IONOFOREZA

CAPITOLUL 9

IONOFOREZA

OBIECTIVE

La finalizarea acestui capitol, studentul/ as.

terapeut/masterandul ar trebui să fie capabil să:

 Facă diferențierea între ionoforeza și fonoforeză.

 Explice mecanismele de bază ale transferului de ioni.
 Stabilească procedurile și tehnicile specifice aplicațiilor
ionoforezei.
 Identifice ionii cei mai frecvenți utilizatși în ionoforeză.
 Aleagă cele mai adecvate aplicații clinice ale
ionoforezei.
 Stabilească măsurile de precauție la
utilizareatratamentului prin ionoforeza.

Ionoforeza este o tehnică terapeutică care implică introducerea

ionilor în țesuturile organismului, prin intermediul unui curent
electric direct.12Inițial denumită ca transfer de ioni, a fost
prima dată descrisă de LeDuc în 1903 ca o tehnică de transporta
chimicalelor printr-o membrană utilizand un curent electric ca și
forță de conducere.49 Din acel moment au existat modificăriale
populărității privind utilizarea ionoforezei ca tehnică
terapeutică. Recent s-a pus un nou accent pe ionoforeza care a
devenit o tehnică frecvent utilizatăîn aplicațiile clinice.
Ionoforeza are mai multe avantaje ca și tehnică de tratament
prin faptul că permite introducerea sterilă,nedureroasăși
neinvazivă a ionilor specifici în tesuturi,având un efect pozitiv
asupra procesului de vindecare.17 Terapeutul trebuie să fie
conștient de faptul că cele mai multe dintre medicamentele
utilizate în ionoforeza necesită prescripție medicală.

1
 IONOFOREZA

IONOFOREZA VERSUS FONOFOREZA

Ionoforeza este o Este foarte important să se sublinieze diferența dintre

tehnică terapeutică ionoforeza și fonoforeză deoarece cele două tehnici sunt adesea
care implică confundate și, ocazional, cei doi termeni sunt eronat schimbați.
introducerea ionilor în Este adevărat că ambele tehnici sunt folosite pentru a furniza
țesuturile substante chimice in diferite țesuturi biologice. Fonoforeza -
organismului, prin care este discutata în detaliu în Capitolul 10-implică utilizarea
intermediul unui energiei acustice sub formă de ultrasunete pentru a conduce
curent electric direct. molecule întregi prin piele în țesuturi, în timp ce ionoforeză
folosește un curent electric pentru a transporta ioni în țesuturi.

MECANISMELE DE BAZA ALE TRANSFERULUI DE

IONI
Farmacocinetica ionoforezei

Într-un sistem ideal de administrare a medicamentelor,

obiectivul este de a maximiza efectele terapeutice ale unui
medicament cu minimizarea efectelor adverse și de a oferi în
același timp un grad ridicat de complianță și de acceptabilitate
din partea pacientului.72 Ionoforeza transdermică livrează
medicamentul într-un ritm constant astfel încât concentrația
plasmatică să rămână în fereastra terapeutică pentru o perioadă
extinsă de timp . Fereastra terapeutică se referă la intervalul în
care concentrațiile plasmatice ale unui medicament ar trebui să
se situeze între o concentrație minimă necesară pentru un efect
terapeutic și concentrația maximă efectivă peste care efecte
adverse pot eventual să apară.72 Ionoforeza este capabilă să
faciliteze distribuirea de compuși cu greutate moleculară
crescută care nu pot fi administrați eficient prin simpla
aplicarea lor la nivelul pielii. Ionoforeza este utilă deoarece se
pare ca depășește proprietățile de rezistență ale stratului cornos
la ionii încărcați.
Ionoforeza scade timpul de latență al absorbției, în timp
ce crește rata de livrare în comparație cu aplicarea locala pasivă
pe piele. Un avantaj principal al ionoforezei este abilitatea de a
furniza o eliberare țintităși îndelungată a unei substanțe,
reducând astfel posibilitatea de a dezvolta o toleranță la droguri.
Viteza cu care un ion poate fi livrat este determinată de o serie
de factori incluzind concentrația ionului, pH-ul soluției,
mărimea moleculară asubstanței dizolvate, densitatea
curentuluidar și durata tratamentului.

2
IONOFOREZA

Se pare că mecanismele de absorbție a medicamentelor

administrate prin ionoforeză sunt similare cu administrarea de
medicamente prin alte metode.72Cu toate acestea, există mai
multe avantaje în administrarea medicamentelor prin
ionoforeza transdermică comparativ cu administrarea orală
deoarece medicamentul este concentrat într-o zonă specificăși
nu trebuie să fie absorbit la nivelul tractului gastro-intestinal.
În plus, administrarea transdermică este mai sigură decât
administrarea unui medicament prin injectare.

Deplasarea ionilor în soluție

Așa cum este definit în Capitolul 4, ionii sunt particule

încărcate pozitiv sau negativ. Prin procesul de ionizare Ionizare: Un proces prin care
compușii solubili- cum ar fi acizii, alcaloizii sau sărurile -se compușii solubili, cum ar fi
disociază sau se dizolvă în ioni care sunt suspendați într-un tip acizi, alcaloizi sau săruri
disociază sau se dizolvă în
de soluție.13 Soluțiile rezultate sunt numite electroliți . Ionii se ioni care sunt suspendati într-
vor muta sau vor migra în această soluție conform curențior un tip de soluție.
încărcati electric care acționează asupra lor. Termenul de
electroforeza se referă la deplasarea ionilor în soluție.
La un moment dat, electrodul care are cea mai mare
concentrație de electroni este încărcat negativ și este menționat Reacția acidă: Acumularea de
ca find electrodul negativ sau catod. Invers, electrodul cu o ioni negativi la polul pozitiv,
concentrație mai mică de electroni se numește electrod pozitiv ce produce acid clorhidric.

sau anod. Ionii negativi vor fi respinși de electrodul negativ și,

astfel, se vor deplasa către electrodul pozitiv creând o reacție
acidă.Ionii pozitivi vor tinde să se deplaseze spre electrodul
negativ și departe de electrodul pozitiv, rezultând o reacție
alcalină.
Modul de mișcare a ionilor în soluție formează baza
pentru ionoforeza. Ionii încărcați pozitiv sunt transportați în
țesuturi de la polul pozitiv și ionii negativi sunt introduși de
către polul negativ. Odată ce intră înțesuturi, ionii sunt preluați
de ionii proprii organismului, iar electroliții ridică electronii și
îi transportă, permițând un flux de curent între electrozii activi
și cei dispersați. Astfel, cunoașterea polarității corecte a
ionului și ajustarea cu polaritatea potrivita a electrodului este
de o importanță critică în utilizarea ionoforezei.

3

Reacție alcalină:
Acumularea de ioni pozitivi
sub electrodul negativ care
produce hidroxid de sodiu.
IONOFOREZA
Deplasarea ionilor prin țesuturi
Forța care acționează pentru a deplasa ionii prin țesuturi este
determinată atât de puterea câmpului electric cât și de
impedanța electrică a țesuturilor la trecerea curentului.Puterea
câmpului electric este determinată de densitatea curentului.
Diferența de densitate a curentului între electrozii activi și
inactivi sau dispersia electrozilor stabilește un gradient de
potențial care produce migrația ionilor în cimpul electric. (În
Capitolul 5 electrodul activ a fost definit ca cel mai mic dintre
doi electrozi care are densitatea curentului cea mai mare. La
utilizarea ionoforezei, electrodul activ este definit ca cel care
este utilizat pentru a transporta ionul în țesuturi.) Densitatea
curentului poate fi modificată fie prin creșterea sau scăderea
intensității curentului sau prin modificarea dimensiunii
electrodului. Creșterea dimensiunii electrodului va scădea
densitatea curentuluisub acel electrod. Se recomandă ca
densitatea curentului să se reducă la catod sau la electrodul
negativ. Acumularea de ioni încărcați pozitiv într-o zonă mică
creează o reacție alcalină, care este mult mai probabil să
producă leziuni tisulare decât o acumulare de ioni încărcați
negativ, care produce o reacție acidă. Astfel, se recomandă ca
electrodul negativ să fie mai mare, chiar de două ori cât
electrodul pozitiv pentru reducerea densității
13,48
curentului. Această relație între dimensiuni trebuie să
rămână aceeași chiar și atunci când electrodul negativ este
electrodul activ. De obicei, în cazul electrozilor pentru
ionoforeza, aceștia sunt de aceeași dimensiune (Fig. 6-1).
Pieleași țesutul adipos sunt conductoare slabe de curent
electric, oferind o rezistență mai mare la trecerea de curent.
Intensitățile mai mari de curent sunt necesare pentru a crea
mișcarea ionilor în zonele în care straturile pielii și grăsimea
sunt groase, crescând și mai mult riscul de arsuri specifice
electrodului negativ. Cu toate acestea, prezența glandelor
sudoripare scade impedanța, facilitând astfel trecerea curentului
continuu, precum și de ioni. Conductele sudoripare sunt căile
principale prin care ionii se deplaseaza prin piele.38 Pe masură
ce pielea devine mai saturată cu un electrolit și fluxul de sange
crește în zona respectivă în timpul tratamentului, impedanța
globală a pielii va scădea sub electrozi.13Ionoforeza ar trebui să
fie considerată un tratament relativ superficial, medicamentul
pătrunzând nu mai mult de 1,5 cm
4
IONOFOREZA

pe o perioadă de 12 până la 24 de ore, dar numai de la 1 la 3

mm pe durata tratamentului mediu.
Cantitatea de ioni transferată în țesuturi prin ionoforeză
este determinată de intensitatea curentului sau densitatea
curentului la electrodul activ,de durata trecerii curentului dar și
de concentrația de ioni în solutie.13 Numărul de ioni absorbiți
este direct proporțional cu densitatea curentului. In plus, cu cât
curentul trece mai mult timp, cu atât numărul de ioni
transferați la țesuturi este mai mare. Prin urmare, transferul de
ioni poate fi crescut prin creșterea intensității și duratei
tratamentului. Din păcate, dacă durata tratamentului crește,
scade impedanța pielii, crescând astfel probabilitatea de arsuri.
Deși concentrația ionilor afectează transferul ionilor,
concentrații mai mari de 1 până la 2 procente nu sunt mai
eficiente decât medicamentele folosite la concentrații
55,56
inferioare.
Odată ce ionii au trecut prin piele ei se recombină cu
ionii existenți și radicalii liberi care plutesc în fluxul sanguin,
formând astfel compușii noi necesari pentru interacțiunile
terapeutice favorabile.48

ECHIPAMENTE DE IONOFOREZĂȘI TEHNICI DE

TRATAMENT

Tipul de curent necesar

Curentul continuu a fost în mod tradițional folosit pentru

ionoforeza. Curentul continuu asigură fluxul unidirecțional de
ioni care nu poate fi realizat cu ajutorul unui curent Generatoarele de ionoforeză:
bidirecțional sau alternativ. Cu toate acestea, un studiu recent a produc curent continuu
arătat că medicamentele pot fi livrate prin curent alternativ .
Ionoforeza care foloseste curentul alternativ evită arsurile
electrochimice, iar livrarea de droguri crește odată cu durata de
aplicare.34Nici un curent direct de intensitate înaltă, nici
curenții interferențiali nu pot fi folosiți pentru ionoforeză
deoarece curentul este întrerupt și durata este prea scurtă pentru
a produce mișcarea semnificativă a ionilor. Trebuie adăugat
totuși, că, curențiicu impulsuri modulate au fost folosiți cu
succes în vivo și în vitro pe animale de laborator pentru
administrarea transdermică de medicamente.2,68,74

5
IONOFOREZA
STUDIU DE CAZ
6-1
IONOFOREZA
Context: Un bărbat în vârstă de 56 de ani a
dezvoltat dureri în regiunea inferioară a
rotulei dreapte consecutive unei căderi pe
genunchi în timp ce juca tenis. Imediat după a
aparut o ușoară inflamație localizată care a
dispărut la aplicarea de gheață și odihnă.
Durerea acută s-a redus după aproximativ 7
zile, dar pacientul a observat apoi o rigiditate
semnificativă în urma odihnei, sensibilitate
localizată, durere la urcatul scarilor, în poziție
ghemuit și stând în genunchi. Examenul fizic
releva tumefierea ușoară și sensibilitate a
tendonului infrapatelar, precum și cracmente
la palparea tendonului în timpul extensiei
active a genunchiului.
Impresie: Tendinită infrapatelară.
Tratament: În plus față de odihnă și de
aplicarea de gheață local, a fost inițiată o
ședință de ionoforeză cu dexametazonă. Zona
a fost pregătită corespunzător, iar catodul
(polaritate negativă) a fost folosit ca și
electrod de livrare. Un total de 60 mA / min
al curentului a fost administrat o dată la două
zile , în total șase ședințe de tratament.
Răspuns: A existat o ușoară agravare a
simptomatologiei după tratamentul inițial,
care a persistat timp de aproximativ 12 ore
după a doua ședință.
6
Apoi semnele si simptomele au început să se
diminueze, până la dispariție care a avut loc
după a cincea ședință de tratament. A fost
inițiată o creștere progresivă a activității
fizice iar pacientul a revenit la condiția
inițială de sănătate anterioară leziunii 4
săptămâni mai târziu.
Întrebări
• Care au fost țesuturile lezate și afectate?
• Ce simptome au fost prezente?
• Pentru care fază a procesului de vindecare
s-a prezentat pacientul?
• Care sunt efectele biofizice ale agentului
terapeutic (directe/ indirecte/profunde/
afinitate tisulară)?
•Care sunt indicaţiile/contraindicaţiile
agentului terapeutic?
•Care sunt parametrii agentului terapeutic,
modul de aplicare/ dozare/ durată/ frecvenţă
în acest studiu de caz?
•Ce alte modalităţi terapeutice ar putea fi
utilizate pentru a trata aceasta leziune sau
patologie? De ce? Cum?
Profesionistul de reabilitare utilizează
modalităţi terapeutice în crearea unui mediu
optim pentru vindecarea ţesutului,
minimalizând în acelaşi timp simptomele
asociate cu trauma sau patologia.
IONOFOREZA

Generatoarele de ionoforeză

Există o varietate de generatoare de curent disponibile pe piață

care produc curent continuu și care sunt folosite în mod special
pentru ionoforeză (Fig. 6-1). Trebuie subliniat faptul că orice
generator care are capacitatea de a produce curent continuu pot
fi utilizat pentru ionoforeză. Unele generatoare sunt alimentate
de baterii, altele de curent alternativ. Multe generatoare produc
curent cu tensiune constantă ce reduc treptat impedanța pielii,
prin urmare cresc densitatea de curent mărind astfel riscul de
arsuri. Generatorul ar trebui să furnizeze o tensiune de ieșire
constantă pacientului prin ajustarea amperajului de ieșire la
variațiile normale care apar în impedanța țesutului, reducând
astfel riscul de arsuri. Din motive de siguranță generatorul ar
trebui să se opriească automat dacă impedanța pielii scade la o
anumită limită prestabilită.
Generatorul trebuie să aibă un anumit tip de control al
intensitatii curentului care poate fi reglată între 1 și 5 mA. Ar
trebui să existe, de asemenea, un cronometru reglabil care poate
fi setat până la 25 de minute. Polaritatea terminalelor ar trebui
să fie marcată clar și un comutator de inversare a polarității este
de dorit. Firele conductore ce conectează electrozii la borne ar
trebui să fie bine izolateși ar trebui să fie verificate în mod
regulat pentru a nu produce daune sau avarii.

 Figura 6-1 Phoresor-ul este un exemplu de generator

care produce curent continuu direct, ce este utilizat în mod
special pentru ionoforeză.

7
IONOFOREZA

Intensitatea curentului

Curenții de amperaj jos par a fi mai eficienți ca și forță motrice

decât curenții de mare intensitate.36,48,53Curenții de intensitate
mai mare tind să reducă penetrația efectivă în țesuturi.
Amplitudinile recomandate utilizate pentru ionoforeza sunt
între 3 și 5 mamp.6,14,29,48 La inițierea tratamentului intensitatea
curentului trebuie întotdeauna crescută foarte lent până când
pacienții simt o senzație de furnicătura sau înțepare. Dacaapar
dureri sau o senzatie de arsură intensitatea este prea mare și ar
trebui să fie scăzută. De asemenea, atunci când se termină
tratamentul, intensitatea curentului trebuie să fie încet scăzută
la zero înainte ca electrozii sa fie deconectați.
Se recomanda ca intensitatea maximăa curentului sa
fiedeterminată de mărimea electrodul activ (Fig. 6-2).54
Amplitudinea curentuluieste de obicei setată astfel încât
densitatea curentului sa fie între 0,1 și 0,5 mA / cm2 din
suprafața electrodului activ .13

• Figura 6-2 Intensitatea maximă a curentului ar trebui să fie

determinată de mărimea electrodului activ. Amplitudinea
curentului este de obicei setată în așa fel încât densitatea de
curent să fie între 0,1 și 0,5 mA / cm2 din suprafața electrodului
activ.

8
IONOFOREZA

Durata tratamentului

Durata tratamentului recomandat variază între 10 și 20 de

minute, în medie 15 minute . În timpul acestui tratament de 15
minute, pacientul trebuie să se simta confortabil fără semne de
durere sau arsură. Terapeutul trebuie să verifice pielea
pacientului la fiecare 3-5 minute în timpul tratamentului și să
caute semne de iritație a pielii. Deoarece impedanța pielii scade
de obicei în timpul tratamentului, poate fi necesar sa se reducă
intensitatea curentului pentru a evita apariția durerilor sau
arsurilor.
Trebuie adăugat că electrodul medicinal poate fi lăsat
pe loc timp de 12 până la 24 ore pentru a spori rezultatele
tratamentului inițial.

Dozajul medicației

Dozajul tratamentului este exprimat în miliamperi- minute

(mA-min). Un mA-min este o funcție a curentuluiși
timpului.Doza totală de medicament eliberat (mA-min) = curent
× timpul de tratament. De exemplu:

Doza 40 mA-min = 4,0 mA (curentul)× 10 minute de

tratament (timpul)

SAU

Doza 30 mA-min = 2,0 mA (curentul) × 15 minute de

tratament (timpul)

O doză tipică ionoforetică de eliberare a medicamentului este

de 40 mA-min, dar poate varia de la 0 la 80 mA-min, în funcție
de medicament.

Electrozii

Curentul electric direct și continuu este livrat pacientului prin

intermediul unor tipuri de electrozi. Mulți electrozi diferiți sunt
disponibili terapeutului , variind de la cei "împrumutați" de la
alte stimulatoare electrice la cei care sunt manufacturați gata de
utilizare, special pentru ionoforeza.

9
 IONOFOREZA

Electrozii tradiționali sunt realizati din tablă, cupru,

plumb, aluminiu sau platină susținuți de cauciuc și complet
acoperiți de un burete, prosop sau tifon care este în contact cu
pielea. Materialul absorbant este îmbibat cu soluția ionizată ce
va fi condusă în țesuturi. Dacă ionii sunt conținuti într-un
unguent, se masează pielea cu acesta deasupra zonei țintă și
apoi se acoperă cu un material absorbant îmbibat în apă sau
soluție salină înainte de aplicarea electrodului.
Electrozii comerciali sunt vânduți cu majoritatea
Electrod activ: Electrodul sistemelor de ionoforeză. Acesti electrozi au o mică cameră în
care este utilizat pentru
care se găsește soluția ionizata si care este acoperită de un
introducerea ionilor la
nivelul țesuturilor. anumit tip de membrana semipermeabila.Electrodul auto-aderă
la piele. (Fig. 6-3). Acest tip de electrod a eliminat
"dezordinea” care a fost asociată cu pregătirea electrodului
pentru ionoforeza în trecut.
Indiferent de tipul de electrod utilizat pentru a se
asigura un contact maxim , pielea trebuie să fie rasăși curățată
înainte de atașarea electrozilor. Măsurile luate ar trebui aplicate
cu atenție pentru a nu deteriora excesiv pielea în timpul
curățării, deoarece pielea deteriorată are o rezistență mai mică
la curent, astfel încât o arsura pot apărea mai ușor. De
asemenea, se recomandă prudență atunci când se tratează
zonele în care dintr-un motiv sau altul au o sensibilitate mai
redusă.
După ce acest electrod a fost pregătit, acesta devine
electrodul activ, iar principalul fir către generator este atașat
astfel încât polaritatea acestuia să fie aceeași cu polaritatea
ionului din soluție. Un al doilea electrod, electrodul de
dispersie, este pregătit cu apă, gel, sau cu un alt material
conductor asa cum este recomandat de producător. Ambii
electrozi trebuie să fie fixați pe piele astfel încât contactul cu
pielea sa fie uniform și presiunea să se mențină constantă sub
ambii electrozi pentru a se minimiza riscul de arsuri. Electrozii
legați la fire nu ar trebui conectați la generator decit dacă atât
generatorul cât și butonul de control al amplitudinii sau
intensității sunt dezactivate. La sfârșitul tratamentului controlul
intensității trebuie returnat la zero și generatorul oprit înainte
ca electrozii sa fie detașați de la pacient.

10
IONOFOREZA

• Figura 6-3Electrozii comerciali autoadezivi utilizați în

majoritatea sistemelor de ionoforeză au o cameră mică, în care
se găsește soluția ionizata, care este acoperită de un anumit tip
de membrană semipermeabilă.

Dimensiunea și forma electrozilor poate cauza o variație

a densității curentului, influențând astfel dimensiunea zonei Electrodul negativ ar trebui
tratate.24Electrozii mai mici au o densitate de curent mai mare și să fie mai mare decât cel
ar trebui să fie utilizați pentru a trata o leziune specifică. pozitiv.

Electrozii mai mari ar trebui să fie utilizați atunci când zona de

tratament țintă nu este bine definită.
Recomandările privind distanța între electrozii activi și
de dispersie sunt variabile. Ei trebuie să fie separati prin cel
puțin diametrul electrodului activ. O sursă a recomandat ca
distanța între ei sa fie de cel puțin 18 inches (45 cm).13 Pe
măsură ce spațierea între electrozi crește, densitatea curentului
în țesuturile superficiale vor scădea și se va minimiza astfel
potențialul de arsuri.

Selectarea ionului potrivit

Este esențial ca terapeutul să selecteze ionii cei mai potriviti

pentru tratarea afecțiunilor specifice. Pentru ca un compus să
penetreze o membrană, cum ar fi pielea, trebuie să fie solubil în
grăsime dar și în apă. Acesta trebuie să fie solubil în apă dacă
este să rămână într-o stare ionizată în soluție. Cu toate acestea,
pielea umană este relativ impermeabila la ionii de apă care sunt
solubili

11

Indicațiile ionoforezei
Inflamația
Analgezia
Spasmul muscular
Ischemia
Edemul
Depozite de calciu
Tesut cicatriceal
Hiperhidroză
Fungi
Leziuni deschise ale pielii
Herpes
Rinita alergică
Gută
Arsuri
Distrofia simpatica reflexa
Contraindicațiile
ionoforezei
Reacții de sensibilitate a
pielii
Sensibilitate la aspirină
(salicilați)
Gastrită sau ulcer gastric
activ(hidrocortizon)
Astm (mecholyl)
Sensibilitatea la metale
(zinc, cupru,magneziu)
Sensibilitatea la fructe de
mare (iod)
IONOFOREZA
doar în apă și nu difuzează în tesuturi.8 Ei trebuie să fie solubili
in grăsimi pentru a pătrunde în țesuturile corpului.30Pătrunderea
este relativ superficialăși este, în general, mai puțin de 1 mm.29
Majoritatea ionilor depozitați în țesuturi se găsesc în primul
rând la locul electrodului activ, unde sunt depozitați fie ca un
compus solubil sau insolubil. Ei pot fi utilizați local ca o sursă
concentrată sau transportați de către sângele circulant,
48
producând efecte sistemice.
Tendința unor ioni de a forma precipitate insolubile pe
măsură ce pătrund în țesuturi, inhibă abilitatea acestora de
penetrare. Acest lucru este valabil mai ales la ionii de metale
grele, inclusiv fier, cupru, argint și zinc.18
Ionii negativi acumulați la polul pozitiv sau anod
produc o reactie acidă prin formarea de acid clorhidric. Ionii
negativi sunt sclerotici și produc îngroșarea țesuturilor prin
creșterea densității de proteine. În plus, unii ioni negativi pot
produce, de asemenea, un efect analgezic (salicilați).
Majoritatea ionilor utilizați pentru ionoforeză sunt
încărcati pozitiv. Ionii pozitivi care se acumulează la polul
negativ produc o reacție alcalină cu formarea de hidroxid de
sodiu. Ionii pozitivi sunt sclerolitici, astfel producând
înmuierea țesuturilor prin reducerea densității proteinelor.
Acest lucru este util în tratarea cicatricilor sau aderențelor.
Tabelul 6-1, modificat după o listă completată de Kahn,
inventariază ionii cei mai comuni utilizați în ionoforeză.44
APLICAȚII CLINICE ALE IONOFOREZEI
Exista o listă relativ lungă de indicații citate în literatură pentru
care ionoforeza este o tehnică de tratament adecvată.4Din punct
de vedere clinic, ionoforeza este cel mai des utilizată în
tratamentul afecțiunilor inflamatorii musculoscheletale.17De
asemenea, poate fi folosită pentru efectele analgezice, tratarea
cicatricilor, vindecarea rănilor, în tratarea edemului, depozitelor
de calciu și hiperhidroză. Multe dintre aceste studii publicate
sunt rapoarte de caz care încearcă să stabilească eficacitatea
clinică a ionoforezei în tratarea diferitelor afecțiuni.24 Tabelul 6-
2 oferă o listă de studii care au tratat diferite afecțiuni utilizând
ionoforeza.
12
IONOFOREZA

Ionii recomandați în diferite afecțiuni

(după terapeuți)37
TABELUL 6-1

POZITIVI

Antibioticele, sulfat de gentamicină (+), 8 mg / ml, pentru

condrita supurativă a urechii .
Calciu (+), din clorură de calciu, soluție apoasa 2%, considerat
a stabiliza pragul de iritabilitate în orice direcție, așa cum este
dictat de necesitățile fiziologice ale țesuturilor. Eficient în
afecțiuni spastice, ticuri, și "pocnituri de degete" (articulații).
Cupru (+), soluție apoasă 2% de cristale de sulfat de cupru;
fungicid, astringent, folosit în afecțiuni intranazale (de
exemplu: rinita alergică sau "febra fânului", sinuzita) precum și
in dermatofitoză ("picior de atlet").
Hialuronidază (+), din cristale Wydase în soluție apoasă
conform instrucțiunilor; pentru edem localizat.
Lidocaină (+), din xilocaină 5% unguent, anestezic / analgezic,
în special în afecțiuni inflamatori acute (de exemplu: bursita,
tendinita, ticuri dureroase și durere TMJ).
Litiu (+), din clorura de litiu sau carbonat, soluție apoasă 2%,
eficace în schimbul ionic al tofilor gutoși și hiperuricemie.
Magneziu (+), din sulfat de magneziu ("Epsom Săruri"), soluție
apoasă 2%, un excelent relaxant muscular, vasodilatator bun și
analgezic ușor.
Mecholyl (+), derivat de acetilcolina, 0,25% unguent este un
vasodilatator puternic, bun relaxant muscular și analgezic.
Folosit în radiculopatii lombare și distrofia simpatică reflexă.
Priscoline (+), din clorhidrat de benzazoline, soluție apoasă
2%, eficient în ulcerele nedureroase.
Zinc (+), din oxid de zinc unguent, 20%, un element necesar
pentru vindecare, deosebit de eficient în leziuni deschise și
ulcerații.

13
IONOFOREZA

NEGATIVI

Acetat (-), din acid acetic, 2% soluție apoasă; dramatic de

eficient ca schimb ionic sclerolitic în depozitele calcificate.
Clor (-), din clorură de sodiu, soluție apoasă 2%, agent bun
sclerolitic,util în tratamentul țesutului cicatricial, cheloid și în
arsuri.
Citrat (-), din citrat de potasiu, soluție apoasă de 2%, eficient
în artrita reumatoidă.
Dexametazonă (-), din Decadron, utilizat pentru tratarea
stărilor inflamatorii musculo-scheletale.
Iod (-), din "Iodex" unguent, 4,7%, un agent sclerolitic
excelent, precum și bactericid, vasodilatator . Folosit cu succes
în capsulitele adezive("umăr înghețat"), cicatrici, etc.
Salicilat (-), din "Iodex cu salicilat de metil," 4,8% unguent, un
decongestionant general, sclerolitic și agent antiinflamator.
Dacă se dorește fără iod, poate fi obținut din MYOFLEX
unguent (trolamină salicilat 10%) sau o soluție apoasă 2% de
pulbere de salicilat de sodiu. Utilizat cu succes în „umărul
înghțat” , țesutul cicatricial, negi dar și alte stări edematoase.

ALTELE

Soluție Ringer (+/-), cu polaritate alternativă, pentru leziunile

de decubit deschise.
Apa de la robinet (+ .-), de obicei, administrată cu polaritate
alternativăși, uneori cu bromură de glicopironiu
(glycopyrronium bromide) în hiperhidroză.

14
IONOFOREZA

TABEL 6-2Afecțiuni tratate cu ajutorul ionoforezei

Ioni Utilizați în
Afecțiune Ioni Utilizați în Tratament Afecțiune
Tratament

INFLAMAȚIE HIPERHIDROZĂ
Bertolucci 19826 Hidrocortizon, salicilat Kahn 1973*8 Apă de la robinet
Kalin 198244 Dexametazonă Levit 19685°
Chantrainc ct al. 198610 Abell et al. 19741
Harris 198229 Shrivastava, Sing 197771
Hasson 1991*1 Grice et al. 197225
Hasson ct al. 199232 Hill 197633
Dclacerda 198214 Stolman I987T3
Glass ct al. 198023
Zawislak et al. 199678 FUNGI
McEntaffcr ct al. 199652 Kahn 1991*° Cupru
Banta 1995’ Haggard 19392H
Pctclcnz ct al. 19926" LEZIUNI DESCHISE ALE
Panus et al. 1999
57
Ketoprofen PIELII
Cornwall 198111 Zinc

ANALGEZIE Jenkinson et al. 197457

Schaeffer et al. 197169 Lidocaină, magneziu Balogun et al. 19903
Russo et al. 198067 HERPES
Gangarosa 197420
Gangarosa et al. 198921
Gangarosa 199319
Garzione 197822 RINITA ALERGICĂ
Pellecchia ct al. 199458 Kahn 1991*° Cupru
Reid et al. 199364 GUTĂ
SPASM
Kahn 1982<3 Litiu
Kahn 197547 Calciu, magneziu
Kahn 1985*2 ARSURI
Rapperport et al. 196563 Antibiotice
ISCHEMIE
Rigano et al. I99263
40
Kalin 1991 Magnesium, mecholyl, Driscoll ct al. 199916
iodine
EDEM DISTROFIE SIMPATICĂ REFLEXĂ
Kahn 199140 Magneziu, mecholyl Bonezzi et al. 1994T Guancthidină
Boone 19699 Hialuronidază, salicilat
Magistro 196451 EPICONDILITĂ LATERALĂ
Schwartz 19557" Demirtas et al. 1998M Salicilat de sodiu,
Diclofenac de sodiu
DEPOZITE DE CALCIU
Weider 199277 Acid acetic FASCEITĂ PLANTARA
Kahn 197743 Gudeman et al. 199726 Dexametazonă
Psaki 195562
TENDINITĂ PATELARĂ
Kahn 199639
Perron ct al. 199759 Huggard et al. 199935 Dexametazonă
CICATRICI COIF ROTATORI
Tannenbaum 19807’ Clor, iod, salicilat PreckshotI9996' Dexametazonă
Kahn 198542 Lidocaină

15

Sugestie terapeutică
Pentru a minimiza
probabilitatea unei arsuri,
mărimea catodului față de
anod poate fi crescută și
densitatea curentului poate
fi scăzută. De asemenea,
creșterea distanței dintre
electrozi va scădea
intensitatea curentului,
minimalizând astfel
șansele apariției unei arsuri
chimice.
IONOFOREZA
PRECAUȚII ȘI CONTRAINDICAȚII ALE
TRATAMENTULUI
Problemele care ar putea apărea la tratarea a unui pacient cu
ajutorul ionoforezei pot fi evitate în cea mai mare parte dacă
terapeutul (1) are cunoștințe bune legatede afecțiunea existentă
ce trebuie tratată; (2) utilizează ionii cei mai potriviți pentru a
realiza obiectivul tratamentului; și (3) utilizează parametrii de
tratament adecvațiși setarea echipamentelor potrivită . Tehnica
de tratament greșită din partea terapeutului este cel mai adesea
responsabilă pentru reacțiile adverse care apar la ionoforeză.
TRATAMENTUL ARSURILOR
Poate că problema cea mai frecvent asociată cu ionoforeza este
arsura chimică care apare de obicei ca rezultat al curentului și
nu ca urmare a ionului utilizat în tratment.54 Trecerea unui
curent electric continuu prin țesuturi creează migrarea ionilor
care modifică pH-ul normal al pielii. PH-ul normal al pielii este
între 3 și 4. Într-o reacție acidă pH-ul scade sub 3, în timp ce
într-o reacție alcalină pH-ul este mai mare de 5. Deși arsurile
chimice se pot produce la oricare electrod, ele rezultă cel mai
tipic de la acumularea de hidroxid de sodiu la catod. Reacția
alcalină determină scleroza locala a țesuturilor . Inițial, leziunea
este roz dar în cateva ore devine o rana gri, zemuindă .48
Scăderea densității de curent prin creșterea dimensiunii relative
a catodului în comparație cu anodul poate minimiza potențialul
de arsură chimică.
Arsurile termice pot apărea ca rezultat al rezistenței ridicate la
trecerea curentului creată de contactul redus al electrozilor cu
pielea. Contactul slab apare în cazul în care electrozii nu sunt
suficienți de umezi, atunci când există cute la nivelul tifonului
sau prosoapelor impregnate cu soluția ionică sau atunci când
există spațiu între piele și electrod. Pacientul nu ar trebui așezat
cu întreaga greutate a corpului peste electrod, deoarece se poate
creea o ischemie (reducere a circulației) sub electrod. În
schimb, electrodul trebuie ținut ferm în loc cu bandă adezivă,
benzi elastice sau saci de nisip usori. Se recomandă ca atât
arsurile chimice cât și arsurile termice să fie tratate cu
pansamente sterile și antibiotice.48
16
IONOFOREZA
STUDIU DE CAZ
6-2
IONOFOREZA
Context: O femeie în vârstă de 28 de ani
prezintă de 3 săptămâni dureri bilaterale ale
încheieturii mâinii și parestezii nocturne la
nivelul feței palmare a degetului mare,
indexului, și falangelor. Simptomele au
debutat în urmă cu două săptămâni după
începerea unui nou loc de muncă la linia de
finisare a unei fabrici de automobile. Locul de
muncă implică mișcări repetitive cu ambele
mâini și compresiune pentru a realiza
etanșarea ușilor. Paresteziile se agravează
atunci când conduce, la ținerea telefonului și a
uscătorului de par. Pacienta prezintă la
nivelul încheieturii mâinii durere la mișcările
pasive, la extensia degetelor și flexia
degetului opozant, iar paresteziile apar la
percuția tunelului carpian timp de 15 secunde.
Ea are un semn pozitiv Tinel pe nervul median
la încheietura mâinii distale, precum și un test
de Phalen pozitiv la 30 de secunde. Cracmente
la încheietura mâinii anterioare apar la flexia
degetului.
Impresie/Diagnostic: Tenosinovită a
tendoanelor flexoare ale degetelor, cu sindrom
de tunel carpian acut.
Tratament: Pacienta a fost instruită să
folosească atele de odihnă pe timp de noapte,
precum și realizarea unor ședințe de
ionoforeza inițiate doar pentru încheietura
mâinii dreapte. În plus, au fost puse restricții
de muncă pentru a evita mișcarile repetitive și
activitățile de prindere/strângere/compresiune.
17
Dexamethazona fost distribuită de la catod
(polaritate negativă) care a fost plasat deasupra
tunelului carpian, cu anodul amplasat peste
fața dorsală a încheieturii mâinii. Un total de
45 mA-min a curentului a fost distribuit 3 zile
pe săptămână timp de 2 săptămâni.
Răspuns: Simptomele pacientei s-au
ameliorat la ambele mâini în timpul celor 2
săptămâni. Cu toate acestea, ea a continuat sa
aiba un test pozitiv de compresie a tunelului
carpian,un test pozitiv Phalen și Tinel numai
pe partea stânga. Ea a revenit la linia de
finisare cu instrucțiuni pentru o perioadă de
acomodare de 2 săptămâni; cu toate acestea,
durerea și paresteziile au revenit în
încheietura mâinii stângi. Ea a fost ulterior
tratata cu ionoforeza pe încheietura mâinii
stângi și a fost capabilă să se întoarcă la locul
de muncă, fără restricții, după cea de-a doua
perioadă de acomodaret de 2 săptămâni.
Întrebări :
• Care au fost țesuturile lezate și afectate?
• Ce simptome au fost prezente?
• Pentru care fază a procesului de vindecare s-
a prezentat pacientul?
• Care sunt efectele biofizice ale agentului
terapeutic (directe/ indirecte/profunde/
afinitate tisulară)?
IONOFOREZA

•Care sunt indicaţiile/contraindicaţiile •De ce acest pacient experimentează

agentului terapeutic? parestezii nocturne mai degrabă decât în
•Care sunt parametrii agentului terapeutic, timpul lucrului?
modul de aplicare/ dozare/ durată/ frecvenţă • Care este o altă sursă potențială a
în acest studiu de caz? simptomelor pacientului?
•Ce alte modalităţi terapeutice ar putea fi • În cazul în care pacientul a avut, de
utilizate pentru a trata aceasta leziune sau asemenea, dureri cervicale ați anticipa o
patologie? De ce? Cum? abordare diferită a tratamentului?
• Care este semnificația semnului Tinel? • Testarea electrofiziologica poate fi potrivită
• Care este semnificația testului Phalen? pentru acest pacient? Ce descoperiri ați putea
•De ce comprimarea tunelului carpian anticipa?
reproduce simptomele?

REACȚII DE SENSIBILITATE LA IONI

Sugestie terapeutică
Dexametazona ar trebui
plasată sub electrodul
pozitiv deoarece este un ion
încărcat pozitiv. Intensitatea
curentuli ar trebui setată
între 3 și 5 mA. Tratamentul
ar trebui să dureze 15
minute. Terapeutul trebuie
să verifice pielea la fiecare
3-5 minute în căutarea unor
reacții locale.
Reacțiile de sensibilitate la ioni apar rareori, totuși, ele pot fi
potențial foarte grave. Terapeutul trebuie să întrebe de rutină
pacientul despre alergii cunoscute la medicamente înainte de
inițiereatratamentului cu ionoforeză. În timpul tratamentului
terapeutul ar trebui să monitorizeze îndeaproape pacientulîn
căutarea fie a reacțiilor localizate anormale ale pielii sau a
reacțiilor sistemice.
Pacienții care au sensibilitate la aspirina pot avea o
reacție atunci când se utilizează salicilați. Hidrocortizonul poate
afecta negativ persoanele cu gastrită sau ulcer gastric activ. In
caz de astm, mecholylul trebuie evitat. Pacienții care sunt
sensibili la
metale nu ar trebui să fie tratați cu zinc,cupru, magneziu . Iod-
ionoforeza nu ar trebui să fie utilizată la persoanele care au
alergii la fructe de mare sau cei care au avut o reacție la
administrarea intravenoasă de pyelogram (substanță de
contrast).

18
IONOFOREZA

RECAPITULARE

1.Ioforeza este o tehnicăterapeutică care implică

introducerea de ioni înțesuturi cu ajutorul unui curent electric
direct.

2.Modul în careare loc mișcarea ionilor în soluție

formează baza pentru ionoforeza. Ionii încărcați pozitiv sunt
introduși în țesuturi decatre polul pozitiv și ionii negativi sunt
introduși de către polul negativ.

3. Forța care acționează pentru a deplasa ionii prin

țesuturi este determinată atât de puterea câmpului electric cit și
de impedanța electrică a țesuturilor la trecerea curentului.

4.Cantitatea de ioni transferați în țesuturi prin ionoforeză

este determinatăde intensitatea curentului sau de densitatea
curentuluila electrodul activ,de durata fluxului de curent darși
de concentrația ionilor în soluție.

5.Curentul continuu trebuie să fie utilizat pentru

ionoforeza asigurându-se astfel un flux undirectional de ioni
care nu poate fi realizat folosindu-se un curent alternativ sau
bidirecțional.

6.Electrozii pot fi atât reutilizabili cât și produși

comercial, autoaderenți ce trebuie atașati în siguranță la nivelul
pielii.

7.Este esențial ca terapeutul să fie informat pentru

selectarea celor mai potriviți ioni pentru tratarea stărilor
specifice.

8. Clinic, ionoforeza este utilizată în tratamentul

afecțiunilor locomotorii inflamatoriipentru efectele analgezice,
modificarea cicatricilor, vindecarea rănilor cât și în
tratareaedemului, depozitelor de calciu, și hiperhidrozei.

9.Poate că problema cea mai comună asociată cu

ionoforeza estearsura chimică, care apare de obicei ca rezultat
direct al curentului continuu și nudatorită ionului utilizat în
tratament.

19
IONOFOREZA

Întrebări recapitulative

1. Ce este ionoforeza și care este modul în care poate fi

utilizată?

2. Care este diferența dintre ionoforeză și fonoforeză?

3. Cum se mișca ionii în soluție?

4. Ce determină cantitatea de ioni transferată prin țesuturi în

timpul ionoforezei?

5. De ce trebuie folosit curentul continuu în ionoforeza?

6. Ce tipuri de electrozi pot fi utilizați și cum ar trebui să fie

aplicați?

7. Ce caracteristici ar trebui să fie luate în considerare atunci

când se alege ionul potrivit pentru tratament ?

8. Care sunt diferitele utilizări clinice ale ionoforezei?

9. Ce măsuri de precauție legate de tratament trebuie luate

atunci când se utilizează ionoforeza?

GLOSAR

reacție acidăAcumularea ionilor negativi electroforeză Deplasarea ionilor în soluție.

la polul pozitiv ce produce acid clorhidric.
ioni Particulele încărcate pozitiv sau negativ.
electrod activ Electrodul care este utilizat
ionoforeză O tehnică terapeutică care implică
pentru a distribui ioni înțesuturi.
introducerea ionilor în țesuturile organismului
reacție alcalinăAcumularea de ioni prin intermediul unui curent electric direct.
pozitivi la electrodul negativ cae produce
transfer de ioni O tehnică de a transporta
hidroxid de sodiu.
substanțe chimice printr-o membrană folosind
electroliți Soluții în care are loc mișcarea un curent electric ca o forță motrice.
ionică.

ionizare Un proces prin care compușii

solubili, cum ar fi acizii, alcaloizii sau
sărurile disociază sau se dizolvă în ioni
care sunt suspendați într-un tip de soluție.

20
IONOFOREZA

ACTIVITATE DE LABORATOR

IONOFOREZA

Descriere:
Ionoforeza utilizează energia electrică a curentului continuu pentru a introduce diferite
medicamente în țesuturile subcutanate fără a utiliza mijloace invazive. Deși există multe
medicamente care pot fi utilizate, diverși corticosteroizi și anestezice locale sunt cele mai
frecvente utilizate medicamente.
Nu este posibil să se utilizeze orice formă de curent alta decât curentul continuu
pentru a realiza eliberarea medicamentului; cei greșit numiți " stimulatori galvanici de înaltă
tensiune " nu sunt capabili să introducăun medicament din cauza încarcarii foarte scazute a
impulsului. Din cauza posibilității de a produce o arsură electroliticăprin curentul continuu,
se recomandă ca amplitudinea sa rămâna sub 0,7 mA ×∂ cm2din cea electrodului.
Există mai mulți electrozi diferiți disponibili pentru ionoforeză. Cel mai rudimentar
este folosirea clipsurilorde tip crocodil pentru a atașa cablurile la un conductor din tablă sau
aluminiu și folosirea unui prosop de hârtie îmbibat cu medicament între electrod și pacient.
Mai frecvent sunt folosiți electrozi dezvoltați de producătorul stimulatorului.
Este obligatoriu ca medicamentul sa fie sub forma ionică,altfel curentul electric nu va
fi capabil săîl transporte. Multe medicamente vin în ambele forme ionizata și sub forma de
suspensie. Dacă aveți dubii, un farmacist ar trebui să fie consultat.

Efectele fiziologice:
Depind de medicament

Efectele terapeutice:
Depind de medicament, în general scad inflamația și produc anestezie locala

Indicații:
Indicația principală este controlul inflamației și / sau a durerii.

Contraindicații:
• Sarcina
• Dispozitivele de stimulare electrica implantate (de exemplu, stimulator cardiac, stimulator
al
vezicii urinare)
• Aritmie cardiaca
• De-a lungul zonei sinusului carotidian
• Hipersensibilitate (de exemplu: pacientul care are o sensibilitate puternică la electricitate
sau
pacientul cu anumite tipuri de catetere sau șunturi)
• Probleme cunoscute legate de medicamentul utilizat în tratament.

21
IONOFOREZA

STIMULAREA ELECTRICĂ: IONOFOREZA

PROCEDURĂEVALUARE
1 2 3
1. Verificați consumabilele.
a. Procurarea de prosoape sau foi de hârtie pentru acoperirea
pacientului.

b. Verificați stimulatorul, electrozii, cablurile pentru încărcarea

bateriei, izolația (dacă este ruptă sau uzată)
c. Verificați dacă intensitatea curentului este la zero.
2. Întrebări adresate pacientului
a. Verificați identitatea pacientului (dacă nu este deja verificată)

b. Verificați absența contraindicațiilor.

c. Întrebați despre expunerea anterioară la electroterapie.

3. Poziția pacientului.

a. Postați pacientul într-o poziție confortabilă bine susținută.

b. Expuneti partea corpului care trebuie să fie tratată.

c. Acoperiți pacientul pentru decența acestuia, pentru protejarea

hainelor, dar permiteți accesul la o parte a corpului.

4. Inspectati partea corpului care trebuie să fie tratată.

a. Verificați percepția la atingerea ușoară

b.Evaluați functionalitateapărții corpului ce urmează a fi tratată
(ex.ROT,sensibilitate)
5. Aplicarea stimulării electrice pentru ionoforeză.
a. Pregătiți electrozii în conformitate cu instrucțiunile producătorului,
să fie siguri pentru pacient. Locul de amplasare al electrodului va
varia în funcție de medicamentul ce urmează a fi distribuit;
medicamentele anionice sunt respinse de catod, cele cationice sunt
respinse de anod.

22
IONOFOREZA

PROCEDURĂ EVALUARE
1 2 3

b. Amintiti pacientului să vă informeze atunci când simte ceva. Nu îi

spuneți pacientului ce va simți; de exemplu, nu spuneti "sa-mi
spuneți când simțiți o senzație de arsură sau înțepătură."

c. Porniți stimulatorul și creșteți amplitudinea încet. Monitorizați

răspunsul pacientului nu stimulatorul.

d. După ce pacientul raportează debutul stimulului, reglați

amplitudinea la intensitatea corespunzătoare
e. Continuați monitorizarea pacientului pe durata tratamentului.

6. Finalizarea tratamentului
a. Când timpul detratament s-a terminat,opriți generatorul și rotiți
comutatorul de intensitate la zero; îndepărtați conductorul cu un
prosop.

b. Îndepărtați materialul utilizat pentru acoperire si ajutați

pacientul să se imbrace daca este necesar.
c. Punerea pacientului să efectueze exercițiile terapeutice
adecvate,
după indicații.

d. Curățați zona și echipamentul de tratament conform protocolului .

7. Evaluarea eficacității tratamentului.
a. Întrebați pacientul cum simte zona tratată.
b. Inspectați vizual zona tratată pentru orice reacție adversă.
c. Efectuarea testelor funcționale ața cum este indicat.

23