Ultrasunetele Ultrasunetele – baze fizice de producere Domeniul ultrasunetelor reprezintă

un domeniu terapeutic aparţinând înaltei frecvenţe, dar care, pragmatic vorbind, se află
într-o zonă de interferenţă între electro- şi mecanoterapie. Efectul fundamental, pe care se
bazează toate celelalte efecte şi mecanisme acţionate de aplicaţiile ultrasonice, este
încălzirea structurilor profunde, datorită efectului mecanic pe care ultrasunetele îl
transmit structurilor. Ultrasunetele reprezintă un domeniu de terapie electro-termică, dar
nu numai. Rezonanţa mecanică a particulelor materiale în general, şi a particulelor
impactate de ultrasunete în special, creează o oscilaţie longitudinală. Aceasta se traduce,
la nivel celular şi subcelular, printr-un joc alternant de condensări – rarefieri ale
particulelor materiale, întotdeauna în direcţia de propagare a acestor oscilaţii.
Ultrasunetele (US) au o frecvenţă mai mare de 16 KHz (sub 16 KHz se plasează
domeniul sunetelor, aşa cum sunt percepute de urechea umană), ceea ce corespunde la λ
= 1,3 mm. Domeniul terapeutic folosit este de cca. 800 KHz (după alţi autori, 1000 KHz).
În scop diagnostic, se foloseşte domeniul 1-5 MHz (este vorba de domeniul echografic).
Datorită frecvenţei foarte înalte, undele ultrasonice au o comportare cvasioptică (ca la
microunde), ceea ce înseamnă că US se pot reflecta, refracta, focaliza pe o linie dreaptă.
De obicei parametrul de care se ţine cont este puterea / suprafaţă = W / cm².
 este parametrul fizic care defineşte o aplicaţie ultrasonică, şi reprezintă produsul dintre
densitatea mediului străbătut de fascicolul ultrasonic şi viteza de propagare a fascicolului
prin mediul respectiv: D=ρxv . S-a constatat că este duritatea acustică este dependentă, în
primul rând de mediu (parametrul cu cele mai importante variaţii): aerul are duritatea
acustică foarte mică, este deci un mediu un mediu rău conducător de US, la nivelul său
ultrasunetele sunt, în mare măsură reflectate. Viteza de propagare a ultrasunetelor
depinde, şi ea, de mediu: în lichidele organismului, viteza de propagare este de cca. 1500
m/sec, în vreme ce în os, viteza este de 3000 m/sec.
 este produsul dintre intensitate şi duritate acustică: P = I x D = I x ρ x v Presiunea este
variabilă, ea este generată de vibraţii şi este influenţată de intensitate, densitatea
mediului, viteza de propagare a US în mediul respec Propagarea US în medii biologice se
face, în câmpul apropiat, sub forma unui mănunchi cilindric de raze, care pe măsură ce se
depărtează de capul sonor, are tendinţa să se lărgescă divergent. Particulele tisulare intră
în vibraţie, mediul absoarbe o parte din acestă energie mecanică şi această capacitate de
absorbţie este dependentă de densitatea mediului străbătut.
 reprezintă o măsură a capacităţii de absorbţie a unui ţesut. În funcţie de tipul de ţesut,
s-au făcut determinări care au arătat cât de gros trebuie să fie un ţesut pentru ca energia
impactată să ajungă de cealaltă parte exact la jumătate: pentru o frecvenţă de 800 KHz
este, în medie, de 4 cm. S-a dovedit faptul că, structurile moi au stratul de înjumătăţire
pentru ultrasunete între 2-7 cm, muşchii cca. 4 cm, ţesutul adipos cca. 7 cm, oasele cutiei
craniene doar 0,23 cm. La limita de separaţie dintre straturi, US sunt în parte reflectate,
iar o parte vor traversa.
 se exprimă în procente şi reprezintă radiaţia emitentă care reuşeşte să ajungă în ţesutul
subiacent trecând prin limita de separaţie; la limita de separaţie dintre aer – tegument,
reflexia este 100%, deci nimic nu traversează. Concluzia care se conturează este că aerul
este o barieră de neînvins pentru US (ex. cantităţile de aer din stomac, intestin, pulmon,
care fac din aceste organe zone inabordabile prin echografie). La limita de separaţie
muşchi – os, reflexia este 30% (oricum, se evită în practică reperele osoase ). Efectele
ultrasunetelor Ultrasunetele prezintă o multitudine de efecte, care din punct de vedere
didactic, se pot grupa în trei categorii: efecte fizice, chimice şi biologice. Efectele fizice
cele mai importante sunt: cavitaţia: efect specific care apare în lichide, o alternanţă între
faza de dilataţie, în care particulele se rup şi apar cavităţile, şi faza de compresie, în care
aceste cavităţi se ciocnesc şi dispar; în lichidele care conţin gaze, sub efectul US,
microveziculele de gaz au tendinţa să se unească, şi rezultă vezicule vizibile (fenomenul
de pseudocavitaţie); efectul termic – este datorat energiei mecanice dezvoltată de US,
absorbită de substrat, care se transformă în căldură; încălzirea structurilor este mai mare
la limita de separaţie dintre două medii; luminescenţa – este posibilă în mediile lichide
care conţin gaze, străbătute de fascicolul ultrasonic; dispersia şi coagularea – există
posibilitatea amestecării unor structuri nemiscibile, sub impactul US; demonstrativ este
“fenomenul de fântână arteziană“ apărut pe suprafaţa capului ultrasonor, datorită faptului
că mediul lichidian se sparge sub acţiunea fascicolului ultrasonic; pe baza acestui
fenomen, se produc aerosoli şi emulsii, sub impactul US. Efecte chimice:
Depolimerizările – fascicolul US distruge moleculele mari, prin forţă mecanică ; Efect de
oxidare: s-a constatat că, amestecând H2O2 (apă oxigenată) cu aer, sub impactul
fascicolului US, se produce acid azotos şi acid azotic; soluţiile de coloranţi în amestec cu
apa oxigenată, sub impactul US se decolorează; în urma oxidării are loc şi creşterea
conductibilităţii soluţiilor; efect fotochimic – fascicolul US înegreşte filmul fotografic;
efect de peptizare – pe anumite medii, US schimbă starea de gel în stare de sol, atunci
când este vorba de soluţii coloide. Efecte biologice: Dozele mici de US au efect de
stimulare a funcţiei celulare, producând modificări reversibile, în sensul stimulării
celulare. Dozele mijlocii de US inhibă funcţiile celulare, producând modificări
ireversibile parţ Dozele mari de US produc tulburări ireversibile, care pot merge până la
necroză; mai importantă este intensitatea aplicaţiei decât timpul, şi nu este respectată
legea ca produsul intensitate x timp să fie constant. Pentru vieţuitoarele mici, dozele mici
au efect stimulant, respectiv se stimulează răspunsul biologic global; dozele mari
determină fenomene de cavitaţie, distrugeri tisulare, chiar moarte. Efectele ultrasunetelor
pe organe şi ţesuturi Ţesutul nervos Este cel mai sensibil ţesut la impactul fascicolului
ultrasonic. Astfel, la o aplicaţie ultrasonică de 0,75 W/cm², timp de 10 minute, pe măduva
spinării se produce suspendarea tuturor funcţiilor; la aplicarea fascicolului US pe encefal,
la aceeaşi parametri, apare o necroză în con. La nivelul nervilor periferici, se constată
blocarea transmiterii nervoase, pe timp limitat, mai ales pentru fibrele care conduc
durerea, de obicei fibrele subţiri, mai ales fibrele C amielinice cu transmitere lentă, sau
fibrele Aδ. Se obţine deci un efect analgetic. Aparatul vascular La nivelul aparatului
vascular funcţionează legea lui Ricker: dozele mici de US produc vasodilataţie prin
proces de hiperemie, dozele mijlocii determină anemie, eventual cu disfuncţie parţială
locală, iar dozele mari determină stază, mai ales venoasă, iar dacă doza este foarte mare şi
acţionează suficient, se poate ajunge la necroză tisulară. De regulă în cazul aplicaţiilor
terapeutice, se folosesc doze mici pentru a se obţine vasodilataţie, cu creşterea
permeabilităţii locale şi creşterea circulaţiei locale, care conduce la creşterea
metabolismului tisular. Sânge şi organe hematoformatoare Pe culturi celulare “in vitro”,
impactul fascicolului US produce liza hematiilor, prin efect mecanic; pe sângele integral,
se observă scăderea albuminelor şi creşterea globulinelor plasmatice. La doze mari, de
2W/cm² în aplicaţie US cu cap fix, după 5 minute se constată distrugerea parţială a
splinei. Ţesutul de susţinere Aplicaţia US asupra ţesutului de susţinere dezvoltă efectul
de “spreading”: prin acest fenomen, se controlează şi se accentuează difuziunea
diverselor substanţe prin piele; este corba despre un fenomen de fibrinoliză la nivel
celular, de liză a epiteliului, sub impactul fascicolului US se rup punţile de legătură între
celule şi apar noi spaţii, prin care creşte difuzibilitatea, activând circulaţia în spaţiul
intercelular, deci creşte permeabilitatea şi difuziunea la nivelul membranei celulare. La
nivelul ţesutului de susţinere, s-a constatat liza ţesuturilor scleroase, chiar a calcificărilor
din ţesutul conjunctiv, de obicei la doze de 1-2 W/cm², ca expresie a efectelor conjugate,
mecanic şi termic ale US. Ţesutul muscular În muşchi se produc hiperemie, spasmoliză,
scăderea tonusului muscular şi creşterea activităţii musculare. Ţesutul embrionar şi
glandele genitale Dozele mici au efect biologic pozitiv, în vreme ce dozele mari
determină atrofie glandulară, iar la embrion determină malformaţii sau chiar moarte, mai
ales în primele 3 luni de sarcină. Dozele terapeutice pot fi folosite pentru a
declanşa/susţine contracţia uterului gravid, în perioada travaliului. Organe de simţ
Ochiul trebuie ferit de maximele de intensitate ale fascicolului US, realizate prin
focalizări şi apariţia reflexiei. Totuşi, riscurile nu sunt chiar atât de mari, ţinând cont de
faptul că în condiţiile unei emisii US de 1 W/cm², focalizate la nivelul ochiului, timp de 5
minute, nu apar efecte negative. Ţesut tumoral In general, în practica curentă se folosesc
doze terapeutice de 800 KHz, la o putere între 0,1-1 W/cm², cu aplicaţii de 1-4 minute pe
fiecare câmp. La aceste nivele ale parametrilor, s-a constatat că în organele
parenchimatoase apare o inactivare a enzimelor oxidative, cu creşterea activităţilor altor
enzime (fapt dovedit de Farkas – laureat al premiului Nobel pentru medicină –, în SUA ).
Dozele mici stimulează dezvoltarea tumorilor şi uneori formarea metastazelor, în timp ce
dozele mari duc la distrugerea ţesutului tumoral. De obicei, în neoplasme nu se aplică
US. Orice formă de agenţi fizici este contraindicată în neoplasme, şi încă timp de minim
5 ani după încheierea ultimului tratament specific. După Koeppen există 3 mari domenii
fiziologice ale US : ♦ Domeniul I de acţiune – domeniul terapeutic - Procesele sunt
reversibile. - Efecte fundamentate se bazează pe influenţarea sistemului nervos şi
vascular (hiperemie). - Doze = 0,05-0,3-(după unii chiar)0,5 W/cm². ♦ Domeniul II de
acţiune – domeniul-limită al aplicabilităţii - Uneori, procesele sunt ireversibile,
paralizante. - La doze mai mari, apare vasoconstricţia intensă trecătoare. - Doze = 0,5-
1,5-(după unii chiar)2 W/cm². ♦ Domeniul II de acţiune – domeniul modificărilor
ireversibile - La doze mari, se constată inducerea fenomenului de moarte celulară,
paralizii nervoase şi vasculare. - Doze = 2-3 W/cm², în regim continuu. ♦ Efectele nu
respectă întotdeauna domeniul, rezultatul final depinde de reacţia individuală. Aparatele
de ultrasunete Există trei categorii principale de aparate de US : ♦ Aparate cu stativ ♦
Aparate care se aşează pe masă ♦ Aparate portabile Orice aparat de US trebuie să aibă 3
componente : ♦
 Capul ultrasonor sau traductorul este piesa în care se găseşte de fapt elementul care va
schimba energia electrică în vibraţie, prin efect piezoelectric inversat. Pierre Curie a
descoperit (1880) că, dacă asupra unui cristal de cuarţ se exercită o presiune, aceasta
determină o încărcare electrică pe suprafaţa simetrică a cristalului, şi acest fenomen se
numeşte
. Dacă pe suprafaţa cristalului de cuarţ se exercită o tensiune electrică, pe suprafaţa
opusă vor lua naştere vibraţii mecanice, care întotdeauna respectă ritmul şi frecvenţa
oscilaţiilor curentului electric sinusoidal aplicat, iar acest fenomen se numeşte
 . La nivelul traductorului există un astfel de cristal. Nu toate cristalele pot să dezvolte
acest efect, ci doar cristalele de turmalin, trestie de zahăr, sare seignette, titanatul de
bariu, unele policrista ceramice. Pentru a deveni piezoelectric, cristalul de titanat de bariu
este iniţial polarizat într-un câmp electric puternic, apoi este supus unui curent electric
alternativ de înaltă frecvenţă. In unele cazuri, este necesar ca, pe lângă capul traductor, să
existe şi concentratoare de US (vibratoare concave formate din lentile acustice şi oglinzi
concave, care realizează focalizarea şi concentrarea undelor ultrasonice. Capetele de
aplicaţie a US au diametre cu dimensiuni clasice de 4 şi 10 cm2 . În interiorul capului
ultrasonic se află cristalul piezoelectric. Suprafaţa de radiaţie a capului traductor este, de
regulă dintr-o placă de metal. Întotdeauna grosimea plăcii metalice trebuie să fie multiplu
al jumătăţii λ a US respectiv: G(rosimea) = N x λ/2 ♦
 Foloseşte vibraţia electrică pentru producerea US. Sursa de energie o constituie curentul
de la reţea. Curentul ajunge la nivelul aparatului, unde există un reglator automat de
tensiune care asigură menţinerea tensiunii necesare funcţionării aparatului. Intensitatea se
reglează liniar, la fel şi puterea. Dacă scade contactul cap ultrasonic – tegument sub 50-
70% din valoarea maximă a transferului de energie (contact imperfect prin deficienţă de
aplicaţie/execuţie sau tehnică), la multe aparate se va declanşa sistemul de semnalizare
(sonor/vizual) şi instalaţia se opreşte. ♦
sunt subţiri, flexibile