Sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian (CTS) este o problema comuna care afecteaza mana si incheietura
mainii (pumnul). Simptomele incep atunci cand nervul median este comprimat in interiorul
tunelului carpian al incheieturii mainii, o afectiune cunoscuta sub numele neuropatie
compresiva. Orice afectiune care scade dimensiunile tunelului carpian sau creste tesuturile in
interiorul tunelului, poate produce simptomele de sindrom de tunel carpian. Acest sindrom a
primit o atentie deosebita in ultimii ani, datorita faptului ca are legatura cu ocupatiile care
necesita utilizarea repetata a mainilor, cum ar fi tastarea la calculator sau munca de
asamblare. De fapt, multi oameni dezvolta aceasta afectiune, indiferent de tipul de munca pe
care o fac.
Anatomie

Tunelul carpian este localizat pe fata dorsala a

incheietura mainii, si este format din oasele mainii pe o parte, si de ligamentul carpian
transversal pe de alta. Practic oasele carpului formeaza un sant, iar ligamentul transforma
acest sant intr-un canal. Nervul median trece prin tunelul carpian, si ajunge in regiunea
palmara. Acesta inerveaza senzitiv degetul mare, aratator, degetul lung, si o jumatate din
degetul inelar, pe fata palmara, dar are si o zona de inervatie pe fata dorsala a acestor degete.
Acesta trimite, de asemenea, o ramura nervoasa pentru a controla muschii tenari ai degetului
mare. Muschii tenari ajuta la miscarea degetului mare si va permit sa atingeti cu varful
degetului mare, varful fiecarui deget de la aceeasi mana, o miscare numita opozitie. Nervul
median si tendoanele flexoare trec prin tunel carpian. Nervul median se situeaza pe partea de
sus a tendoanelor, chiar sub ligamentul carpian transversal. Tendoanele flexoare sunt
importante, deoarece ele permit miscarea degetelor, a degetului mare, si a mainii, cum ar fi
atunci cand prindem ceva. Tendoanele sunt acoperite de o membrana sinoviala, alunecoasa

care permite tendoanelor sa alunece unul langa celalalt, atunci cand se contracta si se
relaxeaza pentru a misca mana si degetele.
Care sunt cauzele sindromului de tunel carpian
Orice afectiune care scade dimensiunile tunelului carpian sau mareste dimensiunea tesuturilor
din interiorul tunelului, poate conduce la simptomele sindromului de tunel carpian. Tunelul
carpian nu se poate extinde (peretii sunt inextensibili), astfel orice afectiune care provoaca o
presiune anormala in tunel poate produce simptome de sindrom de tunel carpian. Si orice
crestere a presiunii in tunelul carpian poate reduce fluxul de sange la nerv, ceea ce duce la
pierderea functiei nervoase. Diferite tipuri de artrita pot provoca inflamatie si presiune in
tunelul carpian. Modul in care oamenii exercita sarcinile lor reprezinta un risc de aparitie al
sindromului de tunel carpian. Unele dintre aceste riscuri includ :
forta cu care exercita anumite activitati
postura
alinierea incheieturii mainii
repetarea unor activitati
temperatura
vibratiile
Doar unul dintre aceste riscuri, singular, nu poate provoca o problema. Dar a face o miscare
care implica mai multi factori ar putea reprezenta un risc mare. Si cu cat o persoana este
expusa la unul sau mai multe riscuri, cu atat mai mare este posibilitatea de a avea o problema
cu sindromul de tunel carpian. Cu toate acestea, oamenii de stiinta cred ca alti factori, cum ar
fi fumatul, obezitatea si consumul de cofeina, ar putea fi de fapt mult mai importanti
in dezvoltarea sindromul de tunel carpian.
In alte cazuri, sindromul de tunel carpian poate aparea atunci cand membrana sinoviala se
ingroasa de la iritatie sau inflamatie. Aceasta ingrosare determina crearea presiunii in
interiorul tunelului carpian, deci nervul median este comprimat intre tendoane si ligamentului
carpian transversal. In cazul in care presiunea continua sa creasca, nervul este in cele din urma
in imposibilitatea de a functiona in mod normal. Atunci cand presiunea creste pe nervul
median, alimentarea cu sange a invelisului exterior al nervului incetineste, si poate fi chiar
oprita. Termenul medical pentru acest lucru este ischemie. Daca presiunea continua sa
creasca, in interiorul nervului vor incepe sa apara noi celule (numite fibroblaste) care creaza
tesut cicatricial. Acest lucru se presupune ca produce senzatii de durere si amorteala la nivlul
mainii. In cazul in care presiunea este inlaturata, simptomele vor disparea repede. Persistenta
acestor fenomene fara un tratament corect, poate incetini sau chiar opri sansele de

recuperare. Traumatismul, cum ar fi o fractura la incheietura mainii, fractura/ luxatie, infectii,

arsuri sau alte leziuni termice, tulburari de coagulare, si accidente pot duce la aparitia
sindromului de tunel carpian acut. Aceasta afectiune este mult mai putin frecventa decat
neuropatia compresiva cronica, cauzata de oricare dintre factorii de risc descrisi anterior. Un
accident cu traumatism la incheietura mainii poate provoca umflarea, si o presiune
suplimentara in tunelul carpian. Zona din interiorul tunelului poate fi redusa dupa o fractura
sau o luxatie la incheietura mainii. Oasele fracturate la incheietura mainii pot provoca mai
tarziu sindromul de tunel carpian, daca fragmentele vindecate duc la iritatii anormale pe
tendoanele flexor. Sarcina poate provoca retentia de lichid, ceea ce duce la o presiune
suplimentara in tunelul carpian. Diabeticii pot raporta simptome de sindrom de tunel carpian,
care pot fi de la o neuropatie sau de la o presiune reala asupra nervului median. Persoanele cu
functie tiroidiana scazuta (numita hipotiroidism) sunt mai predispuse la probleme de sindrom
de tunel carpian. Tumorile sau chisturile in incheietura mainii, pe tendoane, sau in tunelul
carpian pot provoca, de asemenea, sindromul de tunel carpian.
Simptome

Unul dintre primele simptome ale sindromului de tunel

carpian sunt furnicaturile, si amorteala treptata in zonele inervate de catre nervul median.
Aceasta este urmata de obicei de durere surda, vaga, in aceleasi zone. Mana poate incepe sa
se simta ca fiind adormita, mai ales in primele ore ale diminetii, dupa o noapte de odihna,
scazand forta musculara. In cazul unui sindrom de tunel carpian acut, simptomele sunt bruste
si severe, apar in cateva ore, fata de saptamani sau luni, ca in cazul unei afectiuni cronice.
Chiar daca este acuta sau cronica, durerea asociata cu sindromul de tunel carpian se poate
intinde in brat pana la umar. In cazul in care afectiunea progreseaza, muschii tenari ai
degetului mare se pot atrofia, provocand neindemanarea atunci cand ridicati un pahar sau o
ceasca. Daca presiunea continua sa creasca in tunelul carpian, muschii tenari continua sa se
atrofieze (micsoreze). Atingerea varfurilor degetelor cu degetul mare de la aceeasi mana
devine dificila, ceea ce face greu de manevrat elemente, cum ar fi un volan, ziarul, sau
telefonul.

Cum identifica doctorii afectiunea?

Medicul dumneavoastra incepe evaluarea prin

obtinerea unui istoric al problemei, urmat de un examen fizic amanuntit. Descrierea
simptomelor si examenul clinic sunt cele mai importante parti din diagnosticul de sindrom de
tunel carpian. De obicei, pacientii se vor plange in primul rand ca se trezesc in mijlocul noptii,
cu durere si un sentiment ca mana intreaga este amortita. Investigatia atenta, de obicei, arata
ca degetul mic nu este afectat. Acest lucru poate fi o informatie cheie pentru a pune
diagnosticul. Daca va treziti cu mana amortita, prindeti degetul mic pentru a vedea daca acesta
este amortit, si asigurati-va ca spuneti medicului dumneavoastra daca acesta este sau nu este
amortit. Alte simptome includ amorteala si durerile in timp ce aveti activitati de prindere, cum
ar fi maturatul, folosirea ciocanului, sau condusul.
Daca simptomele apar dupa o lovitura traumatica la incheietura mainii, o radiografie poate fi
necesara pentru a verifica daca exista un os fracturat, sau o luxatie. Daca este nevoie de mai
multe informatii pentru a pune diagnosticul, medicul dumneavoastra va poate recomanda
studii electrice ale nervilor. Mai multe teste sunt disponibile pentru a vedea cat de bine
functioneaza nervul median, inclusiv testarea vitezei de conducere nervoasa. Acest test
masoara cate de repede se misca impulsurile nervoase prin nerv. Investigatia se numeste
EMG.
Cum se trateaza sindromul de tunel carpian?
Academia Americana a Chirurgilor ortopedici a publicat orientari privind tratamentul
sindromului de tunel carpian. Aceste linii directoare reflecta dovezile actuale de cercetare si
sunt incluse in acest articol.
Tratamentul nechirurgical

Activitatile care cauzeaza simptome trebuie sa fie modificate sau oprite, daca este posibil.
Evitati miscarile repetitive ale mainii, apucarea obiectelor grele, tinerea de instrumente cu
vibratii, si pozitionarea indoita a incheieturii (flexata palmar). Daca sunteti fumator, discutati
cu medicul dumneavoastra despre modalitati de a va ajuta sa renuntati. Pierdeti in greutate,
daca sunteti supraponderali. Reduceti consumul de cofeina.
O fasa elastica pentru incheietura mainii va scadea uneori simptomele din primele etape ale
sindormului de tunel carpian pentru ca tine incheietura mainii intr-o pozitie de repaus, nu
flexata foarte mult. Cand incheietura mainii se afla in aceasta pozitie, tunelul carpian este la fel
de mare pe cat posibil, deci nervul are la fel de mult spatiu in interiorul tunelului carpian. O
orteza poate fi utila mai ales pe timp de noapte, evitand astfel indoirea mainii in timp ce
dormiti scadeti dureri si amortelile nocturne. Orteza pentru incheietura mainii poate fi, de
asemenea, purtata in timpul zilei pentru a calma simptomele si pentru a relaxa tesuturile din
tunelul carpian.
Medicamentele anti -inflamatorii pot ajuta, de asemenea pentru a reduce simptomele
sindromul tunelului carpian. Acestea includ medicamente fara prescriptie medicala, cum ar fi
Arcoxia/ Voltaren/ Diclofenac, etc. In unele studii, dozele mari de vitamina B6, s-au dovedit a fi
de ajutor in reducerea simptomelor sindromului de tunel carpian. Unele tipuri de exercitii au
demontrat ca ajuta la prevenirea sau cel putin in controlul simptomelor de sindrom de tunel
carpian.

In cazul in care aceste masuri simple, nu ajuta in a

controla simptomele, o injectie cu cortizon in tunelul carpian poate aduce ameliorari. Acest
medicament este utilizat pentru a reduce umflarea in tunel, si pentru a ameliora temporar
simptomele. Pe langa faptul ca amelioreaza simptomele, o injectie cu cortizon poate ajuta
medicul dumneavoastra sa puna un diagnostic. Daca nu obtineti o ameliorare chiar si
temporara de la injectare, acest lucru ar putea indica faptul ca o alta problema este cauza
simptomelor. Cand simptomele dispar dupa injectare, atunci diagnosticul este clar. Unii medici
cred ca acest lucru este un semn, ca o sectionare chirurgicala a ligamentului carpian
transversal ar avea un rezultat pozitiv.

Reabilitarea nechirurgicala. Daca tratamentul nechirurgical are succes, puteti vedea o

imbunatatire in patru pana la sase saptamani. Este posibil sa fie necesar sa continuati sa
purtati atela la incheietura mainii pe timp de noapte, pentru a controla simptomele si pentru a
evita indoirea incheieturii mainii in timp ce dormiti. Incercati sa faceti activitati folosind mana
sanatoasa. Limitati activitatile care necesita miscari repetate, apucari grele, si vibratii in mana.
Tratamentul chirurgical
Daca toate incercarile de a controla simptomele au esuat, chirurgia poate fi utila si necesara
pentru a reduce presiunea asupra nervului median. O interventie chirurgicala nu este
recomandata in cazul in care exista leziuni avansate ale nervilor. Este posibil ca durerea
persistenta si amorteala sa nu dispara dupa interventia chirurgicala. Daca aveti atrofie
musculara si tulburari de sensibilitate permanente, nu puteti fi un bun candidat pentru o
interventie chirurgicala. O interventie chirurgicala nu poate fi recomandata in cazul in care
studiile electrofiziologice arata rezultate normale. In astfel de cazuri, pacientii care doresc
ameliorarea durerii vor fi sfatuiti sa continue cu tratament conservator.
In caz de sindrom de tunel carpian acut, chirurgia este necesara imediat pentru a decomprima
nervul, si pentru a-l salva de la daune permanente. Aceasta se numeste decompresie
nervoasa. Daca un pacient sufera un accident cu traumatism la mana sau incheietura mainii,
cu agravarea simptomelor si pierderea functiei normale a mainii, este necesara interventia
chirurgicala. Cand este nevoie de o interventie chirurgicala, mai multe proceduri chirurgicale
diferite au fost concepute pentru a elibera presiunea asupra nervului median. Prin eliberarea
presiunii asupra nervului, aportul sanguin al nervului se imbunatateste, si cei mai multi oameni
obtin ameliorarea simptomelor. Cu toate acestea, in cazul in care presiunea la nerv s-a facut
pe o perioada lunga de timp, nervul median poate fi ingrosat si cicatrizat, astfel incat
recuperarea dupa operatie este mult mai lenta.
-sectionarea deschisa a ligamentului transversal al carpului

Operatia standard pentru sindromul de tunel carpian este numita eliberare deschisa. Se
practica o incizie de cca 3-4 cm, pe fata palmara a incheieturii mainii, in linie mediana.
Chirurgul taie ligamentul carpian transversal, in scopul de a lua presiunea de pe nervul median.
Dupa sectionarea ligamentului carpian transversal, chirurgul coase doar pielea si lasa capetele
libere ale ligamentului separate. Capetele libere sunt lasate separate pentru a evita presiunea
pe nervul median. In cele din urma, locul dintre cele doua capete ale ligamentului se va
vindeca cu tesut cicatricial.
-eliberarea endoscopica

Unii chirurgi folosesc o procedura mai noua, numita

eliberare endoscopica de tunel carpian. Chirurgul face una sau doua incizii mici, pentru
introducerea endoscopului. Un endoscop este un aparat video cu fibra optica, care permite
chirurgului sa vada in interiorul tunelului carpian, in timp ce ligamentul carpian transversal
este atent eliberat. Dupa introducerea endoscopului, chirurgul poate vedea structurile pe un
ecran TV. Un cutit special este folosit pentru a taia numai ligamentul carpian transversal. Ca si

in eliberarea deschisa, capetele libere de ligament carpian transversal sunt lasate libere,
separate, pentru a evita presiunea de pe nervul median. Decalajul dintre cele doua capete se
umple cu tesut cicatricial.
Dupa operatie. Este, in general, nevoie de mai mult timp pentru a va recupera dupa eliberarea
deschisa a tunelului carpian. Durerea, de obicei, incepe sa scada in intensitate, dar este posibil
sa aveti sensibilitate crescuta in zona de incizie pentru mai multe luni dupa interventia
chirurgicala. Pacientii care asteapta prea mult timp sa ceara sfatul medical, au uneori dificultati
de adaptare dupa interventia chirurgicala. Abilitatile de adaptare slabe, durerea persistenta si
amorteala, pot duce la dezamagire sau nemultumire fata de rezultatele interventiei
chirurgicale. Recuperarea poate dura mai mult decat era de asteptat, atunci cand leziunile
nervilor sunt severe. In unele cazuri, simptomele nu sunt atenuate in intregime. Dupa
scoaterea firelor la 14 zile postoperator,trebuie sa incepeti sa lucrati cu un kinetoterapeut
pentru sase pana la opt saptamani. Tratamentele sunt utilizate la inceput pentru a scadea
durerea si inflamatia. Masajul bland la incizie poate ajuta la reducerea sensibilitatii in jurul
inciziei, si la limitarea formarii de tesut cicatricial. Sunt folosite exercitii speciale pentru a
incuraja alunecarea normala a tendoanelor, si a nervului median in tunelul carpian. Pe masura
ce progresati, terapeutul va va oferi exercitii care vor ajuta la tonifierea muschilor bratului,
antebratului si mainii. Alte exercitii sunt folosite pentru a imbunatati controlul motor si
dexteritatea in mana. Terapeutul va lucra cu dumneavoastra pentru a va ajuta sa faceti
activitatile de zi cu zi si de la locul de munca, in conditii de siguranta.