FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ F.E.G BUCUREȘTI

DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU SINUZITĂ ACUTĂ

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENT:

PETRE VALENTIN ȘTEFAN ALINA-

ALEXANDRA

1
 MOTTO:

“Ești conștiința celui lipsit de conștiință, ochiul pentru cel care

și-a pierdut vederea de curând, mâna pentru cel căruia i-a fost
amputată, dragostea de viata pentru cel care încearcă să se
sinucidă, să posede cunoștințele necesare pentru tânara mamă”.

Virginia Henderson - (1897-1996)

2
 ARGUMENT

Scopul lucrării mele este acela de a sublinia îngrijirile acordate bolnavului

indiferent de boala acestuia.

Din planul de îngrijire pe care l-am relatat în lucrare, cât și din experiența
dobândită în practica din spital, am încercat să evidențiez faptul că nursing-ul își
are rădăcini în nevoile fundamentale ale individului învățând că orice ființă umană,
bolnavă sau sănătoasă, este motivată de dorința de a trăi.

Organismul uman reprezintă cea mai înaltă treaptă de organizare a materiei

vii.El esteun sistem biologic deschis care manifestă schimbări permanente de
materie, energie și informațiecu mediul inconjurător.

În lucrarea de fată s-a făcut o prezentare a tratării afecțiunilor aparatului

respirator, care poate fi realizată fie prin folosirea medicamentelor de sinteză, fie
prin folosirea acțiunii plantelormedicinale cu acțiune emolienta, expectoranta și
cele utilizate în tusea spasmotica.

Asistenta este cea care trebuie să empatizeze cu pacientul, să reprezinte dorința

de a trăi pentru cel ce și-a pierdut speranța.

În lucrare, pun accentul pe funcția îndeplinită de asistentă, aceea de a-l ajuta pe

omul bolnav să-și recâștige sănătatea pierdută, să-i redea acestuia încrederea în
propriile forțe, atât fizice cât și psihice.

CUPRINS
3
MOTTO

ARGUMENT

CAPITOLUL I. Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului respirator..........pag 5

I.1. Anatomie...........................................................................................................pag 5

I.2. Fiziologie...........................................................................................................pag 11

CAPITOLUL II. Noțiuni teoretice despre sinuzita acută........................................pag 15

II.1. Definiție............................................................................................................pag 15

II.2. Clasificare.........................................................................................................pag 15

II.3.Etiopatogenie.....................................................................................................pag 16

II.4. Semne și simptome............................................................................................pag 16

II.5. Complicații........................................................................................................pag 17

II.6. Investigații.........................................................................................................pag 18

II.7. Diagnostic..........................................................................................................pag 18

II.8. Tratament...........................................................................................................pag 18

CAPITOLUL III. Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu sinuzită

acută.....................................................................................................................................pag 21

III.1. Rolul propriu al asistentei medicale.............................................................................pag 21

III.2. Supravegherea pacientului cu sinuzită acută...............................................................pag 21

CAPITOLUL IV. Cazuri clinice........................................................................................pag 25

IV.1. Cazul clinic nr. 1.......................................................................................pag 25

IV.2. Cazul clinic nr. 2.......................................................................................pag 28

IV.3. Cazul clinic nr. 3.......................................................................................pag 30

CONCLUZII.......................................................................................................................pag 33

BIBLIOGRAFIE

4
 CAPITOLUL I. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A
APARATULUI RESPIRATOR

I.1. Anatomie

Aparatul respirator (Apparatus respiratorius) sau sistemul respirator (Sistema respiratorium)

constituie totalitatea organelor care servesc la schimbul gazos între organism și mediu, asigurând
organismul cu oxigen, indispensabil vieții celulelor, și eliminând din organism dioxidul de
carbon rezultat din oxidări.

La mamifere și la om aparatul respirator este format din două categorii de organe: căile
respiratorii și organele respiratorii – plămânii. Căile respiratorii (cavitatea nazală, faringe,
laringe, trahee și bronhii de calibru diferit, inclusiv și bronhiolele) nu iau parte la schimbul de
gaze; ele au rolul de a conduce aerul la plămâni și de a-l purifica, a încălzi și a umezi aerul
inspirat. Se deosebesc: căile respiratorii superioare (cavitatea nazală și faringele) și căile
respiratorii inferioare (laringele, traheea și bronhiile). Plămânii au rolul cel mai important în
respirație, la nivelul lor are loc respirația pulmonară, schimbul gazos între organism și mediu
realizându-se la nivelul alveolelor pulmonare.

Componentele morfologice ale aparatului respirator sunt reprezentate de căile aeriene (superioare
şi inferioare) şi de parenchimul pulmonar format din acinii pulmonari. Căile respiratorii asigură
5
transportul gazelor şi îmbunatăţirea calităţii aerului inspirat, iar la nivelul acinilor pulmonari are
loc schimbul de gaze.

Căile respiratorii superioare cuprind segmentul nazal, segmentul cavităţii orale şi faringele până
la orificiul glotic, iar căile respiratorii inferioare sunt reprezentate de: laringe, trahee, bronhii şi
ramificaţiile lor. Acinul pulmonar reprezintă unitatea morfo-funcţională a plămânului care, din
punct de vedere anatomic, este regiunea deservită de o singură bronhiolă terminală, din care
derivă 2-3 generaţii de bronhiole respiratorii. Bronhiola terminală, împreună cu bronhiolele
respiratorii şi ramificaţiile lor - ductele alveolare, sacii alveolari şi alveolele pulmonare -
formează acinii pulmonari. Totalitatea acinilor pulmonari alcătuiesc parenchimul pulmonar, la
nivelul căruia au loc schimburile de gaze.
Aerul inspirat se deplasează trecând pe rând prin:

a. Cavitate nazală - sunt căptușite cu mucoasa nazala. Aceasta are o foarte bogata rețea de
vase cu rol în încălzirea aerului. Ea produce mucus care umezește aerul și retine particule
străine.
b. Faringe - este organul comun sistemului digestiv și sistemului respirator.
c. Laringe - are în peretele său numeroși mușchi și piese cartilaginoase protectoare. Un
cartilaj în forma de frunza (epiglota) acoperă intrarea substanțelor nutritive, înghițite. În
interior, peretele laringelui are niște pliuri musculoase, coardele vocale, care prin vibrare
creează sunete.
d. Trahee - conține în peretele său inele cartilaginoase suprapuse care țin mereu deschis.
e. Bronhii - au țesut cartilaginos. Mucoasa traheei și bronhiilor produce mucus care retine
particulele străine, iar cilii prezenți împing corpurile străine spre ieșire, prin mișcarea lor
permanenta.
f. Saci alveolari - sunt extremitățile bronhiolelor( care nu au cartilaj, dar au țesut muscular
neted).
g. Alveole pulmonare(în plămâni) - de unde oxigenul trece în sânge, apoi în celule.

Cornetele nazale

Un cornet este un os lung curbat și foarte subțire la nivelul cavității nazale. Fiecare cornet este
acoperit cu mucoasă. Peretele lateral al fiecărei fose nazale are fiecare 3 astfel de cornet: inferior,
mijlociu și superior. Spațiul dintre aceste cornete se numește meat și fiecare meat este denumit ca
și cornetul ce se află deaspura lui. Avem astfel: meatul inferior, mijlociu și superior.

a. Cornetul inferior este cel mai mare cornet și se găsește paralel cu podeaua nasului. Ductul
nasolacrimal- cel ce drenează lacrimile trece pe la nivelul acestui meat, fapt ce explică de
ce atunci când plangem ne curge nasul.

b. Cornetul mijlociu este localizat deasupra celui inferior. Majoritatea sinusurilor se

dreneaza la nivelul meatului mijlociu prin niște găurele numite ostium.

c. Cornetul superior este cel mai mic dintre cele 3 și se găsește deasupra celui mijlociu.

6
Importanța cornetelor nazale:

Cornetele nazale împreună cu septul nazal ne ajută să simțim sau să percepem cantitatea de aer
ce trece pe la nivelul nasului, curață și filtrează aerul și nu lasă factorii iritanți precum murdăria
sau praful să ajungă în plămâni, umidifică aerul și previne uscarea aerului la nivel pulmonar,
încălzesc aerul la temeratura corpului.

Septul nazal

Septul nazal este un perete vertical situat la mijlocul nasului și separă cavitatea nazală în două
jumătăți : dreapta și stânga. Acest perete merge până în spatele cavității nazale și este făcut din
cartilaj în partea din față și os subțire în partea din spate. Funcțiile sale principale sunt cea de
suport a structurilor nasului și reglarea fluxului de aer la acest nivel. Septul nazal este și el
acoperit de mucoasă.

Cavitatea nazală

Cavitatea nazală este o cavitate mare și

plină de aer ce functionează ca un pasaj și
este situată în mijlocul feței.

Cavitatea nazală se extinde de la nivelul

vârfului nasului până departe în spate, chiar
în interiorul capului, paralel cu urechile.
Este căptușită de o mucoasă subțire la fel
ca și septul nazal.

Anatomia sinusală

Sinusurile au propria lor anatomie și

functie. Mulți dintre noi nu suntem
conștienți de existența sinusurilor –excepție face momentul în care infecția sau alte afecțiuni
sinusale ne produc durere, senzație de presiune, insomnia sau probleme ale auzului sau
respirației.

Sinusurile sunt cavități goale, pline cu aer situate în interiorul oaselor feței și craniului. Avem 4
perechi de sinusuri și fiecare sinus este drenat in cavitatea nazală printr-o găurica numită ostium.
Fiecare sinus este numit după osul în care se găsește :

a. Sinusul maxilar: pe fiecare obraz, sub ochi, de fiecare parte a nasului

b. Sinusul etmoid: câteva celule etmoidale de fiecare parte a nasului în apropierea ochiului.
c. Sinusul frontal: unul pe fiecare parte, situate deasupra ochiului, pe frunte
d. Sinusul sfenoid: este situat în spatele sinusuolui etmoid, aproape în centrul craniului în
spatele ochilor. Uneori este împărțit în două de un sept sinusal.
7
Importanța sinusurilor nazale:

Sinusurile nazale sunt acoperite de o mucoasă similară celei de la nivelul cavității nazale.
Această mucoasă secretă mucus - o substanță complexă ce menține umede aceste structuri și
ajută la eliminarea prafului, virusilor sau bacteriilor.

Mucoasa sinusală este de tip ciliar, adică fiecare celulă are un cil ce are capacitatea de a mișca
mucusul în interiorul nasului. Această mișcare este responsabilă de curățirea sinusurilor și a
cavității nazale.

Cavitatea nazală

Interiorul piramidei nazale formează cavitatea nazală. Aceasta este primul segment al sistemului
respirator şi începe
anterior la nivelul
vestibulului nazal, ce este
delimitat posteror de limen
nasi (localizat între
marginea posteroară a
cartilajului alar şi
marginea anterioară a
cartilajului lateral) . Se
prezintă sub forma unui
culoar şi este localizată
deasupra cavităţii bucale şi
între orbite şi sinusurile
maxilare. Porţiunea
anterioară osoasă a
cavităţii nazale poartă denumirea de apertura piriformă şi este în interrelaţie lateral şi inferior cu
osul maxilar, iar superior cu osul nazal.
Prin intermediul septului nazal, se împarte în două porţiuni aproximativ simetrice ce poartă
denumirea de fose nazale. Septul nazal este alcătuit dintr-o parte anterioară, cartilaginoasă şi o
parte posterioară, osoasă. Anomaliile de formă a septului nazal determină frecvent
simptomatologie obstructivă a căilor aeriene superioare.

O fosă nazală prezintă 4 pereţi:

a. unul inferior - ce este format din apofiza palatină a maxilarului superior şi lama orizontală a
palatinului;
b. unul superior - ce este alcătuit din faţa postero-inferioară a oaselor proprii nazale, spina nazală
a frontalului şi faţa inferioară a osului sfenoid.

8
c.  unul intern - ce este alcătuit din lama verticală a etmoidului şi vomer;
d.  unul extern - care este totodată şi cel mai important perete al foselor nazale şi este alcătuit din
maxilarul superior, sfenoid, palatin, lacrimal, etmoid şi cornetul inferior.
La acest nivel sunt localizate mai multe structuri importante precum: conca nazală inferioară,
mijlocie şi superioară, ostiumurile sinusale şi orificiul canalului lacrimonazal.

Conca (cornetul) nazală inferioară este cea mai voluminoasă din cele trei şi are o formă
aproximativ triunghiulară. Aceasta prezintă un cap - mai rotunjit, o coadă - mai efilată, o faţă
medială ce priveşte spre septul nazal, o faţă laterală ce priveşte spre meatul inferior, o margine
superioară şi o margine inferioară.
Capul cornetului inferior este voluminos, roşu şi poate fi identificat la 2 cm posterior de orificiul
narinar. Coada cornetului inferior depăşeşte coanele, ajungând în zona tubo-faringiană, fiind
localizată intern faţă de orificiul trompei lui Eustachio.
Faţa medială este în raport direct cu regiunea antero-inferioară a septului nazal.
Faţa laterală aparţine de meatul inferior.
Marginea superioară prezintă 2 zone dintre care cea inferioară intră în alcătuirea meatului
inferior, iar cea superioară a meatului mijlociu.
Marginea inferioară este turgescentă în porţiunea anterioară şi are o orientare oblică în jos,
posterior şi lateral.

Meatul inferior este delimitat între peretele lateral al fosei nazale şi faţa laterală a cornetului
inferior. La unirea ¼ anterioară cu ¾ posterioare se poate identifica canalul lacrimo-nazal.
Orificiul de deschidere prezintă o porţiunea superioară mai proeminentă ce poartă denumirea de
plica lacrimo-nazală. Posterior orificiului canalului lacrimonazal se identifică o zonă ce este în
raport cu sinusul maxilar şi este locul de abord prin puncţie a sinusului maxilar.

Conca nazală mijlocie are de asemenea formă triunghiulară, uneori i se poate asocia o celulă
etmoidală, purtând denumirea de „concha bulosa”. Ca şi conca nazală inferioară, prezintă mai
multe porţiuni şi anume:
- cap;
- coadă;
- faţă medială ce corespunde septului nazal;
- faţă laterală ce corespunde meatului mijlociu;
- margine superioară;
- margine inferioară.

Capul concăi nazale mijlocii se caracterizează şi el tot prin roşeaţă, turgescenţă şi proeminenţă,
purtând denumirea de opercul. Coada ajunge şi aceasta medial şi superior faţă de orificiul

9
trompei lui Eustachio, depăşind orificiile coanale. Faţa medială este în raport direct cu septul
nazal, participând la delimitarea antrului în fanta olfactivă. Faţa laterală aparţine meatului
mijlociu. Marginea superioară prezintă 2 porţiuni – una inferioară ce intră în alcătuirea meatului
mijlociu şi una superioară ce este orientată către meatul superior şi fanta olfactivă. Marginea
inferioară este orientată oblic inferior, posterior şi lateral.

Meatul mijlociu poate fi delimitat prin intermediul următoarelor repere:

-  medial – faţa laterală a cornetului mijlociu;
-  lateral – peretele lateral al foselor nazale;
-  superior – porţiunea inferioară a cornetului mijlociu;
- inferior – porţiunea superioară a cornetului inferior.
La nivelul porţiunii mijlocii a peretelui lateral pot fi identificate:
- plica semilunară ce este o proeminenţă ce conţine procesul uncinat al osului etmoid;
- bula etmoidală;
- hiatusul semilunar (poate fi caracterizat ca un şanţ) ce poate fi delimitat antero-inferior de
proeminenţa determinată de plica semilunară şi postero-superior de proeminenţa determinată de
bula etmoidală. Acesta se bifurcă în 2 porţiuni:
• o porţiune antero-superioară ce se continuă cu înfundibulul etmoidal - porţiunea terminală a
canalului fronto-nazal (comunicarea dintre sinusul frontal şi meatul mijlociu), aici deschizându-
se unele celule etmoidale;
• o porţiune postero-inferioară în care se găseşte ostiumul sinusului maxilar.
- şantul retro-bulbar la nivelul căruia se pot identifica orificiile de deschidere a celulelor
etmoidale anterioare.

Cornetul nazal superior este cel mai mic dintre cele 3 cu formă tot triunghiulară şi alcătuit din:
- cap;
- coadă;
- faţă medială;
- faţă laterală;
- margine superioară;
- margine inferioară.
Capul cornetului nazal superior este situat faţă de cornetul mijlociu, superior şi posterior, iar faţa
sa septală este căptuşită de mucoasă olfactivă. Coada cornetului superior poate avea diverse
dimensiuni, aceasta putând fi lungă sau scurtă. Marginea superioară are un traiect aproape
orizontal, marginea inferioară este liberă şi oblică inferior şi posterior.

10
Meatul superior este delimitat de următoarele
repere:
-  superior: porţiunea inferioară a cornetului
superior;
- inferior: porţiunea superioară a cornetului
mijlociu;
- medial: faţa laterală a cornetului superior;
- lateral: peretele lateral al foselor nazale.
La nivelul meatului superior se deschid celulele
etmoidale posterioare.

Cavitatea nazală relaţionează în partea superioară cu lama ciuruită a etmoidului. Această lamă
osoasă prezintă numeroase orificii prin care trec filetele nervului olfactiv. Planşeul cavităţii
nazale este alcătuit în cea mai mare parte de palatul dur ce se formează prin unirea celor două
procese palatine ale osului maxilar şi de lama orizontală a osului palatin.

I.2. Fiziologie
Respiraţia este o funcţie vitală a organismului uman, care se desfaşoară continuu şi ciclic şi are
rolul de a asigura schimbul bidirecţional de gaze dintre organism şi aerul din atmosferă.

Se compune din 2 etape fundamentale:

-procesul de respirație externă sau pulmonară prin care se face schimbul de O2 și CO2 la nivel
pulmonar

-procesul de respirație internă sau celulară, prin care se face schimbul de gaze la nivel celular

Procesul de respirație este continuu. Oprirea lui duce la scurt timp la moartea celulelor, deoarece
organismul nu dispune de rezerve de O2, iar acumularea de CO2 este toxică pentru celule.
Oprirea respirației precede oprirea cordului.

Ventilația pulmonară – Aerul atmosferic este introdus în plămâni prin procesul de ventilație
pulmonară, prin care se menține constantă compoziția aerului alveolar.

Mecanica ventilaţiei pulmonare

Ventilaţia pulmonară reprezintă totalitatea proceselor mecanice prin care se asigură schimbul de
gaze dintre atmosferă şi plămâni. Datorită ventilaţiei, aerul bogat în oxigen este introdus în
alveolele pulmonare prin inspir şi aerul bogat în bioxid de carbon din plămâni este eliminat în
atmosferă prin expir. Schimburile gazoase dintre atmosferă şi plămân se desfăşoară datorită
11
diferenţelor de presiune (gradient presional) dintre cele două medii. Aceste diferenţe apar ca
urmare a variaţiei volumului pulmonar, plămânul urmând la rândul lui, pasiv, mişcările cutiei
toracice. Gradientul presional rezultat va determina o circulaţie a aerului din mediul cu presiune
mare către mediul cu presiune mică.

Cele 2 faze ale ventilaţiei, inspirul şi expirul se succed ritmic, cu o frecvenţă de 12-18
cicluri/minut (frecvenţa respiratorie).

Frecvenţa respiratorie reprezintă numărul ciclurilor respiratorii (inspiraţie şi expiraţie) pe minut

şi variază în funcţie de:

− vărstă: nou-născuţi = 30 – 45 c/min; copii = 20 – 30 c/min; adulţi = 12 – 18 c/min;

− sex: femeile au o frecvenţă mai mare decat bărbaţii: 15 – 18 c/min;

− activitatea fizică: 30 - 40 c/min în efortul fizic intens.

Creşterea valorilor peste limitele normale se numeşte tahipnee, iar scăderea bradipnee.

Inspirația este un process activ care este rezultatul contracției mușchilor inspiratori, ducând la
mărirea tuturor diametrelor cutiei toracice. Inspirul normal durează 1 secundă. În timpul
inspirului forțat intervin și mușchii inspiratori accesori ( sternocleidomastoidian, pectoralul mare,
dințatul mare și trapezul ).

Expirația normal este un process pasiv, care urmează fără pauză după inspirație. Durează
aproximativ 2 secunde la adult. În timpul expirației, cutia toracică revine pasiv la dimensiunile
avute anterior.

În timpul efortului fizic sau în caz de obstacol pe căile aeriene, expirația poate devein activă prin
intervenția mușchilor expiratori. Contracția lor comprimă viscerele abdominale, care deplasează
diafragmul spre cutia toracică și apropie rebordurile
costale, reducând volumul toracelui.

În inspirație, prin creșterea volumului pulmonar,

alveolele se destind și volumul lor crește. Ca urmare
presiunea aerului în regiunea alveolară scade
-1,5mmHg. Se crează astfel o diferență de presiune
între aerul atmosferic și presiunea intrapulmonară.
În felul acesta aerul pătrunde prin căile respiratorii
până la alveole, pe baza forței fizice.

În expirație, prin retracția plămânului și revenirea la

forma inițială a cutiei toracice, se întâlnesc 2 faze:

12
- prima, în care revenirea cutiei toracice se face pe baza elasticității cartilajelor și ligamentelor ei

- a doua, în care plămânul elastic, în tendința de a se retracta spre hil exercită o presiune de
aspirație asupra cutiei toracice.

Volumele respiratorii

Volumele de gaz care se întâlnesc în plămâni în timpul respirației sunt:

1. Volumul respirator curent = cantitatea de aer care intră și iese din plămân în timpul unei
respirații normale
2. Volumul inspirator de rezervă = cantitatea de aer care mai poate pătrunde în plămâni la
sfârșitul unei expirații normale
3. Volumul expirator de rezervă = cantitatea de aer care poate fi expirată forțat la sfârșitul
unei expirații normale
4. Volum rezidual = cantitatea de aer care rămâne în plămân
după o expirație forțată (VR=1000-1500ml)
5. Volum repirator/minut = ventilația pulmonară = cantitatea
de aer respirată într un minut VC*FR=500*12=600ml.

Capacitățile respiratorii

Capacitățile respiratorii reprezintă suma mai multor volume

amintite mai sus:

1. CPT = cantitatea de aer ce se găsește în plămân la sfârșitul

unei inspirații și expirații forțate:
CPT = VIR + VC + VER + VR = CI + CRF = CV + VR =
5500-6000ml
CPT = capacitatea pulomară totală
CI = capacitatea inspiratorie
CRF = capacitatea reziduală funcțională
CV = capacitatea vitală
2. CV = volumul expirat forțat după o inspirație forțată
CV = VC + VIR + VER = CI + VER = 4000ml
3. CI = volumul inspirat forțat la sfârșitul unei expirații normale
CI = VC + VIR = 3000ml
4. CRF = VER + VIR = 2500ml(CRF este volumul de aer conținut de plămân după o
respirație liniștită)

Valoarea fiziologică a capacității vitale pulmonare este aproximativ 3600-4000.

Capacitatea vitală crește în timpul efortului fizic și scade în timpul sedentarismului.

13
 Volumele și capacitățile pulmonare sunt importante pentru stabilirea diagnosticului și
prognosticului diferitelor boli pulmonare, totuși ele nu dau indicații directe despre funcția
ventilatorie.

CAPITOLUL II. NOȚIUNI TEORETICE DESPRE SINUZITA ACUTĂ

II.1 Definiție
14
Sinuzita este inflamaţia acută sau cronică a mucoasei, care căptuşeşte sinusurile. În această
situaţie, orificiile de comunicare cu nasul se blochează, mucusul produs stagnează, nu mai poate
fi drenat la exterior, constituind în acelaşi timp un excelent mediu de cultură pentru
microorganisme.

Sinuzita acută este o afecțiune care conduce la inflamarea sinusurilor paranazale (cavități mici,
umplute cu aer care se găsesc în interiorul oaselor feței și craniului din imediata apropiere a
nasului), consecința fiind obstrucția nazală. Persoana care suferă de sinuzită acută întâmpină
dificultăți la respiratul pe nas. Zona din jurul ochilor și toată fața poate fi inflamată. Pot apărea
dureri pulsatile faciale sau de cap.

Sinuzita acută este cauzată în special de răceală. Cu excepția apariției unei infecții bacteriene,
majoritatea cazurilor de sinuzită acută se vindecă în 7-10 zile. Sinuzita persistentă poate conduce
la infecții grave și la alte complicații. Sinuzita care durează mai mult de 12 săptămâni în ciuda
tratamentului aplicat se numește sinuzită cronică.

II.2 Clasificare

Sinuzita poate fi clasificată după locul în care aceasta acționează:

1. Sinuzită maxilară - poate provoca dureri sau presiune in zona maxilarului (obraz); durere
de dinți, migrene
2. Sinuzită frontală - poate provoca dureri
sau presiune in zona frontală a sinusurilor
(localizată după/deasupra ochilor),
migrene
3. Sinuzită etmoidală - poate provoca dureri
între/după zona ochilor, migrene
4. Sinuzită sfenoidală - poate provoca durere
sau presiune după ochi, dar alteori se
manifestă prin senzațiile de amețeală

Recente studii ale sinuzitei indică faptul că

aceasta apare ca o mare varietate de boli care
afectează tractul respirator și e deseori legată
de astm. Toate formele de sinuzită pot fi un
rezultat sau o parte dintr-o inflamare a căii
respiratorii, de aceea alte simptome ale
acesteia (spre exemplu, tusea) pot fi asociate cu sinuzita.

În funcție de durată, dar și de cause, sinuzita are două manifestări principale

1. Sinuzita acută – este de obicei cauzată de o infecție virală, iar dezvoltarea ei este una rapidă,
cu un debut brusc. Este cea mai des întâlnită formă de sinuzită și poate să dureze între două și

15
 trei săptămâni. Dacă boala nu este tratată corespunzător, ea se poate complica și se transform
în sinuzită subacută, care poate dura și până la trei luni.

2. Sinuzita cronică- la acest tip de sinuzită simptomele lipsesc inițial, însă afecțiunea poate să
fie prezentă în organism luni sau chiar ani de zile. Simptomele nu se manifestă în mod
permanent, ci apar la anumite interval, chiar și după pauze lungi.

II.3 Etiopatogenie

În timp ce sinuzita acută la copii, predominant afectează celulele etmoidale datorită

pneumatizării incomplete ale celorlalte sinusuri, sinuzita acută la adulţi afectează următoarele
sinusuri în ordinea descrescătoare a frecvenţei: sinusurile maxilare, celulele etmoidale, sinusurile
frontale şi sinusul sfenoid. Inflamaţia poate implica unul (mai rar), mai multe, sau toate
sinusurile paranazale (patologie ce poartă numele de pansinuzită).

Sinuzita acută, în general, se produce prin  extinderea unei inflamaţii intranazale (rinită),
deoarece mucoasa sinusurilor paranazale comunică cu cea a cavităţii nazale mai corect spus, este
o continuare a acesteia(vorbim despre sinuzita rinogenă). În consecință, viruşii cauzatori de rinită
acută sunt etiologic vorbind, de  importanţă crescută  alături de organisme bacteriene comune,
precum Haemophilus Influenzae şi Streptococcus Pneumoniae. Deşi rinita are o marcată tendinţă
de a implica sinusurile în procesul inflamator prin contiguitatea mucoaselor, rinita acută nu duce
invariabil la sinuzita simptomatică. Gradul de inflamaţie al sistemul sinusal paranazal, precum şi
simptomele asociate depind de diferiți factori:

•Anatomia  funcţională a individului;

• Starea sistemului imunitar;

•Virulență specifică a factorilor cauzali în organism.

În afară de forma rinogenă de sinuzită, există de asemenea cazuri (nu foarte  rare) de sinuzită
odontogenă, generată de un focar dentar inflamator, o rădăcină dentară cu infecţie, un granulom
apical sau o fistulă în sinusul maxilar apărută după o extracție dentară.

II.4 Semne și simptome

Sinuzita acută și cea cronică produc simptome și semne similare, incluzând rinoreea purulentă,
senzație de presiune și durere facială, congestie și obstrucție nazală, hiposmie, halitoză și tuse
productivă (in special noaptea). Zona de deasupra sinusului afectat poate fi sensibilă, tumefiată și
eritematoasă.

Sinuzita maxilară provoacă dureri în zona maxilară, dentalgie și cefalee frontală.

Sinuzita frontală provoacă durere în zona frontală și cefalee frontală.

16
Sinuzita etmoidală provoacă durere in spatele ochilor și între ochi, cefalee frontală descrisă
adesea ca violentă și severă, celulită periorbitrală și lacrimare. Durerea din sinuzita sfenoidală
este mai difuză și este referată în zona frontală sau occipitală. Poate fi prezentă starea de rău
general. Febra și frisoanele sugerează extinderea infecției dincolo de sinusuri.

Mucoasa nazală este roșie și turgescentă; poate fi prezentă rinoreea purulentă galbenă sau
verzuie.

Ce prezintă pacientul cu sinuzită acuta?

- durere sau senzație de presiune, de greutate în anumite zone ale feței (frunte, obraz, radacina
nasului, dinți) mai frecvent numai de o parte (stânga sau dreapta); durerea se datorează blocării
drenajului sinusului afectat înspre nas și ea apare în sinuzitele acute și mult mai rar în cele
cronice; durerea se poate accentua la aplecarea capului în față;

- secreție nazală, vâscoasă, groasă, de culoare galbenă sau verzuie, în general mai abundentă pe
una dintre nări;

- nasul este înfundat ( mai frecvent mai mult pe o nară) și nu se desfundă sau se desfundă greu
sau doar pentru scurt timp după administrarea de picături ce conțin subsțante care de regulă
desfundă nasul (olynth, vibrocil, rinofug, bixtonim, muconazal);

- mai poate prezenta oboseală, senzație de tumefacție(umflare) a feței;

- febra nu este prezentă întotdeauna și apare mai mult în primele zile de sinuzită.

II.5 Complicații

Dacă sinuzita nu este tratată din timp, poate duce la complicații dificile. În anumite cazuri,
secrețiile sinusurilor pot curge în spatele nasului, ceea ce poate declanșa afecțiuni acute
precum laringită, faringo-amigdalită sau traheobronșită.

Într-un scenariu mult mai terifiant, însa nu imposibil, puroiul poate să distrugă pereții sinusurilor
și să atace țesuturile adiacente. Astfel, de la sinuzită se poate ajunge la abces orbito-
ocular sau abces cerebral. De asemenea, puroiul poate afecta nervii din zona feței și se poate
ajunge chiar la paralizarea acestora.

Complicațiile care apar din sinuzita acută sunt:

1. Astm bronșic: un atac de astm poate fi un rezultat al sinuzitei acute.

2. Sinuzită cronică: sinuzita acută poate fi un rezultat al unei sinuzite cronice de durată
(sinuzita care durează mai mult de 8 săptămâni).

17
 3. Meningita: meningita apare ca urmare a infectării sinusurilor, infecție răspândită în
mucoasa creierului.

4. Infecția urechii

5. Probleme de vedere: reducerea vederii și orbirea pot apărea dacă infecția sinusurilor se
răspândește în zona ochilor. Dacă nu este tratată, această complicație poate provoca
afecțiuni permanente.

II.6. Investigații

În funcție de rezultatul consultului și al anamnezei, medicul specialist poate să recomande

urmatoarele investigații imagistice:

1. radiografie de sinus
2. tomografie computerizată(CT)
3. endoscopie nazală
4. rezonanță Magnetică Nucleară(RMN)
5. o altă metodă prin care medicul poate să stabilească un diagnostic este puncția aspirativă cu
ac fin a conținutului sinusurilor. Această procedură se face sub anestezie locală și presupune
introducerea acului unei seringi în zona afectată, cu scopul recoltarii probelor.

II.7 Diagnostic

Rinoscopia anterioară sau endoscopia nazală, adesea dezvăluie puroi cu punct de izvorâre din
meatusul  mijlociu al cavităţii nazale (un spaţiu aflat în dreptul peretelui lateral nazal, imediat
sub cartilajul localizat acolo ce se numeşte cornet nazal mijlociu).
Dacă mucoasa nazală este foarte tumefiată, sau pacientul mai prezintă şi o deviaţie marcată de
sept nazal, dâra purulentă poate fi greu de decelat la examinarea banală. 

În sinuzita sfenoidală izolată, puroi poate fi găsit pe peretele posterior al faringelui, dar de regulă
o formă de sinuzită cuprinde minimum 2 sinusuri.

Un examen paraclinic elocvent pentru ilustrarea afectării sinusurilor anterioare faciale, îl

reprezintă radiografia anterioară sinusală. Aceasta prezintă fie o voalare parţială sau completă a
sinusurilor afectate datorită  mucoasei edemaţiate, inflamate sau poate arăta prezenţa de nivel
lichidian sau opacifiere dacă sinusurile conţin puroi. O alternativă a radiografiei sinusale, mai
ales pentru urmărire şi la copii şi femei gravide, este ultrasonografia, care să evite expunerea la
radiaţii.

II.8 Tratament

Primul gest - prezintă-te la medic pentru stabilirea diagnosticului și recomandarea tratamentului

optim

18
Tratament clasic pentru sinuzita acută

- Soluții saline pentru curățarea foselor nazale;

-  Corticoterapie locală nazală: spray-urile nazale care conțin budesonide, mometasone,

fluticazonă etc.;

-  Corticosteroizi orali sau injectabili: prednisone, metiprednisolon, dexametazonă etc.;

- Decongestionante locale: pentru asigurarea unui drenaj eficient;

- Calmante: cefaleea sau durerile locale pot fi ameliorate prin instituirea

antiinflamatoarelor;

- Antibioticele sunt necesare în sinuzită în cazul unei infecții bacteriane documentate;

- Imunoterapia: dacă există un teren allergic.

Tratament naturist pentru sinuzita acută

- Hidratare

- Ceai de turmeric cu ghimbir

- Inhalații: pune apă fierbinte într-un bol împreună cu 10-15 picături de ulei esențial de
mentă sau de eucalipt. Acoperă-ți capul cu un prosop, cu prosopul formând ca un cort în
jurul feței tale. Stai cu fața deasupra bolului și inhalează aburii formați timp de 5-10
minute

- Oțet de mere nefiltrat: 2-3 linguri turnate într-un pahar de apă fierbinte, de 3 ori pe zi

Tratament medical pentru sinuzita acută

- Antibioticele. Sunt prescrise în cazul unei infecții bacteriene. Pentru sinuzita acută,

se recomandă o cură de 10-14 zile, iar pentru sinuzita cronică ar putea fi nevoie de o
cură pe termen lung.
- Analgezicele. Sunt folosite pentru durere, pentru a reduce disconfortul. Nu le utilizați
mai mult de 10 zile și urmați instrucțiunile din prospect.

19
 - Decongestionantele. Pot reduce cantitatea mucusului din sunusuri și se găsesc sub
formă de spray-uri sau pastile.
- Steroizii. În unele cazuri, medicul vă poate prescrie steroizi inhalatori.
- Intervenția chirurgicală. În anumite cazuri, când sinuzita cronică este provocată de
un blocaj fizic (precum un polip), chirurgia este cea mai bună soluție.

Multe cazuri de sinuzită se pot trata fără tratament medical, cu ajutorul unor metode la
indemană, aplicabile acasă:

1. Umidificați aerul cu ajutorul unui umidificator plasat în camerele în care petreceți

mult timp.
2. Respirați în vapori de aburi pentru a reduce congestia pasajului nazal. Puțeti face asta
chiar și la baie: dați drumul la duș și inspirați profund.
3. Aplicați căldura locală cu ajutorul unui prosop umed și cald pe față pentru a reduce
presiunea.
4. Folosiți o soluție nazală salină – nu contine medicamente și curăță pasajul nazal.
5. Curățați sinusurile cu apă cu sare pentru a scăpa de mucus. Folosiți apă distilată,
sterilă sau fiartă pentru a prepara soluția.
6. Beți multe lichide. Acestea ajută la subțierea mucusului, reducând blocajul
sinusurilor. Reduceți consumul de alcool – poate înrăutăți situația.
7. Odihniți-vă. Atunci când aveti o infecție a sinusurilor, dormiți suficient și oferiți-i
corpului dumneavoastră o șansă de recuperare.
8. Nu faceți abuz de medicamente. Decongestionantele și analgezicele pot ajuta până la
un punct. Abuzul poate doar să agraveze simptomele.

20
 CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU SINUZITĂ ACUTĂ

III.1. Rolul propriu

III.1.1 Rolul asistentului medical

în examinarea clinică

- pregătește fizic și psihic pacientul

- pregătește materiale și
intrumentarul necesar examinării

- pregătește documentele
medicale ale pacientului

- fixează și menține poziția pacientului

- notează datele privind evoluția stării generale ale pacientului și evaluarea bolii în foaia de
observație

- măsoară pulsul, tensiunea arterială, respirația, temperatura pentru monitorizarea funcțiilor vitale
ale pacientului

- notează indicațiile medicale, prescripțiile de medicamente și administrarea lor, examene de

laborator.

III.1.2 Supravegherea pacientului cu sinuzită acută

Evoluția pacienților diagnosticați cu sinuzită acută este supraveheată de medical ORL-ist.

Planul de supraveghere și investigare va fi întocmit individualizat pentru fiecare pacient.

Pe timpul internării, asistentul medical va urmări păstrarea tamponamentului nazal și al

dispozitivelor de administrare intravenoasă. În funcție de situație, asistentul medical va schimba

21
tamponamentul de câte ori este necesar pentru a păstra igiena la locul intervenției medicale.
Pacientul va fi informat asupra poziției în care trebuie să stea după intervenția medicală.

III.1.3 Rolul asistentei medicale în alimentația pacientului și în educația sanitară

Alimentația

Pentru pacienții cu sinuzită nu sunt restricții în ceea ce privește regimul alimentar, excepție
făcând pacienții care suferă de alte boli care îi restricționează în acest sens. Singura indicație
pentru pacienții cu această patologie este respectarea unui regim hidric consistent.

Educația sanitară

Înainte de fiecare consult, aplicare de tratamente sau efectuarea unor intervenții medicale,
pacientul este consiliat în sensul respectării unei toalete în zona nazală (bărbierit, spălat,
dezinfectat).

III.2. Rolul delegat

III.2.1 Rolul asistentei medicale în examinarea paraclinică

Asistentul medical recoltează probe biologice pentru examenele de laborator în funcție de

cerințele medicului curant. Însoțește bolnavul pentru efectuarea examenului radiologic.

Radiografia standard - sunt utilizate patru incidenţe pentru explorarea radiologică a sinusurilor
paranazale.

Incidenţa frunte-nas-placă (Caldwell) pentru explorarea sinusului frontal.

Incidenţa nas-menton-placă (Waters) pentru studiul maxilarlui şi etmoidului anterior

Incidenţa bazei craniului (Hirtz) pune în evidenţă modificări din sfenoid si etmoidul posterior

Incidenţa de profil evidenţiază modificările din sinusul frontal, sfenoidal si maxilar.

Radiografiile standard pot fi utile pentru demonstrarea nivelurilor hidroaerice din marile sinusuri
ale feţei, dar nu sunt în măsură să evidenţieze cu acurateţe îngroşarea de la nivelul mucoasei
sinusale (semn al inflamaţiei cronice).

Tomografia computerizată( CT ) - faţă de radiografia clasică, examenul CT are o sensibilitate

mult crescută în depistarea leziunilor etmoidale şi a modificărilor discrete antrale; în prezent CT
este considerată examinarea imagistică de elecţie în rinosinuzite.

22
Dezavantajul examenului CT constă în costul ridicat şi în iradierea relativ importantă. Cantitatea
de radiaţii la care este expus un pacient în timpul unei examinări CT pentru patologie sinusală
este de 28 de ori mai mare decât iradierea din timpul unei examinări radiografice standard.

III.2.2 Administrarea tratamentului

Administrarea medicamentelor
Se realizează conform indicatiilor medicului curant, pe cale orală, intramusculară sau
intravenoasă în funcție de caz.

III.3 Descrierea a două tehnici

III.3.1 Recoltarea sputei

Definitie: Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secrețiilor ce se expulzează din caile
respiratorii prin tuse.

Scop explorator – pentru examinari macroscopice, citologice, bacteriologice, parazitologice, în

vederea stabilirii diagnosticului.

Materiale necesare :

-sterile: cutie Petri, pahar conic, scuipatoare specială ( sterilizată fără substanță sterilizantă );

-nesterile : pahar cu apă, servețele sau batiste de unică întrebuințare.

Pregătirea pacientului :

-psihic – se anunță si i se explică necesitatea executării examinării

-fizic -se instruiește să nu înghită sputa, sa nu o împrăștie, să expectoreze numai în vasul dat, să
nu introducă în vas și saliva.

Execuție: I se oferă paharul cu apă să-și clătească gura și faringele, i se oferă vasul de colectare,
în funcție de examenul cerut, se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse, se
colectează sputa matinală sau adunată din 24h(ore).

III.3.2 Recoltarea secretiei nazale ( Rinoreea )

Definiție: Rinoreea este tratamentul medical ce descrie orice scurgere de materii fluide ( adesea
având consistență mucoasă ) din nas.

23
Recoltarea se face cu un tampon mai subțire fixat pe un porttampon de sârmă ușor îndoită, cu
care se poate pătrunde în nazo-faringe. Pentru examinări virusologice, recoltarea se face fie prin
suflarea puternică a nasului într-o cutie Petri sterilă, fie prin spălare nazo-faringiană.

Execuție:

-recoltarea se face dimineața, după trezirea pacientului;

-pacientul este așezat în poziția sezând, cu capul în extensie forțată;

-se injectează in fosele nazale o soluție izotonică de NaCl sterilă cu ajutorul unei seringi ce se
prelungește cu un tub de cauciuc de 2-4cm;

-capătul liber al tubului tăiat oblic se introduce în una din fosele nazale și se injectează soluția de
spălatură;

-pacientul apleacă imediat capul înainte și lasă să se scurgă lichidul într-o cutie Petri sterilă;

-se trece imediat lichidul în eprubete etichetate și se trimite la laborator;

-dacă se întârzie trimiterea la laborator, atunci produsul va fi așezat la gheață.

CAPITOLUL IV. CAZURI CLINICE

VI. Cazul clinic numărul I

24
 Plan de îngrijire al pacientei C.R cu sinuzită

Culegerea datelor
Date relativ stabile:
Nume și prenume: CĂLIN RAMONA
Vârsta: 27 de ani
Sex: feminine
Stare civilă: căsătorită
Domiciliul: București
Ocupație: Profesoară
Religie: Ortodoxă
Condiții de viață: locuiește împreună cu soțul său, condiții normale
Elemente fizice:
Rh – pozitiv
Grupa sanguină: 0 I
Date antropometrice:
Greutate: 61,5 kg
Înălțime: 1,71
Elemente biografice legate de sănătate:
-menarhă la 14 ani(ciclu regulat la 28 de zile + 3 zile fără modificări patologice)
Date variabile:
Temperatură: 39,1sC
Respirație: 21/r minut
Tensiune arterială: 135/75 mmHg
Circumstanțe de apariție:
-recent a fost prezentă o răceală netratată
Manifestări de dependență:
-pacienta prezintă secreții nazale galbene, durere la nivelul frunții deasupra sprâncenelor, febră,
cefalee, tuse, durere și presiune la nivelul feței cu senzație de nas înfundat.

25
 NEVOIA Probleme de Sursa de Obiective Intervenții Evaluare
dependență dificultate

Autonome Delegate

1.Nevoia de a -Temperatura -Proces -Pacienta să -Am aerisit La indicația Pacienta

menține corpului 39,1sC infecțios prezinte salonul medicului nu mai
temperatura la nivelul temperatura administrez prezintă
corpului în sinusurilor corpului în -Am Algocalmin hipertermie
limite normale limite monitorizat fiolă
normale funcțiile dimineața și
vitale ale seara
pacientei

2.Nevoia de a T.A=135/75mmHg -Proces -Pacienta să -Am La indicația

respira și a infecțios expectoreze asigurat mediculuiu
avea o bună A.V=80 b/min la nivelul secrețiile; să condițiile administrez Pacienta
circulație sinusurilor nu mai climatice în Ampicilină respiră
Resp=21 r/min tușească; să salon 500mg/h puțin mai
respire fără bine
dificultate -Am Administrez
măsurat T.A spray nazal
și A.V 1 puf de
3/24h

26
3. Nevoia de Cefalee -Proces -Diminuarea -Am La indicația Cefaleea
a evita infecțios durerii asigurat medicului pacientului
pericole la nivelul repaus la pat am s- a mai
sinusurilor administrat diminuat
-Am o capsulă
asigurat de
climat ibuprofen
corespunză-
-tor

4.Nevoia de a Durere Spitalizare Pacientul să -Am Pacienta

dormi și odihni aibă un asigurat nu s-a
somn climat odihnit
liniștitor pe corespunză- suficient
toată durata tor
spitalizării
-Am
asigurat
liniște

5.Nevoia de a Transpirații Febră Menținerea Am educat Pacienta

elimina ridicată unei pacienta să este
hidratări se hidrateze hidratată
corespunză- corespunză-
toare tor

27
 VI. Cazul clinic numărul II
Plan de îngrijire al pacientului M.A cu sinuzită

Culegerea datelor
Date relativ stabile:
Nume și prenume: Matei Anton
Vârsta: 41 de ani
Sex: Masculin
Stare civilă: căsătorit
Domiciliul: București
Ocupație: Contabil
Religie: ortodox
Condiții de viață: condiții normale
Elemente fizice:
Rh: negativ
Grupa sanguină: B 3
Date antropometrice:
Greutate: 80 kg
Înălțime: 1,81m
Date variabile:
Temperatura: 38,7sC
Puls: 82 b/min
Respirație: 20 r/min
Tensiunea arterială: 130/70 mm Hg
Circumstanțe de apariție:
-În urmă cu 2 luni a căzut de pe bicicletă și s- a lovit la nas
Manifestări de dependență:
-pacientul prezintă secreții nazale galbene, durere și presiune la nivelul feței cu senzație de nas
înfundat, durere la nivelul frunții deasupra sprâncenelor, tuse, febră, cefalee și scăderea
mirosului.

28
 Intervenții

NEVOIA Probleme de Sursa de Obiective Evaluare

Autonome Delegate
dependență dificultate

La
1.Nevoia de Pacientul -Am indicația Pacientul nu
Temperatura Proces să prezinte aerisit medicului mai prezintă
a menține corpului infecțios temperatu- salonul am hipertermie
temperatura 38,7sC ra corpului -Am administrat
în limite măsurat Algocalmin
corpului în normale temperatu- 1 fiolă
limite ra dimineața
corpului și seara
normale

-Pacientul -Am La Pacientul

2.Nevoia de -tuse Proces să asigurat indicația respiră puțin
-dificultate infecțios expectorez condițiile medicului mai bine
a respira și a de a respira sinuzal e secrețiile climatice am Pacientul
avea o bună -secreții -Pacientul -Am administrat prezintă tuse
nazale să nu mai măsurat Ampicilină în continuare
circulație gălbui tușească T.A și 500 mg la
A.V 6h
-Am La
asigurat indicația Cefaleea
3.Nevoia de Cefalee Proces Diminuare repaus la medicului pacientului s-a
infecțios la a durerii pat am diminuat
a evita nivelul -Am administrat
pericole sinusurilor asigurat 1 capsulă
climat de
favorabil Ibuprofen

Pacientul Am Pacientul s-a

4.Nevoia de -Pacientul Spitalizare să aibă un asigurat odihnit
adoarme somn liniște suficient
a dormi și greu odihnitor
odihni -Durere

VI. Cazul clinic numărul III

29
 Plan de îngrijire al pacientului I.C cu sinuzită

Culegerea datelor
Date relative stabile:
Nume și prenume: Ivan Cristina
Vârsta: 20 de ani
Sex: feminine
Stare civilă: necăsătorită
Domiciliul: București
Ocupație: Studentă
Religie: ortodox
Condiții de viață: condiții normale
Elemente fizice:
Rh- pozitiv
Grupa sanguină: O I
Date antropometrice:
Greutate: 58 de kg
Înălțime: 1,68m
Date variabile
Temperatura: 39,1sC
Puls: 82 b/min
Respirație: 21 r/min
Tensiune arterială: 120/75 mmHg
Circumstanțe de apariție:
-În urmă cu ceva timp a avut o răceală puternică
Manifestări de dependență:
-pacienta prezintă secreții nazale galbene, durere la nivelul frunții deasupra sprâncenelor, febră,
cefalee, tuse, durere și presiune la nivelul feței cu senzație de nas înfundat.

30
 Nevoia Probleme de Sursa de Obiective Intervenții Evaluare
dependență dificultate
Autonome Delegate

La
-Am aerisit indicația
1.Nevoia de Temperatura Proces Pacientul să salonul medicului Pacienta nu
a menține corpului infecțios prezinte -Am am mai prezintă
temperatura 39,1sC sinuzal temperatura măsurat administrat hipertermie
corpului în corpului în temperatu- Algocalmin
limite limite ra corpului 1 fiolă
normale normale dimineața
și seara

2.Nevoia de Transpirații Febră Menținerea Am educat Pacienta

a elimina unei
hidratări pacienta să este
corespunză- se hidrateze hidratată
toare
corespunză
-tor

La Pacienta
-Tuse -Pacienta să -Am indicația respiră puțin
3.Nevoia de -dificultate Proces expectoreze asigurat medicului mai bine
a respira și a de a respira infecțios la secrețiile condițiile am Pacienta
avea o bună -Secreții nivelul -Pacienta să climatice administrat prezintă tuse
circulație nazale gălbui sinusurilor nu mai -Am Ampicilină în
tușească măsurat 500 mg la continuare
T.A și A.V 6h

-Pacienta Pacientul să Am
4.Nevoia de adoarme greu Spitalizare aibă un asigurat Pacientul s-
a dormi și -Durere somn liniște a odihnit
odihni odihnitor suficient

-Am Am
asigurat administrat
5.Nevoia de Cefalee Proces Diminuarea repaus la 1 capsulă Cefaleea
a evita infecțios durerii pat de pacientei s-a

31
pericole -Am Ibuprofen diminuat
asigurat
climat
favorabil

32
Bibliografie
http://www.umft.ro/data_files/documente-atasate-
sectiuni/4525/anatomie_20v_20organe_20de_20simt.pdf

https://dokumen.tips/documents/anatomia-si-fiziologia-nasului.html

https://anatomie.romedic.ro/fiziologia-nasului-functii

https://adevarul.ro/locale/craiova/sinuzita-apare-urma-raceli-insa-cauze-ascunse-simptomele-trebui-
ingrijoreze-1_58280c155ab6550cb876294e/index.html

https://www.medicover.ro/despre-sanatate/cauzele-si-tratamentul-sinuzitei-acute,105,n,285

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sinuzit%C4%83

https://www.medlife.ro/sinuzita-cauze-simptome-tratament-preventie#simptome

https://be-healthy.ro/sinuzita-cauze-tablou-clinic-diagnostic-si-tratament/

http://cursuriamg.blogspot.com/2013/08/punctia-sinusala.html

https://www.scribd.com/doc/185679678/Anatomia-Nasului

https://www.medlife.ro/sinuzita-cauze-simptome-tratament-preventie#simptome

https://www.scribd.com/document/201824616/sinuzita

http://www.scumc.ro/vocea-medicului-specialist-din-spitalul-militar-central-sinuzita/

LUCRETIA TITIRCA - TEHNICI DE EVALUARE SI INGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENTII MEDICALI –

EDITURA “VIATA MEDICALA ROMANEASCA

LUCRETIA TITIRCA – GHID DE NURSING CU TEHNICI DE EVALUARE SI INGRIJIRI

CORESPUNZATOARE NEVOILOR FUNDAMENTALE – EDITURA “VIATA MEDICALA
ROMANEASCA”

33
34