Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 1 / 20

Aprobat
la şedinţa catedrei Chimie farmaceutică şi toxicologică
Proces-verbal № _5_ din 26.01.2017_
Şef de catedră, dr. hab. şt. farm., profesor universitar
___________________ V.Valica

Substanţe medicamentoase, derivaţi de tetracicline şi

nitrofenilalchilamine
Indicaţii metodice pentru studenţii anului III

CHIŞINĂU 2017
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 2 / 20

INTRODUCERE
Această temă include substanţe medicamentoase din grupul tetraciclinelor şi
nitrofenilalchilaminelor. La studierea temei, studenţii se familiarizează cu unele particularităţi de
analiză a substanţelor medicamentoase studiate: determinarea indicilor fizico-chimici, analiza
grupelor funcţionale specifice, metode fizico-chimice de analiză etc.
Scopul: A aprecia calitatea substanţelor medicamentoase, derivaţi ai tetraciclinelor şi
nitrofenilalchilaminelor în corespundere cu structura lor chimică.

Scopuri determinate
1. De a însuşi caracteristica comparativă a proprietăţilor fizice şi fizico-chimice a substanţelor
medicamentoase studiate.
2. De a acumula deprinderi în efectuarea reacţiilor generale şi particulare de identificare a
substanţelor medicamentoase studiate.
3. Reieşind din proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor medicamentoase studiate, a putea
determina impurităţile şi argumenta prezenţa lor.
4. A putea efectua dozarea substanţelor medicamentoase în corespundere cu cerinţele DAN.
5. A putea stabili condiţiile de conservare a substanţelor medicamentoase în dependenţă de
structura lor chimică şi proprietăţile fizice.

Conţinutul lucrării
 Pregătirea teoretică pentru îndeplinirea scopurilor determinare.
 Lucrul practic al studenţilor.
 Recapitulare.

MATERIAL INFORMATIV

Caracteristica generală a antibioticelor

Antibioticele sunt substanţe care introduse în organism exercită efecte toxice faţă de
microorganismele bacteriene.
Clasificarea antibioticelor:
1. Clasificarea chimică:
 Betalactamide (heterociclice)–peniciline, cefalosporine;
 Fosfonaţi – fosfomicina;
 Lincosamide – lincomicina, clindamicina;
 Macrolide – eritromicina, oleandomicina, azitromicina;
 False macrolide – rifampicine;
 Polipeptide – polimixine, bacitracina;
 Glicopeptide – vancomicina, teicoplanina;
 Aminoglicozide – streptomicine, neomicine, canamicine, gentamicine;
 Tetracicline (aliciclice)
 Arilalchilice (aromatice) – fenicoli, cloramfenicol;
 Diverse: fusidanine, cumarine, sinergistine, ciclotialidine, oxazolidinone, chinolone etc.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 3 / 20

2. După tipurile de activitate antibacteriană:

 bactericide, omoară germenii; sunt indicate în infecţii grave. Dezavantajul lor este că produc
efecte toxice în momentul în care mor germenii. Exemplu: peniciline, cefalosporine,
aminoglicozide.
 bacteriostatice, inhibă multiplicarea germenilor; sunt indicate în cazul infecţiilor uşoare.
Exemplu: tetraciclina, eritromicina, cloramfenicol.

3. După spectru de activitate al antibioticelor:

Totalitatea microorganismelor sensibile la un antibiotic sau chimioterapic reprezintă spectrul
antimicrobian al acestuia.
 Antibiotice cu spectru îngust
 Antibiotice cu spectru larg
 Antibiotice cu spectru ultralarg

4. După mecanismul de acţiune:

 la nivelul peretelui bacterian – peniciline, cefalosporine, vancomicina, bacitracina, cicloserina;
 la nivelul membranei citoplasmatice – vancomicina, polimixine, amfotericina B, nistatina;
 la nivelul ribozomilor sau nucleului – aminoglicozidele, tetraciclinele, cloramfenicolul.

Rezistenţa microbiană la antibiotice

Mecanismele biochimice de instalare a rezistenţei la antibiotice:
- elaborează enzime specifice pentru un anumit antibiotic. Exemplu: betalactamazele,penicilaza,
cefalosporinaza, acetilaza care acetileaza cloramfenicolul, fosforilaza;
- scăderea permeabilităţii peretelui microbian faţă de antibiotic;
- modificarea configuraţiei receptorilor sau afinităţii acestuia pentru antibiotic;
- elaborarea unui antagonist endogen;
- pompare în exterior a antibioticului.
Rezistenţa intrisecă (naturală) este determinată de:
- asimilarea scăzută a antibioticului prin porine în interiorul celulei (impermeabilitatea celulară);
- sisteme de eflux. Aceste bacterii au virulenţă joasă, dar rezistenţa lor multiplă le permite să
persiste în mediul spitalicesc şi să cauzeze infecţii nosocomiale (ex Ps. aeruginosa).
Rezistenţa dobîndită este determinată de:
- mutaţiile ce afectează gene de pe cromozomii bacterieni sau mutaţiilor în gene mobile
dobândite. Mutaţiile implică de obicei ştergerea, substituirea sau adiţia uneia sau mai multor
perechi de baze cauzând substituirea unuia sau câtorva aminoacizi dintr-un peptid esenţial.
Rezistenţa transferabilă
- conjugare (pasaj intercelular al plasmidelor sau transpozonilor) – cea mai comună metodă de
transfer a rezistenţei la bacteriile importante clinic;
- transducţie (transfer de ADN prin bacteriofagi);
- transformare (asimilarea de ADN);

Metode de analiză ale antibioticelor

Dozarea:
 Metode biologice:
Determinarea activităţii microbiologice a antibioticelor prin metoda difuzimetrică se bazează
pe compararea zonelor de inhibiţie ale creşterii unui microorganism-test, produse de concentraţii
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 4 / 20

cunoscute dintr-un antibiotic-standard, cu zonele de inhibiţie produse de concentraţii presupuse

egale ale antibioticului de analizat;
Determinarea activităţii microbiologice a antibioticelor prin metoda turbidimetrică se
bazează pe măsurarea concentraţiei (la fotocolorimetru sau turbidimetru) a celulelor de
microorganism-test care formează o densitate optică (tulbureală) în rezultatul creşterii lor în
prezenţa unei cantităţi minime de antibiotic.
 Metode fizico-chimice:
 Spectrofotometria (UV, VIS, IR)
 Fotocolorimetria
 Fluorimetria
 Cromatografia

Unităţi de acţiune antibacteriană

 1 UA antibacteriană este cantitatea minimă de antibiotic, care manifestă acţiune bacteriostatică
sau bactericidă asupra coloniei standard de test- microorganism într-un anumit volum al
mediului de cultură.
 Acţiunea biologică se măsoară în UA, care se conţin în 1 ml de soluţie sau 1 mg de substanţă.

Substanţe medicamentoase, derivaţi de tetracicline şi nitrofenilalchilamine

Tetraciclinele sunt derivaţii naftacenei parţial hidratată – un compus chimic alcătuit din
patru carbocicle hexagonale condensate binar.
H3C CH R R1
R1 3
OH R N H H
B H3C * H
D C A * *
7 6 * 5 4
OH H Cl
8 * 3

Naftacenă (tetracenă) 9 10 11 12 * 1
2 C - NH2 OH H
OH
OH O OH O O H Br

Tetarciclinele sunt compuşi polifuncţionali. Derivaţii tetraciclinelor conţin următoarele

grupe funcţionale: hidroxilică fenolică (poziţia 10), hidroxilică enolică (3 şi 12), hidroxilică
alcoolici (poziţia 6, 12a la tetraciclină), dimetilaminică (poziţia 4), carboxamidă (poziţia 2),
metilică (poziţia 6), pot fi şi alte grupe funcţionale specifice (tabelul 1).
Din grupul derivaţilor nitrofenilalchilamine fac parte substanţele medicamentoase:
cloramfenicol (levomicetină), sarea de sodiu a succinatului de cloramfenicol (tabelul 2).
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 5 / 20

Tabelul 1
Substanţe medicamentoase, derivaţi de tetracicline

Denumirea româna, latină şi chimică, formula de Descrierea. Solubilitatea

structură
Clorhidrat de tetraciclină Pulbere cristalină galbenă, fără
Tetraciclini hydrochloridum miros, cu gust amar.
(CH3)2
Solubil în apă, puţin solubil în
N
CH3 OH alcool, practic insolubil în
OH * HCl cloroform şi eter.
C NH2  20D  -2390 pînă la -2580 (1%
OH m/V în acid clorhidric 0,01mol/l,
OH O O
OH O raportat la substanţă uscată)
Мr = 480,9
Clorhidrat de (4S, 4aS, 5aS, 6S, 12aS)-4-dimetilamino-1, 4,
4a, 5, 5a, 6, 11, 12a-octahidro-3, 6, 10, 12, 12a-
pentahidroxi-6-metil, 11-dioxo-2-naftacencarboxamidă
Clorhidrat de oxitetraciclină Pulbere cristalină galbenă, fără
Oxytetraciclini hidrochloridum miros, cu gust amar, higroscopic.
OH N (CH3)2 Solubil în 2 ml apă, în 45 ml
H3C OH
alcool etilic, puţin solubil în
OH . HCl metanol, practic insolubil în
C NH2 cloroform şi eter.
OH
OH
O OH O O  20D  -1180 pînă la -2000 (1%
m/V în acid clorhidric 0,1mol/l,
Clorhidrat de 2-dimetilamino-1,4,4a,5,5a,6,11,12a-hidroxi- raportat la substanţă anhidră)
6-metil-1,11-dicetonaftacen-2-carboxamidă Мr = 496,9
Clorhidrat de doxiciclină Pulbere cristalină galbenă, fără
Doxyciclini hydrochloridum miros, cu gust amar.
CH3 OH N (CH3)2 Uşor solubil în apă şi metanol,
practic insolubil în cloroform şi
OH . HCl eter.
C NH2 Se dizolvă în soluţii de hidroxizi şi
OH carbonaţi alcalini, în care se
OH O
O OH O inactivează în timp.
Clorhidrat de (4S, 4aR, 5S, 5aR, 6R, 12aS)-4- Мr = 512,9
dimetilamino-1, 4, 4a, 5, 5a, 6, 11, 12a-octahidro-3, 6, 10,
12, 12a-pentahidroxi-6-metil, 11-dioxo-2-
naftacencarboxamidă
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 6 / 20

Tabelul 2
Substanţe medicamentoas, derivaţi de nitrofenilalchilamine
Denumirea română, latină şi chimică. Formula de Descrierea, solubilitatea
structură
Cloramfenicol (Levomicetină) Pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie,
Chloramphenicolum fără miros, cu gust amar.
H NH - COCHCl2 Uşor solubil în acetat de etil, acetonă
O2N C C CH2OH
alcool şi propilenglicol, foarte puţin
solubil în apă, greu solubil în eter.
OH H
 20D  +18,50 pînă la +21,50 (5% soluţie
în alcool absolut, raportat la substanţă
2,2-dicloro-N-[(1R,2R)-2-hidroxi-1-hidroximetil-2- uscată)
(4-nitrofenil)-etil]acetamidă Мr = 323,13
Succinat de cloramfenicol şi de sodiu Pulbere microcristalină albă sau alb-
Chloramphenicoli natrii succinas gălbuie, fără miros, cu gust amar; foarte
H NH - COCHCl2 higroscopică.
O
O2N C C CH2 - O - C - (CH2)2 - C Uşor solubil apă şi alcool.
OH H
O
ONa  20D  +5,00 pînă la +8,00 (5% soluţie în
apă, raportat la substanţă uscată)
Мr = 445,2
Sarea de a succinatului de D-(-)trео-1-p-nitrofenil-2-
dicloracetilaminopropandiol-1,3

Metode de obţinere
A. Derivaţii tetraciclinelor. În industria farmaceutică a antibioticelor, tetraciclinele se
obţin prin metoda de biosinteză în profunzime, în fermentatoare de mare capacitate pe medii de
cultură speciale, aseptice. Mediile de cultură conţin substanţe care constituie surse de carbon
(amidon, extract de porumb, glucoză, uleiuri vegetale), surse de azot (aminoacizi, cazeină,
proteine, uree, făină de soia), săruri minerale (sulfaţi şi fosfaţi de potasiu, calciu, magneziu, fer,
cupru). Pentru fiecare antibiotic în mediul de cultură se mai adaugă factori determinanţi
specifici: ioni de clorură pentru clortetraciclina, inhibitori de clorurare pentru tetracicline.
Durata procesului de fermentaţie este 4-6 zile, temperatura 26-280C, pH = 4-6. După filtrarea
prealabilă antibioticul din mediul de fermentaţie se izolează prin procedeele de extracţie,
absorbţie sau precipitare.
B. Derivaţii nitrofenilalchilaminelor. Cloramfenicolul este primul antibiotic care a fost
obținut pe cale industrială prin sinteză (a. 1949). Ca materie primă se folosește: acidul p-
nitrobenzoic, acetanilida, stirolul, p-nitroacetofenona etc. Cea mai ieftină materie primă este p-
nitroacetofenona. Prima etapă constă în bromurarea p-nitroacetofenonei în mediul dicloretanului
anhidru la temperatura 30-350C. În următoarea etapă are loc tratarea p-nitro-α-bromacetofenonei
cu hexametilentetraamina și acid clorhidric. P-nitro-o-aminoacetofenona formată se acetilează
apoi cu anhidrida acetică în prezența acetatului de sodiu. Acetil derivatul obținut se oximetilează
cu formalina în prezența hidrocarbonatului de sodiu în mediu de alcool izopropilic și
intermediarul oținut: p-nitro-α-acetamino-α-oxipropiofenona se reduc, obținîndu-se un amestec
de treo- și eritro-izomeri, care se separă prin cristalizare fracționată. La final, D-(-)-treo-izomerul
obținut se acetilează.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 7 / 20

O O
Br2 (CH2)6N
O2N C - CH3 O2N C - CH2 Br
HCl O
O O O HC
(CH3CO)2O
H
O2N C - CH2 - NH2 . HCl O2N C - CH2 - NH - C - CH3

NH - C - CH3 NH2
[H] ; NaOH
O2N C - CH - CH2OH O2N CH - CH - CH2OH
- CH3COONa
O OH
O
O
NH - C - CHCl2
Cl2CH - C - OCH3
O2N C - CH - CH2OH
OH

Proprietățile fizice și fizico-chimice

Tetraciclinele sunt pulberi cristaline, de culoare galbenă, fără miros, cu gust amar,
sensibile la lumină și căldura. În condiții corespunzătoare, se mențin nealterate 4-5 ani.
Tetraciclinele sunt foarte puțin solubile în apă, mai solubile în alcool metilic și etilic, însă
sărurile acidului clorhidric sunt ușor solubile în apă. Prezența în molecula tetraciclinelor a 2
sisteme conjugate de duble legături, ce includ grupările ceto și hidroxilice enolice condiționează
colorația galbenă a acestor substanțe medicamentoase, dar și absorbția caracteristică intensivă în
UV (tabelul 3).
Derivații nitrofenilalchilaminelor se prezintă sub formă de pulberi cristaline, de culoare
albă sau cu nuanță gălbuie, fără miros, cu gust amar. Cloramfenicolul este puțin solubil în apă,
eter și cloroform și ușor solubil în etanol. Spre deosebire de cloramfenicol, succinatul de
cloramfenicol și de sodiu este ușor solubil în apă. Derivații nitrofenilalchilaminelor au
proprietatea de a absorbi lumina în UV-VIS (tabelul 3).
Tabelul 3
Condiţiile derterminărilor spectrofotometrice UV-VIS ale unor derivaţi de tetracicline și
nitrofenilalchilamine
Lungimea Absorbanța
Substanţa Conținut, specifică
Solventul de undă
medicamentoasă % 1%
maximă A1cm
270 nm 345
Metanol
363 nm 331
Clorhidrat de 269 nm 382
0,001% Sol. acid clorhidric 0,1 mol/l
tetraciclină 356 nm 301
268 nm 299
Sol. hidroxid de sodiu 0,1 mol/l
380 nm 366
269 nm 368
Clorhidrat de Metanol 297
352 nm
0,002 %
doxiciclină 269 nm 381
Sol. acid clorhidric 0,1 mol/l 346 nm 246
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 8 / 20

255 nm 326
Sol. hidroxid de sodiu 0,1 mol/l
376 nm 329
Cloramfenicol 0,001% Apă purificată 278 nm 298

Proprietăţi chimice şi identificarea

Proprietăţi acido-bazice ale tetraciclinelor. Tetraciclinele sunt compuşi amfoteri.
Grupa dimetilaminică posedă proprietăţi bazice, iar grupele hidroxilice enolice şi fenolică posedă
proprietăţi acide.
H3C CH3 H3C CH3 H3C + CH
3
N H . Cl
-
N H3C OH N
* * * *
NaOH 6 *
HCl
ONa 8
7 5 4
3 OH OH
C - NH2 9 10 11 12 * 1
2 C - NH2 C - NH2
OH OH OH
O OH O OH O O O O
O

Avînd structură aliciclică a inelelor A, B şi C şi a hidroxilul fenolic, moleculele

tetraciclinelor sunt instabile la acţiunea bazelor, carbonaţilor, metalelor alcaline, acizilor minerali
puternici (pH=2) a luminii şi umidităţii.
Epimerizarea tetraciclinelor. În mediul slab alcalin şi la temperatura mai mare de
+300C tetraciclinele se supun procesului de epimerizare: inversarea configuraţiei funcţiei
dimetilaminice la C4 cu formarea epitetraciclinelor, lipsite de activitate antibiotică.
N

OH OH
N
CONH2 CONH2
OH OH
O O
Tetraciclină Epitetraciclină
Formarea izotetraciclinelor. În mediul alcalin tetraciclinele se descompun în
izotetracicline, inactivîndu-se complet. Această transformare este însoţită de intensificarea
culorii galbene, proprietate care poate fi folosită pentru identificarea tetraciclinelor (reacţie de
grup).
H3C N CH3 H3C N CH3
HO CH3 HO CH3
NaOH NaOH
OH OH
+ H2O - H2O
C NH2 C NH2
OH HO C OH
OH O OH O O OH OH O O
O
CH3 H3C N CH3

OH
O
C NH2
C OH
O O
OH O

izotetraciclina
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 9 / 20

Interacţiunea tetraciclinelor cu acid sulfuric concentrat. Pentru deosebirea

tetraciclinelor între ele se petrece reacţia cu acidul sulfuric concentrat. În primul rînd se formează
anhidroderivaţi, apoi se petrece reacţia de oxidare cu formarea produselor colorate diferit.
H3C OH CH3 N
N
H2SO4 conc.
OH
OH - H2O
C NH2
C NH2
OH
OH O O
O OH OH O
OH O OH O

CH3 N CH3 N

OH OH
O
C NH2 C NH2
C
OH OH
O O O
OH O O OH OH O
OH

anhidrotetraciclina
Identificarea tetraciclinelor după grupa hidroxilică fenolică:
1. Tetraciclinele formează cu cationi polivalenţi complexe chelate insolubile şi colorate. Pentru
identificarea tetraciclinei se utilizează reacţia de formare a fenolaţilor şi enolaţilor de fer (III):

2. Pentru identificarea tetraciclinei se utilizează de asemenea reacţia de formare a azocoloranţilor:

SO3H
HSO3
-
+ Cl
N N

OH N N+ OH

Identificarea cloramfenicolului cu sulfatul de cupru. Cloramfenicolul, fiind un derivat

de α-aminoalcool, formează cu soluţia de sulfat de cupru (II) precipitat albastru, solubil în n-
butanol, care se colorează în violet: O

O NH - C - CHCl2

O2N CH - CH - CH2
NH - C - CHCl2
CuSO4
C - CH - CH2OH O OH
O 2N
NaOH
OH Cu
O OH

O2N CH - CH - CH2

NH - C - CHCl2

O
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 10 / 20

Descompunerea hidraminică a cloramfenicolului. Cloramfenicolul se supune

descompunerii hidramine în diferite condiţii. Astfel, după hidroliză şi oxidarea ulterioară cu
periodat de sodiu se formează 4-nitrobenzaldehida, acidul formic, aldehida formică şi amoniac:
H NH - COCHCl2 H2O NaIO4
O2N C C CH2OH O2N CH - CH - CH2 - OH
OH H OH NH2

O O O
O2N C + HC + HC + NH3
H OH H

Reacţia de hidroliză în mediu bazic stă la baza identificării cloramfenicolului şi

derivaţilor săi. Apare coloraţie galbenă, ce trece în portocaliu. La încălzirea ulterioară se depune
precipitat roşu-cărămiziu de acid azobenzoic:
H NH - COCHCl2 t0
O2N C C CH2OH + NaOH
OH H

HOOC N N COOH + NaCl + NH3

acid azobenzoic (precipitat roşu-cărămiziu)

Reacţii pentru grupa nitro-aromatică a derivaţilor de nitrofenilalchilamine

1. Formarea azocolorantului după reducerea grupei nitro aromatice
Grupa nitro- aromatică după reducerea sa pînă la grupa amină aromatică primară se
diazotează şi se cuplează cu soluţia bazică de β-naftol, formînd azocolorant. Reacţia se utilizează
pentru identificarea cloramfenicolului:
NO2 NH2

[H] NaNO2

NH - COCHCl2 HCl
NH - COCHCl2
H C C CH2OH H C C CH2OH

OH H OH H
+
HO N N
N N
NaO
. Cl -
NH - COCHCl2 NaOH NH - COCHCl2
H C C CH2OH H C C CH2OH
OH H OH H

2. Formarea bazelor Schiff după reducerea grupei nitro aromatice

Pentru identificarea substanţelor medicamentoase ce conţin în structura sa grupa nitro- aromatică
este utilizată şi reacţia de formare a bazelor Schiff cu p-dimetilaminobenzaldehida, după
reducerea prealabilă a grupei nitro pînă la amină aromatică. Cloramfenicolul dă coloraţie
portocalie intensă:
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 11 / 20

H NH - COCHCl2 H NH - COCHCl2
[H]
O2N C C CH2OH H2N C C CH2OH
OH H OH H

H3C O
N C
H3C H H NH - COCHCl2
H3C
N HC N C C CH2OH
H3C
OH H
baza Schiff

Identificarea restului de acid succinic. Acidul succinic în succinatul de cloramfenicol şi

de sodiu se identifică la încălzire cu rezorcina şi acid sulfuric concentrat. Soluţia se colorează în
galben cu fuorescenţa galben-verzuie în UV.
De asemenea, acidul succinic poate fi identificat prin încălzirea substanţei medicamentoase
cu hidrochinonă, iar după răcire se dilueaza cu apă şi se adauga benzen, stratul acestuia se
colorează în roşu.

Metode de dozare
Derivaţii tetraciclinelor pot fi determinaţi cantitativ prin următoarele metode:
 Metoda biologică
 Metoda acido bazică în mediu anhidru;
 Metode fizico-chimice – spectrofotometrică, spectrofluorimetrică, fotocolorimetrică bazată
pe reacţiile cu clorura de fer (III) sau cu sărurile de diazoniu.
Derivaţii nitrofenilalchilaminelor pot fi determinaţi cantitativ prin următoarele metode:
 Metode fizico-chimice – spectrofotometrică (FR ed.X), fotocolorimetrică;
 Metoda nitritometrică după reducerea grupei nitro aromatice.
Dozarea cloramfenicolului se efectuează nitritometric după reducerea nitrogrupei cu
ajutorul pulberii de zinc în mediu acid: NH
NO2 2

Zn NaNO2

NH - COCHCl2 HCl
NH - COCHCl2 HCl
H C C CH2OH H C C CH2OH

OH H OH H
+
N N

. Cl -
NH - COCHCl2
H C C CH2OH
OH H

Punctul de echivalență poate fi determinat prin 3 metode:

a) Potențiometric
b) Cu indicator intern: amestec de tropeolină 00 cu albastru de metilen;
c) Cu indicator extern: hîrtia îmbibată cu KI și amidon. În acest caz au loc reacțiile:
NaNO2 + HCl  NaCl + HNO2
KI + HCl  KCl + HI
2HNO2 + 2HI  I2 + 2NO + 2H2O
I2 + amidonul îmbibat pe hîrtia indicator colorație albastră pe hîrtia indicator
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 12 / 20

Relaţii structură-activitate în seria tetraciclinelor

Tetraciclinele sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg de acţiune. Clortetraciclina
şi oxitetraciclina, antibiotice naturale, au fost obţinute din Streptomyces aureofaciens şi respectiv
Streptomyces rimosus în anii 1948-1950. Tetraciclina este un analog fără clor, obţinută prin
dehalogenizarea clortetraciclinei în 1953. Demeclocilina a fost obţinută prin demetilarea
clortetraciclinei. Folosirea lor este actualmente întru-câtva limitată din cauza frecvenţei relativ
mari a tulpinilor bacteriene rezistente.
Tetraciclinele semisintetice din generaţia a doua – doxiciclina şi minociclina au o potenţă
mai mare, sunt active faţă de unele tulpini bacteriene rezistente la tetraciclinele clasice, se absorb
aproape complet din intestin, au o penetrabilitate tisulară superioară şi menţin concentraţii active
timp mai îndelungat.
 Alternanţa grupelor fenol-oxo-enol-oxo şi prezenţa grupei dimetilamino (poziţia 4) sunt
indispensabile activităţii;
 Înlocuirea grupei carboxamidice (poziţia 2) cu un rest acetil sau cian scade activitatea;
 Alchilarea carboxamidei permite obţinerea de compuţi mai solubili;
 Prezenţa unei grupe OH- pe C5 (oxitetraciclina) conduce la creşterea stabilităţii
moleculei în mediu acid;
 Modulările la C6 au condus la tetracicline de semisinteză cu t 1/2 superior celor naturale şi
cu activitate superioară;
 Modulările pe ciclul D au adus la obţinerea minociclinei şi aminociclinei, foarte active pe
stafilococi rezistenţi pe alte tetracicline şi betalactamine.

Proprietăţile farmacologice ale tetraciclinelor

Mecanismul de acţiune
Tetraciclinele penetrează prin difiziune
membrana externă a bacililor gram-negativi şi sunt
transportate activ prin membrana citoplasmatică a
celulelor microbiene, acumulându-se intracelular.
Celulele sensibile acumulează tetraciclinele în
concentraţii ce depăşesc mult concentraţiile
extracelulare. În interiorul celulei, tetraciclinele se
leagă reversibil de subunităţile ribozomale 30 S cu
blocarea consecutivă a legării aminoacil-ARNt de
complexul ARNm –ribozom. Ca urmare, este oprită includerea aminoacizilor în lanţul peptidic şi
respectiv împiedicată sinteza proteinelor bacteriene. (fig. 1)
Indicaţii terapeutice: Tetraciclinele sunt antibiotice de primă alegere în tratamentul
brucelozei, febrei recurente, holerei, richetsiozelor (tifos exantematic, febra Q), în infecţii cu
Chlamydia (limfogranulomatoză veneriană, uretrite nespecifice, psittacoză, trahom) şi cu
Mycoplasma.Tetraciclinele sunt avantajoase în pneumoniile provocate de Chlamydia, Coxiella,
Francisella, Mycoplasma ca şi în infecţiile pelvine provocate de bacili gram-negativi sensibili.
Contraindicaţii: Tetraciclinele sunt contraindicate în insuficienţa renală (cu excepţie
doxiciclinei) la femeile însărcinate şi la copii până la 8 ani. La sugari poate creşte presiunea
lichidului cefalorahidian cu bombarea fontanelelor.
Reacţii adverse: La administrarea tetraciclinelor reacţiile adverse se întîlnesc în 7-30% din
cazuri, cu predominarea fenomenelor toxice.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 13 / 20

a) Din partea tubului digestiv: fenomene de iritaţie gastrică şi intestinală – pirozis, greaţă,
vomă, dureri epigastrice, diaree cauzate de acţiunea iritantă a preparatelor asupra mucoasei
gastro-intestinale.
b) Acţiunea hepatotoxică
c) Acţiunea nefrotoxică
d) Oasele şi dinţii: tetraciclinele se acumulează în ţesuturile calcificate, unde formează chelaţi
cu ortofosfatul de calciu.
e) Fotosensibilizarea
f) Acţiunea toxică locală asupra ţesuturilor: administrarea intravenoasă a tetraciclinelor poate
duce la tromboze venoase. Injectarea intramusculară provoacă acţiune iritantă locală
dureroasă.
Interacţiuni medicamentoase: În caz de administrare concomitentă a tetraciclinelor cu
antiacide, preparate de fier, purgative ce conţin magneziu, hidrocarbonat de sodiu, absorbţia
tetraciclinelor este diminuată din cauza formării complexelor neabsorbabile şi creşterii pH-ului.
Barbituricele, carbamazepina, fenitoina prin inducţia enzimelor microzomiale hepatice
diminuiază, în caz de administrare concomitentă, concentraţia plasmatică a doxicilinei.
În caz de administrare concomitentă a anticoncepţionalelor orale hormonale şi a
tetraciclinelor garanţia contracepţiei se diminuiauă, creşte frecvenţa hemoragiilor.
În caz de asociere a tetraciclinelor cu metoxifluranul creşte riscul acţiunii nefrotoxice.
Forme farmaceutice:
 Tetraciclina – capsule 250 mg, compromate filmate 100 mg, unguent oftalmic 1%,
unguent 3%;
 Oxitetraciclina – capsule 250 mg;
 Doxicilina – capsule 100 mg.

Proprietăţile farmacologice ale cloramfenicolului

Cloramfenicolul este un antibiotic de sinteza cu spectru larg de actiune. Fiind solubil in
apa, poate fi utilizat in injectii intramusculare si intravenoase. In organism este absorbit rapid si
sufera un proces de hidroliza (in special la nivelul ficatului), prin care se pune in libertate
cloramfenicol activ. Se elimina in cea mai mare parte prin rinichi, in forma biologic inactiva.
Este eficace in infectii biliare. Are un spectru antibacterian larg, avand actiune bacteriostatica
asupra multor germeni gramnegativi si grampozitivi.
Mecanismul de actiune: cloramfenicolul actioneaza bacteriostatic, inhiba sinteza proteica
prin inhibitia peptidiltransferazei. Uneori influenteaza sinteza proteica a mitocondriilor celulelor
eucariote - asa se explica toxicitatea asupra maduvei hematogene.
Indicatii: infectii severe provocate de germeni sensibili la cloramfenicol: febra tifoida,
meningite purulente, peritonite purulente, pneumonii si bronhopneumonii; septicemii cu germeni
sensibili la cloramfenicol si rezistenti la alte atibiotice.
Contraindicatii: leucopenie, anemie, agranulocitoza, boli hepatice grave; in insuficienta
renala si la nou-nascuti la femei gravide, in ultima perioada de sarcina; in profilaxia infectiilor.
Reactii adverse: la tratamente prelungie si repetate se pot produce: deprimarea severa a
hematopoiezei, anemie aplastica, purpura trombopenica, agranulocitoza (la doze mari),
uscaciunea gurii, greata, eruptii cutanate, reactii neurotoxice (cefalee, confuzie mintala, nevrita
optica); la nou-nascuti, mai ales prematuri, dozele obisnuite pot provoca un sindrom toxic mortal
(sindromul cenusiu).
Precautii: se vor evita curele repetate (chiar cele scurte), fiind posibila aparitia unor
depresiuni ale maduvei hematogene. Se va administra cu prudenta la hepatici si renali, la
gravide, la sugari.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 14 / 20

Mod de administrare: continutul unui flacon se dizolva in 10 ml solutie izotonica de clorura de

sodiu.
Adulti: 0,5 g cloramfenicol la 6-8 ore;
Copii: 25-50 mg/kg corp/zi; Nou nascuti: 10 mg/kg corp/zi.

Subiecte pentru pregătirea de sine stătătoare

1. Caracteristica generală a antibioticelor. Rezistența microbiană la antibiotice.
2. Caracteristica generală a substanţelor medicamentoase, derivaţi de tetracicline și
nitrofenilalchilamine.
3. Metode comune de analiză a calității derivaților de tetracicline și nitrofenilalchilamine.
4. Metode de obţinere, reacţiile generale şi particulare de identificare, determinarea
cantitativă a substanţelor medicamentoase, derivaţi de tetracicline și
nitrofenilalchilamine. Condiţii de conservare şi utilizarea în medicină.
5. Principiul și caracteristica metodelor fizico-chimice de analiză a substanțelor
medicamentoase din grupurile studiate.
6. “Activitatea microbiologică” a antibioticelor.
7. Formulele de calcul aplicate la dozarea substanțelor medicamentoase din grupurile
studiate prin metode titrimetrice și fizico-chimice.

LUCRUL PRACTIC
Sarcina 1. De apreciat calitatea substanţelor medicamentoase după indicii „Descriere”
şi „Solubilitatea”.
Datele de oformat tabelul şi de făcut concluzia despre calitate după indici indicaţi mai
sus.
Adnotare: Solvenţii se întrebuinţează conform prevederilor DAN.
Sarcina 2. De apreciat calitatea substanţelor medicamentoase după indicii
„Identificare” şi „Dozare”.
1. Clorhidrat de tetraciclină
1.1. Identificarea.
1.1.A. Formarea azocolorantului. 0,05 g substanţă medicamentoasă se dizolvă în 5 ml soluţie de
hidroxid de sodiu şi se adaugă 4 ml diazoreactiv proaspăt pregătit (0,1 g de streptocidă se dizolvă
în în 8 ml acid clorhidric diluat la încălzire, după răcire se adaugă 2 ml soluţie de nitrit de sodiu
0,1 mol/l). Apare un precipitat roşu.
1.1.B. Reacţia cu clorură de fier (III). La 0,01 g substanţă medicamentoasă se adaugă 2 picături
de soluţie de clorură de fer (III) 3% şi 10 ml apă; apare o coloraţie roşie.
1.1.C. Reacţia cu hidroxid de sodiu. 0,01g substanţă medicamentoasă se dizolvă în 2 ml soluţie
hidroxid de sodiu 10%; se formează o soluţie galben-cafenie; apoi se fierbe la baia de apă timp
de 1-2 minute; apare o fluorescenţă albastră, care se observă în lumină UV.
1.1.D. Reacţia de formare a anhidrotetraciclinei cu acidul clorhidric concentrat. 0,005-0,01 g
substanţă medicamentoasă se dizolvă în 2 ml de acid clorhidric concentrat şi se fierbe la baia de
apă timp de 2-3 minute; apare o coloraţie galbenă cu fluorescenţă galben-verzuie.
1.1.E. Reacţia cu acid sulfuric concentrat şi clorură de fer (III) (FR ed. X). La 0,5 mg
substanţă se adaugă 1 ml acid sulfuric concentrat; apare o coloraţie violetă. Se adaugă 0,05 ml
clorură de fer (III); coloraţia devine brună sau roşu-brună.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 15 / 20

1.1.F. Reacţia pentru ionul de clor (FR ed. X). 0,1 g substanţă medicamentoasă se dizolvă în 5
ml apă, se acidulează cu acid nitric (acid azotic) 10% şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint; se
formează un precipitat alb, cazeos.
1.1.G.Determinarea maximului de absorbţie.
 Spectrul în ultraviolet al soluţiei metanolice analizate de clorhidrat de tetraciclina
0,0016%, în intervalul lungimilor de undă de la 220 nm până la 360 nm, prezintă maxime
de absorbţie la 270 nm si 363 nm.
 Spectrul în ultraviolet al soluţiei analizate de clorhidrat de tetraciclina 0,0016% în acid
clorhidric 0,1 mol/l, în intervalul lungimilor de undă de la 220 nm până la 360 nm,
prezintă maxime de absorbţie la 269 nm si 356 nm.
 Spectrul în ultraviolet al soluţiei analizate de clorhidrat de tetraciclina 0,0016% în
hidroxid de sodiu 0,1 mol/l, în intervalul lungimilor de undă de la 220 nm până la 360
nm, prezintă maxime de absorbţie la 268 nm si 380 nm.
1.2. Dozarea.
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la “Activitatea microbiologică”
a antibioticelor (FR ed. X).

2. Clorhidrat de oxitetraciclină
2.1. Identificarea.
2.1.A. Formarea azocolorantului. 0,05 g substanţă medicamentoasă se dizolvă în 5 ml soluţie de
hidroxid de sodiu şi se adaugă 4 ml diazoreactiv proaspăt pregătit (0,1 g de streptocidă se dizolvă
în în 8 ml acid clorhidric diluat la încălzire, după răcire se adaugă 2 ml soluţie de nitrit de sodiu
0,1 mol/l). Apare un precipitat roşu.
2.1.B. Reacţia cu clorură de fier (III). La 0,01 g substanţă medicamentoasă se adaugă 2 picături
de soluţie de clorură de fer (III) 3% şi 10 ml apă; apare o coloraţie roşie.
2.1.C. Reacţia cu hidroxid de sodiu. 0,01g substanţă medicamentoasă se dizolvă în 2 ml soluţie
hidroxid de sodiu 10%; se formează o soluţie galben-cafenie; apoi se fierbe la baia de apă timp
de 1-2 minute; apare o fluorescenţă albastră, care se observă în lumină UV.
2.1.D. Reacţia de formare a anhidrotetraciclinei cu acidul clorhidric concentrat. 0,005-0,01 g
substanţă medicamentoasă se dizolvă în 2 ml de acid clorhidric concentrat şi se fierbe la baia de
apă timp de 2-3 minute; apare o coloraţie roşie-oranj şi fluorescenţă galben-verzuie, care se
observă în lumină UV.
2.1.E. Reacția cu acid sulfuric concentrat (FR ed. X). La 0,5 mg substanţă se adaugă 1 ml acid
sulfuric concentrat; apare o coloraţie roşu-purpurie, care la adăugarea a 1 ml apă devine galben-
portocalie.
2.1.F. Reacţia pentru ionul de clor (FR ed. X). 0,1 g substanţă medicamentoasă se dizolvă în 5
ml apă, se acidulează cu acid nitric (acid azotic) 10% şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint; se
formează un precipitat alb-gălbui, cazeos.
2.1.G. Cromatografia pe strat subțire. Condiţii de cromatografiere:
 Absorbant - Kieselgur.
 Sistema de solvenţi (developant) – propilenglicol – apă – acetonă – acetat de etil (3:6:45:45).
 Soluţie de aplicat:
 Câte 1 ml soluţii de analizat 0,05% în metanol.
 1 ml soluţie standard de clorhidrat de oxitetraciclină 0,05% în metanol.
Tehnica de lucru: Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developat, se lasă
până când acesta migrează aproximativ 16 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, apoi
se ţine în etuva 3minute şi se examenează în lumină UV la λ = 366 nm.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 16 / 20

Pe cromatogramă trebuie să apară spoturi identice cu spoturile soluţiilor standarde aplicate, cu

aceiaşi valoare a Rf-ului.
2.2. Dozarea.
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la “Activitatea microbiologică”
a antibioticelor (FR ed. X).
3. Clorhidrat de doxiciclină
3.1. Identificarea.
3.1.A. Formarea azocolorantului. 0,05 g substanţă medicamentoasă se dizolvă în 5 ml soluţie de
hidroxid de sodiu şi se adaugă 4 ml diazoreactiv proaspăt pregătit (0,1 g de streptocidă se dizolvă
în în 8 ml acid clorhidric diluat la încălzire, după răcire se adaugă 2 ml soluţie de nitrit de sodiu
0,1 mol/l). Apare un precipitat roşu.
3.1.B. Reacţia cu clorură de fier (III). La 0,01 g substanţă medicamentoasă se adaugă 2 picături
de soluţie de clorură de fer (III) 3% şi 10 ml apă; apare o coloraţie roşie.
3.1.C. Reacţia cu hidroxid de sodiu. 0,01 g substanţă medicamentoasă se dizolvă în 2 ml soluţie
hidroxid de sodiu 10%; se formează o soluţie galben-cafenie; apoi se fierbe la baia de apă timp
de 1-2 minute; apare o fluorescenţă albastră, care se observă în lumină UV.
3.1.D. Reacția cu acid sulfuric concentrat (FR ed. X). La 0,5 mg substanţă medicamentoasă se
adaugă 2 ml acid sulfuric concentrat; apare o coloraţie galbenă.
3.1.E. Reacţia pentru ionul de clor (FR ed. X). 50 mg substanţă medicamentoasă se dizolvă în
5 ml apă, se acidulează cu acid nitric (acid azotic) 10% şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint; se
formează un precipitat alb cazeos.
3.1.F. Cromatografia pe strat subțire. Condiţii de cromatografiere:
 Absorbant - Kieselgur.
 Sistema de solvenţi (developant) – propilenglicol – apă – acetonă – acetat de etil (3:6:45:45).
 Soluţie de aplicat:
 Câte 1 ml soluţii de analizat 0,05% în metanol.
 1 ml soluţie standard de clorhidrat de doxiciclină 0,05% în metanol.
Tehnica de lucru: Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developat, se lasă
până când acesta migrează aproximativ 16 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, apoi
se ţine în etuva 3minute şi se examenează în lumină UV la λ = 366 nm.
Pe cromatogramă trebuie să apară spoturi identice cu spoturile soluţiilor standarde aplicate, cu
aceiaşi valoare a Rf ului.
3.1.G.Determinarea maximului de absorbţie.
 Spectrul în ultraviolet al soluţiei metanolice analizate de clorhidrat de doxiciclină
0,002%, în intervalul lungimilor de undă de la 220 nm până la 360 nm, prezintă maxime
de absorbţie la 269 nm si 352 nm.
 Spectrul în ultraviolet al soluţiei analizate de clorhidrat de doxiciclină 0,002% în acid
clorhidric 0,1 mol/l, în intervalul lungimilor de undă de la 220 nm până la 360 nm,
prezintă maxime de absorbţie la 269 nm si 346 nm.
 Spectrul în ultraviolet al soluţiei analizate de clorhidrat de doxiciclină 0,002% în hidroxid
de sodiu 0,1 mol/l, în intervalul lungimilor de undă de la 220 nm până la 360 nm,
prezintă maxime de absorbţie la 255 nm si 376 nm.
3.2. Dozarea.
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la “Activitatea microbiologică”
a antibioticelor (FR ed. X).

4. Cloramfenicol (levomicetină)
4.1.Identificarea
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 17 / 20

4.1.А.Reacţia de hidroliză în mediu bazic. La 0,1 g substanță medicamentoasă se adaugă 5 ml

soluție hidroxid de sodiu 10% şi se încălzeşte; apare o coloraţie roşie, care trece în roşu-
portocaliu la încălzirea ulterioară. La fierberea acestei soluţii culoarea se intensifică; se formează
un precipitat roşu-cărămiziu şi apare un miros de amoniac.
4.1.B.Reacţia de obţinere a azocolorantului după reducerea grupei nitro. La cîteva cristale de
substanţă medicamentoasă se adaugă 2 ml acid clorhidric diluat şi 0,1 g pulbere de zinc şi se
încălzeşte pe baia de apă timp de 2-3 minute. După răcire, soluţia se filtrează. La soluţia obţinută
se adaugă 3-4 picături soluţie nitrit de sodiu şi se agită; soluția obţinută se adaugă la 3 ml soluţie
bazică β-naftol. Apare coloraţie roşu-vişinie sau precipitat roşu-portocaliu.
4.1.C.Reacţia de formare a compusului complex. La 10 mg substanţă medicamentoasă se
adaugă 1 ml soluţie sulfat de cupru, 1 ml soluţie hidroxid de sodiu 10% și se agită energic timp
de 1 minut; apare un precipitat albastru. Apoi se adaugă 0,5 ml n-butanol. Stratul de butanol se
colorează în violet.
4.1.D.Reacția de identificare a clorului legat covalent (FR ed. X). La 10 mg substanță
medicamentoasă se adaugă 2 ml soluție hidroxid de sodiu 10% şi se încălzeşte la fierbere; apare
o colorație galbenă. După răcire se acidulează cu acid nitric (acid azotic); colorația dispare. Se
adaugă 1 ml soluție nitrat de argint și se încălzește; se formează un precipitat alb cazeos.
4.1.E.Determinarea maximului de absorbţie.
Spectrul în UV-VIS al soluţiei apoase analizate de cloramfenicol, în intervalul lungimilor de
undă de la 220 nm până la 300 nm, prezintă un maxim de absorbţie la 278 nm.
4.2. Dozarea.
4.2.A. Activitate microbiologică (FR ed. X). Se determină conform prevederilor de la
“Activitatea microbiologică” a antibioticelor (FR ed. X).
4.2.B. Metoda spectrofotometrică (FR ed. X). 0,1 g substanță medicamentoasă (masă exactă) se
introduce într-un balon cotat de 100 ml şi se dizolvă la încălzire (circa 500С), se răceşte şi se
aduce cu apa pînă la cotă. 1 ml din soluţia obţinută se transferă într-un balon cotat de 100 ml, se
aduce cu apa pînă la cotă şi se citeşte absorbanţa soluţiei obţinute la lungimea de undă 278 nm,
absorbanţa specifică, A 11cm
%
este 298.
4.2.C. Metoda nitritometrică. 0,5 g substanță medicamentoasă (masă exactă) se introduc în
balonul de titrare cu capacitatea de 200-250 ml, se adaugă 20 ml acid clorhidric concentrat şi
atent, 5 g pulbere de zinc, în cantităţi mici. Apoi se mai adaugă 10 ml acid clorhidric concentrat,
pe pereţii balonului; după dizolvarea completă a pulberei de zinc (se poate de încălzit) soluţia
cantitativ se trece în paharul pentru diazotare, care se răceşte cu gheaţă; se adaugă 3 g bromură
de potasiu şi se titrează încet cu soluţie nitrit de sodiu 0,1 mol/l. Titrarea se consideră finită, dacă
o picătură de lichid luată peste 3 minute după adăugarea soluţiei de nitrit de sodiu va înălbăstri
imediat hîrtia îmbibată cu iodură de potasiu şi amidon.
1 ml soluţie nitrit de sodiu 0,1 mol/l corespunde cu 0,03231 g cloramfenicol, care în preparat
trebuie să fie cel puţin 98,5 % .
4.2.D. Metoda de titrare în mediu anhidru. 0,3 g substanță medicamentoasă (masă exactă) se
dizolvă într-un amestec format din 20 ml acid acetic anhidru şi 5 ml anhidridă acetică, se adaugă
10 ml soluţie acetat de mercur (II) şi se titrează cu soluţie acid percloric 0,1 mol/l pînă la
culoarea albastră (indicator – cristalin violet).
1 ml soluţie acid percloric 0,1 mol/l corespunde cu 0,04126 g cloramfenicol, care în
preparatul uscat trebuie să fie cel puţin 98,5 % şi cel mult 101,0 %.

5. Succinat de cloramfenicol și de sodiu

5.1.Identificarea.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 18 / 20

5.1.А. Reacţia de hidroliză în mediu bazic (FR ed. X). 0,01 g substanță medicamentoasă se
încălzește la fierbere cu 2 ml soluţie hidroxid de sodiu 10%; apare o coloraţie galbenă.
5.2. Dozarea.
Metoda spectrofotometrică (FR ed. X). 0,25 g succinat de cloramfenicol și de sodiu se dizolvă
în apă purificată și se completează cu același solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 10 ml soluție
se diluează cu acid clorhidric 0,01 mol/l la 100 ml, într-un balon cotat și se determină absorbanța
soluției la 276 nm. A 11cm
%
este 216.

Notă. Rezultatele obţinute la efectuarea sarcinilor 1-6 de prezentat în tabelul 4.

Întrebări pentru pregătirea de sine stătătoare

1. Caracteristica generală a antibioticelor. Clasificarea antibioticelor.

2. Rezistenţa microbiană la antibiotice. Cauzele şi mecanismele apariţiei rezistenţei la
antibiotice.
3. Caracteristica generală a structurii chimice şi proprietăţilor tetraciclinelor. Legătura dintre
structură şi acţiune biologică.
4. Numiţi grupele funcţionale care se conţin în structura tetraciclinelor.
5. Indicaţi grupările de legătură, care condiţionează coloraţia tetraciclinelor precum şi absorbţia
intensivă în ultravitolet.
6. Demonstraţi corelaţia înre structura chimică şi solubilitate în apă, acizi, baze a substanţelor
medicamentoase din grupa tetraciclinelor.
7. Prin ce sunt condiţionate proprietăţile amfotere ale tetraciclinei? Indicaţi grupele funcţionale
care condiţionează această proprietate.
8. Tetraciclina, doxicixlina (vibromicina), oxitetraciclina, metaciclina. Cerinţe faţă de calitate,
metodele de analiză.
9. Utilizarea metodelor fizico-chimice (UV- şi IR- spectroscopie, diferitor tipuri de
cromatografie) în analiza derivaţilor tetraciclinelor.
10. Scrieţi reacţiile de identificare ale tetraciclinei pentru hidroxilul fenolic.
11. În ce condiţii se obţin izoderivaţii şi anhidroderivaţii tetraciclinelor. Scrieţi structura lor de
formulă.
12. Efectuaţi schema epimerizării a tetraciclinei. Indicaţi condiţiile în care are loc acest proces.
13. Particularităţile şi motivele metodei biologice de determinare cantitativă a antibioticilor din
grupa tetraciclinelor.
14. Noţiunea de 1 unitate de acţiune antibacteriană.
15. Indicaţi mecanismul de acţiune al tetraciclinelor.
16. Explicaţi de ce este contraindicată administrarea concomitentă a tetraciclinelor cu antiacide,
preparate de fier, purgative ce conţin calciu, magneziu, hidrocarbonat de sodiu.
17. Explicaţi de ce este contraindicată administrarea concomitentă a tetraciclinelor cu produsele
lactate (lapte, iaurt, brînză).
18. Indicaţi reacţiile adverse ale tetraciclinelor.
19. Relaţii structură-activitate în seria tetraciclinelor.
20. Indicaţi formele farmaceutice ale preparatelor din grupa tetraciclinelor.
21. Determinaţi condiţiile de păstrare a substanţelor medicamentoase studiate în condiţii de
farmacie. Indicaţi factorii mediului înconjurător ce acţionează asupra calităţii preparatelor.
22. Obţinerea şi analiza substanţelor medicamentoase, derivaţi ai nirtrofenilalchilaminelor:
cloramfenicol (levomicetina) şi esterui lui: succinat.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică-II) Pag. 19 / 20

23. Enumeraţi metodele de identificare a atomilor de halogeni legaţi covalent în molecula

cloramfenicolului.
24. Demonstraţi posibilitatea utilizării reacţiei de descompunere hidraminică cu determinarea
ulterioară a produselor de hidroliză în identificarea cloramfenicolului.
25. Reeşind din structura chimică a cloramfenicolului, argumentaţi utilizarea metodei
nitritometrice de dozare a acestuia.

Tabelul 4
Rezultatele obţinute la efectuarea sarcinelor 1-2
Denumirea Identificarea substanţelor Determinarea cantitativă: medoda
substanţelor medicamentoase- tehnica de lucru, chimismul reacţiilor pentru
medicamentoase în de lucru (condiţii, efectul metode chimice de analiză sau
limba latină,română; analitic); chimismul postulate principele pentru metode
denumirea raţională; reacţiilor (pentru substanţe fizico-chimice; formula de calcul
formula de structură; analizate) pentru determinarea conţinutului
descriere (pentru substanţei active; concluzia despre
substanţe analizate) calitatea substanţei analizate în baza
rezultatelor obţinute.

Bibliografie
1. Conspectul lecţiei.
2. Babilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.- 675 p.
3. European Pharmacopoeia 7th Edition, 2010. – 3310 p. (varianta electronică).
4. European Pharmacopoeia 8th Edition, 2013. (Bibliotecă USMF «Nicolae Testemiţanu»).
5. Farmacopea română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315p.
6. Ghid farmacoterapeutic. – Ch.: F.E.-P. «Tipografia centrală», 2006. – 1424 p.
7. Haţieganu E., Stecoza C. Chimie terapeutică. Vol. II. – Bucureşti: Editura Medicală, 2006-
2008. – 253 p.
8. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-информ, 2007. – 624 с.

Aparataj şi reactivi folosiţi la tema:

“Substanţele medicamentoase, derivaţi de tetracicline şi nitrofenilalchilamine”
Substanţe medicamentoase:
1. Clorhidrat de tetraciclină
2. Clorhidrat de oxitetraciclină
3. Clorhidrat de doxiciclină
4. Cloramfenicol (Levomicetină)
Reactivi:
1. Soluţie hidroxid de sodiu 10%
2. Diazoreactiv
3. Soluţie clorură de fier (III) 3%
4. Soluţie acid clorhidric concentrat
5. Dimetilformamidă
6. Soluţie hidroxid de sodiu 0,5 mol/l
7. Soluţie acid sulfuric concentrat
8. Soluţie nitrat de argint
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - II) Pag. 20 / 20

9. Sistema de solvenţi (developant) – propilenglicol – apă – acetonă – acetat de etil

(3:6:45:45)
10. soluţie standard oxitetraciclină 0,05% în metanol
11. soluţie standard doxiciclină 0,05% în metanol
12. Soluţie acid clorhidric 0,01 mol/l

Veselă, aparatură:
1. Baie de apă
2. Reşou electric
3. Bagheta de sticlă
4. Sticlă de ceas
5. Eprubete
6. Hîrtie de filtru
7. Balanţă analitică
8. Pâlnii de filtrare
9. Baloane cotate 100 ml
10. Fiole de cîntărire cu dop rodat