Rusu Ioan-Paul

Grupa 2, Bioingineria reabilitării

Importanța electrodiagnosticului în depistarea sindromului de tunel

carpian

I. Noțiuni introductive de anatomie-membrul superior

II. Importanța electrodiagnosticului în depistarea STC

I. Noțiuni introductive de anatomie-membrul superior, articulația mâinii

Scheletul membrului superior este format din două părți principale: centura scapulară și
membrul superior liber. Centura scapulară este formată din claviculă și scapulă, în timp ce
membrul superior liber este format din humerus, radius, ulna, oasele carpiene, oasele
metacarpiene și falange.
Oasele carpiene sunt oase scurte, în număr de 8, așezate pe două rânduri. Dinspre police
spre degetul 5 acestea sunt următoarele:
-rândul proximal sau antebrahial: scafoid, semilunar, piramidal și pisiform;
-rândul distal sau metacarpian: trapez, trapezoid, osul mare, osul cu cârlig;
În ansamblu, aceste oase formează masivul carpian care are formă de patrulater cu
diametrul mare transversal. Fața posterioară (dorsală) este convexă, în timp ce fața anterioară
(palmară) este concave prezentând un șanț longitudinal- șanțul carpian- prin care trec tendoanele
mușchilor: flexori ai degetelor, flexor radial al carpului însoțite de nervul median. [1]
Musculatura membrului superior este complexă, întrunind atât mușchi de forță, cât și
mușchi cu rol în mișcările fine, de precizie.
Mușchii ce acționează antebrațul și cotul sunt: biceps brahial, brahioradialul, tricepsul
brahial, brahialul și anconeul.
Mușchii antebrațului pentru mișcarea pumnului, mâinii și degetelor sunt enumerați
împreună cu originea, inserția, acțiunea și inervația lor în figurile următoare. [2]
Rusu Ioan-Paul
Grupa 2, Bioingineria reabilitării

Fig. 1a, 1b Mușchii antebrațului pentru mișcarea pumnului, mâinii și degetelor[3]

 Rusu Ioan-Paul
Grupa 2, Bioingineria reabilitării
Inervația membrului superior și nervul median
Plexul brahial se formează prin unirea rădăcinilor spinale de la nivelul C5, C6, C7, C8 și
T1 și se termină prin nervii periferici de la nivelul membrului superior. Din aceste rădăcini se
desprind 3 trunchiuri primare: superior (C5 și C6), mijlociu (C7) și inferior (C8 și T1), care la
rândul lor dau naștere unor trunchiuri secundare localizate în funcție de poziția lor față de artera
axilară: lateral (C5 și C7), medial (C8 și T1) și posterior ( C6, C7 și C8). Ulterior, din trunchiul
lateral ia naștere nervul median, din trunchiul posterior nervul radial și din cel medial nervul
cubital.
Nervul median provine din rădăcinile C6-T1, se formează la baza axilei, coboară pe fața
internă a brațului, alături de artera humerală, trece anterior în regiunea mediană a antebrațului
prin șanțul bicipital intern, coboară printer mușchii flexor superficial și flexor profund al
degetelor și pătrunde prin canalul carpian spre mână, unde se și termină la nivelul eminenței
tenare. Este nervul opoziției policelui și motor inervează mușchii regiunii anterioare a
antebrațului (rotund și pătrat pronator, flexor radial al carpului, flexor superficial al degetelor, o
parte din flexorul profund al degetelor, flexor lung al policelui), mușchii eminenței tenare (flexor
scurt al policelui, abductor scurt al policelui, opozantul policelui) și primii doi mușchi lombricali.
Acesta realizează pronația antebrațului, flexia antebrațului, flexia mâinii, flexia falangelor doi și
trei și flexia și opoziția policelui, iar senzitiv se distribuie la fața palmară a mâinii (eminența
tenară, degetele I-III, jumătatea medială a inelarului) și fața dorsală a mâinii (falanga distală a
indexului și mediusului).[4]
 Rusu Ioan-Paul
Grupa 2, Bioingineria reabilitării
Fig. 2 Plexul brahial[3]
II. Importanța electrodiagnosticului în depistarea STC

Sindromul de tunel carpian sau neuropatia nervului median este o condiție patologică în
care nervul median este compresat la nivelul mâinii și duce la durere, amorțeală, furnicături și
slăbiciune în aria inervată de nervul median.[5]

Fig. 3 Aria inervată

de nervul median[6]
Din punct de vedere al simptomelor, pacienții descriu adesea senzația de arsură sau ace,
furnicături, amorțeală în principal pe suprafața palmară a policelui, indexului și mijlociului,
uneori chiar și pe o mică parte din al patrulea deget. Forța de prehensiune poate fi diminuată și,
în timp, poate apărea atrofia mușchilor din 20 eminența tenară. Compresiunea nervului este
accentuată odată cu flexia mâinii și pacienții se trezesc noaptea din somn cu simptomele mai sus
descrise, ca urmare a dormitului cu mâna flectată.[7]
Diagnosticarea pacienților ce pot suferi de sindrom de tunel carpian este un proces
complex ce îmbină examinarea fizică, rezonanța magnetică, ultrasonografia și
electrodiagnosticul.
Electrodiagnosticul reprezintă o metodă deosebit de important în diagnosticul STC,
deoarece viteza de conducere nervoasă pentru nervul median este deteriorate în această
 Rusu Ioan-Paul
Grupa 2, Bioingineria reabilitării
patologie, și de asemenea, prin electromiografie se poate determina hipotonia sau chiar atrofia
mușchilor inervați de nervul median.[8]
Viteza de conducere senzitivă a nervului median este deobicei prima valoare ce se
modifică în sindromul de tunel carpian. În cazul tehnicii ortodromice(în sensul de conducere
fiziologică), fibrele sunt stimulate distal, iar culegerea se face proximal pe trunchiul nervos.
Concret, pentru determinarea vitezei de conducere nervoase sensitive a nervului median
stimularea se face prin anodul plasat pe prima falangă a degetului II sau III și prin catodul plasat
pe a doua falangă.
Culegerea se poate face cu electrozi de suprafaţă Ag/AgCl sau cu ace monopolare.
Electrodul activ trebuie plasat cât mai aproape de nerv. Pentru determinarea VCN senzitivă a n.
median, culegerea se face din două puncte: : plica pumnului, lateral de tendonul marelui palmar,
respectiv la nivelul plicii cotului, medial de tendonul bicepsului.[3]
Interpretând rezultatele obținute, o viteză de conducere nervoasă a nervului median cu
valoare sub 50 m/s prin tunelul carpian sau o diferență de viteză de conducere mai mare de 10
m/s între palmă-degete și încheietură-degete reprezintă un semn al sindromului de tunel carpian.
[8]

Electromiografia este, în general, o metodă de diagnostic folosită pentru a determina și a

exclude dovezile de leziuni axonale prin prezența potențialelor de fibrilație sau a undelor ascuțite
pozitive. Mușchiul abductor scurt al policelui este testat pentru a identifica aceste activități
spontane. Dacă acesta este cazul, alți mușchi inervați mai proximali cu nervul median ar trebui
testați pentru a exclude alte neuropatii de-a lungul nervului median. Un blocaj de conducere de-a
lungul tunelului carpian poate demonstra absența potențialelor de fibrilație și a undelor ascuțite
pozitive, dar și scăderea recrutării fibrelor din abductorul scurt al policelui. [8]

CONCLUZII
Ca în cazul majorității patologiilor ale aparatului locomotor, diagnosticarea corectă ocupă
rolul cel mai important în vederea alegerii protocolului cel mai eficent în recuperare. Astfel, și în
cazul sindromului de tunel carpian este absolut necesară îmbinarea examinării fizice cu
electrodiagnosticul, pentru excluderea altor neuropatii ce poate produce simptome asemănătoare.
 Rusu Ioan-Paul
Grupa 2, Bioingineria reabilitării
Din experiența personală, pacienții ce nu au fost diagnosticați corespunzător nu au avut
rezultate mulțumitoare în urma efectuării protocolului de recuperare propus. Consider că
procesul de evaluare a pacienților reprezintă cel puțin 50% din reușita procesului de recuperare.
Concluzionând, utilizarea tuturor metodelor de diagnostic disponibile pentru sindromul
de tunel carpian reprezintă primul pas spre o recuperare rapidă, eficientă și din care pacientul are
numai de câștigat prin îmbunătățirea calității vieții.

Bibliografie:
1. Paula Drosescu-„Anatomia aparatului locomotor”, Editura PIM, Iași, p: 58-62;
2. Georgeta Nenciu-„Biomecanica în educație fizică și sport”, Editura Fundației
România de Mâine”, Universitatea Spiru Haret, București, 2005, p: 94-98;
3. Suport de curs- Metode și tehnici de evaluare funcțională, 2022-2023, UMF IAȘI-
Conf. Dan Zaharia;
4. Aurora Constantinescu, Dan Iulian Cuciureanu-„Curs de Neurologie”, Editura Gr. T.
Popa, U.M.F. Iași, 2018, p:8-11;
5. Denis Čerimagić, Ervina Bilić, Carpal Tunnel Syndrome reverse Phalen’s versus
Phalen’s maneuver, Translational Neuroscience 2010: 59-61;
6. Shimpei Ono, Philip J. Clapham, Kevin C. Chung, Optimal management of carpal
tunnel syndrome, International Journal of General Medicine, 2010: 3 255-261;
7. Ann Butler Maher, Neurological Assessment, International Journal of Orthopaedic
and Trauma Nursing 2016: 44-53;
8. Rosario NB, De Jesus O. Electrodiagnostic Evaluation of Carpal Tunnel Syndrome.
2023 Feb 12. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing;
2023 Jan–. PMID: 32965906;