Îngrijiri acordate

pacienților cu bronșită
cronică obstructivă

1
 Motto:
"Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu
Să o preţuiască deşi aproape toţi se nasc cu ea"
(Hipocrate)

Argument

Rolul esenţial al asistenţei medicale, constă în a ajuta persoana bolnavă sau

sănătoasă să-şi redobîndească independenţa cît mai repede posibil.
Mi-am dorit dintotdeauna să-i pot ajuta pe cei aflaţi în suferinţă,să vin în
sprijinul celor fără sprijin,să aduc zâmbetul pe buzele celor trişti,pentru că omul
cu adevărat fericit este acela care poate face pe altul fericit.
Ar fi minunat să fim înconjuraţi numai de oameni sănătoşi,dar nu este
aşa.Fiecare persoană are problemele sale,boala şi afecţiunea sa mai mult sau mai
puţin gravă.
M-am orientat asupra acestei lucrări datorită faptului că am constatat o
incidenţă crescută a bronşitelor în ultimul timp, ținând cont și de perioada prin
care întreaga omenire a trecut, o perioadă favorabilă dezvoltării acestei boli,
datorată virusului COVID-19.
Voi fi întotdeauna aproape de cei aflaţi în suferinţa cu sufletul şi cu toată
priceperea pentru a ajuta bolnave şi sănătoase să-şi menţină sau să-şi recîştige
sănătatea prin suplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singuri dacă ar fi avut
forţa,voinţă sau cunoştinţele necesare.

2
 CUPRINS

Capitolul I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE ALE APARATULUI

pag 5
RESPIRATOR
Capitolul II. BRONŞITA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ pag 17
2.1 ETIOLOGIA pag 17
2.2 SIMPTOMATOLOGIA BRONȘITEI CRONICE pag 19
2.3 SEMNE FIZICE ÎN BRONŞITA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ pag 21
2.4 STABILIREA DIAGNOSTICULUI pag 22
2.5 TRATAMENT pag 23
2.6 COMPLICAȚII pag 25
2.7 EVOLUŢIA BRONŞITEI CRONICE OBSTRUCTIVE pag 26
2.8 PROGNOSTICUL BOLII pag 26
Capitolul III. ROLUL ASISTENŢEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
pag 29
BOLNAVULUI CU BRONŞITA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ
Capitolul IV. EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE pag 34

Capitolul V. PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ pag 37

CAZUL NUMĂRUL 1
I. DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTEI pag 37
II. PREZENTAREA SITUAŢIEI BOLNAVULUI. pag 39
FOAIE DE TEMPERATURĂ CAZ 1 pag 46
CAZUL NUMĂRUL 2
I. DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTEI pag 47
II. PREZENTAREA SITUAŢIEI BOLNAVULUI. pag 48
FOAIE DE TEMPERATURĂ CAZ 2 pag 55

Capitolul VI. TEHNICI pag 53

6.1 MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE pag 57
6.2 TEMPERATURA pag 58
6.3 RADIOGRAFIA PULMONARĂ pag 60
6.4 BRONHOGRAFIA pag 61
6.5 BRONHOSCOPIA pag 63

BIBLIOGRAFIE pag 58

3
 CAPITOLUL I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE ALE
APARATULUI RESPIRATOR

4
 Capitolul I. Noțiuni introductive ale aparatului respirator

Aparatul respirator (Fig.1) este format din totalitatea organelor care

contribuie la realizarea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern. In
plus, prin partea superioara a cavitatii nazale, la nivelul mucoasei olfactive se
percepe mirosul, iar laringele, un alt segment al aparatului respirator, datorita
corzilor vocale inferioare, realizeaza fonatia. Aparatul respirator este alcatuit din:
 Caile respiratorii – organe care au rol in vehicularea aerului;
 Cavitatea nazala si faringele formeaza caile respiratorii superioare;
 Laringele si bronhiile – caile respiratorii inferioare;
 Plamanii – organe la nivelul carora are loc schimbul de gaze (oxigen si
dioxid de carbon).
Cavitatea nazala este primul segment al cailor respiratorii. Ea este divizata de
septul nazal in doua cavitati simetrice numite fose nazale.
Faringele este un organ cu dubla functie: respiratorie si digestiva.
Laringele este situat in partea anterioara a gatului, sub osul hioid, proeminand sub
piele.
Trahea este un conduct fibro-cartilaginos, intins de la marginea anterioara a
laringelui pana la bifurcarea ei in cele doua bronhii principale.
Bronhiile principale sunt doua conducte fibrocartilaginoase. Ele ajung la lobul
pulmonar prin care patrund in plaman ramificandu-se si formand astfel arborele
bronsic.
Plamanii reprezinta principalele organe ale aparatului respirator si sunt situati in
cavitatea toracica, deasupra diafragmului. Masa medie a unui plaman este de
1300g. Structura plamanului este cea a unui glande tubulo-acinoase, fiind formate
dintr-un sistem de canale aeriene si dintr-o multitudine de saci.
Lobii plamanului drept (superior, mijlociu, inferior) sunt delimitati de doua fisuri
(scizuri), in timp ce lobii plamanului stang (superior si inferior) sunt delimitati de
o singura fisura. Fiecare lob este alcatuit din segmente care reprezinta unitatile
anatomice, functionale si clinice ale plamanului. Fiecare segment este format din
lobuli – unitatile morfofunctionale ale plamanilor.
Legatura dintre plamani si peretele toracic este realizata prin pleura, o
seroasa dubla, parietala, in contact intim cu peretele toracic, si viscerala care

5
acopera plamanii mulandu-se pe scizurile interlobare. Intre cele doua foite se afla
cavitatea pleurala cu presiune usor negativa si continand o cantitate minima de
lichid. Datorita pleurei plamanii sunt intim legati de peretele toracic urmand
miscarile acestuia.
Aerul patrunde prin orificiile nazale, trece prin faringe si trahee, care in
dreptul vertebrei T4 se bifurca in cele doua bronhii principale. Locul unde
bronhiile patrund in plaman se numeste hil. Ultimele ramificatii ale bronhiilor se
termina la nivelul acinului, care este un conglomerat de alveole. In alveole au loc
schimburile gazoase.
Sistemul vascular al plamanilor este alcatuit dintr-o retea nutritiva, formata
din arterele bronsice si o retea functionala care provine din arterele pulmonare.
La nivelul ultimelor ramuri ale arterelor pulmonare – capilarele pulmonare – au
loc schimburile gazoase. Reteaua capilara are o suprafata de 120-150m²
permitand ca prin plaman sa treaca in fiecare minut 6-7l sange. In conditii de
repaus nu functioneaza toate capilarele, care devin insa active in conditii de
suprasolicitare (efort, procese patologice). Aceasta este rezerva functionala a
plamanului.

Figura 1. Structura aparatului respirator

6
 Căile aeriene sau respiratorii sunt reprezentate de:
• cavitatea nazală,
• faringe,
• laringe,
• traheea,
• bronhiile cu ramificațiile lor din ce în ce mai mici, care alcătuiesc în
plămâni arborele bronșic.
Prin căile respiratorii aerul atmosferic ajunge la plămâni.
Cavitatea nazală este formată din cele două fose nazale care comunică cu
exteriorul prin nări și cu faringele prin două orificii numite coane; la intrarea în
nări, firele de păr opresc impuritățile din aerul inspirat.
Fosele nazale comunică și cu mici cavități, pline cu aer, săpate în oasele
din jur, numite sinusuri.
Fosele nazale (figura 2) sunt despărțite de septul nazal și sunt căptușite de
mucoasa nazală, bogat vascularizată, care încălzește aerul inspirat (este vorba de
mucoasa respiratorie care căptușește partea inferioară a foselor nazale). Mucoasa
nazală care căptușește partea superioară a foselor nazale se numește mucoasă
olfactivă (cu rol în olfacție / miros). Mucusul produs de celulele mucoasei nazale
asigură umiditatea, reține praful și unele microorganisme.

Figura 2. Fosele nazale

Faringele (Figura 3) reprezintă locul unde se încrucișează calea aerului cu

cea digestivă, este un organ comun sistemelor digestiv și sistemul respirator.
Faringele are forma unei pâlnii cu pereții musculo-membranoși.

7
 Figura 3. Faringele

Laringele (Figura 4) face legătura între faringe și trahee având rol dublu:
cale pentru aer (funcție respiratorie) și organ fonator al vorbirii (funcție
fonatorie). Are formă de trunchi de piramidă triunghiular cu baza în sus.
Este alcătuit din mai multe cartilaje, dintre care cartilajul tiroid (,,mărul lui
Adam"). Pe cartilaje se prind mușchii laringelui. Mucoasa care căptușește
laringele formează două perechi de pliuri (cute) numite corzi vocale (deci patru
corzi vocale): două superioare și două inferioare, ultimele cu rol în producerea
sunetelor; spațiul dintre corzi se numește glotă.

Figura 4. Laringele

8
 Epiglota (Figura 4) acoperă deschiderea laringelui (epiglota joacă rol de
căpăcel și este de natură cartilaginoasă; în timpul înghițirii este coborât peste
orificiul superior al laringelui și astfel împiedică pătrunderea bolului alimentar în
calea respiratorie). Laringele prezintă mușchi care prin contracție modifică
tensiunea corzilor vocale și diametrul glotei:
• când corzile se apropie, glota se îngustează și, la ieșirea aerului, se produc
sunete înalte.
• când glota e larg deschisă se produc sunete joase, profunde.
Sunetele sunt produse prin vibrația corzilor vocale (figura 5) la ieșirea
aerului din plămâni. Când se vorbește în șoaptă, corzile sunt îndepărtate și
constituie suprafețe de frecare a aerului expirat. Sunetele produse sunt modificate
de faringe, cavitatea bucală (limbă, dinți, buze) și de cea nazală, toate acestea
acționând ca rezonatori. Forma lor, specifică fiecărui individ, face ca oamenii să
aibă voci diferite (dă timbrul vocii).

Figura 5. Corzile vocale

Traheea (figura 6) este situată în continuarea laringelui și coboară prin

fața esofagului spre cei doi plămâni; prezintă15-20 inele cartilaginoase, în formă
de potcoavă; în partea dinspre esofag este completată de o lamă musculară, care
permite ca bolul alimentar să înainteze ușor de-a lungul esofagului.
Este căptușită de mucoasa traheală ale cărei celule prezintă cili și glande
care secretă mucus. Mișcarea cililor trimite praful și microbii înapoi în faringe,
împiedicând pătrunderea lor în plămâni, iar lichidul mucos având rol în umezirea
aerului.

9
 La partea inferioară, traheea se bifurcă în cele două bronhii principale
(dreaptă și stângă), fiecare intrând în câte un plămân.

Figura 6. Traheea
Bronhiile (figura 7) principale intră în cei doi plămâni (prin hil = un
orificiu), unde se ramifică din ce în ce mai mult, întocmai ca ramurile unui arbore,
formând arborele bronșic. Au structură asemănătoare cu a traheei, fiind formate
din inele cartilaginoase incomplete posterior.

Figura 7. Bronhiile

10
 Bronhiile principale: drepata si stanga rezulta din bifurcarea traheei la
nivelul celei de a 4 vertebra toracica. De la origine bronhiile se indreapta lateral
si in jos formand intre ele un unghi de 75-85 grade. Dupa ce ajung la hilul
plamanilor bronhiile principale se ramifica intrapulmonar, rezulta ca atat cele 2
bronhii pricipale situate extrapulmonar cat si arbirizatiile lor intrapulmonare fac
parte din caile respiratorii. Forma exterioara a bronhiilor principale este
asemanatare cu cea a traheei fiind insa mai scurte si mai subtiri. Bronhia primitiva
dreapta merge putin inapoi iar cea stanga inante. Bronhia dreapta se apropie mai
mult de verticala iar cea stanga mai mult de orizontala, deoarece bronhia dreapta
mai verticala corpii strainii patrund mai usor in aceasta.
Bronhia primitiva dreapta se intinde pe o lungime de aprox. 2-2,5 cm
avand un calibru de 14mm. La nivelul hilului pulmonar vine in raport cu artera
pulmonara dreapta situata anterior si inferior de bronsie, vena pulmonara
superioara drepata situata anterior si inferior de artera pulmonara, vena
pulmonara inferiora care se afla inferior de bronsia primitiva dreapta. De fata
laterala se desprinde bronsia lobara superioara care da nastere la segmentare:
apicala,dorsal si ventrala. Bronsia primitiva dreapta se continua cu bronsia
intermediara care are o lungime de aprox. 1-1,5 cm. Bronsia lobara medie se
desprinde de pe fata anterioara a bronsiei intermediare si se imparte in 2
segmentare mediala si laterala.

Figura 8. Plămânul drept

11
 Bronsia primitiva stanga se desprinde din trahee avand un traiect
descendent, lateral si posterior, si o lungime de aprox. 5 cm. Raporturile ei cu
celelate elemente ale pedicului pulmonar sunt: antero-superior cu artera
pulmonara stanga care trece apoi pe marginea superioara a bronsiei lobare
superioare stangi, inferior de artera se afla vena pulmonara superioara care
acopera fata anterioar a bronsiei primitive stangi, inferior si posterior se afla vena
pulmonara inferioar stanga.
Bronsia lobara superioara stanga are originea in bronsia primitiva cu o
lungime de 1- 1,5 cm si untraiect orizontal usor ascendent; se bifurca in 2 mari
trunchiuri: culminal(superior) si lingular(inferior). Trunchiul culminal se bifurca
in segmentarele apico-dorsala si ventrala. Trunchiul lingular se bifurca in
segmenatra lingulara superioara si inferioara.
Bronsia lobara inferioara continua axul bronsiei primitive stangi cu o
lungime de aprox. 1 cm si se divide in 2 mari trunchiuri : apical inferior (Nelson-
Fowler) si trunchiul piramidei bazale. Trunchiul piramidei bazale este format
dintr-un ram ventro-paracardiac(divizat in segmentara paracardica si ventro-
bazala), o segmentara latero-bazala si una postero-bazala.

Figura 9. Plămânul stâng

12
 FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI
Respiraţia face parte dintre funcţiile vegetative, de nutriţie.
Actul respirator este constituit din două etape fundamentale:
 procesul de respiraţie externă sau pulmonara prin care se face schimbul de
O2 şi CO2 la nivel pulmonar;
 procesul de respiraţie internă sau celulară, prin care se face schimbul de
gaze la nivelcelular.
Procesul de respiraţie este continuu. Oprirea lui duce la scurt timp la
moartea celulelor,deoarece organismul nu dispune de reserve de O2, iar
acumularea de CO2 este toxică pentru celule.

Ventilaţia pulmonară
Aerul atmosferic este introdus în plămîn prin procesul de ventilaţie pulmonară,
prin care se menţine constantă compoziţia aerului alveolar.

Mecanica respiraţiei
Schimburile gazoase la nivelul plămînului se realizează datorită succesiunii
ritmice a doua procese:
 INSPIRAŢIA
 EXPIRAŢIA

13
 Inspiraţia este un proces activ care se datorează contracţiei muşchilor
inspiratori ducînd la mărirea tuturor diametrelor cutiei toracice.
În timpul inspiraţiei aerul atmosferic pătrunde prin căile respiratorii pînă la
nivelul alveolelor pulmonare.
Inspirul normal durează o secundă.
În timpul inspirului forţat intervin şi muşchii inspiratori
accesori(sternocleidomastoidian,pectoralul mare, dinţatul mare şi trapezul)

Expiraţia normală este un proces pasiv, care urmează fără pauză după
inspiraţie.
În expiraţie, o parte din aerul alveolar este expulzat la exterior.
Expiraţia durează aproximativ două secunde la adult.
În timpul expiraţiei, cutia toracică revine pasiv la dimensiunile avute
anterior.
Cele două faze ale respiraţiei pulmonare se succed ritmic, fără pauză, cu
o freceventa de 14-16 / minut la bărbat şi 18/minut la femeie.
Frecventa respiraţiei creşte în funcţie de nevoia de O2 şi de prezenţa CO2.
În timpul efortului fizic sau în caz de obstacol pe căile aeriene, expiraţia
poate deveni activa prin inervaţia muşchilor expiratori. Contracţia lor comprima
viscerele abdominale ,care deplasează diafragmul spre cutia toracică şi apropie
rebordurile costale, reducînd volumul toracelui.
Ciclul respirator (1 inspiraţie+1expiratie) are o durată de 3 secunde, ceea
ce revine la 20 mişcări respiratorii/ minut(normal aproximativ 12-20) = frecventa
respiratorie.
În efort fizic, frecventa respiratorie poate ajunge la 40-60/minut, de
asemenea în condiţii patologice: febră, hipertiroidism, hipercapnie, hipoxie
(tahipnee)
Volumele respiratorii(volumele de gaz)

14
 În condiţiile de repaus, fiecare respiraţie vehiculează un volum de circa 500
cmc aer,denumit volum curent (VC).Dar, nu tot acest volum de aer participa la
schimburile respiratorii care se fac la nivelul alveolelor , deoarece o parte din
aerul inspirit rămîne în căile respiratorii. Spaţiul ocupat de acest volum de aer,
constituie spaţiul mort anatomic şi are valori de aproximativ 150 cmc.
Se mai utilizează noţiunea de spaţiu mort funcţional care defineşte volumul
de aer, nu participa efectiv la schimburile pulmonare.
În condiţii normale, spaţial mort anatomic coincide cu cel funcţional, dar
în anumite condiţii patologice se produc decalaje între aceste volume.

Reglarea respiraţiei
Procesele metabolice avînd o intensitate variabilă în funcţie de activitatea
organismului,consumul de O2 şi producerea de CO2 vor fi, de asemenea, diferi
Adaptarea ventilaţiei pulmonare la necesităţile variabile ale organismului
se realizează permanent, graţie unor mecanisme extreme de fine, care reglează
ventilaţiile prin modificarea atît a frecvenţei, cît şi amplitudinii respiraţiilor.

Capacitatea vitală :
-la bărbat este mai mare(≈4,8 l)
-la femeie este mai mică(≈3,2 l)

Ventilaţia pulmonară normală sau normoventilatia se realizează la concentraţii

alveolare ale :
 CO2 de 5-6% menţinute la o frecvenţă respiratorie normală, de repaus(12-
20/min.)
 O2 de 14%
Hiperventilaţia : cînd CO2 scade şi O2 creşte
Procesul este complexat reflex prin apnee şi bradipnee
Hipoventilaţia:cînd CO2 creşte şi O2 scade, compensate reflex prin polipnee.

15
 CAPITOLUL II
BRONŞITA CRONICĂ
OBSTRUCTIVĂ

16
 Capitolul II. BRONŞITA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ

DEFINIŢIE:
Bronşita cronică obstructivă implica inflamaţia şi umflarea mucoasei cailor
respiratorii care duce la îngustarea şi obstrucţia cailor respiratorii. Inflamaţia
stimulează, de asemenea, producţia de mucus (sputa), care poate determina
obstrucţia în continuare a cailor respiratorii. Obstrucţia cailor respiratorii, în
special cu mucus, creşte riscul de infecţii pulmonare bacteriene.
Bronşita cronică obstructivă, de obicei, este definită clinic ca o tuşe de zi
cu zi, cu producerea de sputa pentru trei luni, doi ani la rînd.

Figura 10. Bronșita

2.1 ETIOLOGIA
Afectează bronhiile mici unde leziunile inflamatorii şisecreţiile produc
stenoză, spasm, colaps expirator şi disfuncţie ventilatorie obstructivă. Stimulii
iniţiali care duc la creşterea secreţiei de mucus în căile respiratorii sînt:

17
 - Factorii iritanti- tabagismul şi alcoolismul sînt esenţiali,poluanţii
aerieni,vaporii din industria chimică,vaporii de amioniac,condiţiile atmosferice
nefavorabile(frig,umezeală,,curenţi de aer)
-Infectia microbiana (strptococul,stafilococul,enterococul,hemofilul şi
diferite enterobacterii) sau virala primitivă sau secundară,ocupă un loc
primordial.

Bronsita in forma sa acuta apare cel mai frecvent in legatura cu infectiile

pulmonare cu virusuri (90 % din infectiile pulmonare sunt virale: virusul
gripal, rhinovirusuri, adenovirusuri, coronavirus, virusul respirator sincitial) sau
cu alti microbi (in 80% dintre cazuri, bacterii: pneumococi, streptococi,
Haemophilus influenzae, ciuperci, spirochete).
Factori de risc
 Fumatul activ sau pasiv
Pana la la 85-90% dintre cazurile de bronsita cronica sunt asociate cu
fumatul. Probabilitatea de aparitie a bronsitei cronice este direct proportionala
cu numarul de tigari fumate.
 Expuneri profesionale si domestice indelungate la factori iritanti
Pana la 15% dintre cazurile de bronsita cronica sunt asociate cu
expunerea prelungita la diverse gaze nocive si praf la locul de munca sau la
domiciliu (gaze si prafuri industriale, praf de lemn, praful de la macinarea
cerealelor, fumul de la arderea lemnului, balegarului, resturilor vegetale si a
carbunelui, etc.).
 Alimentatie defectuoasa
Imunitatea scazuta a organismului cauzata de o alimentatie dominata de
produse procesate in exces.
 Obezitatea
Simptomele bronsitei se accentueaza in cazul efortului fizic si al
persoanelor supraponderale, deoarece in aceste cazuri exista premisele
dificultatilor de respiratie.

18
  Poluarea aerului din interior
Combustibilul utilizat la gatit si incalzit in locuinte ventilate
necorespunzator afecteaza in special femeile din medii sociale-economice
precare.
 Poluarea aerului din exterior
Poluarea, noxele si gazele contribuie la incarcarea plamanilor cu particule
inhalate.
 Conditia medicala
Alergiile, leziuni existente la nivelul toracelui si anumiti factori genetici
pot inlesni instalarea afectiunii. De asemenea, infectiile respiratorii severe in
copilarie sunt asociate cu o scadere a functiei pulmonare la maturitate.
 Comportamentul social
Igiena precara, bronsita acuta tratata necorespunzator si contactul cu
persoane care sufera de bronsita sunt agenti favorizanti.

2.2 SIMPTOMATOLOGIA BRONȘITEI CRONICE

Principalul simptom al bronşitei cronice este tusea persistenta, pe termen
lung, fie seaca, fie cu expectoratie. Prezenta in exces a mucusului este un semn
de infectie a tractului respirator sau a plamanilor, dar poate fi si un semn al
pneumoniei. Pe langa tuse, exista si alte simptome care pot ridica suspiciunea de
bronsita cronica:
 oboseala;
 dificultati de respiratie;
 febra;
 frisoane;
 disconfort in zona pieptului;
 respiratie suieratoare;
 senzatie de lipsa de aer;
 congestie sinusala;

19
  respiratie urat mirositoare;
 cianozarea pielii si a buzelor, ca urmare a lipsei de oxigen din tesuturi;
 aritmii sau palpitatii
In bronsita cronica, este foarte posibil sa existe perioade in care tusea sau
restul simptomelor se agraveaza. Bolnavul ar fi bine sa consulte un medic daca
tusea:
 nu cedeaza in decurs cateva saptamani;
 il impiedica sa se odihneasca;
 este insotita de febra mai mare de 38 de grade Celsius;
 este insotita de o respiratie suieratoare sau dificultati de respiratie.

Figura 11. Bronhii normale și bronhii inflamate

Expectoraţia este un alt simptom nebăgat în seamă de bolnavi.

Dacă descriu sputa,bolnavii o considera albă,cenuşie sau neagră ,din cauza
reziduurilor din fumul de ţigară sau a particulelor în suspensie din aer.
În puseurile infecţioase sputa devine purulentă galbenă sau verde.

20
 2.3 SEMNE FIZICE ÎN BRONŞITA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ

Bronşiticul este cinic, uneori obez, pletoric cu facies congestiv.

Examenul obiectiv:
 Inspecţie
 Palpaţie
 Percuţie
 Ascultaţie
La inspectie-facies congestiv,dispnee şi cianoza în episoadele acute,
turgescenta jugularelor ,asinergie respiratorie,trahee suprarenală scurtată(sternul
ridicat),torace puţin dilatat,cu cifoza dorsală şi sternul priectat înainte.
Cianoza apare iniţial în timpul puseurilor infecţioase,ulterior capătă
caracter permanent şi poate ajunge atît de intensă, încît bolnavul devine “albastru
buhăit”.
Turgescenţa jugularelor constituie un semn de insuficienţă cardiacă numai
dacă ea se menţine şi în inspiraţie şi dacă presiunea din torace este mai mică decît
cea atmosferică.
Cordul hipertensiunea pulmonară determină întărirea zgomotului Îl în
focarul pulmonarei. Dacă debitul cardiac scade, extremităţile devin cianotice şi
reci.
Edemele apar în cazurile complicate cu cord pulmonar decompensat.
Prezenta edemului unilateral sau mai accentuat la o gambă trebuie urmărită
pentru depistarea trombozelor venoase la membrele inferioare ,complicaţie
frecvenţă la bolnavii cu bronşita cronică.La ascultare se aud numeroase raluri
ronflate ,sibilante şi subcrepante ,care variază în intensitate şi localizare de la o zi
la alta, labilitatea şi poliformismul lor fiind caracteristice.
 Respiraţie astmatică;

21
  Murmurul vezicular este diminuat sau abolit datorită întreruperii
intrapleurale de aer sau lichid
La percuţie– musculatura relaxată aduce de asemenea date privitoare la
însuşirile ţesuturilor intratoracice.
La palpaţie se obţin informaţii privind expansiunea toracelui(în expir şi
inspir),durerea pe traiectul unor nervi intercostali,existenţa unor puncte dureroase
costale (fractură,periostita) sau a crepitaţiilor produse de un emfizem subcutanat
(fistula bronşică ,emfizem mediastinal).

2.4 STABILIREA DIAGNOSTICULUI

Diagnosticul bronșitei cronice se stabilește în urma sumării simptoamelor,

semnelor obiective și examenului paraclinic.
Hemoleucograma (analiza generală a sîngelui) – modificările sunt în
corelație cu tipul bronșitei.
În unele cazuri aceasta este normală (bronșita cronică simplă). În cazul
formelor mucopurulente sau purulente pot fi modificări cum sunt creșterea
numărului de leucocite, creșterea VSH.
Examenul sputei – se determină cantități mari de mucus, celule epiteliale ,
leucocite (în formele mucopurulente), eozinofile (în formele alergice). Inițial are
o culoare gri-deschisă (expectorație mucoasă) sau gri-gălbuie ( expectorație
mucopurulentă) , iar mai târziu devine galbenă sau galben- verzuie ( sputa devine
purulentă).
Examenul radiologic nu demonstrează modificări pulmonare în perioada
precoce a bolii. În stadiile mai avansate a bolii, după o perioadă îndelungată a
procesului inflamator are loc accentuarea desenului pulmonar ( ramificațiile
arterelor pulmonare).
O metodă foarte informativă este bronhoscopia , cu efectuarea lavajului
bronhoalveolar. Prin această metodă este posibilă stabilirea precoce a
diagnosticului, caracterului acesteaia și gradul de extindere.
Examenul funcțional deasemenea are o importanță în stabilirea
tipului bronșitei și gradul de avansare a bolii. Pentru aceasta se utilizează :

22
  volumul expirator maxim pe secundă (VEMS)
 body- pletismografia
 debitul expirator de vârf
 testul bronhodilatator (pentru a exclude astmul bronșic în
formele obstrucive de bronșită cronică).
 Gazometria
Pentru a stabili diagnosticul de bronșită cronică este necesar de a exclude
următoarele patologii :
 Astm bronșic ( în special în formela obstructivă)
 Pneumoconioze
 Bronșiectazii ( dilatări bronșice cilindrice sau saciforme)
 Tuberculoza
 Cancerul pulmonar
 Micoze pulmonare

2.5 TRATAMENT

Bolnavul trebuie instruit să-şi recunoască imediat exacerbările bronşitei

pentru a le trata prompt.Infecţiile respiratorii frecvente la bătrînii bronşitici,pot
avea evoluţie severă,deseori lentă. De aceea orice infecţie intercurentă va fi tratată
cu un antibiotic cu spectru larg:
 Ampicilină 1 – 2 g/zi
 Amoxicilină 1 – 2 g/zi
 Augmentin 30 – 60 mg/K corp/zi
 Cefalexin 25 – 50 mg/K corp/zi
Tratamentul se face la domiciliu sau în cazuri de complicații (febra înaltă,
expectorație în cantități mari, insufuciență respiratorie etc.) – în staționar.
Obiectivele tratamentului :
1. Înlăturarea factorilor de risc și factorului cauzal.

23
 2. Tratamentul acutizărilor bronșitei cronice
3. Tratamentul sindromului bronhoobstructiv
Primul punct se referă la :
 Excluderea fumatului – în stadiile precoce acesta va duce la
oprirea definitivă a patologiei (procesul este reversibil la debut), iar în
stadiile avansate va reduce gradul de severitatea a bolii.
 Eliberarea de la locul de muncă în cazul prezenței factorilor
nocivi ce au declanșat sau pot duce la agravarea bolii.
 Evitarea suprarăcelilor și infecțiilor, mai ales în perioada rece
a anului.
Tratamentul acutizărilor bronșitei cronice
În caz că sputa capătă un aspect galben sau galben-verzui aceasta denotă o
asociere a infecției bacteriene. Astfel este necesar inițiere tratamentului
antibacterian ( co-trimoxazol, ampicilină, amoxicilină ) pentru 5-7 zile. În caz că
nu are loc ameliorarea stării după tratamentul antibacterian este indicat
determinarea sensibilității culturilor (obținute din spută) la antibiotice.
Pentru a facilita eliminarea sputei vâscoase și fluidificarea ei se utilizează
preparate: expectorante, mucolitice și deasemenea hidratarea adecvată (ceai,
lapte, supe, ape minerale).

Figura 12. Bronșita

24
 Este important rezolvarea sindromului bronhoobstructiv în cazul formei
obstructive a bronșitei cronice . Se administrează inhalator preparate cu efect
bronhodilatator cum sunt salbutamol, fenoterol, etc.. Alte preparate utilizate sunt
colinoblocantele sau derivații de teofilină. Utilizarea corticosteroizilor inhalator
este aplicată doar în cazul formelor severe de bronșita cronică obstructivă.
În cazul insuficienței respiratorii cu hipoxemie permanentă este indicată
oxigenoterapia. Deasemenea este de ajutor aplicarea măsurilor fizioterapeutice,
gimnastica medicală și terapia ocupațională, tratamentul balneosanatorial,
sanarea bronhoscopică etc.
Tipul medicamentelor, dozele și durata de administrare se vor discuta cu
medicul curant, după o examinare minuțioasă.
Hidratarea. Deoarece mucusul bronşic nu devine vîscos decît după ce a
pierdut 80 % din apa, procedeul cel mai eficient de fluidizare a secreţiei bronşice
este hidratarea corectă a bolnavului. Este recomandabil ca bronşiticii să bea
suficiente lichide, în special seara, pentru a preveni uscarea secreţiei bronşice în
timpul nopţii.
Efedrina este un drenergic cu acţiune indirectă, a cărui folosire nu este
recomandabilă în bronşita cronică, din cauza riscului efectelor secundare.

2.6 COMPLICAȚII

Complicațiile bronșitei cronice apar după o evoluție îndelungată a bolii și lipsa

tratamentului corect. Dintre acestea fac parte:
 Emfizem pulmonar ( distrucția preților dintre alveolele respiratorii cu
formarea de cavități)
 Bronșiectazii (dilatările bronhiilor de calibru mic)
 Insuficiență respiratorie
 Insuficiență cardiacă
 Cord pulmonar
 Abcese pulmonare (mai rar).

25
 2.7 EVOLUŢIA BRONŞITEI CRONICE OBSTRUCTIVE

În ceea ce priveşte evoluţia clinică a bronşitei cronice se ştie că majoritatea

simptomelor se agravează lent cu excepţia tusei care se poate ameliora dacă se
întrerupe fumatul. Progresiunea generală a bolii este mai severă dacă bolnavii
continua să fumeze.
Evoluţia bolnavilor cu predominanta bronşitei este ondulata cu
exacerbări(insuficientă respiratorie şi decompensare cardiacă)şi remisiune
succesivă,datorate episoadelor infecţioase intercurente.

2.8 PROGNOSTICUL BOLII

Nu este influenţat de vîrsta la care începe boala,dar bătrînii au ceva mai rar
episoade infecţioase cu spută purulentă şi reactivitate bronşică mai mică.
Prognosticul episoadelor acute,infecţioase este bun. Deşi bolnavul se poate
prezenta în stare gravă după tratament energic, ameliorarea este
spectaculoasă,puseurile succesive duc însă la degradarea în trepte a funcţiei
pulmonare.
Prognosticul bolii este destul de rezervat, deoarece bolnavii se prezintă
după anii de evoluţie, cînd funcţia lor pulmonară este destul de alterată.
Factorii care influenţează prognosticul sînt:
a). Tipul de boală, supravieţuirea fiind de două ori mai marela cei cu aspect
predominant bronşitic.
b). Starea generală: pierderea ponderată este de pronosticsever, mai ales
dacă se asociază cu hiperinflaţia pulmonară, cuanemie şi cu vîrsta înaintată.
c)Funcţia pulmonară este factorul hotărîtor pentru determinarea
prognosticului.Raportul VEMS/CV sub 60 % conferă un prognostic sever

26
 d). Insuficienţa respiratorie: după primul episod peste 60% dintre bolnavi
mor în următorii 2 ani.
e) Cordul pulmonar, decompensarea cardiacă înrăutăţeşte prognosticul,
mai ales la bolnavii cu edeme mari şi pierdere ponderală.

27
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENŢEI MEDICALE ÎN
ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU
BRONŞITA CRONICĂ
OBSTRUCTIVĂ

28
 Capitolul III.
ROLUL ASISTENŢEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
BOLNAVULUI CU BRONŞITA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ

Bolnavii cu afecţiuni pulmonare necesita o îngrijire unitară, dar şi îngrijire

specială în funcţie de varietatea cazurilor şi caracterul bolii(boli cu caracter
infecţios,de evoluţie cronică) sau ce pot apărea în pusee acute şi reprezintă
urgente ale aparatului respirator).

Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze:

- medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv;
- timpii de execuţie;
- acţiunea farmacologică a medicamentelor;
- frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare;
- efectul ce trebuie obţinut;
- contraindicaţiile şi efectele secundare;
- interacţiunea dintre medicamente.
- doza corectă de administrare
Asistenta medicală verifica şi identifică:
- calitatea medicamentelor;
- integritatea medicamentelor;
- culoarea medicamentelor;
- decolorarea sau supracolorarea;
- sedimentarea, precipitarea sau existenta flocoanelor în soluţie;
- lichefierea medicamentelor solide;
- opalescenta soluţiilor.

29
 Asistenta medicală respecta:
- calea de administrat prescrisă de medic;
- dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul pacientului;
- incompatibilitatea de medicament;
- administrarea rapidă a medicamentelor deschise;
- ordinea de administrare a medicamentelor
(tablete,soluţii,picături,injecţii,supozitoare,ovule vaginale);
- servirea pacientului cu doza unică de medicamente pe cale orală.

Asistenta medicală informează şi anunţă :

- pacientul pentru medicamentele prescrise, în ceea ce priveşte modul de
administrare,cantitatea, efectul scontat şi eventualele reacţii secundare;
- medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de administrare a
medicamentelor.
Asistenta medicală efectuează administrarea medicamentelor în condiţii de
igienă, asepsie, dezinfecţie, sterilizare şi menţinere a măsurilor de supraveghere
şi control a infecţiilor nosocomiale sau intraspitalicesti.

Îngrijirile unitare necesare se referă la următoarele :

Asigurarea condiţiilor de mediu în spital :

 saloane luminoase, bine aerisite, fără curenţi de aer suficient încălziţi

(18-20 grade C), în cazul bolnavilor cu afecţiuni bronşice inflamatorii,
temperatura salonului va fi mai ridicată şi umidificata
 aerisirea va fi continuă, dacă temperatura aerului o permite, sau
împrospătata de mai multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor
(bolnavii vor fi bine înveliţi pentru a nu răci
 maturatul nu va fi uscat, se folosesc aspiratoare de praf sau ştergere
umedă

30
  repartizarea bolnavilor în saloane se va realiza pe afecţiuni(cei cu
îmbolnăviri cu caracter infecţios vor fi internaţi în saloane separate)
 psihoterapia este un mijloc terapeutirc foarte important, mai ales în
cazul crizelor cu tablouri dramatice care pun în pericol viaţa bolnavului
 atenţie la psihicul bolnavului, bolile cronice tulbura echilibru psihic al
bolnavului.
Bolnavilor cronici cu o perioadă lungă de spitalizare, li se va asigura un
climat propice radio, televizor, cărţi), saloanele trebuie transformate în adevărate
cămine cu atmosfera „caldă” , unde bolnavii să se simtă bine.

Alimentaţia

 va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii( de exemplu regim hidrozaharat

în perioadele febrile; cînd fenomenele acute dispar, se trece la o alimentaţie
hipercalorica)
 se evita supraalimentaţia şi regimul bogat în grăsimi
 se interzic tutunul şi alcoolul.

Supravegherea funcţiilor vitale şi combaterea simptomelor majore de boală

 se măsoară zilnic pulsul, respiraţia şi diureza, şi se notează în fişa de

temperatură
 se măsoară temperatura şi urmăreşte evoluţia febrei(se combate prin
tratament prescris de către medic)

 dispneea şi cianoza necesita oxigenoterapie(6 l /minut)

 tusea chinuitoare şi dureroasă în faza recipienta se combate cu preparate de
codeină(Codenal, Tusomag), în faza a doua pentru permeabilizarea cailor

31
 respiratorii se recomanda bolnavilor să tuşească şi să expectoreze de mai
multe ori pe zi
 pentru uşurarea eliminării pentru uşurării eliminării expectoraţiei se vor
administra fluidizante ale secreţiei bronşice (siropuri expectorante,
Bisolvon , Bromhexin)
 în infecţiile bronşice se administrează antibioticele prescrise – în doza şi
ritm ridicat(antibioticul şi doza ritmul sînt impuse de către medic).

Alte îngrijiri

 la majoritatea afecţiunilor pulmonare poziţia cea mai convenabilă pentru

bolnavi estecea semisezanda. Acest lucru nu trebuie forţat şi dacă starea
bolnavului nu contrazice, poziţia va fi lăsată la alegerea lui; în toate
cazurile el va fi îndrumat să schimbe poziţia cît mai des, pentru a evita
complicaţiile hipostatice
 toaleta bolnavului se va face în funcţie de starea lui, ferindu-l în mod
deosebit de curenţi de aer reci, care ar putea redeştepta infecţiile virotice
latente
 trebuie avut în vedere că mulţi bolnavi pulmonari transpira abundent, ceea
ce face ca pielea să fie foarte fragilă, se lezează uşor şi bolnavii pot face
escari de decubit
 lenjeria bolnavilor transpiraţi trebuie imediat schimbată sau ori de cîte ori
este nevoie.

32
 CAPITOLUL IV
EDUCAȚIE PENTRU
SĂNĂTATE

33
 Capitolul IV. EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Educația pentru sănătate se adresează:

 Bolnavilor pentru preîntâmpinarea bolii prin:
1. Protecția cu mască
2. Protecția cu dosul palmei sau batista în timpul tusei
3. Utilizarea scuipătorii
4. Vesela și obiectele de toaletă separate
5. Respectarea recomandării doctorului
 Întregii populații pentru a se feri de contaminare și pentru a se
prezenta din timp la cotrnol.
Educația sanitară este dificilă pentru că se ridică problema adoptării regimului
de viață, de activitate și de alimentație, să favorizeze evoluția bolii. Bolnavii
trebuie să fie conștienți că tot ce fac este numai spre binele lor și că numai dacă
resapectă indicațiile prescrise de medic vor putea avea o viață normală alături de
semenii lor.
Profilaxia constituie o parte integrantă a fiecărei activități medicale, a întregii
activități de ocrotirea sănătății. În acest sens Profilaxia se aplică în mai multe
niveluri:
1. Profilaxia primară cuprinde măsuri de protecție și de promovarea
sănătății prin control periodic, educație sanitară, nutriție echilibrată,
igienă, imunizări specifice;
2. Profilaxia secundară cuprinde diagnosticul precoce și tratamentul
prompt pentru prevenirea complicațiilor, a cronicizării, a sechelelor
și a incapacității de muncă;
3. Profilaxia terțiară cuprinde măsuri de recuperare, de restabilire a
capacității de muncă și de reîncadrare socială.
Măsurile profilactice în spital se aplică cu scopul prevenirii îmbolnăvirilor
nosocomiale.
Profilaxia se realizează:

34
 Prin călirea organismului și creșterea rezistenței biologice la agenți
infecțioși
 Prin evitarea sau tratarea factorilor etiologici și favorizanți
menționați.

35
 CAPITOLUL V
PREZENTAREA CAZURILOR
DE BOALĂ

36
 Capitolul V. PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ

CAZUL NUMĂRUL 1

I. DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTEI

NUME: Popescu
PRENUME: Maria
SEX: Feminin
VÂRSTA: 68 ani
DOMICILIU: Arges
RELIGIA: Ortodoxă
ÎNĂLȚIMEA: 1.60m
GREUTATEA: 70kg
DATA INTERNĂRII: 3.01.2021
DATA EXTERNĂRII: 7.01.2021
DIAGNOSTICUL MEDICAL: Bronșită cronică obstructivă
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: Bronșită cronică obstructivă

Motivele internării:
 Dureri toracice difuze
 Tuse cu expectorație purulentă
 Dispnee

Situația familială
 Căsătorită, doi copii

37
Ocupația: pensionară
Antecedente heredo-colaterale: mama cu TBC
Antecedente personale, patologice și fiziologice: Bronșită cronică obstructivă din
2019

Istoricul bolii:
Bolnava Popescu Maria de 68 de ani din Arges, cunoscută cu bronșită
cronică obstructivă din 2019, se prezintă la secția medicală cu ambulanța la
recomandarea medicului de familie însoțită de fiica sa.
La internare bolnava declară că aproape de o săptămână are dureri în piept,
respirație zgomotoasă, dispneică mai ales la efort, tuse la început obositoare apoi
însoțită de expectorație hemoptoică.
La examenul obiectiv efectuat la internare se constată că pacienta prezintă
o respirație dispneică cu polipnee, tuse cu expectorație mucopurolentă, cianoză.
La examenul fizic s-a înregistrat: TA=140,60mm/Hg, Pulsul=80b/h,
T=36,5 grade C, Frecvența respiratorie=18-20 respirații pe minut.

Tratament:
1. HHC – 100mg f- 2x2/zi i.v
2. Cefalex – 1g f- 1x2/zi i.m
3. Ciprinol-500mg – 1x4/zi per os
4. Bromhexin dj. – 1x3/zi per os
5. Miofilin cp. 1x4/zi per os
6. Famotidină 40mg tb – 1x3/zi per os

38
 II. PREZENTAREA SITUAŢIEI BOLNAVULUI.

Ziua 1 (3.01.2021)
-Masurarea tensiunii arteriale-140/60 mmHg
-Masurarea pulsului -85b/min
-Masurarea respiraţiei 17r/min
-Masurarea temperaturii corporale-36,5 gradeC
-Masurarea diurezei-1250 ml/24h
-Scaun aspect normal
-I-am administrat tratamentul prescris de medic şi am urmărit efectul acestuia:
 HHC100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;
 Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
 Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
 Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os;
 Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os;
 Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per

-Am educat pacienta pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere

-Sa aibă o alimentaţie echilibrată ,fără exces de grăsime,de clorura de sodiu
-Sa evite sedentarismul
-Aerisesc încăperea

Ziua 2(4.01.2021)
-Masurarea tensiunii arteriale-130/70 mmHg
-Masurarea pulsului 85b/minut
-Masurarea respiraţiei 18r/min
-Masurarea diurezei 1300 ml/24h

39
-Masurarea temperaturii corporale 36,8gradeC
-Scaun normal
-I-am prelevat probe pentru analize de laborator
-I-am administrat tratamentul prescris de medic şi am urmărit efectul acetuia:
 HHC100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;
 Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
 Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
 Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os;
 Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os;
 Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per
 Diazepam 1tb/per os

Ziua 3(5.01.2021)
-Masurarea tensiunii arteriale-130/60 mmHg
-Masurarea pulsului -90b/min
-Masurarea respiraţiei 18r/min
-Masurarea temperaturii corporale-36,6 gradeC
-Masurarea diurezei-1350 ml/24h
-Scaun aspect normal
-I-am administrat tratamentul prescris de medic şi am urmărit efectul acestuia:
 HHC100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;
 Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
 Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
 Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os;
 Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os;
 Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per
 Diazepam 1tb/per os

40
-Am aerisit salonul, am asigurat temperatura constantă a încăperii
-Am pregătit psihic pacientul în vederea oricărei tehnici
-Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale

Ziua 4 (6.01.2021)
-Masurarea tensiunii arteriale-120/60 mmHg
-Masurarea pulsului -85b/min
-Masurarea respiraţiei 17r/min
-Masurarea temperaturii corporale-36,6 gradeC
-Masurarea diurezei-1250 ml/24h
-Scaun aspect normal
-I-am administrat tratamentul prescris de medic şi am urmărit efectul acestuia:
 HHC100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;
 Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
 Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
 Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os;
 Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os;
 Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per
 Diazepam 1tb/per os
-Fac bilanţul alimentelor ingerate şi eliminate
-Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientei
-Iau măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale
-Invat pacienta să folosească tehnici de relaxare şi destindere

Ziua 5(7.01.2021)
-Masurarea tensiunii arteriale-120/60 mmHg
-Masurarea pulsului -85b/min

41
-Masurarea respiraţiei 17r/min
-Masurarea temperaturii corporale-36,9 gradeC
-Masurarea diurezei-1350 ml/24h
-Scaun aspect normal
-I-am administrat tratamentul prescris de medic şi am urmărit efectul acestuia:
 HHC100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;
 Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
 Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
 Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os;
 Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os;
 Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per
 Diazepam 1tb/per os
-Am informat şi am stabilit împreună cu pacientul planul de recuperarea stării de
sănătate şi creşterii a rezistenţei organismului, am efectuatimunizările specifice
şi nespecifice necesare.
-Am învăţat pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa.

Epicriza și recomandări:
Pacienta Popescu Maria în vârstă de 68 de ani se internează în secția
medicală prezentând următoarele simptome: dispnee mai ales de efort, tuse
mucopurulentă.
În urma investigației se stabilește diagnosticul de bronșită cronică
obstructivă.
În timpul internării s-a instituit tratament cu antibiotice, expectorante,
cortizon. Starea generală s-a îmbunătățit, problemele s-au diminuat, dispneea s-a
redus și pacientul se odihnește si alimentează normal.
După 5 zile de spitalizare pacienta se externează ameliorată din punct de
vedere clinic cu următoarele recomandări:
- Să evite umezeala, frigul, efort fizic

42
 - Să respecte programul de somn și odihnă
- Să consume lichide la temperatura camerei în cantitate mare
- Alimentația să fie bogată în proteine
- I s-a recomandat cură balneară la Govora, Vatra Dornei.
- După 3 săptămâni să se prezinte la control
În urma culegerii datelor, am stabilit următoarele nevoi și următoarele
probleme ale pacientei:
- Tuse
- Dispnee
- Dureri
- Febră moderată

Plan de îngrijire – Bronșită cronică obstructive

Nevoia Intervenții Intervenții
Obiective Evaluare
fundamentală autonome delegate
1.Nevoia de a Pacienta să -Am aerisit -Recoltarea -Pacienta prezintă
respira și a avea prezinte căile salonul sputei o evoluție
o bună circulație respiratorii -Am asigurat un -Recoltarea favorabilă
permeabile și mediu ambiant probelor -Respirația este în
o bună corespunzător biologice limite fiziologice
circulație. -Am asigurat -Bronhografie (16-18
îmbrăcăminte -La indicația respirații/minut)
lejeră, lenjerie medicului -Tusea nu mai este
de pat curate și administrez chinuitoare
fără cute -Secrețiile
schimbând ori HHC – 100mg bronșice au scăzut
de câte ori a f- 2x2/zi i.v
fost nevoie. Cefatox – 1g f-
-Am așezat 1x2/zi i.m
pacienta în pat Ciprinol-
în poziție 500mg – 1x4/zi
semișezândă, per os
pentru a Bromhexin dj.
favoriza – 1x3/zi per os
respirația. Miofilin cp.
1x4/zi per os
Famotidină
40mg tb –
1x3/zi per os

43
2. Nevoia de a Pacienta să Explic bolnavei Administarea Obiectiv în curs de
bea și a mânca consume o importanța tratamentului evaluare
cantitate de regimului prescris de
alimente în alimentar medic
concordanță asupra stării de
cu nevoile boală.
sale Fac bilanțul
energetice alimentelor
ingerate și
eliminate.
Explorez
gusturile și
obiceiurile
alimentare ale
pacientei.
3.Nevoia de a Pacienta să Am aspirat Administrez În urma hidratării
elimina nu devină secrețiile medicația la și a tratamentului
sursă de bronșice indicația medicamentos,
infecție eliberând căile medicului. pacienta prezintă o
respiratorii stare de bine,
Am învățat tusea este mai
pacienta să facă puțin frecventă, iar
exerciții expectorația s-a
respiratorii redus.
Am învățat
pacienta să
expectoreze, să
tușească și să
colecteze sputa
în vase
colectoare.
4.Nevoia de a se Pacienta să Am aerisit La indicația Obiectiv atins
odihni și a dormi prezinte un salonul, am medicului
somn îndrumat administrez o
suficient din pacienta să tabletă de
punct de practice tehnici Diazepam
vedere de relaxare, seara, înainte
calitativ și exerciții de culcare.
cantitativ. respiratorii
înainte de
culcare pentru
a-i favoriza
somnul
Am recomandat
pacientei să bea
înainte de
culcare o cană
de lapte cald.

44
5.Nevoia de a Pacienta să Explorez La indicația Obiectiv în curs de
învăța cum să-ți acumuleze nivelul de medicului evaluare
păstrezi cunoștințe noi cunoștințe al administrez
sănătatea despre boală, pacientei medicația.
prognostic și privind boala,
evoluție. modul de
manifestare,
măsurile
preventive și
curative
Verific dacă
pacienta a
înțeles corect
mesajul
transmis și dacă
și-a însușit
noile
cunoștințe.

45
 CNP 2 5 3 0 2 0 2 0 5 6 6 4 1
Numele: POPESCU Prenumele: Maria
Anul: 2021 luna: 01 Nr. Foii de observatie: 51 Nr. Salon: 7 Nr pat: 3
Ziua 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
Zile de boala 3.01 4.01 5.01 6.01 7.01 3.01 4.01 5.01 6.01 7.01 3.01 4.01 5.01 6.01 7.01 3.01 4.01 5.01 6.01 7.01
Temp
Resp.

T.A.

Puls

D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S
35 30 160 41 °C

46
30 25 140 40 °C
25 20 120 39 °C
20 15 100 38 °C
15 10 80 37 °C
10 5 60 36 °C
 CAZUL NUMĂRUL 2

I. DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTEI

NUME: Ologeanu
PRENUME: Maria
SEX: Feminin
VÂRSTA: 52 ani
DOMICILIU: Arges
RELIGIA: Ortodoxă
ÎNĂLȚIMEA: 1.70m
GREUTATEA: 75kg
DATA INTERNĂRII: 10.01.2021
DATA EXTERNĂRII: 14.01.2021
DIAGNOSTICUL MEDICAL: Bronșită cronică obstructivă
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: Bronșită cronică obstructiv
Motivele internării:
 Dureri toracice difuze
 Tuse cu expectorație mucopurulentă
 Cefalee

Situația familială
Căsătorită, patru copii

Ocupația:
economist

Antecedente heredo-colaterale:
mama cu TBC

Antecedente personale, patologice și fiziologice:

47
Bronșită cronică obstructivă din 2020

Istoricul bolii:
Bolnava Ologeanu Maria în vârstă de 52 de ani din Arges, cunoscută cu
bronșită cronică obstructivă din 2020, se internează la secția Medicală cu
ambulanța la recomandarea medicului de familie.
La internare bolnava declară că are următoarele simptome: tuse chinuitoare
cu expectorație, dureri retrosternale, dispnee la efort, cefalee, amețeli, palpitații.
Deoarece de 2-3 zile starea ei s-a înrăutățit, expectorație hemoptoică, iar
temperatura este de 38,5 grade Celsius având frisoane.
La examenul fizic s-a înregistrat: TA=140,60mm/Hg, Pulsul=80b/h,
T=38,5 grade C, Frecvența respiratorie=18-20 respirații pe minut.

Tratament:

1. Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);

2. Refen f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
3. Tussin tb. 3 /zi per os;
4. No-spa f. 1 x 3 ori/zi i.m.;
5. Fenobarbital tb 1 x 2 /zi per os;
6. Famotidină 40mg tb. 1 x 3 / zi per os.

II. PREZENTAREA SITUAŢIEI BOLNAVULUI.

Ziua 1(10.01.2021)
-Masurarea tensiunii arteriale-110/70 mmHg
-Masurarea pulsului 75b/minut
-Masurarea respiraţiei 17r/min
-Masurarea diurezei 1250 ml/24h
-Masurarea temperaturii corporale 36,9gradeC
-Scaun normal
-I-am prelevat probe pentru analize de laborator

48
Analiza generală a sângelui

PARAMETRUL DATA DE 10.01.2021 NORMA (SI)

Hemoglobină 154 130-160 g/l

Eritrocite 5,31 4,0 - 5,0 10*12 /l

Indice cromatic 0,87 0,85-1,05

Leucocite 5,0 4,0 - 9,0 10*9 /l

Neutrofile nesegmentate 6 1-6%

Neutrofile segmentate 63 47-72%

Eosinofile 1 0,5-5%

Limfocite 26 19-37%

Monocite 4 3-11%

VSH 10 2-10 mm/h

Hematocritul 0,40-0,48

-I-am administrat tratamentul prescris de medic şi am urmărit efectul acestuia:

Tratament:
1.Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
2.Refen f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
3.Tussin tb. 3 /zi per os;
4.No-spa f. 1 x 3 ori/zi i.m.;
5.Fenobarbital tb 1 x 2 /zi per os;
6.Famotidină 40mg tb. 1 x 3 / zi per os.

Ziua 2(11.01.2021)
-Masurarea tensiunii arteriale-120/60 mmHg
-Masurarea pulsului 80b/min

49
 -Masurarea respiraţiei 18r/min
-Masurarea temperaturii corporale-36,8 gradeC
-Masurarea diurezei-1250 ml/24h
-Scaun aspect normal
-I-am administrat tratamentul prescris de medic şi am urmărit efectul
acestuia:

Tratament:
1.Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
2.Refen f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
3.Tussin tb. 3 /zi per os;
4.No-spa f. 1 x 3 ori/zi i.m.;
5.Fenobarbital tb 1 x 2 /zi per os;
6.Famotidină 40mg tb. 1 x 3 / zi per os.
- Observ dacă perioadele de relaxare,de odihnă sunt în raport cu necesităţile
organismului şi munca depusă
- Ii explic ne cesitatea menţinerii unei vieţi ordonate,cu un program stabilit
- o învăţ tehnici de relaxare şi modalităţi care să-I favorizeze somnul prin
discuţii,demonstarii,material documentar

Ziua 3(12.01.2021)
-Masurarea tensiunii arteriale-110/60 mmHg
-Masurarea pulsului -80b/min
-Masurarea respiraţiei 17r/min
-Masurarea temperaturii corporale-36,7 gradeC
-Masurarea diurezei-1100 ml/24h
-Scaun aspect normal
-I-am administrat tratamentul prescris de medic şi am urmărit efectul acestuia:

50
 Tratament:
1.Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
2.Refen f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
3.Tussin tb. 3 /zi per os;
4.No-spa f. 1 x 3 ori/zi i.m.;
5.Fenobarbital tb 1 x 2 /zi per os;
6.Famotidină 40mg tb. 1 x 3 / zi per os.
-Educ pacienta pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere
-Sa-şi menţină tegumentele curate,integre
-Sa aibă o alimentaţie echilibrată ,fără exces de grăsimi,de clorura de sodiu
-Educ pacienta să evite tabagismul,mesele copioase,surplusul de greutate

Ziua 4(13.01.2021)
-Masurarea tensiunii arteriale-120/60 mmHg
-Masurarea pulsului -85b/min
-Masurarea respiraţiei 18r/min
-Masurarea temperaturii corporale-36,7 gradeC
-Masurarea diurezei-1350 ml/24h
-Scaun aspect normal
- I-am administrat tratamentul prescris de medic şi am urmărit efectul acestuia:

Tratament:
1.Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
2.Refen f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
3.Tussin tb. 3 /zi per os;
4.No-spa f. 1 x 3 ori/zi i.m.;
5.Fenobarbital tb 1 x 2 /zi per os;

51
 6.Famotidină 40mg tb. 1 x 3 / zi per os.
-supraveghez în permanenţă pacientă
-incurajez bolnavă să-şi exprime sentimentele şi nevoile
-iau măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale

Ziua 5(14.01.2021)
-Masurarea tensiunii arteriale-130/60 mmHg
-Masurarea pulsului -82b/min
-Masurarea respiraţiei 18r/min
-Masurarea temperaturii corporale-36,5 gradeC
-Masurarea diurezei-1350 ml/24h
-Scaun aspect normal
- I-am administrat tratamentul prescris de medic şi am urmărit efectul acestuia:

Tratament:
1.Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
2.Refen f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
3.Tussin tb. 3 /zi per os;
4.No-spa f. 1 x 3 ori/zi i.m.;
5.Fenobarbital tb 1 x 2 /zi per os;
6.Famotidină 40mg tb. 1 x 3 / zi per os.

-Invat pacienta să aibă o alimentaţie bogată în fructe ,zarzavaturi

-Aplic tehnici de favorizare a circulaţiei
-Informez pacienta supra stadiului bolii sale ,asupra gradului de efort pe care
poate să-l depună ,asupra importanţei continuării tratamentului medicamentos.

52
 Epicriza și recomandări:

Pacienta Ologeanu Maria în vârstă de 52 de ani se internează în secția

Medicală prezentând următoarele simptome: tuse chinuitoare cu expectorație,
dureri retrosternale, dispnee la efort, cefalee, amețeli, palpitații. În urma
investigației se stabilește diagnosticul de bronșită cronică obstructivă. În timpul
internării s-a instituit tratament cu antibiotic, expectorante și cortizon. Starea
generală s-a îmbunătățit, problemele s-au diminuat, tusea s-a redus, pacienta se
odihnește bine și se alimentează normal.

După 5 zile de spitalizare pacienta se externează ameliorată din punct de

vedere clinic cu următoarele recomandări:
- Să evite umezeala, frigul, efort fizic
- Să respecte programul de somn și odihnă
- Să consume lichide la temperatura camerei în cantitate mare
- Alimentația să fie bogată în proteine
- După 3 săptămână să se prezinte la control
În urma culegerii datelor, am stabilit următoarele nevoi și următoarele
problem ale pacientei:
- Tuse
- Dispnee
- Dureri
- Febră moderată
- Anxietate

Plan de îngrijire – Bronșită cronică obstructivă

Nevoia Intervenții Intervenții
Obiective Evaluare
fundamentală autonome delegate
1.Nevoia de a -Dezobstruarea -Repaus la pat într- -Recoltarea sputei -Pacienta prezintă o
respira și a avea căilor un climat adecvat -Recoltarea evoluție favorabilă
o bună circulație respiratorii -Educarea pacientei probelor biologice -Respirația este în
- Îmbunătățirea să evite umezeala și -Bronhografie limite fiziologice
ventilației frigul. -La indicația (16-18
pulmonare medicului respirații/minut)
-Prevenirea administrez -Tusea nu mai este
complicațiilor Oxigen și chinuitoare
monitorizez -Secrețiile bronșice
funcțiile vitale au scăzut

53
2. Nevoia de a Pacienta să Explic bolnavei Administarea Obiectiv în curs de
bea și a mânca consume o importanța regimului tratamentului evaluare
cantitate de alimentar asupra prescris de medic;
alimente în stării de boală. Monitorizez
concordanță cu Fac bilanțul funcțiile vitale.
nevoile sale alimentelor ingerate
energetice și eliminate.
Explorez gusturile și
obiceiurile
alimentare ale
pacientei.
3.Nevoia de a Pacienta să nu Am aspirat secrețiile Administrez În urma hidratării
elimina devină sursă de bronșice eliberând medicația la și a tratamentului
infecție căile respiratorii indicația medicamentos,
Am învățat pacienta medicului. pacienta prezintă o
să facă exerciții stare de bine, tusea
respiratorii este mai puțin
Am învățat pacienta frecventă, iar
să expectoreze, să expectorația s-a
tușească și să redus.
colecteze sputa în
vase colectoare.
4.Nevoia de a se Pacienta să Am aerisit salonul, La indicația Obiectiv atins
odihni și a dormi prezinte un am îndrumat medicului
somn suficient pacienta să practice administrez o
din punct de tehnici de relaxare, tabletă de
vedere calitativ exerciții respiratorii Diazepam seara,
și cantitativ. înainte de culcare înainte de culcare.
pentru a-i favoriza
somnul
Am recomandat
pacientei să bea
înainte de culcare o
cană de lapte cald.
5.Nevoia de a Pacienta să fie Așez pacienta în La indicația Pacienta prezintă o
comunica liniștită. poziție adecvată; medicului stare de bine.
Explorez împreună administrez
cu pacienta medicația.
mijloacele sale de
comunicare;
Învăț pacienta să
aibă o atitudine de
receptivitate și de
încredere în alte
persoane.

54
Numele: OLOGEANU Prenumele: Maria
Anul: 2021 luna: 01 Nr. Foii de observatie: 20 Nr. Salon: 1 Nr pat: 4

55
CAPITOLUL VI
TEHNICI

56
 Capitolul VI. TEHNICI

6.1 MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE

Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimii,

rezistenta determinate de elasticitatea şi calibrul vaselor)
Se evaluează: TA sistolica (maximă) şi TA diastolică (minimă)
Materiale necesare: aparat pentru măsurarea TA: stetoscop, tampon de
vată, alcool, creion roşu
Intervenţiile asistenţei medicale:
- pregătirea psihică a pacientului
- asigurarea repausului fizic şi psihic 15 minute
- spălarea pe mâini
- se aplică manşeta aparatului pe braţul pacientului sprijinit în extensie
- se fixează mambrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea
inferioară a masetei
- se introduc olivele stetoscopului în urechi
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până
la dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprima progresiv aerul din
manşeta prin deschiderea supapei până când se percepe primul zgomot
arterial care reprezintă valoarea TA maxime
- se reţine valoarea indicată de coloană de mercur sau acul manometrului
pentru a fi consemnată
- se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice
- se reţine valoarea indicată de coloană de mercur sau acul manometrului în
momentul în care zgomotele dispar aceasta reprezintă TA minimă
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de
culoare roşie socotindu-se pentru fiecare linie o unitate de mercur
- se unesc liniile orizontale cu cele verticale şi se haşurează spaţiul rezultat

57
 - se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool

6.2 TEMPERATURA

Definiţie:
Reprezintă echilibrul dintre termogeneză și termoliză.
Scopul este explorator.
Temperatura se măsoară cu termometrul maximal având ca unitate de măsură
“grade Celsius”.

Pregătirea materialelor necesare

 Termometru maximal
 Substanță dezinfectantă
 Compresă uscată
 Mănuși

Locul de măsurare al temperaturii

 Axilă
 Cavitate bucală
 Anus
 Intra-vaginal
 Auricular
 Pe frunte
 Inghinal

Pregătirea psihică a bolnavului.

 Se explică bolnavului tehnica care urmează să-i fie aplicată.

58
Pregătirea fizică.
 Se alege locul de măsurare
 Se curăță de anumite secreții
 Tegumentul se șterge
 Se verifică termometrul să fie la 0 grade Celsius
 Se șterge termometrul cu substanță dezinfectantă și se usucă
 Se așează pacientul în poziție relaxantă pentru măsurarea temperaturii

Executarea tehnicii.
 Dacă termometrul este cu mercur, timpul de măsurare este de 5 minute.
 Dacă termometrul este electronic timpul de măsurare este de 3 minute

Reorganizarea locului de muncă

 După citirea valorii temperaturii, se aruncă la locurile speciale de
depozitare materialele folosite: mănuși și comprese;
 Termometrul este coborât la valoarea 0 grade Celsius, spălat, dezinfectat,
uscat și depozitat, fie în carcasa lui, fie într-un recipient de sticlă în care
avem soluție de cloramină;
 Se notează în foaia de temperatură, temperatura măsurată cu pix de culoare
albastră, prin puncte evidente pe jumătatea spațiului în rubrica: D –
dimineața, S – seara, conform cu data și momentul când a fost măsurată
temperatura;
 Prin unirea punctelor D și S se obține curba termică, graficul temperaturii;
 În funcție de starea pacientului temperatura poate fi: continua, intermitentă,
remitentă, recurentă și ondulantă ;
 Temperatura în funcție de valoarea indicată pe termometru poate fi numită:
Hipotermie(scăzută sub 36 grade Celsius) și Hipertermie(peste 36,5 grade
Celsius)

59
 6.3 RADIOGRAFIA PULMONARĂ

O radiografie pulmonară este un test neinvaziv și este cea mai frecventă

examinare radiologică. O radiografie toracică oferă imagini ale inimii,
plămânilor, căilor respiratorii, vaselor de sânge, coloanei vertebrale și pereților
toracici. Aceasta poate dezvălui prezența lichidului sau aerului în plămâni.
Radiațiile X sunt cea mai veche și cea mai frecventă formă de imagistică
medical. Imaginile cu raze X pot identifica semne de pneumonii, insuficiență
cardiac, cancer pulmonar, cicatrici ale țesutului pulmonar. În general radiografiile
turaco-pulmonare sunt foarte sigure. Deși orice expunere la radiații prezintă un
anumit risc pentru organism, cantitatea utilizată la radiografie toracică este mica
și nu este considerate periculoasă. Examinarea radiologică durează aproximativ
5-10 minute.

Pregătirea pacientului
 Majoritatea evenimentelor radiologice nu necesită o pregătirea
prealabilă specifică a pacientului.
 Pacientul va trebui să stea culcat pe masa aparatului sau în picioare
în timpul expunerii.
 Pacientul va trebui să renunțe la bijuterii.
 După caz și zona de interes pentru examinare, pacientul va efectua
examinarea îmbrăcat sumar.

Avantaje
 După examinarea cu raze X nu rămân radiații în corp;
 Razele X nu au, de obicei, efecte secundare;
 Echipamentele cu raze X sunt relativ ieftine și sunt disponibile pe
scară largă în camerele de gardă, în centrele de îngrijire abulatorie;
 Deoarece imagistica cu raze X este rapidă și ușoară, este deosebit de
utilă în diagnosticarea și inițiere tratamentului de urgență.

60
Dezavantaje
 Expunerea excesivă la radiații prezintă un foarte mic risc de a
dezvolta cancer;
 Femeile trebuie să informeze medicul care le recomandă o
radiografie pulmonarp, dacă sunt sau există riscul să fie însărcinate;

Radiografia pulmonară este recomandată înaintea intervenției

chirurgicale deoarece permite să fie recunoscute cele mai multe dintre leziunile
pulmonare cum ar fi: cele ale turbeculozei, pneumopatiile infecțioase, pneumonia
sau idemul pulmonar. Aceasta ușurează intervenția chirurgului care știe astfel cu
precizie unde trebuie să intervină.
Protocoalele medicale recomandă o radiografie la plămâni în timpul
analizelor anuale după împlinirea vârstei de 40 de ani.

6.4 BRONHOGRAFIA

Definiţie:
Bronhografia este o metodă radiologică de examinare a arborelui bronşic prin
introducerea în lumenul bronşic a unei substanţe radioopace care permite
evidenţierea contururilor arborelui bronşic investigat.

Materiale necesare.
 Medicamente sedative – Fenobarbital, Atropină – anestezice – soluţie de
cocaină 2%.
 Sondă Métras sterilă.
 Substanţă de contrast ce pot fi:
o Liposolubile – Lipiodol sau Iodipin.
o Hidrosolubile – Diioduron sau Ioduron B.
o Pastă iodată din ulei iodat (20g Lipiodol) + 8g sulfanilamidă.
 Scuipătoare.

61
  Tăviţă renală.

Pregătirea psihică a bolnavului.

 Se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea tehnicii.
 Se anunţă bolnavul să nu mănânce în dimineaţa examinării.

Pregătirea fizică.
 Cu 1-3 zile înainte, se administrează bolnavului medicaţie expectorantă.
 În ajunul examinării se administrează o tabletă de Fenobarbital sau
Bromoval.
 Cu ½ oră înaintea examenului se administrează Atropină – pentru a reduce
secreţia salivei şi a mucusului din căile respiratorii – şi medicamente
calmante pentru tuse.

Executarea tehnicii.
 Medicul efectuează anestezia căilor respiratorii, introduce sonda Métras în
arborele bronşic şi apoi substanţa de contrast, uşor încălzită, cu o presiune
moderată.
 În timpul injectării substanţei de contrast, bolnavul va fi ajutat să-şi
schimbe poziţia – decubit ventral, decubit dorsal, decubit lateral drept şi
stâng.
 În timpul examinării radiologice se aşează bolnavul în poziţie
Trendelemburg – pentru a se evidenţia şi arborele bronşic din părţile
superioare ale plămânilor – apoi se aşează bolnavul cu toracele moderat
ridicat, pentru a se evidenţia bronhiile mijlocii şi inferioare.

Indicaţii:
 Pentru precizarea aspectului morfologic al căilor respiratorii.
 În cazul când bronhiile nu pot fi abordate bronhoscopic.
 Supuraţiile bronhopulmonare, condensări pulmonare determinate de
obliterări bronşice.

62
Contraindicaţii:
 Hemoptiziile recente.
 Insuficienţa hepatică, renală, cardio-vasculară.
 Stări alergice.

Îngrijirea bolnavului după tehnică:

 După examinare se ajută bolnavul să se îmbrace şi va fi condus la pat.
 Bolnavul va fi avertizat să nu mănânce şi să nu bea timp de 2 ore până când
încetează efectul anestezicului.
 Bolnavul va fi atenţionat să colecteze în scuipători substanţa de contrast
care se elimină prin tuse; nu se înghite deoarece produce intoxicaţie cu iod.

6.5 BRONHOSCOPIA

Bronhoscopia este o investigație minim invazivă în bolile plămânului, o

metodă de vizualizare
a interiorului arborelui respirator, traheelor și bronhiilor.
Prin Bronhoscopie pot fi diagnosticate boli pulmonare precum: tumori
maligne, tumori begigne, boli inflamatorii ale plămânului și căilor respiratorii,
boli sistemice cu afectare pulmonară.
Scop: Terapeutic
Materiale necesare:
 Bronhoscopul cu anexele sale în perfectă stare sterilă.
 Tampoane pe porttampon.
 Pense, depărtător de gură, comprese.
 Oglindă frontală sau lampă Clar.
 Oglindă laringiană.

63
  Seringă laringiană de 5 ml.
 Tăviţă renală.
 Măşti de tifon.
 Substanţe anestezice – Cocaină 2%, Xilină 2-4%, Pantocaină 1%
 Medicamente necesare în caz de accidente.
 Aparatură pentru oxigenoterapie.
 Radiografiile toracale ale bolnavului şi negatoscop pus în funcţiune.

Pregătirea psihică a bolnavului:

 Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
 Se cere bolnavul să nu mănânce în dimineaţa examinării.

Pregătirea fizică a bolnavului.

 În seara dinaintea examinării bolnavul va primi un calmant.
 În vederea anesteziei bolnavul va fi aşezat pe un scaun, cu tăviţa renală în
mână – bolnavul este prevenit asupra gustului amar al anestezicului. Se
oferă bolnavului câţiva ml de anestezic, uşor încălzit la 350C pentru a face
gargară.
 Bolnavul va ţine anestezicul cât mai mult timp în gură.
 Asistenta încălzeşte la lampa de spirt oglinda laringiană şi serveşte medicul
şi cu seringa laringiană încărcată cu anestezic pentru ca acesta să termine
anestezierea bolnavului.
 Asistenta pe tot timpul examinării va asigura poziţiile cerute de medic
susţinând bolnavul şi ajutându-l să ia poziţia indicată – înclinări la dreapta
sau la stânga.
 Bronhoscopia este un examen care solicită 2 asistente – una pentru servirea
medicului, cealaltă pentru supravegherea şi susţinerea bolnavului.

64
Executarea tehnicii.
 Introducerea bronhoscopului şi examinarea propriu-zisă se vor face în
decubit dorsal, cu capul în extensie, cu gura larg deschisă, umerii
bolnavului sunt ridicaţi – cu ajutorul unei perne tari sau a unui sul –
poziţie menţinută cu ajutorul asistentei.
 Sugarii şi copiii mici vor fi imobilizaţi prin înfăşare în cearşafuri şi ţinuţi
de către asistentă.

Incidente şi accidente.
 Intoxicaţii cu cocaină.
 Leziuni traumatice ale dinţilor, ale mucoasei bucale, faringiene, a corzilor
vocale, trahei.
 Hemoragii.
 Diseminări tuberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni.
 Disfagie sau afagie.
 Dureri retrosternale, cefalee, tahicardie, tuse, insomnie, expectoraţie, stare
subfebrilă.
 Dacă apar semne de intoxicaţie, bolnavul va fi culcat în poziţie
Trendelemburg şi i se administrează substanţe cardiotonice,
vasodilatatoare şi sedative corticale.
Îngrijirea bolnavului după tehnică.
 În ziua bronhoscopiei bolnavul va fi culcat la pat.
 Timp de 4 ore până la reapariţia sensibilităţii complete a mucoaselor
anesteziate el se va abţine de la orice fel de alimentaţie.
 Timp de 2-3 zile bolnavul primeşte un regim de cruţare a laringo-faringelui
cu lichide şi alimente pasate.
 La sugari şi la copiii mici existând riscul apariţiei unui edem al glotei este
necesară supravegherea mai atentă timp de 2-3 zile după intervenţie.

65
 BIBLIOGRAFIE

[1] Dr.Corneliu BORUNDEL, Medicină internă pentru cadre medii,

Ed.Medicală, 2000
[2] As. Lucreţia TITIRCA, Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de
către asistentele medicale, Ed. Viaţa Medicală Românească, 2008
[3] C. Mozes, Tehnica îngrijirii bolnavului, Ed. Medicală, 2003
[4] As. Lucreţia TITIRCA, Ghid de Nursing, Ed. Viaţa Medicală Românească,
2006
[5] As. Lucreţia TITIRCA, Tehnici de Evaluare, Ed. Viaţa Medicală
Românească, 2006
[6] Dr. Roxana Maria ALBU, Anatomia şi Fiziologia Omului, Ed. Corint, 1996
[7] As. Lucreţia TITIRCA, Urgente medico-chirurgicale, Ed. Medicala 2002

66