Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.

: 01
09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - I) Pag. 1 / 10

Aprobat
la şedinţa catedrei Chimie farmaceutică şi toxicologică
Proces-verbal № 7 din 07.04.2020
Şef de catedră, dr. hab. şt. farm., profesor universitar
___________________ V.Valica

Substanţe medicamentoase, derivaţi de chimioterapice antitumorale

Indicaţii metodice pentru studenţii anului III

CHIŞINĂU 2020
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - II) Pag. 2 / 10

INTRODUCERE
Studierea substanţelor medicamentoase chimioterapice anticanceroase permite de a evidenţia
legităţi comune şi selective a proprietăţilor fizice, chimice şi a metodelor de analiză.

Scopul lucrării: De a putea efectua analiza substanţelor medicamentoase chimioterapice

anticanceroase în funcţie de structura chimică, ce determină metoda de
obţinere, metodele de analiză, condiţii de conservare şi întrebuinţare.
Scopurile determinate
1. Pe baza consultării şi documentaţiei analitice de normare (DAN) de a însuşi analiza
substanţelor medicamentoase din grupul studiat prin aprecierea comparativă a
proprietăţilor fizice, fizico-chimice şi chimice.
2. De a deprinde aprecierea calităţii substanţelor medicamentoase chimioterapice
anticanceroase în corespundere cu prevederile DAN.

Planul studierii temei

Pentru studierea temei se acordă 1 lucrare de laborator:

Conţinutul lucrării
 Pregătirea teoretică pentru efectuarea sarcinilor din scop.
 Lucrare practică de laborator.
 Recapitulare.

MATERIAL INFORMATIV

Chimioterapicele antitumorale (anticanceroase, antineoplazice) sunt medicamente

toxice pentru celulele tumorale prin inhibarea sintezei materialului genetic sau prin distrugere
ireversibilă a ADN-ului, ceea ce are drept rezultat reducerea volumului tumoral, ameliorarea
stării clinice, prelungirea supravietuirii sau vindecarea bolnavilor cu afectiuni neoplazice.
Chimioterapia antitumorală este măsură curativă în:
 cancerul testicular;
 limfomul histiocitar difuz, boala Hodgkin, limfom Burkitt;
 coriocarcinom;
 unele tipuri de tumori la copil;
 leucemie limfoblastică acută;
 tumoră Wilms;
 rabdomiosarcom embrionar.

Tumora malignă este o populaţie celulară heterogenă formată din 3 tipuri de celule:
• celule în faza de diviziune celulară influenţate de citostatice;
• celule în repaus (Go) rezistentela citostatice;
• cellule care şi-au pierdut capacitatea de diviziune – rezistentela citostatice.
Principalele grupe de medicamente anticanceroase:
I. Citostatice care acţionează în principal asupra sintezei de ADN: Antimetaboliţii
II. Citostatice care acţionează asupra ADN -ului preformat: Agenţi alchilanţi, agenti intercalanti
III.Citostatice care acţionează la nivelul mitozei (alcaloizii toxici ai fusului)
IV. Agenţi terapeutici utilizaţi în hormonoterapia cancerului

Clasificarea agenţilor intercalanţi (antibiotice antitumorale):

2
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - II) Pag. 3 / 10

1.Actinomicine
2. Derivaţi acidului aureolic
3. Antibiotice antraciclinice
4. Derivați de chinolin-5,8-dionă
5. Antibiotice cu structură diferită

Ciclul celular este divizat în 4 faze:

G1 – interfaza, se produce sinteza componenilor
celulari, necesari pentru sinteza AND;
S – sinteza de ADN (replicarea genomului);
G2 – sinteza componentilor celulari necesari
pentru mitoza;
M – mitoza (diferentiere);
G0 – celule aflate în repaus.

Mecanismul citotoxic de acţiune a

antibioticelor antitumorale include un şir de
componente:
1. În primul rînd, moleculele de antibiotic se intercalează în structurile ADN-ului, între perechile
de baze vecine, cu prevenirea despiralizării lanţurilor de ADN, cu dereglarea ulterioară a
proceselor de replicare şi transcriere a
lor.
2. În al doilea rînd, antibioticele (grupa
antraciclinelor) generează radicali de
oxigen toxici, care afectează
macromoleculele şi membranele
celulelor tumorale şi normale a
organismului (inclusiv şi celulele
miocardice, cu dezvoltarea acţiunii
cardiotoxice).

3. În al treilea rînd, unele antibiotice (în special, bleomicina) inhibă sinteza ADN–ului,
provocînd dezmembrarea lui înfragmente unice.

Antibiotice antraciclinice. Antraciclinele sunt antibiotice citotoxice sintetizate

descoperite în speciile de fungi Streptomyces peucetius var.caesius. Structura acestora este
aproape similară: posedă un inel antraciclinic de bază ce conţine un nucleu glicozidic legat de
zaharul daunosamină. Antraciclinele s-au dovedit eficace împotriva a numeroase tumori solide şi
hemopatii maligne. Primele antracicline descoperite au fost Daunorubicina şi Doxorubicina în
anii 1960 şi 1970.
Actinomicine. Sunt antibiotic pentapeptide ce conţine fenoxazină, fiind izolate din
Streptomyces parvullus.
Derivați de chinolin-5,8-dionă. În leucemiile limfocitare este folosit cu succes
antibioticul bruneomicină (streptonifin). După structura chimică este un derivat de 4-arilpiridină
și chinolidină. A fost izolat din Actynomyces albus.
Derivați de acid aureolic. Principalul reprezentat este olivomicina, care a fost izolată din
Actinomyces olivoreticuli.

3
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - II) Pag. 4 / 10

Tabelul 1
Substanţe medicamentoase chimioterapoce anticanceroase

Denumirea română, latină şi chimică.

Descrierea, solubilitatea
Formula de structură
Antibiotice antraciclinice
Clorhidrat de doxorubicină Pulbere cristalină roșie-oranj,
Doxorubicini hydrochloridum higroscopică.
Solubilă în apă, puțin solubilă în
metanol.
Мr = 580 g/mol

Clorhidrat de (8S,10S)-10-[(3-amino-2,3,6-trideoxi-L-lixo-
hexopiranosil)oxi]-6,8,11-trihidroxi-8-(hidroxiacetil)-1-
metoxi-7,8,9,10-tetrahidrotetracenă-5,12-dionă

Antimetaboliţi
Metotrexat Pulbere cristalină galbenă până la
Metothrexatum maro-portocaliu, fără miros. Insolubil
în apă, alcool, cloroform, eter; ușor
solubil în acid clorhidric diluat; solubil
în soluții diluate de hidroxizi alcalini și
carbonați.
Мr = 454,4 g/mol

L-(+)-N-[p-[[(2,4-Diamino-6-
pteridinyl)methyl]methylamino]benzoyl] glutamic
acid

Mercaptopurină Pulbere cristalină galbenă fără miros.

Mercaptopurinum Solubil în soluții alcaline (cu
descompunere), etanol fierbinte, ușor
solubil în acid sulfuric diluat, aproape
insolubil în apă, acetonă, cloroform și
eter.
Мr = 152,18 g/mol

3,7-dihydropurine-6-thione

4
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - II) Pag. 5 / 10

Cladribină Pulbere cristalină albă fără miros.

Cladribinum Insolubil în apă.
Мr = 285,69 g/mol

(2R,3S,5R)-5-(6-amino-2-chloropurin-9-yl)-2-
(hydroxymethyl)oxolan-3-ol
Fluorouracil Pulbere cristalină albă, sau cu nuanţă
Fluorouracilum gălbuie, cristalină. Puţin solubilă în
O
apă, foarte puţin în alcool.
HN F

N
O H

2,4-dioxi-5-fluorpirimidină sau 5-fluorouracil

Actinomicine
Actinomicin D Pulbere cristalină roșie-oranj,
Actinomycinum D higroscopică.
Solubilă în metanol (10mg/ml),
cloroform, benzen, etilacetat, acetonă.
Solubilă în apă rece (100C).
Мr = 1255,42 g/mol

2-amino-4,6-dimetil-3-oxo-1-N,9-N-bis[7,11,14-trimetil-
2,5,9,12,15-pentaoxo-3,10-di(propan-2-il)-8-oxa-1,4,11,14-
tetrazabiciclo[14.3.0]nonadecan-6-il]phenoxazin-1,9-
dicarboxamidă

Derivați de chinolin-5,8-dionă

5
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - II) Pag. 6 / 10

Bruneomicină Pulbere cristalină de culoare brună.

Bruneomycinum Solubil în apă și soluție izotonică de
clorură de sodiu la pH neutru sau bazic.
În soluții este fotosensibilă.
Мr = 506,471 g/mol

Acid(4Z)-5-amino-6-(7-amino-6-metoxi-5,8-dioxoquinolin-
2-il)-4-(4,5-dimetoxi-6-oxociclohexa-2,4-dien-1-ilidene)-3-
methil-1H-piridin-2-carboxilic

Derivaţii acidului aureolic

Olivomicină Pulbere sau masa poroasă de culoare
Olivomycinum galbenă cu nuanță verzuie,
higroscopică.
Ușor solubil în apă, soluție izotonică de
clorură de sodiu și etanol, aproape
insolubil în cloroform și eter.
Мr = 1197,42 g/mol

2,6-dideoxi-3-C-metil-4-O-(2-metil-1-oxopropil)-α-L-
arabino-hexopiranosil

Agenți alchilați
Cisplatinum Pulbere cristalină de culoare galbenă
Cisplatin pînă la galben-oranj. Puțin solubil în
soluție izotonică clorură de sodiu 0,9%
și soluție acid clorhidric 0,1 mol/l,
foarte puțin solubil în apă, practic
insolubil în alcool etilic 95%.
Tabelul A
[Pt(NH3)2Cl2] Mr = 300,01 g/mol
cis-diclorodiaminoplatină (II)

6
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - II) Pag. 7 / 10

Terapia hormonală
Citrat de tamoxifen Pulbere cristalină albă sau aproape
Tamoxipheni citras albă, fără miros, solubil în acid acetic şi
4 CH3 dimetilformamidă, foarte puţin solubil
3 CH2 O în acetonă şi alcool, practic insolubil în
H2C - C
apă.
1 1 2
2 CH3 O
C=C 1 4 O - CH2 - CH2 - N OH
CH3 . C - C - OH Temperatura de topire = 142-1480C.
HO O
H2C - C
OH
Mr=563,64 g/mol

1-[p-Dimetilaminoetoxifenil)-1,2-difenil-1-buten

Citrat de clomifen Pulbere cristalină albă cu nuanţă roză,

Clomipheni citras greu solubilă în apă, puţin solubil în
Cl O alcool.
C2H5 H2C - C
C=C O - CH2 - CH2 - N O OH Mr=598,09 g/mol
C2H5 . C - C - OH
HO O
H2C - C
OH

{2-[4-(2-Clor-1,2-difenilvinil) -fenoxil]-etil}
dietilamin

Proprietăţile fizico-chimice şi analiza calitativă

Identificarea antibioticelor antitumorale poate fi efectuată prin metode fizico-chimice:

metoda spectrofotometrică în IR şi sptrofotometrică UV-VIS, precum şi utilizarea metodelor
cromatografice: cromatografia pe strat subţire (CSS) şi cromatografia lichidă de înaltă
performanţă (HPLC).

Metode de dozare
Farmacopeea Europeană ed. 7,0 prevede pentru clorhidrat de doxorubicină dozarea
metoda HPLC. Însă, pot fi utilizate și metode chimice de dozare în baxa acidului clorhidric:
neutralizarea sau argintometria Mohr.

Proprietăţi farmacologice

Clorhidrat de doxorubicină. Este foarte activă față de un număr mare de tumori

precum: neuroblastomul, sarcoamele de părţi moi, osteosarcoamele, cancerele de sân, ovar,
vezică urinară, tiroidă, carcinomul bronhopulmonar cu celule mici, neoplasmul gastric;
hemopatiile maligne: leucemiile acute (limfoide, mieloide), limfoamele maligne, inclusiv boala
Hodgkin.
Mecanism de acțiune. Datorită provenienţei naturale a moleculei, Doxorubicina este
capabilă să se intercaleze între lanţurile de ADN, proces numit „intercalare”, interferând cu

7
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - II) Pag. 8 / 10

replicarea ADN celular. Doxorubicina permite topoizomerazei să determine ruptura intercatenară

şi să inhibe mecanismele de reparare, ceea ce conduce la rupturi duble intercatenare.
Efecte adverse. Marele dezavantaj al Doxorubicinei constă în efectele cardiotoxice acute
şi cronice, doză-dependente. Toxicitatea cronică cuprinde cardiomiopatia secundară leziunilor
cronice miocardice. Doza cumulativă maximă acceptată pentru Doxorubicină este de 450mg/m2.
Alte toxicităţi pe termen scurt sunt determinate de mielosupresie şi mucozită. Doxorubicina este
moderat emetogenă şi determină alopecie după 3-4 săptămâni. Toxicitatea cardiacă este cea mai
serioasă complicaţie pe termen lung care conduce la insuficienţă cardiacă congestivă.
Conservarea. La loc ferit de lumină. Tabelul A.
Forme farmaceutice. Soluție concentrată pentru perfuzie.
Actinomicină D. Poate fi utilizat ca agent unic sau în asociaţie.
Indicații. Determină rate înalte de răspuns în coriocarcinom şi nefroblastom (tumora
Wilms). Dozele uzuale sunt de 0,5mg/zi I.V. x 5 zile consecutiv.
Atenționări.Este foarte caustică pe ţesuturile moi şi extravazarea sa trebuie cu grijă
evitată.
Farmacocinetică. Se excretă prin bilă nemodificată şi semiviaţa sa este de 36 ore; nu
traversează bariera hematoencefalică.
Conservare. Se păstrează pulberea de actinomicină D la rece, de la 2°C până la 8°C, ferit
de lumină. Este foarte higroscopică. Se descompune ușor la acțiunea acizilor concentrați.
Termenul de valabilitate este de 36 de luni. Soluțiile stoc de actinomicină D trebuie să fie
depozitate la -20°C, la 37°C fiind stabile doar 3 zile.
Bruneomicină. Are efect citostatic și inhibă dezvoltarea țesutului proliferativ.
Bruneomicina are o activitate anti-tumorală pronunțată.
Conservare. Se păstrează la loc uscat, la 40C.
Mecanismul de acțiune constă în inhibarea sintezei ADN-ului.
Forme farmaceutice: pulbere în flacoane conținând 0,0005 grame pentru injecție,
capsule gelatinoase a cîte 100 sau 200 µg.
Olivomicină. Un agent antitumoral utilizat în tumorile testiculelor, tumori amigdaliene,
chlamydia, reticulo-sarcomul, melanomul și ulcere de cancer.
Efecte secundare: greață, vărsături, febră, infecții fungice ale membranelor mucoase,
iritații ale țesutului înconjurător (atunci când aplicarea unguentului). Contraindicat pentru
administrare intravenoasă cu boli grave ale sistemului cardiovascular, cu o epuizare bruscă,
precum și în fazele terminale ale cancerului. Producerea de în.
Conservare. La loc ferit de lumină, la o temperatură nu mai mare de 6 °.
Forme farmaceutice. flacoane închise ermetic de 5 și 10 mg de olivomicină de sodiu (2-
10 mg intravenos 1 dată pe zi) și local (0,3-0,05% unguent).

Subiectele pentru pregătirea de sine stătătoare

1. Clasificarea medicamentelor anticanceroase.
2. Caracteristica generală a antibioticelor antitumorale. Clasificarea.
3. Mecanismele de acțiune aleantibioticelor antitumorale.
4. Metode de analiză ale substanţelor medicamentoase derivați de antibiotice antraciclinice.
5. Metode de analiză ale substanţelor medicamentoase derivați de actinomicine.
6. Metode de analiză ale substanţelor medicamentoase derivați de chinolin-5,8-dionă.
7. Metode de analiză ale substanţelor medicamentoase derivați de acid aureolic.

8
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - II) Pag. 9 / 10

LUCRUL PRACTIC

Sarcina 1: De apreciat calitatea substanţelor medicamentoase după indicii:

„Descriere” şi „Solubilitate”.
Datele de oformat în formă de tabelă şi de făcut concluzia despre calitate după indici
indicaţi mai sus.
Adnotare: Solvenţii se aleg corespunzător prevederile DAN.

Sarcina 2. De efectuat analiza substanţelor medicamentoase.

1. Clorhidrat de doxorubicină
1.Determinarea calitativă:
А. Spectrul IR al substanței de analizat trebuie să corespundă cu spectrul probei standard în
dispersie cu bromură de potasiu.
В. 10 mg substanţă medicamentoasă se dizolvă în 0,5 ml acid azotic diluat şi se adaugă 0,5
ml apă purificată și se încălzește timp de 2 minute, agitînd periodic. După răcire se adaugă 0,5
ml soluție nitrat de argint; se formează un precipitat alb, cazeos.
2.Determinarea cantitativă:
А. Metoda HPLC după Farmacopeea Europeană ed. 7,0
Pregătirea soluției standard: 50 mg (masă exactă) de clorhidrat de doxorubicină standard se
dizolvă în faza mobilă într-un balon cotat de 50 ml, apoi se aduce la cotă cu faza mobilă. 10 ml
din soluția obținută se transferă într-un balon cotat de 100 ml și se aduce la cotă cu fază mobilă.
Pregătirea soluției probă: 50 mg (masă exactă) de substanță de analizat de clorhidrat de
doxorubicină se dizolvă în faza mobilă într-un balon cotat de 50 ml, apoi se aduce la cotă cu faza
mobilă. 10 ml din soluția obținută se transferă într-un balon cotat de 100 ml și se aduce la cotă cu
fază mobilă.
Condițiile de cromatografiere:
- dimensiunile coloanei: l=0,25m, d=4,0 mm;
- faza mobilă: amestec de volume egale de acetonitril, soluție de laurilsulfat de sodiu 2,88 g/l și
soluție de acid fosforic 2,25 g/l;
- debitul fazei mobile – 1,0 ml/min;
- detecţia UV-VIS la lungimea de undă – 254 nm;
- temperatura coloanei – 30oC;
- timp de retenție al clorhidratului de doxorubicină – aproximativ 8 minute.

Notă. Rezultatele obţinute la efectuarea sarcinilor 1-3 de prezentat în tabel:

Denumirea Identificarea substanţelor Determinarea cantitativă: medoda

substanţelor medicamentoase- tehnica de de lucru, chimismul reacţiilor pentru
medicamentoase în lucru (condiţii, efectul analitic); metode chimice de analiză sau
limba latină,română; chimismul reacţiilor (pentru postulate principale pentru metode
denumirea raţională; substanţe analizate) fizico-chimice; formula de calcul
formula de structură; pentru determinarea conţinutului
descriere (pentru substanţei active; concluzia despre
substanţe analizate) calitatea substanţei analizate în baza
rezultatelor obţinute.

9
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - II) Pag. 10 / 10

Controlul general
1. Verificarea pregătirii teoretice a cunoştinţelor.
2. Controlul îndeplinirii lucrării de control de către studenţi.

Bibliografie:
1. Conspectul lecţiei.
2. Вabilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.-p 675p
3. Farmacopea română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315p.
4. Ghid farmacoterapeutic. – Ch.: F.E.-P. «Tipografia centrală», 2006. – 1424 p.
5. Haţieganu E., Stecoza C. Chimie terapeutică. Vol. II. – Bucureşti: Editura Medicală, 2006-
2008. – 253 p.
6. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-информ, 2007. – 624 с.
7. Руководство к лабораторным занятиям по фармацевтической химии. Под ред.
Арзамасцева А.П. – М.: Медицина, 2001. – 384 с.

10