(la ambele maini).
Unilateral(la o singura mana)
Sindromul de canal carpian unilateral debuteaza de obicei la mana solicitata mai des, simptomele
initiale fiind de amorteala a degetelor.
Ulterior, durerea incepe sa isi faca simtita prezenta, iar in final aceasta se intensifica si devine
insuportabila mai ales in timpul noptii.
In timpul zilei, de cele mai multe ori, pacientii pot avea senzatii de imobilitate si durere, insa
acestea se pot ameliora prin miscari repetate de flexie si extensie a degetelor.
Daca sindromul de canal carpian unilateral nu a aparut ca urmare a profesiei pacientului sau a
unui traumatism repetat, respectiv daca activitatea acestuia nu presupune folosirea excesiva a
unei singure maini sau mana nu a suferit luxatii in trecut, exista probabilitatea ca afectiunea sa
apara si la cealalta mana (STC bilateral)

Bilateral(la ambele maini)

Sindromul de tunel carpian bilateral afecteaza ambele maini, insa de cele mai multe ori mana
dominanta este cea care sufera prima. In principal, afectarea bilaterala poate aparea ca urmare a
unor boli precum reumatismul si diabetul sau a unor probleme legate de tiroida sau sarcina.

Tratamentul non-chirurgical
Dacă este diagnosticat şi tratat devreme, simptomele sindromului de tunel carpian pot fi
ameliorate fără intervenţie chirurgicală. Dacă diagnosticul este incert sau simptomele sunt
uşoare, medicul va recomanda mai întâi tratament de recuperare.
Tratamentele non-chirurgicale includ:
 Purtarea unei orteze în timpul nopţii vă va împiedica să vă îndoiţi încheietura mâinii
în timpul somnului. Menţinerea încheieturii mâinii într-o poziţie dreaptă sau neutră
reduce presiunea asupra nervului din tunelul carpian;
 Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, pot ajuta la ameliorarea durerii şi a
inflamaţiei;
 Schimbări de activitate;
 Exerciţii medicale. Unii pacienţi pot beneficia de exerciţii care ajută mişcarea
nervului median la nivelul tunelului carpian. Exerciţii specifice pot fi recomandate
de medic sau de kinetoterapeut;
 Injecţii cu steroizi. Corticosteroidul (cortizonul) este un agent puternic antiinflamator
care poate fi injectat în tunelul carpian. Deşi aceste injecţii uşurează adesea
simptomele dureroase sau ajută la calmarea unei apariţii a simptomelor, efectul lor
este uneori doar temporar. O injecţie cu cortizon poate ajuta la diagnosticarea
sindromului de tunel carpian.

Tratamentul chirurgical
Dacă tratamentul non-chirurgical nu scuteşte simptomele după o perioadă de timp, medicul poate
recomanda intervenţia chirurgicală.
Decizia de a avea o intervenţie chirurgicală se bazează pe severitatea simptomelor - câtă durere
şi amorţeală aveţi în mână. În cazurile de lungă durată cu amorţeală constantă şi risipirea
musculaturii degetelor, chirurgia poate fi recomandată pentru a preveni deteriorarea ireversibilă.

5. INVESTIGATII PARACLINICE IN DIAGNOSTICUL

SINDROMULUI DE TUNELCARPIAN .
Sindromul de tunel carpian (STC) reprezinta una dintre cele mai frecvente neuropatii de incarcerare
intâlnite in patologie.Consta din compresia nervului median la nivelul incheieturii mainii, in spatiul
delimitat de cele doua oase ale antebratului – lateral, retinaculul flexorilor (sau ligamentul transvers
al carpului) – anterior, spatiu denumit canal sau tunel carpian.
Prin acest canal trec nervul median impreuna cu tendoanele muschilor flexori ai degetelor. In
acest spatiu, nervul median este foarte vulnerabil la compresie, determinand o simptomatologie
relativ specifica.
Din punct de vedere epidemiologic, boala este de circa 3 ori mai frecventa la femei decat la
barbati
Există o serie de afecţiuni care se pot asocia cu sindrom de canal carpian: artrita reumatoidă,
acromegalia, guta, mielomul multiplu, diabetul zaharat, diverse tumori, adenopatii,traumatisme ale
antebratului si mainii sau anomalii anatomice.

Cele mai frecvente cauze ale sindromului de tunel carpian sunt prezentate in:
A. Cauze STC cronic:
– artrita reumatoida
-ganglion
– exostoza, osteofit
Spatiu redus in canalul – modificari degenerative dupa o fractura veche
carpian – tof gutos, lipom
– anomalie vasculara
– anomalie muschi/tendon
– stenoza congenitala de tunel
– Diabet zaharat
– Neuropatie ereditara cu
Susceptibilitate crescuta a
susceptibilitate la pareze prin
nervilor la compresie
presiune
– Alte polineuropatii

Alte conditii asociate

B. Cauze STC acut

Simptomatologia se instaleaza insidios, debutand cu parestezii,furnicaturi la nivelul fetei palmare a

degetelor I – III si in jumatatea laterala a degetului IV, aceasta fiind, de altfel, distributia inervatiei
senzitive a nervului median. Cu timpul, paresteziile devin dureroase, persistente, initial mai
accentuate noaptea, intrerupand somnul. Caracteristic este faptul ca senzatiile de furnicaturi si arsuri
in mana si degete se amelioreaza sau dispar la scuturarea mainii.
Manifestarile cele mai frecvente constau în tulburări de sensibilitate la nivelul primelor trei
degete și durere la nivelul pumnului si antebratului urmata de slabiciunea musculaturii mainii. În
fazele avansate afecțiunea evolueaza pana la atrofia musculaturii tenariene.
Ulterior, simptomele sindromului de tunel carpian devin mai persistente, apoi permanente, pacientul
sesizeaza ca nu mai simte bine obiectele palpate sau apucate in mana respectiva. Durerile se pot
extinde si proximal, la nivelul antebratului si al bratului; cu timpul, se adauga si semne de afectare a
componentei motorii a nervului median; apare o atrofie a musculaturii eminentei tenare, respectiv a
muschilor abductor scurt al policelui si a opozantului policelui. Uneori, aceasta atrofie devine
extrema, cu disparitia propriu-zisa a musculaturii eminentei tenare si se poate palpa foarte usor
metacarpianul I.
La examinarea clinica, se observa o hipoestezie in teritoriul nervului median(degetele I-III si
jumatatea medial a degetului IV, care se poate testa foarte usor, in comparatie cu teritoriul senzitiv al
nervului ulnar (fata palmara deget V + jumatatea laterala a degetului IV). Motor, se observa
amiotrofie si scaderea fortei musculare in abductorul scurt al policelui si in opozantul policelui.
Pentru confirmarea diagnosticului sunt necesare explorari electrofiziologice cum ar fi
electromiografia si timpul de conducere nervoasa.
Ultrasonografia este o metodă eficientă de studiu a morfologiei canalului și nervului comprimat
la diferite stadii ale afecțiunii și în determinare a cauzei de compresie la pacienții cu sindrom de
canal. Indicele sonografic al nervului median la nivelul carpului este mai sensibil în determinarea
gradului de compresie a nervului în sindromul de canal.
 CAPITOLUL III

TRATAMENTUL SINDROMULUI DE CANAL CARPIAN

3.1 TRATAMENT DE RECUPERARE
Tratament:
 îndepartarea cauzei producatoare;
 recuperarea deficitului motor.
 prevenirea si corectarea deviatiilor: prevenirea hiper extensie MCF si lasand libera
flexia, mentinerea policelui in AD prin atele fixe, orteze dinamice
 prevenirea instalarii redorilor articulare la MCF si IF IV si V : miscari pasive,
autopasive si active cu orteza
 mentinerea fortei si kineticii membrului superior: ex izometrice, utilizarea mainii in
gestica
 reeducarea musculaturii paralizate
 refacerea abilitatii mainii
 refacerea sensibilitatii

3.2 PRINCIPII GENERALE DE RECUPERARE A NERVULUI MEDIAN

Principiul de baza in recuperarea paraliziilor mainii este precocitatea si perseverenta aplicarii
recuperarii. Chiar in cazul in care neurorafia(sau alta investigatie operatorie) se impune, nu se va
astepta executarea investigatiei pentru inceperea recuperarii. Indiferent de momentul cand se
hotaraste investigatia recuperarea va incepe imdeiat ce diagnosticul de paralizie a fost pus.
Multi chirurgi amana operatia pana cand se prezinta in conditii anatomofunctionale cat mai bine
si anume : miscari pasive complete in toate articulatiile , cat mai reduse aderente de tendon,
pielea indemna, supla.
 CAPITOLUL IV

Caz clinic 1
Pacienta M.S. de 75 de ani, domiciliată în Ramnicu Vâlcea, pensionară, a fost internată pentru
recuperare în secția de Recuperare a Spitalului Județean Nr.2, cu diagnosticul sindrom de canal
carpian bilateral.
Antecedente:
-heredocolaterale: fără importanță;
-personale fiziologice: hipotiroidie din 2010 (in tratament cu Euthyrox 100 microgr/zi); HTA st II
Istoricul bolii:
De aproximativ un an prezinta un sindrom algoparestezic în teritoriul nervului median bilateral
drept>stâng, cu evolutie progresiva.De 3 luni prezinta dureri nocturne sub forma de „arsura”, cu
redoare și impotență funcțională la nivelul degetelor I-III mâna dreapta si (mai putin)stânga. Face
examen EMG care pune diagnosticul de sindrom de canal carpian bilateral si suspecteaza o
decompensare tiroidiana...
Examenul clinic:
Greutate: 78 kg; Talia: 168 cm;
Tegumente: normal colorate; edeme gambiere fara semnul godeului
Stare de nutriție: supraponderală
Aparat respirator: normal;
Aparat cardiovascular: T.A clinostatism 150/90 mmHg; Puls: 75/min;
Sistem urinar: micțiuni fiziologice;
Sistem nervos: răspunsul la stimuli este prezent.
Evaluarea preterapeutică:
1) Parestezii în teritoriul nervului median cu semnul Tinel și Phalen prezente.
Deficit senzitiv (tactil si termic) in degetele I-III bilateral.
Deficit motor pentru opozantul policelui drept (FM 3) si flexorii degetelor II si III (FM +3) cu
deficit de prehensiune pentru pensa police-index si digito-palmara.
Examene de laborator:
-VSH: 12 mm/h;
-Hg 14,5 g %; NL 9760 mmc;
-Glicemie: 110 mg/ dl;
-Creatinină: 0,95 mg/dl.
Tratamentul medicamentos recomandat:
Obiective: combaterea durerii si sindromului inflamator cu protecție gastrică.
-Refen 1 fiolă/ zi;
-Mydocalm 150 mgX2/zi;
-Gabapentin 2 cp/zi;
-Omeprazol 1 cp/zi.
Tratament ortopedic:
O orteză este utilă mai ales pe timp de noapte, menținând mâna într-o ușoară flexie (15°-45° -
tunel capian are deschiderea cea mai mare, decomprimând nervul) în timpul somnului, scăzând
durerile și amorțelile. Această orteză poate fi folosită și ziua pentru a calma simptomele și pentru
a relaxa țesuturile din canalul carpian.
Tratamentul fizio-kinetic:
Obiective: combaterea durerii si sindromului inflamator, neuroproprotecție si cresterea troficitatii
tesuturilor locale. Recuperarea functiilor pierdute si a abilitatilor penselor digitale.
Metode:
1.Galvanizare
2. Unde scurte maini bilateral, camp condensator, discontinuu - pulsat 50%, 10 min.
3. Ultrasunet cu diclofenac gel, pe fata anterioara a pumnilor si palmar bilateral, pulsat – 100 Hz
0,9W/cm²; frecvența 3 MHz, aplicație mobilă, cuplaj direct;
1. Kinetoterapie

Caz clinic 2

Pacienta B.O în vasta de 69 de ani , cu domiciliu in comuna Domicei Valcea a fost interntata in
sectia de recuperare a Spitalului Judetean Nr 2 cu diagnosticul de sindrom de canal carpian
senzitiv bilateral.
Istoricul bolii:
Boala actuala, debut acum cativa ani , pacienta prezinta multiple internari si tratamente de
aproximativ o luna durerile lombare si la nivelul șoldului s-au exacerbat de asemenea durerile la
nivelul umerilor si la nivelul pumnilor bilaterali. În uma tratamentului cu antiinflamatoare
miorelaxante antialgice nu a dat rezultate, de aceea bolnava se interneza in sectia noastra.

Antecedente heterocolaterale:fara importanta

Antecedente personale fiziologice si patologice: cardiopatie ischemica dureroasa

-hipertensiune arteriala
-Sindrom diseptic nespecific
-sindrom vertiginos
-nu fumeaza, nu consuma alcool
 Motivele internarii:
 Dureri lombare cu radiculargii la nivelul inferior stang
 Limitarea miscarilor active
 Dureri la nivelul coloanei cervicale, la nivelul umerilor si la nivelul muschiului
trapez.
 Dureri la nivelul pumnului drept si al flexorilor degetelor 1-3

Examenul clinic general:

 Starea generala buna
o Stare de nutritie buna
o Pacient aspect normal
o Tecumente si mucoase normal colorate
o Fanere si tesut conjunctiv adipos normal reprezentate
o Sistemul ganglionar nu se palpeaza
Aparatul respiralor
-torace normal conformat
Stetacustic pulmonar monovezicular prezent fara raluri supraadaugate
Aparatul cardiovascular:
-șoc apexian in spatiul 5 intercostal stang
-zgomote cardiace ritmice bine batute, fara sufluri
-80 batai pe minut
-tensiune 130 pe 90mm Hg in clinostatism
Aparatul digestiv:
 Abdomen elastic suplu nedureros la palpare
o Ficat la rebordul costal
o Tranzit inteastinal fiziologic
Aparatul urogenital
-loji renale libere, moderat dureroase la percutie
-mictiuni fiziologice

Examenul clinic local:

Mers disfunctional cu evitarea sprijinului pe membrul inferior stang si balans al bazinului ,

limitarea mobilitatii coloane cervicale cu contractura musculara paravertebrala si puncte
dureropase C6-C7, trapez si umeri bilaterali.
Limitarea mobuilitatii coloanei lombare cu contractura musculara paravertebrala puncte
dureroase L5-S1 bilateral si dureri la inclinarea laterala a coloanei.
Schober 2cm ROT prezente simetric la membrele inferioare fara deficit de sensibilitate si forta
musculara.
Dureri si parestezi la palparea si percutia pumnului drept mai mult decat stang (semnul Tinel
,prezent bilateral) fara deficit de sensibilitate in teritoriul nerviului median si fara deficit motor al
muschiilor eminentei tenare si flexorilor degetelor 1-3.

Examene paraclinice

-radiografie a bazinului - fara modificari radiografice

-glicemie: 99mg/ dl
-creatinina: 0,65mg/dl
-T.P.G: 21ui
-heumoleucograma:in limite normale

TRATAMENT:

Obiective: combaterea durerii si sindromului inflamator cu protectie gastrica:

-ketonal: o fiolă pe zi
-midocalm 150: 1 capsulă pe zi
-omeprazol: 1 capsulă pe zi
-paracetamol: 2 capsule pe zi
-diclofenac gel

Tratamentul fizioterapic:
1.Galvanizare cu xilină 1%, aplicație longitudinală cu A+ la pliul cotului și K- palmar drept si
alternativ stang, 1 ședință/zi;
Descrierea aparaturii utilizate
- un aparat METECUS autorizat de MS
- alimentat la retea si impamantat;
- cabluri de racord;
- butoane de reglare a intensitatii;
- ceas semnalizator pentru timp si/sau avertizare sonora;
- electrozi egali 10 / 20 cm2; electrozi inegali 5 si10, 10 si 20 cm2, inveliti in straturi
hidrofile de minim 1,5 cm grosime (uneori „plicuri” sau bureti speciali).
Descrierea conditiilor de aplicare a procedurii
- intr-o camera aerisita,
- la temperatura de confort termic,
- patul trebuie sa fie din lemn sau plastic, fara componente metalice;
- pacientul trebuie sa fie informat asupra procedurii, relaxat;
Descrierea practica a aplicarii procedurii
Inainte de a incepe:
- am verificat aparatul (impamantarea, butoanele în pozitia 0, comutatorul central închis),
cablurile de racord şi electrozii (am verificat ca placile metalice ale electrozilor sa fie netede, cu
colturile rotunjite şi le-am dezinfectat cu spirt introducandu-i apoi în învelisul lor hidrofil);
- am pregatit materialele necesare respectand normele de igiena; apa distilata, solutiile tampon,
solutiile medicamentoase, compresele, saculetii cu nisip si benzile elastice
- m-am spalat pe maini;
Pacienta se prezinta la cabinet conform planificarii, cu fisa de tratament care contine
recomandarea prescrisa de medic si parametrii procedurii.
- am preluat fisa de la pacienta si am verificat datele de identitate si diagnosticul;
- am poftit pacienta in cabinet si i-am explicat in ce consta procedura, unde se face si cate
minute dureaza; informatiile transmise pacientului sunt concise şi politicoase; raspunsurile la
intrebarile sale au fost comunicate într-un limbaj simplu şi accesibil;
- ma asigur ca nu exista contraindicatii sau inconveniente medicale care ar necesita reevalarea
tratamentului (alergie la medicament, proteze sau alte implanturi metalice în zona de tratat sau
febra,..) si am solicitat să-si îndeparteze obiectele metalice mobile;
- am asezat pacienta in sezut, pozitia trebuie sa fie una confortabila pentru a putea ramane
stationara pe toata durata procedurii si in acelasi timp sa pemita accesul cat mai usor la zona de
tratat.
- am descoperit regiunea care urma sa fie tratata acoperind celelalte zone care nu necesita
expunerea;
- am verificat integritatea tegumentelor (se cauta microleziuni, negi/alunite, cicatrici, zone de
hipoestezie, care se evita sau se izoleaza cu vaselina);
- am pus solutia terapeutica pe un strat hidrofil de 1,5 – 2 cm (umezit cu apa distilata pentru a
inlatura prezenta ionilor paraziti din apa de la robinet) care se pozitioneaza peste zona de tratat;
- am aplicat electrozii cu invelisurile lor hidrofile bine umezite si protejate cu solutiile de
protectie, urmarind ca electrodul activ sa fie suficient de mare ca sa acopere zona de tratat si sa
fie aplicat peste stratul hidrofil imbibat in solutia terapeutica, pe care nu trebuie sa-l depaseasca.
- i-am fixat cu ajutorul saculetiilor de nisip sau a benzilor elastice;
- am pornit aparatul, am setat durata recomandata si am crescut progresiv-lent intensitatea pana la
senzatia de furnicatura maximala suportata de pacienta, fară a atinge pragul intensităţii dureroase (se
ia in considerare un minimum util de 0,05 mA/ cm2 si maxim 0,1 mA/ cm2 de suprafata a
electrodului);
- in timpul procedurii am supravegheat tegumentele si reaciile pacientei pentru a sti daca
modific intensitatea pentru a o readuce la pragul sensibilitatii, in cazul in care aceasta scade.

De regula, dupa 3-4 minute de la inceperea tratamentului (odata cu acomodarea tesuturilor)

senzatia de curent diminueaza sau dispare, semn ca tratamentul devine ineficient si ca substanta
nu mai poate trece prin piele datorita cresterii rezistivitatii acesteia. Indiferent de situatie, in
cazul aparititiei senzatiilor de intepatura, presiune, caldura, arsura, intensitatea curentului se
scade progresiv la zero, cautandu-se cauza. Se recomanda ungerea tegumentului iritat sau
sensibil cu o crema (gel) antiinflamatoare si cicatrizanta si intreruperea sau reluarea
tratamentului (dupa vindecare) cu intensitatea sub pragul de sensibilitate.
- procedura dureaza 20-30 de minute (conform recomandarii);
- dupa ce am efectuat procedura aparatul s-a oprit automat/ am scazut progresiv-lent intensitatea
pana la 0 (atat cresterea cat si descresterea I curentului este obligatorie si ea evita efectul de
“bruschete” a curentului si reactiile dureroase si contracturile musculaturii la inchiderea sau
deschiderea brusca circuitului). Daca aparatul nu se opreste automat, se pozitioneaza toate
butonele la “0” si apoi se inchide manual.
- am indepartat electrozii de pe pacienta si i-am verificat inca o data tegumentele (se cauta
reactia vasomotorie, eventual reactia alergica si semnele de arsura chimica!;
- am rugat pacienta sa se ridice si i-am urmarit reactia la revenirea in ortostatism (varstnicii pot
prezenta semne de hipotensiune ortostatica cu dezechilibre si cadere) si o rog apoi sa se imbrace
amintindu-i sa-si recupereze obiectele personale inaite de parasi cabinetul;
- i-am inmanat fisa de tratament dupa ce am completat datele procedurii;
- procedura s-a aplicat zilnic, timp de... zile (conform recomandarii) dupa acelasi protocol.

2. Unde scurte maini bilateral, camp condensator, discontinuu - pulsat 50%, 10 min.
Aplicarea terapiei cu unde scurte in regim discontinuu nu determină încălzirea ţesuturilor
ci efecte trofice tisulare în special pe sistemul nervos, vascular si muscular.
Descrierea aparaturii utilizate :
- aparatul BTL autorizat de M.S. alimentat la reţea şi împământat;
- electrozii: metalici (10-20 cm2) protejati de contactul direct cu pielea prin capsule de
sticla/plastic izolator cu aer (tip Schliephake);
- panou frontal cu butoane de setare si reglare a parametrilor (mod, intensitate, timp) sau pentru
programe terapeutice presetate;
- aparatul este intr-o camera izolata (fara vecinatatea aparatelor de joasa sau inalta frecventa).
şi se afla la cel putin 6 m distanta de altul similar in aceeasi incapere.
Descrierea condiţiilor de aplicare a procedurii:
- temperatura de confort termic, în camera aerisită;
- patul trebuie să fie din lemn/plastic si fara elemente metalice;
- pacientul trebuie să fie relaxat si informat asupra procedurii.
Descrierea practică a aplicării procedurii:
Inainte de a începe tratamentul:
- am verificat functionarea aparatului la prima procedura a zilei: testare cu lampa de neon in
campul emitator;
- am verificat si pregătit aparatul (potentiometrele la “0”, comutatorul central “inchis”), cablurile
de record (izolatie intacta), electrozii-aplicatori si eventual distantatorii de pasla;
- m-am spălat pe mâini;
Pacienta se prezintă la cabinet conform planificării, cu fisă de tratament personală şi
recomandarea prescrisă de medic. Am preluat fişa, am verificat identitatea, diagnosticul şi
prescriptia medicala.
- am poftit pacienta in cabinet si am verificat dăcă nu prezintă contraindicatii evidente pentru
sedinta (afectiuni intercurente, tulburari ale sensibilitatii termalgezice).
- am întrebat pacienta dacă are tije sau alte proteze metalice şi i-am solicitat să le îndepărteze pe
cele mobile (brătări, ceas, telefon mobil…).
- i-am explicat în ce consta procedura, unde se face, câte minute durează şi am rugat-o ca pe toată
toată durata procedurii să nu îşi schimbe pozitia; i-am explicat pacientei ce senzaţie cutanată trebuie
să simtă: de uşoară încălzire. Informatiile transmise au fost concise şi politicoase; raspunsurile la
intrebarile sale au fost comunicate într-un limbaj simplu şi accesibil;
Am aşezat bolnava pe scaun în poziţie comoda, imbrăcat lejer; eventual tegumentul de sub
electrozi se acopera cu o panza subtire (evita transpiratia si concentrarea de energie !)
- am pozitionat electrozii (conform prescripţiei): la 3 cm distanta de maini, directia
localizatorului va fi de preferinta perpendiculara pe suprafata tegumentului. Intreaga zona /
segment de tratat se aseaza intre cei doi electrozi (“ in circuitul condensator”).
- cablurile electrozilor trebuie să atârne liber , nu trebuie să se incruciseze / atingă între ele;
- am pornit aparatul;
- am setat regimul de lucru (modul continuu/pulsatil, intensitatea si durata) conform prescriptiei
medicale:
- am supravegheat reacţiile pacientului pe toata durata procedurii;
- procedura a durat intre 10 minute (conform prescriptiei), in general se incepe cu durate mai
mici si se creste progresiv pana la 20 min.;
La expirarea timpului aparatul s-a oprit singur si declansează alarma sonoră.
- am adus potentiometrele la “0” si am oprit aparatul;
- am scos pacienta de sub aparat şi i-am supravegheat reacţia la ortostatism (apar frecvent reacţii
de tip hipotensiune arterială posturală, mai ales la batrini cu labilitate neuro-vegetativă si
hipotensiune arterială permanentă);
- i-am inmanat fisa de tratament dupa ce am completat datele procedurii si am insotit-o către iesire;
- procedura s-a efectuat zilnic, conform indicatiei.

3. Ultrasunet cu diclofenac gel, pe fata anterioara a pumnilor si palmar bilateral, pulsat – 100
Hz 0,9W/cm²; frecvența 3 MHz, aplicație mobilă, cuplaj direct;
Descrierea aparaturii utilizate:
- un aparat de ultrasunet Misonic autorizat de MS, alimentat la rețea și împământat;
- cabluri de racord;
- traductorul sau emițătorul de ultrasunet .
- butoane de reglare a duratei, intensității și frecvenței emisiei traductorului;
- ceas semnalizator.
Descrierea practică a aplicării procedurii:
Înainte de a începe:
- m-am spălat pe mâini;
- am pregătit materialele necesare: spirt, vată, diclofenac gel, manușa de bumbac;
- am verificat aparatul (împământarea, butonul central pe poziția închis, celelalte butoane la 0),
şi cablurile de racordare;
- am dezinfectat şi verificat traductorul;
Pacienta se prezintă la cabinet, la ora programată cu fișa personala și prescripția de tratament a
medicului. Am poftit pacienta în cabinet și am preluat fișa cu indicațiile de tratament;
- am verificat dacă nu prezintă contraindicatii pentru tratamentul general sau local cu u.s. (febră,
tromboflebită, zone cu fragilitate vasculară);
- am întrebat-o dacă are proteze sau alte implanturi metalice în zona de tratat sau în alte zone şi
i-am solicitat să le îndepărteze pe cele mobile;
- i-am explicat în ce constă, durata și cum se va desfășura procedura;
- am aşezat pacienta în pozitia șezând;
- am descoperit numai zona încheirturii mâinii stângi și i-am verificat tegumentele;
- am curățat și degresat zona cu spirt;
- am luat gelul şi l-am aplicat pe încheietura mâinii, partea anterioară;
- am pornit aparatul şi am fixat parametrii recomandaţi în fișă ;
- am ales traductorul cu ”cap mare” şi am selectat frecvenţa de emisie de 3 MHz;
- mi-am pus mănușa de bumbac pe mâna cu care manipulez traductorul;
- am aplicat traductorul perpendicular pe tegument şi am activat comutatorul de începere a
procedurii;
- am masat cu mişcări circulare lente încheietura mâinii, menţinând printr-o presiune ușoară
contactul permanent între capul traductorului şi tegument;
- am evitat tratarea zonelor care prezintă structuri osoase imediat sub tegument;
- în timpul procedurii am supravegheat tegumentul şi reacţiile pacientului;
- aparatul s-a oprit automat după cele 5 minute cât a durat procedura;
- am luat traductorul, l-am sters de gel şi l-am dezinfectat cu spirt;
- am repetat aceeași procedură și la mâna dreaptă, conform prescripției medicului;
- am închis comutatorul central al aparatului;
- am verificat încă o dată tegumentele în timp ce îi ștergeam cu vată gelul restant;
- am rugat pacienta să se ridice și să se îmbrace, urmărind posibilitatea apariției hipotensiunii
ortostatice;
- i-am înmânat fișa de tratament după ce am completat datele procedurii;
- am luat traductorul, l-am șters de gel şi l-am dezinfectat cu spirt;
- procedura s-a aplicat zilnic, timp de 10 zile, după același protocol, conform recomandării.

Tratamentul s-a aplicat timp de 10 zile, cu evolutie relativ favorabila, pacienta fiind externata cu
indicatia de continuare a tratamentului cu Milgamma 2 cp/zi inca 30 de zile.
 CONCLUZII

Lucrarea SINDROMUL DE TUNEL CARPIAN este structurata in 4 capitole.

In capitolul I am prezentat anatomia nervului median
În capitolul II am prezentat notiuni despre boala
În capitolul III am prezentat tratamentul de recuperare in sindromul de tunel carpian
În capitolul IV am prezentat doua cazuri medicale ale unor persoane cu sindrom de tunel carpian.
Sindromul de tunel carpian rezultă din compresiunea nervului median la nivelul canalului
carpian si apare de cele mai multe ori ca o consecință a tenosinovitei poliferative a flexorilor.
Alte mecanisme incriminante sunt:deformarea planșeului osos,îngroșarea ligamentului inelar al
pumnului sau traumatismele.
Sindromul de tunel carpian se asociaza cu tulburări senzitive, pierderea sensibilitații determinand
scaderea fortei si preciziei functionale a mainii. Sindromul de canal carpian apare in urma
compresiunii nervului median in canal carpian. Instituiirea programului recuperator tine seama
de gravitatea bolii. Cazurile prezentate au avut tratament medical si fizical timp de 10 zile cu
evolutie favorabila.
Pacienții cu astfel de boală trebuie sa revină periodic la control medical și sa urmeze tratamentul
fizioterapic la recomandarea medicului atâta timp cât este nevoie.
Mijloacele de fiziokinetoterapie folosite susțin corespunzător combaterea durerii si inflamația
articulației contribuind la înbunatățirea parametrilor de funționare musculoligamentară/
.
 BIBLIOGRAFIE

ANATOMIA OMULUI: VICTOR PAPILAN EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA

-BUCURESTI 1974

1. RECUPERARE MEDICALA A SECHELELOR POSTRAUMATICE ALE MEMBRELOR

:ADRIAN SARAH MICA, EDITURA MEDICALA, BUCURESTI 1981

2. KINETOTERAPIE PROFILACTICA SI RECUPERARE

: SBENGHE TUDOR, EDITURA MEDICALA BUCURESTI 1987