1.Lichide reale.Vscozitatea.Formula lui Newton.

Sensul fizic al coeficientului de

vscozitate i unitile de msur (n SI i Practica Medicala).

n lichidele i gazele reale forele de atracie intermoleculare se opun deplasrii

relative a moleculelor vecine,determinnd apariia unei frecri interne numit
vscozitate o proprietate caracteristic fluidelor n timpul curgerii.Expresia forei
de frecare este dat de formula lui Newton : F= S v/x, unde F-forta de frecare;
S-suprafata de contact; v/x gradientul de viteza; -coeficientul de viscozitate
absoluta, o constanta caracteristica fluidului.

Coeficientul de viscozitate absoluta este numeric egal cu forta de frecare pe care

o exercita un strat mono-molecular din interiorul uni fluid asupra altui strat
mono-molecular cind gradientul vitezei relative este unitar. Unitatea de
viscozitate in SI este Pa.s, iar in CGS in poise, de obicei folosindu-se, centipoise
(1cP=0,01P).

2.Determinarea coeficientului de vscozitate prin metoda lui Ostwald.Deducerea

formulei de lucru,utiliznd legea lui Poiseuille.

Poiseuille a stabilit c volumul de lichid V scurs ntr-un interval de timp t este dat
de relaia :

r4p/8l * t.

Fie t timpul de curgere al lichidului cercetat si t0 de curgere al apei distillate.

Deoarece lungimea si raza capilarului precum si volumele scurse V si V0 are loc
relatia: r4p/8l * t= r4p/80l * t0

Simplificind, obtinem: p t/=p0t0/ 0

Curgerea lichidului se face sub presiunea exercitata de greutatea proprie a

coloanei de lichid, deci rezulta: P=pgh P0=p0gh unde h este inaltimea
coloanei.

Inlocuind, obtinem: p g h t/ = p0 g h t0/ 0, de unde / 0 = p/p0 . t/t0

Valoarea lui poate fi usor calculata dupa formula : = 0 . pt/ p0t0

3.Legea lui Stockes.Determinarea coeficientului de vscozitate prin metoda lui
Stockes.Deducerea formulei de lucru.

Numai pentru corpuri sau particule de forma sferica, care se misca cu viteza
constanta printr-un fluid, este valabila legea lui Stokes, care are urmatorul enunt :
Forta de rezistenta F opusa miscarii corpului este proportionala cu coeficientul
de vascozitate al fluidului, raza corpului si viteza miscarii : Fr=6 rv

Asupra particulei actioneaza 3 forte: Forta de greutate: mg; forta lui Arhimede Fa;
si forta de rezistenta Fr. Miscarea particulei va deveni uniforma cind rezultanta
acestor forte va deveni nula: mg+Fa+Fr=0.

4.Aplicaiile vscozimetriei n practica medical.

Cunoaterea vscozitii soluiilor coloidale este important n special n cazul

substanelor macromoleculare,cum ar fi albuminele ,proteinele,deoarece permite
uneori stabilirea naturii sistemului coloidal.Determinarea valorilor coeficientului
de vscozitate este util pentru definirea diagnosticului la diverse maladii,care
afecteaz starea unor lichide biologice(snge,ser,suc gastric).Creterea vscozitii
sngelui total apare n : poliglobulii,leucemii,insuficiene
cardiace,hiperglicemii.Scderea vscozitii sngelui total apare n : anemii ,
hipoproteinemii,dup transfuzii de ser fiziologic sau plasm.
5.Producerea ultrasunetelor.Recepionarea ultrasunetelor.

Ultrasunetele sunt vibratii mecanice ale particulelor unui mediu elastic ce se propaga in spatiu sub
forma de unde longitudinale, frecventa carora e cuprinsa intre 2 . 104 Hz si 1010 Hz. Producerea
ultrasunetelor se realizeaza cu ajutorul dispozitivelor numite transductoare de tip piezoelectric sau
magnetostrictiv.

Efectul piezoelectric direct consta in aparitia diferentii de potential electric pe fetele unor cristale, sub
actiunea unei presiuni din exterior.

Transductorul magnetostrictiv se bazeaza pe modificarea dimensiunilor unui corp fieromagnetic, situate

intr-un cimp magnetic exterior.

Receptionarea ultrasunetelor se face cu un dispozitiv care functioneaza in baza efectului piezoelectric

direct. Undele ultrasonore duc la polarizarea cristalului piezoelectric si ca urmare la generarea cimpului
electric alternativ.

Propagarea undelor ultrasonore, prin medii elastice, are loc cu vitee ce depend de elasticitatea si
densitatea mediului, fiind cuprinse intre 3 . 102 m/s si 6 . 103 m/s.
Avand o lungime de unda mica, ultrasunetele se propaga sub forma de fluxuri inguste bine orientate.

6.Efecte fizice ale ultrasunetelor.

Efectele fizice ale ultrasunetelor sunt: mecanice, termice, electrice, optice, chimice.

Din efectele mecanice fac parte: cavitatia, dispersia, precipitarea, degazarea lichidelor, coagularea.

Cavitatia este un fenomen complex urmat de efecte secundare importante, apare la propagarea
ultrasunetelor cu energii mari in lichide. Sursele de ultrasunete pot emite oscilatii de energii
considerabile si cu presiuni de zeci de atmosfere. In asa caz apar ruperi locale ale lichidului cu aparitia
unor cavitati initial vidate, dar se umplu rapid cu gaze rarefiate sau cu vaporii lichidului.In bulele formate
presiunea variaza cu zeci de atmosfere in ritmul impus de frecventa ultrasunetelor. Fiecare zona a
lichidului e supusa unor comprimari si dilatari excesive. Bulele gazoase mici, umplute cu vapori, care se
dilate rapid, apoi revin la un volum extrem de mic formeaza implozia. Ele provoaca unde de soc cu
presiuni mari si produc ruperi de legaturi chimice, provoaca ionizari si duc la distrugerea microstructurii
substantei.

Dispersia are loc la intensitati si frecvente relative mari. Iradierea cu ultrasunete permite formarea
unor sisteme de dispersie. Efectul are loc fiindca particulele substantei oscileaza cu amplitudini diferite,
iar in lichide-datorita cavitatiei.

Precipitarea este fenomenul invers dispersiei si apare la intensitati mici ale ultrasunetelor. Sub
influenta presiunii acustice se amplifica miscarea particulelor si duce la cresterea probabilitatii ciocnirilor
si la formarea unor aggregate moleculare.

Degazarea lichidului are loc atunci cind cavitati relative stabile se unesc si se ridica la suprafata
lichidului, emitind gaze dizolvate.

Efectele termice se datoreaza energiei absorbite de catre substanta, depinzind de intensitatea si

frecventa ultrasunetelor si de coeficientul de absorbtie al substantei.

Efectele electrice constau in aparitia de tensiuni alternative in lichid ca urmare a oscilatiei particulelor
purtatoare de sarcini electrice. In cavitati apar diferente de potential electric intre peretii lor si pot
produce descarcari electrice in gazelle rarefiate.

Efectele optice constau in modicarea indicelui de refractie al substantei ca rezultat al comprimarii si

dilatarii succesive a mediului in care se propaga undele ultrasonore. Distrugerea bulelor in timpul
cavitatiei e insotita uneori de emisia de radiatii ultraviolete.

Efectele chimice depend de temperatura mediului si de concentratia substantei. Sunt legate de

cavitatie, constind in declansarea sau accelerarea unor reactii chimice.

7.Efecte biologice ale ultrasunetelor.

Efectele biologice depend de caracteristicile undei ultrasonore: intensitate, frecventa, doza.

 Din punct de vedere al efectelor biologice ultrasunetele au fost clasate in 3 grupe: de intensitate mica
(0,5-1,5 W/cm2), de intensitate medie (1,5-3W/cm2), de intensitate mare (3-10 W/cm2).

La intensitati mici, tesuturile nu sufera schimbari morfologice, doar functionale. Apare un current
citoplasmatic ce stimuleaza procesele fiziologice.

La intensitati medii curentii citoplasmatici devin puternici si impiedica desfasurarea normala a

mecanismelor celulare. Se modifica permeabilitatea celulara.

La intensitati mari se produc modificari structurale ireversibile. Tesuturile embrionare si in general

celulele tinere sunt mai sensibile la iradierea cu ultrasunete decit celulele mature.

Pt un biosistem viu cavitatia e ft periculoasa datorita temperaturilor si presiunilor mar ice insotesc
unda de soc a imploziei. La nivel molecular se produc oxidari si polimerizari, apar radicali liberi. La nivel
cellular se produce hemoliza, rupture si luxatii ale unor cili, se modifica permeabilitatea membranei,
creste volumul mitocondriilor.

8.Importana ultrasunetelor pentru practica medical.Inhalatorul ultrasonor.Determinarea vitezei

sngelui (folosind relaia Doppler).

Proprietile pe care le posed ultrasunetele i efectele produse de acestea la interaciunea cu

substana favorizeaz la maxim utilizarea ultrasunetelor n diversii domenii,inclusiv n medicin i
farmacie.Aplicaiile n medicin pot fi grupate n

Aplicaii pasive care utilizeaz ultrasunete de intensitate relativ mic,ce nu produce

modificri de structur a materialului biologic.Printre cele mai cunoscute sunt : diagnosticul prin
ecografie ,explorarea sistemului arterial ,terapia cu ultrasunete.

Aplicaii active n care energia ultrasunetelor produce modificri n structura mediului prin
care se propag.Din ele fac parte : formarea emulsiilor,curirea diferitor piese,frmiarea substanelor
medicamentoase.

Inhalatorul ultrasonor e destinat pentru profilaxia si tratamentul sistemului respirator. Constructiv,

aparatul include 3 elemente principale:

-blocul electronic

-camera de pulverizare

- transductorul piezoelectric.

In camera de pulverizare se toarna solutia unei subst. medicamentoase pina la nivelul reperului de sus.
Capacul cu tubul de respiratie se plaseaza astfel ca cea mai ingusta fanta sa coincide cu orificiul in pahar.
Camera se conecteaza la blocul electronic, apoi inhalatorul la priza curentului in retea. In camera se
observa formarea aerosolii, iar peste citeva sec. prin tubul de respiratie apare un get vizibil de aerosol.
Metoda ultrasonora bazata pe efectul Doppler se explica prin faptul ca daca unda incidenta intilneste un
mediu in miscare, unda reflectata are o alta frecventa decit unda incidenta. Astfel, se poate determina
viteza de miscare a mediului, analizind frecventa undei reflectate de pe hematii.

Modificarea frecventei ultrasunetului se poate calcula dupa relatia data de Doppler: f = 2f v/c . cos *
unde: f-frecventa cristalului emitator;

f variatia de frecventa suferita de unda incidenta;

v- viteza singelui;

c-viteza ultrasunetului in mediul dat;

*- unghiul format intre directia fasciculului ultrasonor si directia de deplasare a singelui.

Astfel viteza sangelui se poate calcula dupa relatia:

v= c/ cos * . f/ f

9.Tensiunea superficial.Coeficient de tensiune superficial.Unitile de msur a coeficientului de

tensiune superficial n SI i n practica medical.

Fortele de tensiune superficiala iau nastere ca urmare a interactiunii moleculelor la frontiera dintre
2 faze, tinzind sa micsoreze suprafata interfetei. Pe fiecare portiune a conturului suprafetei libere,
aceste forte actioneaza perpendicular pe contur si tangential la suprafata lichidului.
Marimea fortei de tensiune superficiala, ce revine la o unitate de lungime a conturului suprafetei libere
a lichidului este numita coeficient de tensiune superficiala : =F/l

Coeficientul de tensiune superficiala se poate defini si prin relatia:

=w/s, unde w- este variatia energiei libere;

s- variatia suprafetei stratului interfazic.

Rezulta ca valoarea coeficientului de tensiune superficiala este egala cu valoarea lucrului mechanic
consumat pentru marirea suprafetei libere a lichidului cu o unitate.

Unitatea de masura pentru coeficientul de tensiune superficiala este:

-In SI: []SI = N/m=J/m2

-In sistemul tolerat (CGS) []CGS =dyn/cm

10.Fenomene capilare.Formula lui Laplace.Embolia gazoas.

 Ridicarea lichidului aderent si coborarea lichidului neaderent intr-un tub capilar are loc sub actiunea
presiunii suplimentare create de suprafata curba a meniscului. Valoarea acestei presiuni depinde de raza
de curbura r a meniscului si de tensiunea superficiala a lichidului, conform formulei lui Laplace:

P=2 / r

Daca in lichidul din capilar se afla o bula de gaz si presiunile la capetele capilarului sunt egale, atunci
sunt egale si razele celor 2 curburi. Prin urmare si presiunile suplimentare sunt egale. Cind o presiune
din exterior pune lichidul in miscare are loc modificarea ambelor meniscuri. Rezultanta acestor presiuni
se opune presiunii din exterior. La un numar n de bule de gaz aceasta presiune poate deveni egala cu
valoarea presiunii din exterior sint in rezultat curgerea prin capilare se va stopa. Cind mai multe bule de
gaz nimeresc in capilarele sistemului vascular sangvin se formeaza embolia gazoasa.

11.Metode de determinare a coeficientului de tensiune superficial.

Exist cteva metode de determinare a coeficientului de tensiune superficial,dintre care cele mai
frecvent folosite sunt : metoda ruperii picturilor ( metoda relativ ) i metoda desprinderii inelului
(metoda direct).

12.Metoda desprinderii inelului deducerea formulei de lucru.

Fie un inel de metal pentru care lichidul cercetat este aderent. Inelul se aduce in contact cu suprafata
libera a lichidului; la inel adera un strat subtire de lichid, asupra caruia actioneaza fortele superficiale,
care se compun intr-o rezultanta Ft

Luind in consideratie faptul ca stratul mentionat are 2 suprafete, forta rezultanta a tensiunii superficiale
se determina din relatia: Ft = 2 r1 + 2 r2 = 2 (r1+r2) unde:

-coeficientul de tensiune superficiala;

r1 raza interioara a inelului;

r2 raza exterioara a inelului;

Pentru ca sa desprindem inelul de pe suprafata lichidului, trebuie sa actionam cu forta F: F=Ft

Determinind aceasta forta, cu ajutorul unei balante de torsiune si tinind cont de relatia de mai sus,
obtinem formula: = F/ (d1+d2) unde d1 si d2 sunt diametrele respective ale inelului.

13.Metoda ruperii picturilor ( metoda stalagmometric)-deducerea formulei de lucru.

 O picatura de lichid de masa m se va desprinde de gura capilarului daca greutatea picaturii devine
egala cu forta de tensiune superficiala:

G=F sau mg= l mg=2 r , unde r-raza raza capilarului, l=2 r lungimea conturului gurii
capilarului.

Daca notam cu M masa lichidului si cu n numarul picaturilor de masa m putem scrie: M=m.n. Masa
unei picaturi se poate exprima in functie de densitatea p si volumul V al lichidului:

M=p Vm n= p V, deci m= p V/n

Inlocuind pe m din ultima relatie, obtinem:

p V/n . g = 2 r

Pentru solutia de referinta vom avea:

p 0V/n 0 . g = 2 r 0 , unde 0 - coeficientul de tensiune superficiala al apei distilate; V-

volumul lichidului; p 0 - densitatea apei distillate;

n 0 nr. picaturilor de apa distilata.

Impartind ultimele 2 relatii, obtinem: p n 0 / p 0 n = / 0

Relatia din care se poate exprima coeficientul de tensiune superficiala a solutiei: = 0 . n0p / np0

Stalagmometrul Traube reprezinta un capilar fixat vertical intr-un stativ. Portiunea de mijloc a
capilarului reprezinta un rezervor cu volumul V, delimitat cu un reper superior A si unul inferior B. La
extremitatea superioara se gaseste atasat un tub de cauciuc, cu ajutorul caruia se aspira lichid in
stalagmometru.

14.Importana fenomenelor de tensiune superficial n practica medical.

Lichidele biologice reprezint soluii apoase saline , ce au coeficient de tensiune superficial mai mic
dect al apei distilate.Coeficientul de tensiune superficial al serului sanguin la temperatura corpului este
n jurul valorii de 67 dyn/cm.Valoarea normal este modificat de prezena unor substane sau procese
patologice.O metod rapid de punere n eviden a prezenei srurilor i acizilor biliari n urin este
proba Hay.Determinarea se face presurnd pe suprafaa urinei dintr-un pahar Berzelius un vrf de cuit
de floare de sulf.Dac floarea de sulf se umizete i cade la fund , prezena unor constitueni
tensioactivi este nendoielnic.Rmnerea la suprafa a florii de sulf indic absena acestora.

15.Osmoza.Presiunea osmotic.Legile osmozei.

Difuzia solventului din compartimentul cu solutie mai diluata catre cel cu solutia mai concentrata se
numeste fenomenul de osmoza. Presiunea necesara pentru a impiedica transportul solventului catre
solutie se numeste presiune osmotica a solutiei.
 Legea concentratiei:

Presiunea osmotica a unei solutii diluate la temperature constanta este direct proportionala cu
concentratia molara: Pos=KT CM , KT-constanta exprimata in N.m/mol

Legea temperaturii:

Presiunea osmotica a unei solutii diluate la concentratie constanta este direct proportionala cu
temperature absoluta: Pos= Kc T, unde Kc: N. m-2/ 0K

Legea lui Vant Hoff:

Presiunea osmotica nu depinde nici de natura solventului, nici de natura substantei dizolvate, ci doar de
nr. de particule intr-o unitate de volum.

Presiunea osmotica poate fi calculata dupa Legea lui Mendeleev-Clapeyron: Pos V=niu RT, unde V-
volumul ocupat de solutie;

R-constanta universala a gazelor;

Niu-numarul de moli;

T-temperatura absoluta.

Legea lui Dalton: (pt amestec de solutii)

Presiunea osmotica totala este egala cu suma presiunilor osmotice a fiecarei solutii in parte.

16.Msurarea presiunii osmotice.Osmometrul Dutrochet.Crioscopul Beckman.

Este confectionat dintr-un vas de sticla, al carui fund este inlocuit cu o membrana semipermeabila. In
parte superioara vasul se prelungeste cu un tub cu diametrul mic, situate pe un cadran gradat in
milimetri. In osmometru se introduce o solutie de zahar pina la nivelul inferior al tubului vertical si se
scufunda intr-un vas cu apa distilata, care trebuie sa fie la acelasi nivel cu al solutiei din interior. Lichidul
din vasul interior va urca incet in tubul capilar. Inaltimea maxima a coloanei determina presiunea
osmotica a solutiei.(Dutrochet)

Exista o serie de metode indirecte de masurare a presiunii osmotice , bazate pe procedee de

determinare a concentratiei molare a solutiilor, dupa care se calculeaza presiunea osmotica, insa cea
mai utilizata metoda este crioscopia (concentratia molara se determina dupa puntul de solidificare al
solutiei) Crioscopul Beckman este prevazut cu un vas confectionat din sticla, in care se introduce
amestecul racitor. In acest amestec se introduce 2 eprubete din sticla, coaxiale. Eprubeta interioara e
prevazuta cu 2 brate laterale si pe axa cu un dop perforat prin care se introduce in interior termometrul
Beckman. Stratul de aer dintre cele 2 eprubete permite o racire lenta a solutiei. Starea de suprafuziune
se realizeaza agitind cu o bara magnetica pusa in miscare de rotatie cu ajutorul unui magnet in forma de
potcoava. Magnetul e fixat pe axa unui motor electric, alimentat la reteaua de curent. El este prevazut in
partea superioara cu un rezervor suplimentar cu mercur, care comunica cu rezervorul inferior. Mercurul
din acest rezervor se foloseste pentru a regla cantitatea de mercur din rezervorul inferior, ceea ce este
necesar pentru a face posibila masurarea variatiei de temperatura in intervalul dorit.(Beckman)

17.Soluii izotonice,hipotonice,hipertonice.Fenomene de turgescen,plasmoliz i hemoliz

18.Metode fizice de cercetare a permiabilitii membranelor.

- Metoda osmotica, care consta in evidentierea vitezei de variatie a volumului celulelor introduse in
solutiile hipotonice sau hipertonice.

-Metoda indicatorilor, care se bazeaza pe nivelul de variatie a culorii continutului intracellular la

patrunderea in celula a anumitor substante.

-Metoda conductibilitatii electrice a membranei. Cind masurarile se efectueaza la frecvente joase a

curentului alternativ, conductibilitatea electrica este masura permeabilitatii membranei. Aceasta
metoda e utilizata numai in studiul permeabilitatii membranei pt ioni.

-Metoda atomilor marcati, care se bazeaza pe folosirea izotopilor radioactivi. Patrunderea substantei
in celula sau iesirea din celula poate fi inregistrata cu ajutorul controlului de radiatii ionizante.

Acest studio are o mare importanta mai ales pt farmacologie si toxicologie. Efectivitatea preparatelor
farmaceutice deoinde in mare masura de permeabilitatea membranelor celulare pentru ele.

19.Importana osmozei pentru medicin.Principiul de funcionare a aparatului Rinichiul artificial .

Presiunea osmotic este factorul important,care asigur meninerea volumului i n consecin

arhitectura celular,integritatea morfologic i funcional a celulelor.Osmoza intervine n schimbul de
substane dintre organisme i mediul ambiant,dintre celule i mediul extracelular.Calculul presiunii
osmotice permite studiul funcionrii diferitor sisteme fiziologice.Volumul celulei variaz n dependen
de concentraia mediului extracelular.Aceasta variaie ofer un model pentru studiul fenomenelor de
permeabilitate a membranelor celulare.

Rinichiul este unica gland cu secreie hipertonic din organism.El concentreaz surplusul de sruri n
urin pe care o elimin n scopul meninerii apei necesare n organism , asigurnd reglarea presiunii
osmotice.n cazul de insuficien renal , apare starea toxic numit uremie.Ea se datoreaz acumulrii
n snge a ureei i altor produi toxici ai metabolismului protidic,deoarece rinichiul bolnav nu le poate
elimina.n aceste cazuri ,dezintoxicarea sngelui de uree se poate face cu rinichiul artificial.Depurarea
sngelui se realizeaz printr-un proces de dializ.La baza funcionrii rinichiului artificial st principiul
dializei i parial ultrafiltrarea.

Aparatul rinichiului artificial este alctuit din :

1.Dializator.

2.Dispozitiv pentru pregtirea i ndreptarea n dializator a soluiei pregtite pentru dializ hipertonic.

3.Sistemul perfuz ce asigura circulaia sngelui prin dializator.

4.Monitor.

Dializatorul este partea principal a rinichiului artificial.Elementul principal a dializatorului este

membrana de dializ.El separ spaiul interior al dializatorului n 2 compartimente(pentru snge i soluia
salin),fiecare avnd intrarea i ieire aparte.

Cu ajutorul pompei de perfuzie instalat n sistemul artificial , sngele bolnavului se pompeaz prin
dializator unde i se cur de substane toxice.

*Catabolit produsul catabolismului

*Catabolism proces biologic de transformare a unor substane complexe specifice organismului n alte
substane mai simple i nespecifice , pe care organismul le elimin proces echivalent dezasimilrii.

*Dializa proces de separare a unei substane cu dispersie coloidal de particulele cu dispersie

molecular , bazat pe proprietatea unor membrane de a reine numai particule coloidale.

*Perfuzie ntroducerea lent i continu , pictur cu pictur a sngelui sau a unei substane
medicamentoas n ven sau esutul subcutanat n scopuri terapeutice.

20.Electroforeza.Forele care acioneaz asupra unei particule ncrcate n micare ntr-un mediu sub
aciunea unui cmp electric.

Fenomenul elctrocinetic, in care are loc miscarea orientate intr-un anumit

mediu a perticulelor incarcate electric, independent de provinienta lor(ioni,
prticule coloidale, alte particule si bule de gaz in suspensie), sub actiunea
cimpului electric exterior, se numeste electroforeza.
In dependenta de natura mediului in care are loc migrarea particulelor,
purtatoare de sarcina, sub actiunea cimpului electric se difera:
- Electroforeza in coloane de lichid
- Electroforeza in corpuri poroase
- Electroforeza in gel

21.Mobilitatea ionilor.Unitile de msur a mobilitii n SI i practica medical.

Marimea, care se exprima prin raportul dintre viteza miscarii orientate a

unei particule incarcate intr-un cimp electric si intensitatea acestui cimp,
se numeste mobilitatea particulei.
Unitatile de masura in cadrul electroforezei:
[M]SI=m2V-1s-1
[M]pract=cm2V-1s-1

22.Determinarea mobilitii ionilor prin metoda electroforetic.Deducerea formulei de lucru.

Marimea, care se exprima prin raportul dintre viteza miscarii orientate a

unei particule incarcate intr-un cimp electric si intensitatea acestui cimp,
se numeste mobilitatea particulei.
Daca E=1, atunci sensul fizic al mobilitatii se determina de expresia M=V,
adica mobilitatea mobilitatea particulei este o marime numeric egala cu
viteza miscarii ei uniforme, sub influenta cimpului electric a carui
intensitate este unitara.
Asupra unei particule de masa m si sarcina q=Ze, intr-un cimp electric omogen
cu intensitatea E , se exercita o forta Fe data de relatia:
e- sarcina elementara
Z- numarul sarcinilor elementare din particular
Directia acestei forte corespunde directiei cimpului electric, cind
particular poseda sarcina pozitiva, in caz contrar, directia cimpului si cea
a fortei sunt de sens opus. Sub influenta acestei forte, particular, conform
legii de baza a dinamicii, obtine o miscare accelerate. Concomitant creste si
forta de frecare pe care o exercita mediul inconjurator asupra particulei.
Valoarea fortei de frecare poate fi determinate conform legii lui Stokes:
r- este raza prticulei
V- viteza particulei
- coeficientul de viscozitate a mediului in care se misca particula.
Dupa un scurt timp forta de frecare compenseaza forta electrica. Din acest
moment, miscarea accelerate se transforma in miscare uniforma. In acest caz e
adevarata relatia:
Mobilitatea particulei incarcate depinde numai de natura particulei, natura
mediului, temperatura.
23.Aparatul de electroforez.Ordinea efecturii lucrrii.

24.Utilizarea metodelor electroforetice n biologie i medicin.

Metoda electroforetica este folosita pentru separarea si analiza proteinelor

individuale si a altor biopolimeri, a virusilor a structurilor celulare
supramoleculare, precum si a celulelor intregi.
-Imunoelectroforeza- este una dintre metodele frecvent utilizate in
imunologie care consta in separarea electroforetica a unui amestec de
anticorpi sau antigeni.
- Fizioterapie- cu scop curative, care consta in utilizarea curentului
electric continuu pentru a introduce substante medicamentoase(de obicei sub
forma ioni).
- Electroforeza este o metoda majora pentru separarea fractiunilor proteice
din serul sanguin.

25.Emiterea i absorbia radiaiei electromagnetice de ctre atom.Spectre de emisie i spectre de

absorbie.

Totalitatea radiatiilor de diferite lungimi de unda pe care un atom (sau o molecula ) este capabil sa le
emita , atunci cind li se furnizeaza energie din exterior,poarte denumirea de spectrul de emisie al
atomului.

Totalitatea radiatiilor de diferite lungimi de unda absorbite de un anumit atom ( sau o molecula ) atunci
cind se examineaza intr-un spectru continuu poarta denumirea de spectre de absorbtie.

Spectrele de emisie,cit si cele de absorbtie pot fi sub forma de linii,benzi sau continue , avind o structura
particulara,care depinde de compozitia chimica si starea fizica a substantei cercetate.Un spectru de
emisie se caracterizeaza prin prezenta unor linii luminoase plasate pe fond intunecat.Un spectru de
absorbtie se caracterizeaza prin existenta unor linii sau benzi intunecate,plasate pe fondul unui spectru
de emisie continuu.Intre spectru de emisie si absorbtie ale unei substante,exista o corespondenta
directa.

26.Dipersia luminii.Mersul razelor prin prism.Formula pentru unghiul de deviaie a razei

monocromatice.

Dispersia luminii-este fenomenul prin care Newton a demonstrate ca indicele de difractia al sticlei
depinde de frecventa undei luminoase.

Prisma optica - Dispozitiv la care deviatia cit si dispersia sunt inverse in raport cu lungimea de unda.

Reteaua de difractie - este un sistem format dintr-un numr mare de fante realizate ntr-un plan opac,
fante ce sunt identice, paralele, apropiate i egal deprtate ntre ele. Practic reeaua dedifracie se
obine prin trasarea unui mare numr de zgrieturi pe o plac de sticl, sau alt material transparent, pe
metale, etc

Fiecare raza monocromatica la trecearea prin prisma este deviata de la directia initiala cu ununghi D, a
carui valoare pentru unghiuri de incidenta mici se calculeaza din relatia: D=(n2-n1)A

n1-indicele de refractie a mediului ; n2-indicele de refractie a materialului din care este confectionata
prisma; A-unghiul prismei;

27.Elemente constructive ale unui spectroscop cu dou tuburi.

Spectroscopul cu 2 tuburi este format dintr-o prisma optica P si 2 tuburi - colimatorul K si luneta L;

Prisma optica serveste pentru obtinerea dispersiei luminii.Colimatorul K este construit dintr-o lentila
convergenta L1 si o fanta reglabila F , asezata in focarul lentilei.Colimatorul trimete pe fata de incidenta
a prismei un fascicul ingust de raze paralele , pe care le receptioneaza fanta care asigura o finete liniilor
spectrale observate si o luminozitate suficienta.Lunetul este format dintr-un sistem obiectiv L2 orientat
spre prisma , si un ocular L3,prin care priveste observatorul.

28.Etalonarea spectroscopului.Modul de lucru.

Etalonarea spectroscopului consta in stabilirea unei dependente intre diviziunele scarii gradate si
lungimele de unda ale radiatiilor.Fiecare linie spectrala se fixeaza succesiv in dreptul indicatorului ,
inregistrind de fiecare data unghiul respectiv de pe scara gradata a spectroscopului.Pretul unei diviziuni
pe scara orizontala este de 1(grad) , iar pe scara tamburului - 0,02(grad).Apoi se construieste curba de
etalonare pe hirtie milimetrica,plasind pe abscisa unui sistem de axe rectangulare diviziunele scarii
gradate , iar pe ordonata - lungimele de unda respective.Fiecarei perechi de valori ii corespunde un
punct de pe grafic.

29.Analiza spectral calitativ i cantitativ.Importana analizei spectrale n practica medical.

Metoda fizic de analiz,utilizat pentru determinarea compoziiei chimice a diferitelor substane,cu

ajutorul spectrelor se numete analiz spectral calitativ.

Analiza spectral cantitativ se bazeaz pe faptul c intensitatea liniilor spectrale este proporional cu
concentraia elementului respectiv.Pentru efectuarea unei analize spectrale se utilizeaz aparate numite
spectroscoape , dac spectrul se studiaz direct cu ochiul liber sau spectrografe , dac spectrul se
nregistreaz pe o plac fotografic sau pe un inscriptor.

Aparatele de analiz spectral sunt frecvent utilizate la cercetarea medico-biologic pentru studiul
structurii chimice a diverselor molecule organice.Analiza spectral calitativ este larg folosit n
domeniul medicinii pentru identificarea urmelor de snge i stabilirea cauzelor diverselor intoxicaii.

O variant a analizei spectrale cantitative de emisie este metoda de dozare flamfotometric a unor ioni
alcalini din produsele biologice.

30.Emisie spontan i stimulat.Inversiunea populaiilor.

Conform legilor mecanicii cuantince , energia electronului poate lua numai anumite valori discrete
E1;E2;E3;... numite nivele energetice.Un atom sau o molecula in anumite conditii poate sa absoarba sau
sa emita o anumita cantitatea de energie,fapt care poate cauza excitarea lui si respectiv trecerea de pe
un nivel energetic inferior pe unul superior.Atomul sta in stare excitat aproximativ 10^-7s.In cazul
atomilor cu mai multi electroni au fost identificate stari excitate in care electronul poate ramine un timp
mai indelungat 10^-3s.Aceste stari se numesc stari metastabile si joaca un rol in producerea
fenomenului LASER-ului.Din cauze interne sau externe,atomul dezexcita electronul,revenind pe nivelul
intial,emite un foton a carui energie este egala cu cea a fotonului absorbit.Dezexcitarea este un proces
aleator si are caracter statistic.Daca electronul revine de la sine,spontan,pe nivelul energetic initial ,
fenomenul se numeste emisie spontana.Un alt electron aflat pe un nivel metastabil va reveni pe nivelul
E , dupa un timp mai indelungat.Daca un astfel de electron este obligat,sub actiunea unei cauze
externe,sa revina pe nivelul E , dupa un timp mai scurt,atunci fenomenul se numeste emisie
stimulata.Procesul de amplificare a radiatiei prin emisie stimulata se numeste fenomen Laser,iar
substanta carrei atomi permit producerea,acestui fenomen,se numeste mediu activ laser,care poate fi
solid,lichid sau gazos.
Inversiunea populatiilor reprezinta fenomenul prin care marea majoritatea a atomilor mediului activ
laser se afla in stare energetica superioara.Ea presupune depopularea cu electroni a nivelelor energetice
inferioare ale atomilor mediului activ laser si cresterea numarului de electroni pe nivele energetice
superioare.

31.Pompajul fotonic.Volumul substanei active ca rezonator.Mecanismul de funcionare a laserului cu

gaz.

Pompajul fotonic reprezinta procesul prin care are loc trasmiterea de energie necesara pentru realizarea
inversiunii populatiilor.Realizarea pompajului fotonic se poate face pe diferite cai:fotonica,electrica sau
chimica.Sursa de energie care permite excitarea atomilor se numeste sursa de pompaj.Dupa obtinerea
inversiuneii populatiilor,drept initiator al procesului de emisie stimulata poate servi chiar unul din fotonii
emisi de un atom excitat al mediului activ laser,care stimuleaza producerea altor fotoni.Pentru a evita
pierderea spre exteriorul mediului activ a primilor fotoni stimulati si totodata pentru a lungi traiectoria
acestora prin mediul activ,se impune existenta unei cavitati rezonante,care obliga fotonii sa ramina un
timp mai indelungat in multimea de atomi excitati ,asigurind astfel o amplificare a radiatiei.

Pentru a obtine inversiunea populatiilor , deseori in calitate de mediu activ laser,este folosit un amestec
a doua gaze.Pompajul fotonic se realizeaza prin descarcarea electrica in amestec.In laserul cu heliu-neon
rolul gazului de baza apartine atomilor de neon , iar rolul gazului adaugat atomilor de heliu.Prin ciocnire
are loc transferul de energie de la atomi de heliu la atomii de neon.Tranzitiile stimulate in cavitatea
rezonanta produc fasciculul laser.Ferestrele Brewster joaca un rol deosebit in constructia laserelor cu
gaz , asigurind : * evitarea pierderilor energetice ale radiatiei la iesirea si intrarea in tubul de descarcare
electrica; *polarizarea fasciculului laser intr-un anumit plan;*schimbarea tubului de descarcare electrica;

32.Proprietile i caracteristicele principale ale radiaiei laser.Aplicaia radiaiei laser n cercetrile

biofizice i practica medical.

Coerenta - proprietatea colectiva a radiatiei, aceasta proprietate permite interactiunea intre pachetele
de unde si conduce la aparitia fenomenelor de interferenta si difractie.

Monocromaticitate - proprietatea de a avea o singura lungime de unda pentru toti fotonii constituenti.

Directionalitate- proprietatea de a avea o directie bine stabilita, pentru fiecare fascicule laser dupa o
anumita distanta.

Stralucirea - proprietatea de a avea o densitate electrica mult superioara unei surse clasice de
lumina.Interactiunea radiatiei laser cu substanta poate produce o serie de efecte care depind de
frecventa si intensitatea energetica a radiatiei laser.

Inca de la inceputul aparitiei sale laserul si-a gasit numeroase aplicatii care an de an cuprind noi domenii
de activitate (meteorologie, prelucrarea si transmiterea informatiei, holografie,cibernetica etc.).
totodata se observa o crestere tot mai insemnata a aplicatiilor laserului in in domeniul medico-biologic.
In medicina introducerea laserului permite dezvoltarea unor tehnici medicale care sa inlocuiasca mai
efficient tehnicile conventionale sau sa creeze noi modalitati de investigatie si tratament. Astfel, cu
ajutorul unui dispozitiv laser care emite in infrarosu se pot face determinariale diferitor substante din
singe fara sa se apeleze la recoltarea probelor sanguine.In chirurgie si microchirurgie

laserul este folosit pentru tratarea glioamelor, la desprinderea unor tumori de la principalele vase de
singe, la vaporizarea unor tumori din ventricule, la extirparea unor tumori cerebrale vascularizate intens,
la excizia nevroamelor, la detasarea muschilor de os. Raza laser este folosita drept bisturiul classic, doar
ca interventiile chirurgicale sunt nesingeroase si nu apar complicatii postoperatorii.In oftalmologie
laserul este folosit in retinopatia diabetica ,la ocluzia vaselor retiniene, la prevenirea hemoragiilor, in
chirurgia tumorilor pleoapei , la forme de cataracta si glaucom .Alte domenii in care se foloseste radiatia
laser sunt, otorinolaringologia , dermatologia , ortopedia , traumatologie si terapie..

33.Difracia luminiii.Reeaua de difracie.

Difractia luminii reprezinta fenomenul de ocolire aparenta a unui obstacol de catre o unda,cind
dimensiunea obstaculului are acelasi ordin de marime cu lungimea de unda a undei incidente.*Directia
printr-o fanta-o unda incidenta cu viteza v , frecventa niu , si lungimea de unda (lambda) , da nastere
dupa trecere printr-o fanta,unei unde difractate,cu anumite proprietati.Potrivit principiului lui
Hyugens,fiecare portiune a fantei se comporta ca un izvor de lumina.In acest fel,lumina dintr-o pozitie a
fantei va interfera cu lumina dintr-o alta portiune a fantei,iar rezultatul va fi dependent doar de unghiul
format. Este un fenomen complex, de compunere coerent a radiaiei provenit de la mai multe surse
din spaiu. n esen ea reprezint ansamblul fenomenelor datorate naturii ondulatorii a luminii,
fenomene care apar la propagarea sa ntr-un mediu cu caracteristici eterogene foarte pronunate.

Reteaua de difractie cuprinde un numar mare de fante paralele situate la distante egale. Este un sistem
format dintr-un numr mare de fante realizate ntr-un plan opac, fante ce sunt identice, paralele,
apropiate i egal deprtate ntre ele. Practic reeaua dedifracie se obine prin trasarea unui mare numr
de zgrieturi pe o plac de sticl, sau alt material transparent, pe metale.

Reeaua de difracie este format din fante nguste, rectilinii, paralele, echidistante foarte apropiate.

Diferena de drum optic se scrie:

Determinarea maximelor, respectiv minimelor se face similar ca la interferen impunnd

condiiile:

34.Determinarea lungimii de und , frecvenei i energiei unei cuante de radiaie laser.

-Pe bancul optic , n suporturi speciale se instaleaz laserul,reeaua de difracie i ecranul.Dup
introducerea laserului se pune la punct sistemul optic.Distana dintre reea i ecran se stabilete
astfel , ncit pe ecran s se observe tabloul de interferen ce conine maximile de ordinele 1,2,3.

-Cu ajutorul riglei se msoar distana L de reea pn la ecran i distana S de la maximul

central(n=0) pna la maximul de ordinul I

-Raportul S/L reprezint valoarea numeric a tg.Unde este unghiul de difracie pentru maximul
de ordinul II.Folosind tabela funciilor trigonometrice se determin valoarea respectiva a sin ;

-Din formula reelei de difracie : =d/n*sin se determin lungimea de und a radiaiei laser
1=d*sin unde d este constanta reelei de difracie.

-Cunoscnd lungimea de und s viteza luminii (c=3*10^8 m/s) se determin frecvena radiaiei laser din
relaia : v1=c/ 1.

-Energia unei cuante a radiaiei laser cu He-Ne se determin din relaia E1=h*v1(niu) , unde h-constanta
lui Planck (h=6,62*10^-34 J*s);

-Masurrile menionate mai sus se repet pentru maximele de ordinal II i de ordinal III.

-Rezultatele obinute trec n tabel!!

35.Radioactivitatea.Tipurile de dezintegrari nucleare.Radiaiile nucleare.

Radioactivitatea este un fenomen rezultat din dezintegrarea radioactiva a atomilor.Este un proces prin
care nucleul unui atom se transforma spontan in alta specie de nucleu atomic.

Dezintegrarea alfa - produce un nucleu al atomului cu numar de ordine cu 2 mai mic si numar de masa
cu 4 mai mic,conform expresie generale a reactiei :

Energia particulelor alfa este bine determinata.

Dezintegrarea Beta - produce un nucleu cu numar atomic cu 1 mai mare si cu acelasi numar de masa.La
dezintegrarea B are loc transformarea unui neutron intr-unproton si un electron,ultimul fiind expulzat ca
particula Beta.Expresia generala a reactiei este :
Dezintegrarea Beta+(pozitroni) - se produce cind nucleul are un exces de protoni in raport cu numarul
neutronilor.Expresia generala a reactie :

Cind pozitroni vine in contact cu electronii dintr-un mediu se produce o reactie de anihilare cu eliberarea
a doua cuante de radiatie gama.

Radioactivitatea gama - nu prezinta o emisie de materie provenita din nucleu, ci o emisie de energie sub
forma de radiatie electromagnetica.

RADIAIILE:1 - NUCLEARE - emise de nuclee instabile (radioactive), la care numrul de neutroni e mai
mare dect numrul de protoni. Prin comparaie, cel mai stabil nucleu este cel de He, cu 2p i 2 n.2 -

- ELECTROMAGNETICE - cmp electromagnetic generat prin suprapunerea unuicmp electric

peste unul magnetic, care oscileaz n plane perpendiculare i care sepropag mpreun sub form de

UND ELECTROMAGNETIC.

36.Legea dezintegrrii radioactive.Constanta de dezintegrare.Perioada de njumtire.

Dezintegrarea radioactiva este un fenomen spontan , deoarece nu poate fi manevrat din exterior.Pe de
alta parte , este un fenomen aleator , deoarece nu se poate prezice cind se va dezintegra un anumit

nucleu nestabil. Expresia matematica a acestei legi este : .Numarul de nuclee

nestabile descreste in timp dupa legea exponentiala,unde: N - numarul initial de atomi radioactivi; N(t)-
numarul de atomi radioactivi ramasi; t-timpul scurs de la inceputul experimentului; -constanta de
dezintegrare caracteristica fiecarei substante radioactive;

Perioada de injumatatire reprezinta timpul dupa care se dezintegreaza o jumatate din cantitatea de
substanta radioactiva initiala.Timpul de njumtire al unei substane este o caracteristic invariabil,
intrinsec a acesteia. Ca valoare absolut, timpii de njumtire ai diferitelor substane sunt extrem de
diferii, ncepnd de la trilionimi de secund i ajungnd pn la cuadrilioane de ani i mai mult.

Constanta de dezintegrare - ?????????

37.Activitatea substanelor radioactive.Unitile de msur.Fondul radioactiv.

Lucrind cu surse radioactive , este important sa cunoastem numarul de dezintegrari intr-o unitate de
timp,produse in sursa data.Acest numar reprezinta o caracteristica importanta a preparatului
radioactiv,numita activitate radioactiva(A).

Unitatea de masura a unei surse radioactive in SI este becquerel(Bq).O unitate mai frecvent utilizata in
practica,ce corespunde activitatii unui gram de radiu,este numita curie(Ci): 1Ci=3,7*10^10Bq.

Fond radioactiv - ??????????????????????????

38.Detectoare de radiaii nucleare.Conturul Geiger-Muller.

Radiatiile ionizante utilizate in diferite scopuri sunt puse in evidenta sau masurate cu ajutorul
detectoarelor cuplate in sisteme auxiliare,ce permit inregistrarea si prezentarea lor sub forma de curbe
sau de impulsuri.In dependenta de principiul de functionare sunt cunoscute mai multe tipuri de
detectoare , printre care cele mai utilizate sunt detectoare care se bazeaza pe fenomenul de ionizare in
gaze.Un astfel de detector este camera de ionizare si conturul lui Geiger-Muller.Pe linga acestea sint si
detectoare bazate pe aparitia scintilatiilor si pe fenomenul de formare a perechilor electron-gol in
cristale semiconductoare.

Conturul Geiger-Muller.

Conturul este format dintr-un condensator cilindric inchis intr-un tub de sticla.Anodul este fir foarte
subtire,catodul este un cilindru metalic sau o pelicula metalica, depusa pe peretele interior a
tubului.Electrozii sunt legati la o diferenta de potential de citeva sute de volti.Din cauza constructiei
sale,cimpul electric in vecinatatea anodului este foarte intens.La trecerea particulei nucleare incarcate,in
gazul din interiorul conturului,se produc perechi ion-electron.Electronii sunt puternic accelerati in
cimpul intens al firului central si produc la rindul lor ionizari secundare.In acest fel se formeaza o
avalansa de ioni si electroni.In circuit apare un curent de descarcare de scurta durata.Curentul care trece
prin circuite produce la bornele rezistorului R o cadere de tensiune care se obtine la trecerea unei
particule incarcate prin contor.

39.Determinarea fondului radioactiv i a activitii unei substane radioactive utiliznd instalaia B-4.

Instalatia de tipul B-4 este confectionata din 2 blocuri:blocul de baza si blocul contoarelor.Blocul de baza
include dispozitivul pentru alimentarea contorului Geiger-Muller cu tensiune inalta si circuitele
electronice,prevazute pentru numararea si inregistrarea impulsurilor.Pe panoul din fata sunt situate
butoanele de comanda cu inscriptie respective si comutatorul polaritatii.Tot pe acest panou pot fi citite
indicatiile celor sase decatroane,ce servesc pentru inregistrarea impulsurilor.

Modul de lucru:

*dupa conectarea in circuit electric se verifica calitatea functionarii dispozitivului de numarare.

*dupa un interval de 4-5 minute se opreste cronometrul si dispozitivul de calcul prin apasarea
butonului"Stop".Daca viteza impulsurilor indicate de decatroane este egala cu 3000 impuls/min,aceasta
confirma o functionalitate corecta a dispozitivului.

*dupa efectuare acestui control,se trece la determinarea fondul radioactiv.

*efectuind in continuare etapele specifice,timp de 5 minute,se inregistreaza numarul impulsurilor N

sosite de la contorul Geiger-Muller.Masurarile se repeta de citeva ori determinind de fiecare data
numarul impulsurilor ce revin unui minut V =n/t.

*Rezultatele obtinute se inscriu in tabel.

40.Scara radiaiilor electromagnetice.Lumina nepolarizat i plan polarizat.

1.1)Scara radiatiilor electromagnetice,tipurile de lumina
Undele electromagnetice ale caror lungimi de unda sunt cuprinse intre 10 nm si 10^6 nm
alcatuiesc spectrul optic,o portiune mica din acest spectru 400nm-760nm perceputa de ochiul
omului reprezinta spectrul vizibil sau lumina,care poate fi de mai multe tipuri:

Lumina nepolarizata- lumina in care oscilatia si directia vectorului P se afla intr-un plan
perpendicular pe planul de propagare.
Lumina planpolarizata- lumina in care oscilatiile tuturor vectorilor de lumina au loc numai in
plane paralele.

41.Fenomene fizice n care are loc polarizarea luminii.Dicroismul.

Lumina naturala poate fi polarizata prin reflexie, refractia, dubla refractie,interferenta.

Reflexia luminii este fenomenul de schimbare a directiei de propagare a luminii la suprafata de
separare a dou medii, lumina intorcindu-se in mediul din care a venit. Apare la suprafata de
separare intre doua medii optice.
Refractia luminii este schimbarea directiei luminii la trecerea dintr-un mediu transparent in altul.
Birefringenta este dubla refractie
Dicroismul este proprietatea unor substante birefringente de a absorbi o raza mai mult decit
alta.

42.Dispozitive de polarizare.Prisma Nicol.Polaroidul.

Prisma Nicol- Cristal de spat de Islanda. Cristalul se taie dupa diagonala mica, si fetele se
lipesc cu balsam de Canada. Prin difractie apar doua raze polarizate cu planele de vibratie.
-Raza ordinara se supune legii refractiei
-Raza extraordinara nu se supune legii refractiei

Balzamul Canadian are pentru raza extraordinara un indice de refractie apropiat cu spatul de
Islanda, si ea va trece putin schimbata prin Nicol. Raza ordinara sufera reflexie totala in Prisma
Nicol.
Polaroidul- pelicula transparenta de celuloid cu un numar mare de cristale mici orientate de
substanta anizomorfadicroica care polarizeaza lumina si absoarbe raza ordinara.

43.Substane optic active.Unghiul de rotire specific.

Unele substante, datorita prezentei unuia sau a mai multor atomi de C asimetrici, poseda
proprietatea de a roti planul de polarizare a luminii incidente. Astfel de substante se numesc
substante optic active.

Dava planul se roteste spre dreapta substanta se numeste dextrogira, daca roteste spre stinga
se numeste levogira. []este unghiul de rotire specifica a substantei optic active, care se
determina conventional la temperatura de 20 0C si pentru lungimea de unda ?=589.4 nm(linia
galbena D a flacarii de sodiu) si se noteaza astfel[ ] . Unghiul de rotire specifica [?] a substantei
optic active depinde de natura substantei, de temperatura ei si de lungimea de unda a luminii ce
trece prin ea.
44.Construcia polarimetrului.Polarimetria.

Metoda de analiza cantitativa si calitativa a diferitor substante optic active prin folosirea luminii
polarizate se numeste polarimetrie.
Polarimetria este bazata pe masurarea ungiului cu care o anumita cantitate de substanta optic
activa roteste planul luminii polarizate. Aparatele utilizate pentru masurarea unghiului de rotire
al planului de vibratie a luminii polarizate se numesc polarimetre.
Cel mai simlu polarimetru consta din doi nicoli identici polarizatorul P si analizatorul A.
substanta optic active se introduce in tubul T. Rotirea analizatorului care este necesara pentru
obtinerea aceluiasi cimp, care a fost stabilit in lipsa substantei, ne da unghiul cu care substanta
optic active a rotit planul de polarizare a luminii polarizate. Deoarece nicolii sunt costisitori in
unele polarimetre in calitate de polarizator se folosesc polaroizii.

45.Importana luminii polarizate n cercetrile biologice i practica medical.

Se utilizeaza la determinarea activitatii optice a albumunei din serul sangvin,cu scopul de a

diagnostica cancerul,sau in clinica practica la determinarea concentratiei glucozei si albuminei
in urina la bolnavii de diabet.

Se utilizeaza pentru determinarea izotropiei si anziotropiei optice a diferitor elemente histologice

precum si la verificarea lor: lame osoase,fibre de colagen,cromatina,fibre nervoase,fibre
mielinice,cartilaje osoase.

Actualmente in laborator se pot obtine subst optic active in afara actiunii organizmelor,numai
prin fotosinteza in lumina circulara polarizata.
46.Absorbia luminii.Legea lui Bouger-Lambert.
Lumina avnd proprieti dualiste i caracter electromagnetic se caracterizez prin mai multe
mrimi,precum fluxul de lumin i intensitatea luminii.Cantitatea de energie transportat de und
electromagnetic printr-o suprafa oarecare ntr-o unitate de timp se numete flux de
lumin.Cantitatea de energie transportat de und de lumin ntr-o unitate de timp printr-o unitate de
suprafa ,perpendicular pe direcia de propagare a undei se numete intensitate a luminii.La trecerea
luminii printr-un strat de substan , intensitatea se atenueaz,din cauza rezultatului interaciunii undei
de lumin cu substana prin care trece.Fenomenul,n care are loc atenuarea intensitii luminii la
trecerea prin orice substan n rezultatul transformrii energiei de lumin n alte forme de energie,se
numete absorbie de lumin.Legea absorbiei unui fascicul paralel de lumin monocromatic,ntr-un
mediu omogen a fost descoperit de Bouger i elaborat de Lambert.Conform acestei legi

: ; k -coeficientul monochromatic natural de absorbtie al substantei;I(a)-intensitatea

de lumina absorbita de substanta;I(0)- intensitatea luminii incidenta;I(d) -intensitatea luminii care a
trecut printr-un strat de substanta cu grosimea d;

Legea lui Bouguer-Lambert - stabileste ca intensitatea luminii, la trecerea printr-un strat desubstanta
omogena, se micsoreaza odata cu marirea grosimii stratului, dupa legea exponential,ceea ce inseamna
ca straturile de substanta de aceeasi grosime, in conditii identice, absorbintodeauna aceeasi parte din
intensitatea luminii incidente, indeferent de valoarea absoluta a ei.

47.Legeau lui Beer.Legea lui Bouger-Lambert-Beer.

Beer a stabilit ca absorbtia luminii monocromatice in solutiile colorate are loc conform legii luiBouguer-
Lambert, si ca coeficientul monocromatic de absorbtie al solutiilor colorate depindedirect proportional

de concentratie.

Substituind formula Legii lui Beer in formula Legii lui Bouguer-Lambert obtinem formula ce exprima
Legea lui Bouguer-Lambert-Beer:

48.Coeficientul de transmisie optic i extincia soluiei.

Raportul dintre intensitatea luminii care a trecut prin substanta sau solutia data si intensitatealuminii
incidente ce numeste coeficient de transmisie optica(transmisie sau transparenta) a substantei.

Coeficientul de transmisie optica (transparenta) al substantei determina ce parte din fluxul delumina
trece prin substanta data si se exprima in %.

Logaritmul natural al marimii inverse coeficientului de transmisie optica se numeste extinctia

(densitatea optica) substantei.

Extinctia este o marime fotometrica ce caracterizeaza masura in care lumina este absorbita
desubstantele prin care ea trece.

49.Schema i principiul de lucru al colorimetrului fotoelectric.Modul de lucru.

50.Metoda fotocolorimetric i aplicarea ei n medicin.

Colorimetria de concentratie reprezinta un caz particular al fotometriei si se aplica ladeterminarea

concentratiei solutiilor colorate.Metoda fotocolorimetrica are o deosebita importanta in studierea
microelementelor(substantecare se contin in cantitati foarte mici in componenta singelui si in diferite
tesuturi aleorganismului uman). Cu ajutorul colorimetrului fotoelectric se poate determina
concentratiamicroelementelor cu o exactitate cuprinsa in limitele(10^4-10^8)g/l.

51.Impedana electric esuturilor biologice.Dispersia impedanei.Coeficient de polarizare.

Impedana electric esuturilor biologice - ??????

Fenomenul variaiei impedanei esuturilor vii n dependen de frecvena curentului electric se

numete dispersia impedanei.

Grafic aceast dependen se reprezint prin aa numita curb de dispersie.Intervalul de frecvene n

care se observ dispersia impedanei se numete domeniu de dispersie.

Deseori n loc de a construe curba de dispersie se determin numai aa numitul coefficient de polarizare.

52. Radiaiile ionizante.Radiaiile ionizante corpusculare i eletromagnetice.

Radiatiile ionizante sunt radiatii emise de substantele radioactive.Radiaiile ionizante sunt de dou
tipuri:a) radiaii corpusculare:,, neutroni, protoni, deuteronib) b)radiaii electromagnetice: x,;
 a) Radiaiile reprezint nuclee de heliu, alctuite din 2 protoni i 2 neutroni, au sarcina+2 i masa
4 u.a.m. Radiaiile sunt electroni (-)sau pozitroni (+) care provin dinnucleu n urma
dezintregrrii acestuia. Protonii, neutronii i deuteronii sunt particule careapar prin
dezintegrarea nucleului sau n urma unor reacii nucleare.
b) Radiaiile x (Roentgen) se pot produce n tuburile Coolidge prin frnarea unor electroni
accelerai (dar ele exist i n radiaiile cosmice). Radiaiile apar n urma unor dezintegrri
radioactive sau se pot produce prin frnarea unor electroni accelerai n sincrotroane.
Deci, radiaiile ionizante apar, n general, atunci cnd este prezent o surs de radiaiioarecare,
fie dispozitiv tehnic, fie substan radioactiv.

53.Doza de absorbie.Uniile de msur.Puterea(debitul) dozei de absorbie i unitile de msur.

Pentru a putea msura radiaia ionizrii s-a introdus noiunea de doz de absorbie.

Doza de absorbie cantitatea de energie absorbit de o mas n rezultatul ionizrii.Este mrimea

fundamental a sistemului radiobiologic.

D=w/m ; m-masa de substan sau esut iradiat ; w-energia absorbit n aceast mas ;

Greu de msurat energia de intrare i de ieire.

Unitatea de msur n SI a dozei absorbite este Gray-ul (J/kg)

54.Doza de expunere(doza de ioni).Unitile de msur.Puterea(debitul)dozei de expunere.Uniti de

msur.

Pentru a putea mai uor a determina mrimea radiaiilor ionizante , s-a introdus noiunea de doz de
expunere .Rezultatul noiunii radiaiei ionizante este formarea n substan a ionilor.Deoarece fiecare
ion are o anumit sarcin electric n substan se formeaz o anumit cantitate de electricitate egal ci
suma cantitilor elementare a ionilor formai.Doza de expunere este egal cu cantitatea de electricitate
care se formeaz n rezultatul ionizrii ntr-o unitate de mas : De=Q/m.n SI se msoar n Roentgen(R)
, 1R=2,,58*10^4 C/kg.Debitul dozei este raportul dintre doza de radiaie(expunere) i timpul de iradiere t
: =De/t. Debitul dozei se exprim n R/s,respective R/min i R/h.

55.Legtura dintre doz de absorbie i doza de expunere.Coeficient de legtur.

ntre doza de absorbie i cea de expunere exist urmtoarea relaie : Da=f*De , Da-doza de
absorbie;De-doza de expunere; f- coefficient de proporionalitate (depinde de tipul radiaiei)

56.Coeficientul de efectivitate biologic relativ.Doza biologic.Unitile de msur.Puterea(debitul)

dozei biologice.Unitile de msur.

Coeficientul de efectivitate biologic relativ arat de cite ori efectivitatea aciunii biologice a tipului dat
de radiaie este mai mare dect a radiaiei X sau Gama , pentru una i aceeai doz absorbit.

Doza biologic se definete prin relaia : B=n*D

Unitatea de msur a dozei biologice n SI este Sievert-ul , dar se mai folosete i rem-ul.Rem-ul
reprezint doza biologic primit de 1 g de esut iradiat,cnd aceasta absoarbe ,prin intermediul
particulelor ionizante , energia de 100 ergi.Debitul dozei biologice este dat de relaia :b=B/t , unitatea
de msur este Sv/s (Rem/s);

57.Dozimetria radiaiilor ionizante.Determinarea dozei biologice.