ULTRASONOGRAFIE

CRANIANA

Conf. Dr. Mariana Boia

NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE
A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
 Creierul - materie cenuşie şi s albă.

 Topografic:

- creierul anterior :emisferele cerebrale şi

diencefalul,
- creierul mijlociu,
- creierul inferior:puntea, bulbul şi cerebelul
- măduva spinării.
Creierul mijlociu, puntea şi bulbul
formează trunchiul cerebral.
 aaaaaaa

Source: AMA's Current Procedural Terminology, Revised

Edition. CPT is a trademark of the American Medical Association.
 Creierul anterior: emisferele cerebrale cu
un cortex extern cenuşiu şi un centru alb, în
care se găsesc ganglioniii bazali = mase
profunde de substanţă cenuşie.

 Cele două emisfere - separate de o fisură

longitudinală mediană
 sunt unite prin cc = comisură importantă,
ale carei fibre se interconectează
corespunzător ariilor corticale.
 Cortexul cerebral - format din girusuri
şi brăzdat de şanturi

 Cortexul insular - inconjoara fisura

Sylvius

 Şanţul central se extinde de la graniţa

supero-mediană a emisferelor,
posterior spre punctul său mijlociu, în
jos şi înainte spre fisura laterală.
 În fiecare emisferă cerebrală se află câte un
ventricul lateral constituit din: un corp
central, cornul anterior (in lobul frontal),
cornul posterior (in lobul occipital) şi cornul
inferior (în lobul temporal).

 Se conectează printr-un foramen

interventricular Monro cu al III-lea
ventricul, care continuă prin apeductul
cerebral Sylvius spre al IV-lea ventricul.
 LCR –ul format de plexurile coroide
ventriculare  trece din V4  spaţiul
subarahnoidian din jurul creierului şi
măduvei spinării.
 Cei doi VL - sunt separaţi anterior -pe
linia mijlocie de septum pellucidum
 Fiecare foramen interventricular este
mărginit în faţă de fornix, în spate de
talamus.
Creierul mijlociu
 Mezencefalul - situat între diencefal,

cranial şi punte caudal.

 este alcătuit din cei doi pedunculi

cerebrali, la care se descrie o porţiune

ventrală (crus cerebri) dublă şi o
porţiune dorsală unică.
 Porţiunea situată dorsal de apeductul

cerebral  tectul mezencefalic.

 Mezencefalul - străbătut de apeductul
cerebral Sylvius, care face legătura între
cavitatea ventriculului III şi IV

 Între cei doi pedunculi cerebrali se află fosa

interpedunculară

 Porţiunea dorsală - fibre corticospinale,

corticopontine şi corticobulbare.

 Tot din creierul mijlociu fac parte şi nucleii

roşii şi nuclelii de origine ai nervilor.
Creierul posterior
 Rombencefalul - format din punte,
bulb şi cerebel
 Puntea - se continuă cranial cu
creierul mijlociu şi distal cu bulbul
care intră în măduva spinării chiar sub
foramen magnum
 Cavitatea creierului posterior este
reprezentată de cel de al IV-lea
ventricul.
 Puntea - structură largă, ca un pod în
aspectul său ventral, fibrele sale
transverse formând pedunculii
cerebrali mijlocii.
 Tot pe faţa sa ventrală se află un şanţ
median (sulcus median ventral) care
conţine artera basilară.
 În secţiune transversală prezintă o
regiune ventrală largă şi una dorsală
mai mică.
 În regiunea ventrală - numeroşi
nuclei pontini fibre transverse
 traversează linia mijlocie în
pedunculul cerebral mijlociu
opus
 legături de fibre coboară de la
porţiunea dorsală a creierului
mijlociu spre piramidele bulbare.
 În partea dorsală - o formaţiune
reticulară difuză
 Contine : celule mici , fibre şi nucleii
de origine ai nervilor cranieni
trigeminal, abducens facial şi
vestibulocochlear.
 Bulbul - formă conică, un canal
central care continuă măduva spinării
şi care se deschide în al IV-lea
ventricul.

 Piramidele bulbare conţin fibre

corticospinale, din care majoritatea
trec într-o decusaţie piramidală
pentru a coborî controlateral în
măduva spinării.
 De-a lungul fiecărei piramide se
află olivele bulbare, cu nucleul
olivar inferior, unde converg
fibre aferente cerebrale.

 Dorsal faţă de fiecare olivă este

un peduncul cerebral inferior.
 Pe fiecare latură a suprafeţei
dorsale a bulbului se află
tuberculii gracili şi cuneaţi

 primesc fibre ascendente din

coloanele dorsale ale măduvei
spinării şi se proiectează pe
talamus prin lemniscus medial.
 Bulbul conţine nucleii nervilor
cranieni glosofaringian, vag,
accesoriu cranian şi hipoglos.

 Complexul nuclear senzorial

trigerminal se extinde in toată
tulpina cerebrală şi în primele
două segmente de măduvă.
 Cerebelul - situat dorsal faţă de
punte şi bulb
 are două emisfere laterale şi un
vermis mijlociu
 conţine trei perechi de pedunculi:

- inferiori - leg. cu măduva şi bulbul,

- mijloci - stabilesc leg. cu puntea
- superiori - stabilesc leg. cu
mezencefalul şi diencefalul.
 Cortexul cerebelar are girusuri
înguste transverse - ca frunzele
în secţiune - separate de fisuri
largi.
 Centrul medular alb conţine
nucleii cerebeloşi, cel mai mare
numit nucleul dentat - profilul
unui dinte
 Cerebelul este aproape de acoperişul
celui de al IV-lea ventricul,
 format de vălurile medulare superior
si inferior
 Valul medular inf. - invaginat de
plexul coroid şi perforat posterior de o
deschidere mediană.

 Podeaua ventriculară (fosa romboidă)

are o cavitate pe fiecare latură,
conducând spre două deschideri
laterale.
 Creierul şi măduva spinării sunt înconjurate
de 3 foiţe meningeale, pia mater, arahnoida
mater şi dura mater.
 Pia mater este aderentă creierului şi
măduvei spinării.

 Spaţiul subarahnoidian -între pia mater şi

arahnoidă- conţine LCR şi arterele majore
 A. cerebrale - pot suferi rupturi  hemoragia
subarahnoidiană.
 Dura mater aderă la suprafaţa craniană
internă şi este îndoită spre interior vertical
între emisferele cerebrale ca un falx cerebri
în formă de seceră.

 Tentorium cerebelli este o componentă

durală, orizontală, deasupra fosei craniene
posterioare, între creier şi cerebel, cu
marginea liberă la nivelul creierului mijlociu.

 Dura mater include sinusurile venoase care

privesc tot drenajul venos al creierului.
ANATOMIE CEREBRALĂ
VIZUALIZATĂ
SONOGRAFIC
 ETF - a devenit in ultimele două
decenii un examen uzual de
investigare a unei game diverse
de maladii ale creierului.

 Datorită caracterului său

neinvaziv  o serie de avantaje
în utilizarea la nou-născutul şi
sugarul mic.
 Explorarea ETF la nou-născutul la
termen şi prematur se efectuează cel
mai bine cu un transducer de 5 MHz
radial sau convex.

 La sugarii mai mari, cu fontanela în

curs de închidere, pentru a se asigura
o penetrare adecvată a fascicolului de
ultrasunete - frecvenţă mai joasă -3
MHz.
 Transducerii de frecvenţă mai
mare - 7,5 MHz sau de 10 MHz -
structuri superficiale: spaţiile
extracerebrale ale cortexului.
 Expl. sonografică transfontanelară-
folosind FA ca o fereastră acustică-
posibilă atât timp cât dimensiunile FA
permit abordul ecografic.

 In funcţie de dimensiunile şi tipul

transducelui, examinarea se poate
face foarte bine intre 0-8 luni şi cu
dificultate între 8-15 luni.
 Examinarea începe cu poziţionarea
transducerului pe FA = imagine în
plan coronar

 Apoi transducerul se rotează cu 90º

pentru a obţine o imagine în plan
sagital .

Naidich TP, Yousezadeh DK, Gusnard DA, Sonography of the normal neonatal head supratentorial
structures; state-of-art imaging

Rumack C.M., Appareti K, Johnson ML, Neonatal scanning techniques, In Umack CM, Johnson ML editors,
Prenatal and infant brain imaging,
imaging, Chicago, Year Book Medical Publishers, 1984, 3-37
 Alt abord
 Examinarea sonografică cerebrală
printr-o sutură coronară sau printr-o
porţiune seromucoasă a osului
temporal
 este utilă în identificarea colecţiilor
lichidului extracerebral
 pentru vizualizarea altor structuri
care nu pot fi examinate prin FA , cât
şi în examinarea unor structuri
vasculare ale creierului.
 Abordul ecografic prin fontanela
posterioară :
 util pentru dg. anomaliilor fosei
posterioare, asociate cu
disrafism spinal
 malformaţiile Arnold-Chiari
 malformatia Dandy-Walker.
 THNICA
 În timpul examinării, copilul trebuie
să fie liniştit
 sedarea prealabilă nu este însă
necesară.
 de obicei sugarii sunt liniştiţi în timpul
alimentaţiei permiţând
examinatorului să parcurgă complet,
cu rabdare, secţiunile ecografice
propuse.
 Morfometria, cu măsurarea diferitelor
suprafeţe, unghiuri, distanţe - se
poate face în timpul examinării
 Morfometria -necesită aparate bune,
îndemânare şi rapiditate –in timpul
examinarii
 ulterior - pe înregistrarea obţinută
pe banda video – cel mai des utilizata.
 Nou- născuţii şi prematurii se pot
examina bine în decubit dorsal.
 Se vor evita examinările
prelungite, inutile.

 Atât examinatorul, cât şi

persoana care ţine copilul, vor
alege o poziţie comodă în timpul
examinării.
 Ecranul ecografic şi copilul trebuie să
fie în câmpul vizual al examinatorului
 pentru ca secţiunile ecografice să
fie corecte  punctele de reper
identificate  scurtându-se astfel
timpul de examinare.
 Gelul de contact este bine să fie
la temperatura corpului.

 Mişcările de baleiaj în plan

coronar şi sagital vor fi blânde,
continue, succesive  să se
examineze pe cât posibil un
câmp ecografic cât mai larg.
 Pentru secţiunea ecografică axială,
utilizată în special la nou-născut,
capul copilului va fi înclinat
dreapta/stânga

 Secţiunea ecografică se va orienta

după linia "cantomentală" - linia de
unire între marginea inferioară a
orbitei sau vârful nasului şi meatul
acustic extern
 În practica curentă această secţiune
ecografică este mai puţin folosită.
 Erik Beek and Floris Groenendaal
Department of Radiology and Neonatology of the Wilhelmina Children's Hospital and the University Medical Centre of
Utrecht, the Netherlands
 I ETAPA

 identificarea structurilor
anatomice intracraniene
 selectarea planurilor de scanare

↓
puncte de referinţă = sistemul
ventricular şi o parte din spaţiile
cu LCR
 Pornind de la aceste repere în
practica medicală curentă se
folosesc
secţiunile coronare
secţiunile sagitale
variantele acestor sectiuni
Sectiuni standard coronare si sagitale
 Secţiuni coronare
 SC = baza examinării ecografice, punctul de
plecare al oricărei examinări.
 Cuprinde trei variante importante şi trei
derivaţi,în funcţie de planurile de secţiune
realizate în mod uzual, prin cinci nivele ale
ventriculului şi prin parenchimul cerebral

 coarnele anterioare ale ventriculilor laterali

 orificiul Monro;
 partea posterioară a ventriculului III şi
talamusului;
 cisterna cvadrigeminală;
 trigoanele ventriculilor laterali;
 cortexul parietal şi occipital.
Sectiuni coronare standard
Secţiunea coronară anterioară
 imaginea standard a oricărei
examinări ecografice;
 este trasată prin porţiunea anterioară
a coarnelor anterioare ale VL =
formaţiuni lichidiene –transonice-
situate paramedian simetric .
 Corpul calos = aspect hipoecogen,
formează acoperişul CA
 CSP - aspect transonic, formează
peretele median.
Sectiune coronara anterioara pri lobii frontali
 Fig. 1. Secţiu

Sectiune coronara anterioara Sectiune coronara anterioara

 Capul nucleului caudat de aspect
hipoecogen, formează peretele lateral VL
 Superior corpului calos - şanţul pericalos -
aspect hiperecogen.
 Lateral şi inferior de nucleul caudat -
putamen şi globus pallidum.
 În fisurile silviene şi
interemisferice - pulsaţii de la a.
cerebrale anterioare şi mijlocii.

 secţiune coronară anterioară

lobul frontal şi cel temporal, cu
aspect relativ hipoecogen
 Din punct de vedere tehnic secţiunea
coronară anterioară se obţine prin
plasarea transducerului transversal
pe fontanela anterioară

 Fontanela anterioara - fereastră

ecografică în primul an de viaţă al
copilului - sau pană la închiderea
completă
 În funcţie de dimensiunea
transducerului şi performanţele
aparatului se pot vizualiza bine
structurile descrise anterior
inclusiv pulsaţiile arterelor
cerebrale.
 Secţiunea coronară medie
 Se obtine prin orificiul Monro
 VL şi V3 comunică prin foramen
Monro.
 în această secţiune V3 - nu se
vizualizează - are un diametru
transversal foarte mic.
 Când este dilatat  o structură
transonică, foarte aproape de
corpurile ventriculilor laterali
Sectiune coronara medie
 Între cei doi VL- se vizualizează cavum
septum pellucidi, de aspect transonic.

 Recesul lateral al ventriculilor laterali este

delimitat de corpul nucleului caudat, care
are aceeaşi ecogenitate ca şi parenchimul
înconjurător.
 În această secţiune se observă
pulsaţiile arterei pericaloase în
fisurile interemisferice şi
pulsaţiile ACM în fisura silviană.

 Imaginea hiperecogenă din

centrul secţiunii este formată din
bulb şi punte, care se pot
vizualiza bine în această secţiune
 În funcţie de dimensiunea
transducerului şi performanţele
aparatului se pot vizualiza bine
structurile descrise anterior
inclusiv pulsaţiile arterelor
cerebrale.
Fig. 1. Secţiu
 SCM varianta 1
 Următoarea secţiune se obţine prin
plasarea transducerului în porţiunea
posterioară a ventriculului III şi
talamusului:

 corpurilor VL, nucleul caudat -

lateral şi talamusul - inferior.
corpul calos, hipoecogen, care în
această secţiune formează acoperişul
corpurilor ventriculilor laterali.
Sectiune coronara prin V III
 Plexul coroid se află între talamus şi VL, în
acoperişul ventriculului III, de unde
plonjează prin foramen Monro în corpul şi
coarnele temporale ale VL.

 În zona inferioară a talamusului - se află

pedunculii cerebrali, de aspect hiperecogen.
Aceştia sunt separaţi de emisferele
cerebeloase, hipoecogene, de către
tentorium, care este intens ecogen
 O parte din marea cisternă (cisterna magna)
de aspect transonic se poate vizualiza
inferior de vermisul cerebral
Sectiune coronara posterioara-glomusul coroidian
 SCM varianta 2
 Următoare secţiune se obţine prin
culisarea anterioară a transducerului,
foarte uşor.

 cisterna cvadrigeminală, cu înalt

grad de ecogenitate, situată deasupra
tentoriului cerebral,intens ecogen
 Cauza hiperecogenităţii acestui spaţiu
plin cu lichid nu este cunoscută, dar
se crede că poate fi secundară
septurilor arahnoide sau datorită
pulsaţiilor vaselor mari.

 Corpurile VL, delimitate de nucleul

caudat şi de talamus, se vizualizează
superior pe sonogramă în această
secţiune, iar coarnele temporale se
vizualizează inferior.
 În regiunea mijlocie, structura
ecogenă din fosa posterioară
este vermisul cerebelos, iar
postero-inferior de vermis se află
cisterna magna.

 Şi în această secţiune pot fi

detectate pulsaţiile arterei
cerebrale mijlocii şi pericaloase.
Fig.Sec3. tiun
Secţiunee coronară
coronara prin porţiunea Fig. 4. Secţiune coronară medie. Formaţiunea
posterioara-glomusul
posterioară a ventri-culului III. transonică este marea cisternă iar superior se află
vermisul cerebelar.
coroidian
 Secţiunea coronară posterioară
 trasată prin trigoanele ventriculilor
laterali  ventriculi laterali, care
adeseori apar asimetrici ca mărime

 La acest nivel, ventriculii laterali

diverg spre exterior şi sunt separaţi
superior de corpul calos.
 În interiorul trigonului VL - se
vizualizează glomusul plexului
coroid, de aspect hiperecogen.

 Inferior de ventriculi şi superior

faţă de cerebel, se află tentorium
cu aspect ecogenic intens.
 Această secţiune - utilizata pentru
aprecierea dimensiunilor coarnelor
anterioare şi posterioare ale VL

 permite o bună apreciere a

intensităţii ecogenităţii plexurilor
coroide.

 secţiune des utilizată - şi pentru

faptul că la sugarii mai mari de 6 luni
se vizualizează bine spaţiul
interemisferic.
Fig. 5. Secţiune coronară posterioară prin trigoanele Fig. 6. Secţiune coronară posterioară pentru
ventriculilor laterali. vizualizarea parenchimului cerebral.
 Scanarea finală se obţine posterior
de trigonul VL - pentru evaluarea
parenchimului cerebral

 la acest nivel - nu se vizualizează

vase şi nici ventriculi - doar
şanţuri, girusuri superficiale şi
fisura interemisferică.
 Numărul de şanţuri şi girusuri
vizualizat creşte direct proporţional
cu vârsta, gradul de diferenţiere
permiţând aprecierea VG

 Substanţa albă din trigoanele VL este

identificată ca o arie ecogenă de
fiecare parte a liniei mediane.
Secţiuni sagitale
Sectiuni standard sagitale
 În practica medicală curentă - trei
planuri de scanare sagitală:

 secţiunea sagitală medie

 secţiunea parasagitală dreaptă sau
stângă – prin santul talamo -caudat
 secţiunea parasagitală externă
dreaptă sau stângă – prin corpul VL
 Secţiunea sagitală medie
 se obţine răsucind transducerul cu
90º pe fontanela anterioară de pe un
plan coronar.

 În aceasta secţiune : CSP, de aspect

transonic, între coarnele anterioare
ale VL

 Cavum vergae este vizualizat

posterior, între corpurile VL - aspect
transonic.
 Dimensiunea acestor structuri variază
- de la spaţii înguste - până la
formaţiuni chistice largi.

 Superior de CSP şi cavum vergae, se

află cc, cu aspect hipoecogen,
înconjurat de şanţul hiperecogen al
corpului calos (şanţul pericalos), care
conţine arterele pericaloase .
 Superior şi anterior şanţului
corpului calos - girus cinguli 
ca o bandă hipoecogenă.

 Şanţul girusului cinguli - o linie

hiperecogenă îngustă- care
separă această structură de
şanţurile cerebrale mai
superficiale.
 În această secţiune, şanţurile
dintre girusurile superficiale de pe
suprafaţa mediană a creierului
=linii înguste,scurte,
hiperecogene,
 pornesc de la girus cinguli şi se
termina la sulcus cinguli,
 nu ajung niciodată la ventriculul
III.
 Şanţurile cerebrale adăpostesc ACA,
ale căror pulsaţii pot fi vizualizate şi
interpretate într-un timp real de
examinare.

 În acest plan - ventriculul III, situat

inferior de corpul ventriculilor laterali
în prelungirea acestora.

 Dacă este dilatat ( hidrocefalia) se

evidenţiază o structură tisulară
(hiperecogenă) în centru numită masa
intermedia.
 Posterior de V III se află o bandă
ecogenică reprezentând cisterna
cvadrigeminală.

 Intermediar şi inferior de cisternă se

află vermisul cerebelos, ecogen, care
este delimitat anterior de ventriculul
IV
Fig. 7. Secţiune sagitală medie. În centrul imaginii, Fig.. 8. Secţiune sagitală medie pentru vizualizarea
între coarnele anterioare ale VL se află cavum septum sistemului ventricular, cisternei cvadrigeminale şi
pellucidi, iar posterior cavum vergae. vermisului cerebelar.
 Secţiune parasagitală
 Angulaţia laterală şi oblică a
transducerului produce o imagine
(secţiune) parasagitală a coarnelor
anterioare şi corpurilor VL

 Reperul anatomic al acestei secţiuni =

şanţul talamo-caudat - o bandă
îngustă ecogenică, aflată între nucleul
caudat anterior şi talamus posterior.
 În mod normal, nucleul caudat
este mai ecogenic decât
talamusul.
 În această secţiune  la nn
prematuri  MG localizată
antero-superior de şanţul
talamo-caudat.
 SP varianta 1
 Culisarea laterală a transducerului
produce o secţiune prin corpul şi
coarnele occipitale şi temporale ale
VL.

 În această secţiune se vizualizează

glomusul plexului coroid, ca o
formaţiune ecogenă în trigonul VL
 Plexul coroid se extinde anterior
de glomus, în corpul ventriculului
lateral, spre orificiul Monro, de
unde culisează inferior spre
ventriculul III.

 Ventriculii sunt înconjuraţi de

lobul frontal, temporal şi
parietal.
 Posterior de coarnele occipitale - o
zonă de ecogenitate crescută =haloul
periventricular
 Lateral de VL - circumvoluţiile
cerebrale.
 Numărul acestor circumvoluţii creşte
cu vârsta gestaţională.
 La acest nivel - nu se întâlnesc alte
structuri ventriculare care să
servească ca puncte de reper, de
aceea într-o examinare ETF standard
nu se obţin aceste imagini.

 Eventual - în aceste secţiuni - se pot

confirma anomaliile întâlnite pe
imaginile coronare.
 ventriculi

Fig. 10. Secţiune parasagitală externă prin şanţul

Fig. 9. Secţiune parasagitală prin capul nucleului
talamo-caudat. Se evidenţiază glomusul ventricular.
caudat.
 Secţiuni axiale

 Scanările axiale se obţin prin

poziţionarea transducerului în
regiunea posterioară pavilionului
urechii, deasupra porţiunii mucoase a
osului temporal

 Prin această incidenţă  pedunculii

cerebrali, artera comunicantă
anterioară a poligonului lui Willis.