BLITZ-DIAGNOSTIC ÎN PEDIATRIE

Dr. BAUER ADALBERT - doctor în medicină

Idei practice în vederea stabilirii diagnosticului de prezumpţie

PREFAŢĂ

Lucrarea intenţionează să fie un auxiliar în practica zilnică a medicului, a cărui clientelă este
reprezentată de copii în proporţie de aproximativ o treime. Este aproape de prisos să
amintesc că această lucrare nu poate înlocui un studiu serios de patologie a copilului, sau
instrucţia clinică temeinică în specialiatea pediatrie, având doar rol de ghid de diagnostic
pentru medicul de familie.

Colegii pediatri ar putea spune că ei ar fi conceput sau formulat altfel această lucrare, mai
sistematizată, poate pe organe sau aparate. Consider că au perfectă dreptate pentru că
lucrarea a trecut prin filtrul gândirii unui singur om, cu experienţa personală, dar şi prin
observaţii practice ale numeroşilor pediatri valoroşi în decursul timpului.

În calitate de autor recomand cititorilor să nu aibă aşteptări privind cuprinderea exhaustivă a

disciplinei de pediatrie sau la sistematizări clasice organizate în capitole sau scheme. Vă
mărturisesc că este cea mai "dezordonată" lucrare a carierei mele, dar cu multe elemente
clinice sesizabile la primul contact cu copilul bolnav, care te ajută la stabilirea unui diagnostic
prezumptiv. Sunt convins că pentru unii vor fi probleme arhicunoscute, dar cred că vor găsi
şi elemente noi de diagnostic folositoare. Rog respectuos colegii practicieni ca această
străduinţă sinceră să nu fie considerată ca un "talmeş-balmeş" pediatric, fiindcă mărturisesc
că cele cuprinse în prezenta lucrare mi-au fost de un real folos şi mie.

MOTIVAREA ELABORĂRII LUCRĂRII

1. Scopul final al activităţii medicale este elaborarea unui diagnostic de certitudine, cât se
poate de rapid, urmat de o conduită terapeutică adecvată.

2. Renumele unui medic de multe ori este legat şi de promptitudinea stabilirii cauzei
suferinţei bolnavului.

3. Clasicii pediatriei germane privind arta stabilirii diagnosticului au cuprins capitolul:

diagnosticul la prima vedere (Blitz diagnosis)

4. Acest capitol al metodologiei elaborării diagnosticului presupune cunoştinţe teoretice şi

practice temeinice, capacitate de analiză şi sinteză dezvoltată şi înainte de toate darul
natural al unui medic: intuiţia şi spiritul de observaţie.

5. Abuzul privind blitz diagnosticul ascunde pericole imense; să le evităm cu spirit de

responsabilitate.

6. Consider că experienţa fiecăruia ne îndreptăţeşte să imbogăţim prin contribuţie personală

aceste criterii de diagnostic spre binele tuturor.

BLITZ-DIAGNOSTIC

1. Carpo-pedalo-spasm + laringospasm + eclampsie = tetanie manifestă

2. Idioţie galopantă = fenilcetonurie

3. Calcifieri intracraniene = toxoplasmoză

4. Conjunctivită prelungită = dacriocistită

5. Verdin icterus = atrezia căilor biliare intra- sau extrahepatice

6. Nivelul critic al bilirubinemiei serice: 20 mg/100 ml; valori mai ridicate şi persistente produc
tabloul clinic al unui icter nuclear

7. Întreruperea jetului urinar = suspect malformaţia congenitală a căilor urinare joase

8. Umplerea cavităţii supraclaviculare = suspect neoformaţie mediastinală

9. Importanţa reproductibilităţii unor analize de laborator. (Eine analize ist keine analize. /
Nerespectarea acestor criterii pot duce la erori de diagnostic regretabile.)

10. Pavilionul urechii, pulpa degetului (hemoglobinometru de buzunar), mucoase vizibile =

criterii clinice de apreciere a unui sindrom anemic

11. Artrita care durează mai mult de 3 luni la aceeaşi articulaţie = suspect artrită reumatoidă
juvenilă

12. Scaune foarte voluminoase, lucitoare, spumoase, deschise la culoare, abdomen

proeminent, retardare somatică, polihipovitaminoză, modificări comportamentale = sindrom
celiakiform sau celiakie

13. Amigdalită acută pultacee rebelă la tratament antiinfecţios: să ne gândim şi la o

mononucleoză infecţioasă

14. Vechiul adagio: valorează mai mult să previi decât să vindeci

15. Să nu omiţi consultul genetic în vederea detectării unor anomalii grave

16. Să nu scapi testarea acuităţii vizuale şi auditive de la vîrsta fragedă

17. Carenţa de fier este apanajul trimestrului al II-lea

18. La copil durata somnului nu poate fi mai mică de 10 ore/24 de ore

19. Foarte multe afecţiuni la copii sunt cu evoluţie autolimitată; ei trebuie să beneficieze doar
de tratament cu simptomatice şi respectarea măsurilor elementare de îngrijire.

(Niciun copil nasol, fără biseptol. Niciun copil fin, fără fasigyn. Niciun copil cu pile, fără
cefalosporine.)

Acestea sunt uneori inutile sau chiar dăunătoare. Să analizăm de la caz la caz

20. Eliminarea urinii prin ombilic = uraca persistentă

21. Hernia ombilicală se redresează spontan în marea majoritate a cazurilor

22. La sugarul cu eczemă, apariţia astmului este verosimilă în 1/3 din cazuri

23. Eczema atopică alergică: pomeţi, frunte, bărbie = localizarea principală

24. Atitudinea terapeutică în eczema atopică: aşteptăm să se vindece

25. Dermatoza luetică: localizare la palme şi plante

26. Controlul epidemiologic şi bacteriologic al familiei: importanţă deosebită în practica
pediatrică curentă

27. Pielea excesiv uscată şi fisurată care se descuamează = ichtioză congenitală

28. Prezenţa ragocitelor în lichidul articular = artrită reumatoidă juvenilă

29. Torace în carenă, torace de porumbel = sindrom Marfan

30. Pielea este hiperextensibilă, ca "o rochie prea largă" = sindrom Ehlers Danlos

31. Cefalhematomul nu depăşeşte suturile osoase

32. Fractura claviculei la nou născut: absenţa reflexului Moro de partea afectată

33. Craniu lacunar (anomalie craniană prin defecte ale bolţii): mingea de celuloid la palpare

34. Fruntea olimpiană (cap pătrat), picioare de balerină = rahitism carenţial

35. Facies de mops, extremităţi şi degete scurte = acondroplasie

36. Absenţa dinţilor = displazia condroectodermală Ellis-Van-Creveld

37. Fracturi cu vindecare vicioasă deja intrauterin = osteogeneza imperfectă

38. Boala oaselor de marmură = orbire, surditate, retardare psihică progresivă

39. Aspect cu mănuşi de deget = sindrom Apert

40. Aspect de papagal al feţei = disostoză cranio-facială

41. Hipoplasia mandibulei = Sindrom Pierre-Robin (aspect de pasăre a feţei)

42. Degetul I foarte lat şi lung = sindrom Rubinstein–Taybi (degetul sub formă de pelotă)

43. Absenţa muşchiilor abdominali = sindrom Prune-Belly

44. Torticolisul poate avea uneori caracter familial

45. Accese periodice de flaciditate = boli musculare cu tulburări ale metabolismului potasiului

46. Hipotonie musculară marcată şi persistentă = suspiciune de miotonii

47. Distrofie musculară progresivă = dificultatea copilului de a sta în picioare, mers legănat,
căderi frecvente

48. Copilul se ridică pe trupul său ("căţărare" pe trupul propriu) = distrofie musculară
progresivă

49. Infecţii acute respiratorii cu caracter recidivant: factor favorizant diateza limfatică

50. Stabilirea evoluţiei infecţiei respiratorii la primul contact cu bolnavul: numai în cavum
sau/şi descendent

51. Stabilirea complicaţiilor satelite

52. Febră de tip invers = adenoidită acută

53. Calitatea secreţiei nasale (seroasă, mucoasă, mucopurulentă, purulentă)

54. Otalgie, hipoacuzie = catar oto-tubar

55. După 4 luni faringele poate avea aspect granulos

56. Stare cu secreţie mucoasă cronică: indicaţie pentru adenoidectomie

57. Frecvenţa notorie a infecţiilor de vecinătate: indicaţie de adenoidectomie

58. Ştergerea şanţului retroauricular = otoantrita

59. În caz de diaree trenantă să ne gîndim la o otoantrită latentă, la distrofii avansate,

malnutriţii de diferite etiologii

60. Mastoiditele latente nu prezintă simptome clinice, fapt pentru care la sugar cu handicap
sever se omite diagnosticul

61. Dispnee dramatică = epiglotita acută (cu hipercapnee)

62. Infecţie cu Echoviru: modificări cutanate peteşiale

63. Infecţie cu virus Coxackie: modificări cutanate veziculare

64. Scarlatină: exantemul rugos la palpare, peteşii palatinale, obrajii "pălmuiţi"

65. Pierderea bruscă a vocii = crupul spasmodic-pseudocrup

66. Bradicardie = semn de certitudine al suferinţei fătului intrauterin

67. Asincronism toraco-abdominal = detresă respiratorie la nou născut

68. Tahipneea = semn relevator în orice pneumopatie. La sugar în primele 3 luni de viaţă, la
distrofii avansate, poate fi singurul semn clinic al unei pneumopatii acute

69. Astm ganglionar: în adenopatia mediastinală TBC sau de altă etiologie

70. Pneumonii repetate în aceleaşi loc topografic pulmonar = bronşiectazie

71. Dilataţia segmentară sau generalizată a bronhiilor: suspiciune de mucoviscidoză

72. Îngroşarea desenenului hilar şi bronhovascular în sinusul cardiofrenic în mod persistent

poate indica existenţa unei bronşiectazii

73. Bronşiectazia este doar în 15% congenitală, în rest este câştigată

74. Atenţie la unghii în "sticlă de ceas" = insuficienţă respiratorie cronică

75. Astmul broşic este foarte greu de diagnosticat la sugar, de multe ori numai evoluţia
furnizează elemente de certitudine; se confundă cu bronşiolita capilară, pneumonia
interstiţială

76. Astmul copilului este tahipneic şi nu bradipneic ca la adult

77. În astm ficatul este împins în jos

78. Transparenţa exagerată a câmpurilor pulmonare = sindrom de hiperinflaţie, aspect

radiologic caracteristic pentru astm infantil

79. Torace în formă de butoi: caracteristic pentru astm, torace sub formă de clopot:
caracteristic pentru leziuni patologice a musculaturii toracelui

80. Eradicarea focarelor de infecţie la copii, cu diateză limfatică, se pune în mod obligatoriu
în discuţie (indicaţii absolute)
81. Sedativele nu pot lipsi din arsenalul terapeutic al astmului

82. Trebuie luată în considerare predispoziţia copiilor rahitici pentru pneumopatii cu caracter
astmatiform şi recidivant

83. Decalcificări costale la o radiografie pulmonară ne atenţionează asupra existenţei unui

rahitism comun: ramolirea arcurilor costale

84. Pneumonia interstiţială şi bronşiolita sunt afecţiunile cele mai frecvente care prezintă un
sindrom respirator astmatiform la sugar

85. Atenţie la astm ganglionar şi astm timic în cadrul respiraţiei astmatiforme

86. Corpi străini intrabronşici nedepistaţi etichetaţi ca astm infantil!!!!

87. Incidenţa bronşiolitei în primii 2 ani: vârf de incidenţă la 6 luni

88. Două forme clinice de bronşiolită: emfizematoasă şi edematoasă

89. Bronşiolita spumoasă este caracteristică pentru forma edematoasă

90. Forma emfizematoasă sau astmatiformă: sindrom de hiperinflaţie pulmonară

91. În broşiolită copilul ţine deschisă gura în "bot de peşte", cu mişcări de piston ale limbii

92. Diagnostic diferenţial în bronşiolite: astm infantil, intoxicaţie cu paration, corpi străini,
edem pulmonar acut, mucoviscidoza

93. La broşiolite contrastează aspectul pulmonar dramatic cu sărăcia modificărilor

stetacustice pulmonare

94. În pneumopatii acute: pneumococcul dă PROCES ALVEOLAR, virusurile, haemophylus

influenzae dau PROCESE INTERSTIŢIALE, stafilococcul, b.Fridlender dau PROCESE
DICTRUCTIVE PARENCHIMATOASE

95. În cadrul pneumopatiilor acute tusea poate lipsi de la debut; ea nu este un element
hotărâtor de excludere

96. Redoarea cefei: în pneumoniile lobului superior

97. Respiraţia suflantă = pneumonie lobară

98. Hepatomegalie falsă: împingerea ficatului în jos de către emfizemul pulmonar bazal

99. În pneumonii stafilococcice gravitatea evoluţiei este determinată de sindromul infecţios

marcat şi accidentele pulmonare mecanice (bule extensive)

100. Copil cu pneumonie stafilococcică: "intoxicat", palid, cenuşiu cu stare generală profund
alterată

101. În orice afecţiune a copilului: evaluarea stărilor de imundeficienţă se impune obligatoriu,

chiar şi la cei din lotul minim genetic

102. Atelectazia masivă pulmonară: suspiciune de corp străin

103. Infecţii cutanate: streptococcul lucrează la suprafaţă (epiderm, impetigo, echtima),

stafilococcul lucrează în ţesuturile profunde (abcese, flegmoane)

1o4. Sindromul de retracţie toracică = bronşiectazie; abces pulmonar = hemitorace retractat

105. În insuficienţa respiratorie acută primul act terapeutic este aspirarea secreţiilor,
respectiv eliberarea căilor respiratorii superioare

106. Emfizem pulmonar: radiologic teritoriul emfizematos nu se micşorează în expir

107. Atelectazia atrage, emfizemul împinge umbra mediană la examenul radiologic

108. Episodul terminal al unor afecţiuni grave este edemul pulmonar acut

109. Secreţie spumoasă, aerată, rozată = edem pulmonar acut

110. Nivelul de lichid şi bula de emfizem este caracteristic pentru abcesul pulmonar
(radiologic)

111. Pneumotoracele apare cu certitudine în prezenţa emfizemului cervical, facial, toracic,

subcutanat

112. La sugar revărsatele lichidiene sunt de etiologie parapneumonică

113. Tahicardii fiziologice: instabilitate neurovegetativă

114. Tahicardia sinusală: valoarea maximă = 200/minut la sugar; în repaus: 120/minut; în

timpul alimentaţiei: 140/minut

115. Extrasistolele: 9/10 supraventriculare şi 1/10 ventriculare

116. Tahicardia paroxistică: puls peste 200/minut

117. Tahicardia constantă poate fi semn precoce de miocardită de diferite etiologii

118. Miocardite, cardiopatii congenitale = bloc parţial sau frust pe EKG

119. Decompensare cardiacă rapid instalată în cadrul unor infecţii bacteriene cu caracter
sistemic = suspect endocardită acută bacteriană

120. În endocardită, cardiomegalia este constantă radiologic

121. În caz de hipertensiune constant crescută şi la valori ridicate: feocromocitomul trebuie

exclus

122. În anomalii ereditare ale ţesutului conjunctiv: se exclude insuficienţa aortică

123. Suspance de diagnostic: pneumopatie acută gravă sau insuficienţă cardiacă

cardiogenă, mai ales la sugar

124. Depăşirea cu 2 cm a rebordului costal a ficatului este normală la copil, în absenţa altor
semne de suferinţă hepatică, sistemul ligamentar de susţinere propriu ficatului este
insuficient consolidat anatomic

125. În insuficienţa cardiacă congestivă aportul de lichide se ghidează după amploarea

hepatomegaliei, a ralurilor pulmonare şi existenţa edemelor

126. Colapsul este faza hemodinamică, iar şocul este faza metabolică (patologia şocului)

127. Timpul de recolorare capilară (refacerea culorii normale a tegumentelor după

compresiunea cu degetul a tegumentelor) prelungit pledează pentru un şoc decompensat

128. Şocul decompensat este caracterizat prin tulburările de conştienţă, acidoză metabolică,
anurie
129. Miocardita acută este caracterizată prin hepatomegalie, cardiomegalie, ritm de galop
(foarte important)

130. Rezistenţa la tentativa de introducere a sondei în stomac = atrezia esofagiană

131. Vărsături persistente după naştere = hipertensiune intracraniană de diferite etiologii,

obstrucţie digestivă

132. Eritemul perianal şi fesier apare după câteva ore de la debutul unui dispepsii şi este un
semn patognomonic cert pentru o dispepsie

133. Megacolonul congenital aganglionar poate debuta cu o dispepsie cu evoluţie trenantă:

atenţie la cantitatea scaunului (cântărire)

134. Icterul fiziologic: urina nu pătează scutecul

135. Kern icterus - SMORL: sindrom neurologic extrapiramidal palidal striat

136. Sindromul extrapiramidal este caracterizat prin rigiditate

137. Icter obstructiv: scaune decolorate, urina de culoare neagră (ceai tare), icter de nuanţă
verzuie

138. Boala diareică = consecinţe fiziopatologice:1. acut - sindrom de deshidratare, tulburări

hidroelectrice şi acidobazice; 2. cronic - malnutriţia

139. De obicei la dizenterie bacilară copii nu varsă: semn de diferenţiere cu infecţii enterale
de tip enteroinvasiv

140. Scaunele lichidesunt bogate în apă şi lasă halou pe scutece în diareea comună a
sugarului

141. Prezenţa meteorismului abdominal relevă o formă de severitate a enterocolitei acute a

sugarului

142. La copilul care nu varsă într-o formă oarecare de dispepsie, se poate trece direct la
dieta de tranziţie

143. În cazuri mai uşoare de dispepsie este suficient un tratament de durată de 5 zile

144. Grăsimea de orice fel este rău suportată de copil sub 1 an, ca atare trebue evitat în
alimentaţia sugarului

145. Privind creşterea raţiei alimentare în dispepsii se ţine cont de aspectul scaunului, starea
generală, curba ponderală, apetitul, culoarea tegumentelor

146. În cazuri mai severe de dispepsii raţia alimentară se creşte la două zile

147. Rehidratarea parenterală se indică în următoarele condiţii: vărsături frecvente,

deshidratare intensă, dacă deshidratarea s-a produs rapid, scăderi mari în greutate, anorexie
rebelă

148. Cel mai bun efect antiemetic îl are clorpromazina

149. La dizenteria bacilară este caracteristică laxitatea sfincterului anal, cu eliminarea

continuă a materiilor fecale

150. Atenţie la scaunele "jeleu de stafide" = invaginaţie (posibile erori de diagnostic destul de
frecvente legate de difereţierea dizenteriei bacilare)
151. La infecţii enterale cu salmonella copilul varsă (simptom de diferenţiere faţă de
dizenterie). În ambele infecţii enterale copilul prezintă scaune de tip enteroinvaziv

152. Reacţia la dieta hidrică în dispepsii enterale este semnificativă bună, iar în diareea
parenterală reacţia este moderată sau inexistentă

153. Atenţie la muquet-ul bucofaringean = reper de diagnostic pentru moniliază digestivă

154. Diareea postprandială = formă parţială de intoleranţă la lactoză

155. Toleranţa la raţia de LUX este mai mare la sugarul alimentat la sân

156. Intoleranţa la lactoză este cel mai frecvent sindrom de malabsorbţie la sugar (să nu ne
gîndim imediat la cauze sofisticate)

157. Observarea aspectului macroscopic al scaunului la sugar este indispensabilă

158. Intoleranţă la hidraţi de carbon: SCAUNE APOASE, în celiachie şi FCP: SCAUNE

STEATOREICE

159. pH-ul scaunului sub 6 este patologic şi produce eritem perianal şi fesier

160. pH-ul peste 7 nu produce eritem fesier = semn clinic evocator în dispepsii

161. Gastroenteropatie alergică: intoleranţă la laptele de vacă, cu debut în primele 6 luni;

excluderea laptelui de vacă amendează simptomele clinice în 2-3 zile

162. În FCP (fibroza chistică de pancreas) este caracteristic numărul mare de organe
afectate

163. În FCP, în primele 6 luni predomină simptomatologia respiratorie, iar în următoarele 6

luni simptomatologia digestivă

164. În FCP: copilul este mic, emaciat, distrofic, cu abdomen voluminos

165. În FCP: scaunul are un miros de brînză şi pluteşte în apa din oliţă

166. În FCP: diagnosticul este pozitiv dacă sunt îndeplinite două criterii din următoarele:
antecedente familiale, testul pozitiv al sudorii, scăderea evidentă a activităţii enzimatice a
pancreasului, examinările radiologice pulmonare pozitive

167. Atenţie la aspectul părului şi pielii în malabsorbţii: friabil, uscat

168. În celiachie este indispensabilă determinarea cantitativă a steatoreii şi a scăderii ratei

de absorbţie a D-xilozei, endobiopsie intestinală

169. Celiachie: semnificativă este recăderea după 2-3 zile de la reintroducerea glutenului =
infantilism intestinal HERTER

170. În distrofia sugarului este recomandabilă atât determinarea indicelui ponderal, cât şi a
indicelui de slăbire

171. La copilul distrofic se văd coastele, pielea este prea largă: "punga de tabac"

172. Copilul atrepsic are aspect de maimuţă cu ulceraţii şi escare sacrococcigiene

173. În distrofia cu diaree durata pauzei de foame se reduce

174. Sindrom Down = limba scrotală, ascuţită şi tot timpul între buze
175. Malformaţiile şi malfuncţiile eso-cardio-tuberozitare: vărsăturile apar chiar în cursul
alimentaţiei, sunt rebele la tratament, agravate de decubitul orizontal şi calmate de
ortostatism

176. Stenoza hipertrofică congenitală a pilorului: vărsăturile proiectate chiar până la un

metru, vărsătura niciodată nu debutează imediat după naştere, expresie chinuită a feţei,
zbârcituri ale feţei, radiologic: aspect de cioc al regiunii antrale

177. Spasmul piloric: vărsăturile apar imediat după naştere, fără interval liber, sunt frecvente
dar în cantităţi mici, în afară de agitaţie, staţionare ponderală sau uşoară scădere în
greutate, niciun alt simptom

178. Enterocolita ulceronecrotică este apanajul primelor 3 luni de viaţă şi prezintă meteorism
constant şi ireductibil, sângerare rectală, vărsături, stare de şoc

179. Invaginaţia intestinală este în apanajul vârstei de 3-12 luni; sugarul devine brusc foarte
agitat, cu dureri abdominale episodice, violente, paroxistice, intermitente; sângele şi mucusul
apar după 6-8-12 ore

180. Megacolonul congenital aganglionar = segment îngustat de 4-25 cm. La sugar:

constipaţie rebelă, mărirea în volum a abdomenului, peristaltism exagerat vizibil

181. Formaţiune tumorală abdominală la nou-născut: atenţie la rinichi polichistic

182. Jetul urinar: semn clinic de mare valoare în malformaţii urinare joase, mai ales la copiii
de sex masculin

183. Densitatea urinară este mai valoroasă decât toate clearence-urile

184. În enurezis nocturn: acordarea de premii pentru cearceaful curat, fără pedepse, în
marea majoritate a cazurilor este eficientă

185. Infecţii urinare: incidenţa este mai mare la vârsta scutecelor

186. Enurezisul poate fi semnul decelant în infecţie urinară sau în insuficienţa renală cronică

187. Persistenţa durerilor abdominale recidivante cronice cu caracter colicativ şi cu o evoluţie

de 3-4 ani impun efectuarea urografiei intravenoase în vederea decelării unor malformaţii
uro-renale

188. Copii cu infecţie urinară emit urini urât mirositoare

189. Deshidratările acute mai avansate pot fi tratate eficient şi sigur doar prin rehidratare
parenterală

190. Testul ADDIS peste 10.000 = infecţie certă; 5000-10000 = incertă; sub 5000 se poate
exclude infecţia urinară

191. În pielonefrita cronică aspectul radiologic arată turtirea calicelor, aplatizarea papilelor,
subţierea corticalei

192. Ciroza hepatică - etiologia la copil: postnecrotică, galactozemia, boala Wilson, fibroza
chistică, atrezia biliară

193. Un copil cu infecţie urinară sistemică în antecedente: trebuie urmărit toată viaţa

194. Infecţii virale = neutropenie; infecţii bacteriene = neutrofilie. Valori foarte scăzute a
neutropeniei cu caracter constant = suspiciune de leucemie acută
195. Hipertensiune arterială la copil - cele mai frecvente cauze: reno-vasculare, coarctaţia
aortei, feocromocitom

196. În cadrul purpurei reumatoide: atenţie la vasculita renală; în cazul nedepistării

netratarea duce la nefrită cronică

197. Methemoglobinemiea exogenă: se suspectează la nou-născut şi sugar mic în caz de

cianoză rapid instalată

198. Anemia Cooley: facies oriental, hematii în "semn de tras la ţintă"; radiologic: craniu în
perie

199. Măduva acelulară: leucocite sub 2000; cu neutropenie: trombocite sub 50.000

200. Anemii nutriţionale = sugari alimentaţi exclusiv cu lapte de vacă

201. Hipoglucozuria matinală = semn evocator pentru pielonefrita cronică

202. Mâna în formă de gheară = mucopolizaharidoză

203. Edeme generalizate persistente: atenţie la limfedem congenital, boala lui Milroy

204. Ochi de păpuşă = sindroame de deshidratare acută

205. Boala von Gierke = întârziere semnificativă în creştere, abdomen mărit în volum,
hepatomegalie enormă, facies de păpuşă

206. Hipotiroidismul congenital: limba mare, groasă, proeminentă, pielea uscată şi rece,
edeme generalizate

207. Sugar cu penis foarte crescut în volum = hiperplazia congenitală cerebriformă a

suprarenalelor

208. În encefalopatii dacă este prezent reflexul de agăţare este considerat un indiciu de
prognostic bun

209. "Mâna de mamoş", "botul de crap" = tetanie hipocalcemică

210. Sindrom infecţios, convulsii, comă = encefalită acută

211. "Stă ca o broască" = boli ale neuronului motor periferic, boala Werdnig-Hoffmann. Poate
fi îndoit şi răsucit în poziţiile cele mai groteşti

213. Miotonia congenitală Oppenheim: este regresivă, cu evoluţie mai bună; Werdnig-
Hoffmann este progresivă şi cu prognostic nefavorabil

214. În convulsiile febrile se poate decela predispoziţia familială

215. Convulsiile cu durata sub 20 de minute se consideră benigne

216. Păr blond depigmentat = oligofrenia fenilpiruvică

217. Faţă de clown = sindrom Down, epicantus (a treia pleoapă în unghiul intern al ochiului)

218. Fruntea în pantă = microcefalie

219. Evoluţia unei afecţiuni depinde de: a) dotarea imunologică; b) stabilitatea somatică; c)
bagajul genetic, formând în ansamblu vitalitatea copilului
220. Handicapuri ca distrofia, prematuritatea, rahitismul, anemia sunt determinante pentru
soarta sugarului

221. Mortalitatea este cea mai mică la vârsta şcolară

222. Puericultura este mama activităţii pediatrice

223. În practica pediatrică nu este suficient să dai sfaturi mamelor, ci trebuie controlat şi
modul în care au fost urmate

224. Trisomiile autosomale determină malformaţiile cele mai grave şi complexe în patologia
copilului

225. Gametopatiile pot fi cauzate de mutaţii spontane, examinări radiologice, aberaţii

cromosomiale

226. Embriopatiile - cauze: rubeolă, radiaţii ionizante, cauze ginecologice, toxicoza, hipoxia,
cauze chimice, alimentaţia deficitară, hormoni

227. Fetopatii - cauze: toxoplasmoza, listerioza, infecţia cu virusul citomegalic, sifilisul,

infecţii bacteriene

228. Privitor la creşterea în greutate a sugarului este de reţinut cifra de cel puţin 150 de
grame pe săptămână în primele 6 luni de viaţă

229. Creşterea în lungime: în medie 2 cm pe lună în primul an de viaţă

230. Stabilirea corectă a modului de alimentaţie la sugar, controlul şi adaptarea acesteia este
o garanţie pentru păstrarea sănătăţii sugarului

231. Numărul scaunelor în primele zile sau săptămâni: zilnic 2-3 scaune, dar pot fi şi mai
multe; după 4-6 săptămâni sugarul prezintă scaune la 2-3 zile (pseudoconstipaţie), ceea ce
nu trebuie să ne alarmeze

232. Dintre toate avantajele alimentaţiei naturale considerăm important că laptele matern
este steril şi asigură o securitate deplină împotriva infecţiilor enterale

233. Secreţia optimă a laptelui matern este asigurată de golirea completă a sânului,
alimentaţia corespunzătoare cantitativ şi calitativ a mamei, evitarea eforturilor fizice şi a
stărilor de solicitare psihică

234. Diversificarea alimentaţiei începe în a 4 lună de viaţă cu respectarea celor două

principii: se introduce doar un singur aliment odată şi orice aliment se introduce în cantităţi
progresiv crescânde

235. Vărsătura este un simptom comun, obişnuit la sugar, dar diagnosticul diferenţial este un
capitol dificil mai ales la cele de etiologie organică sau dismetabolică

236. Vărsăturile cu debut între 2-5 săptămâni, cu caracter exploziv, fără nausea, cu unde
peristaltice în flancul stâng, eventual palparea tumorii, facies caracteristic, suferind:
examenul radiologic se impune în mod obligatoriu

237. Enterocolitele acute grave trebuiesc recunoscute la prima observaţie: sindromul malign,
neurotoxicoza, deshidratările avansate, toxicoza de exicaţie; temporizarea acestor cazuri pot
avea consecinţe imprevizibile

238. Erorile cele mai frecvente în diagnosticul meningitelor cu meningococc:

nerecunoaşterea purpurelor cutanate sau confundarea cu alte afecţiuni dermatologice.
Starea genarală a copilului este hotărâtoare în aprecierea modificărilor cutanate; cele de
etiologie meningococcică evoluează cu starea generală alterată

239. În caz de distrofie medicul are două atribuţii importante: a) stabilirea gradului de
distrofiere; b) cauzele şi motivele persistării distrofiei

240. În formele severe de distrofie prognosticul depinde de măsura în care putem preveni
infecţiile secundare, dispepsia cu coli, pneumonia plasmocelulară sau infecţii banale de
diferite etiologii

241. Ombilicul la nou-născut se detaşează între 5-10 zile, după care mai poate prezenta o
secreţie moderată şi se epitelizează ulterior

242. Dacă ombilicul nu se epitelizează se produce o infecţie bacteriană

243. Fractura claviculară la nou-născut este depistată după câteva zile prin prezenţa unei
tumorete de mărimea unei alune, care poate crepita. Imobilizarea se face doar în cazuri cu
dureri evidenţiabile

244. Hemoragia intracraniană la nou născut: diagnosticul de certitudine poate fi pus doar în
prezenţa simptomelor grave. În cazuri asimptomatice trebue să ne mulţumim cu suspiciunea
hemoragiei

245. Icterul neonatal prelungit peste 1 lună trebuie să beneficieze de o explorare competentă
paraclinică

246. Copii cu greutate la naştere de 2500 de grame sau sub, sunt etichetaţi ca prematuri

247. Semnele clinice a hipopotasemiei: hipotonie musculară marcată, areflexie, paralizii,

meteorism abdominal pronunţat, modificări EKG, constipaţie

248. Hepatomegalie progresiv şi rapid crescândă la sugar = boala Gierke

249. Localizarea glicogenezelor: Gierke = ficat, Forbes = ficat, musculatură, Hers = ficat,
Pompe = cord, musculatură

250. Simptome de prezentare a diabetului la copil: cel mai frecvent poliuria (atenţie la
enurezis), senzaţie de sete chinuitoară, polidipsia şi contrar apetitului foarte bun scădere
ponderală galopantă

251. Depăşirea cu 30% ale valorilor medii ale greutăţii corporale se poate eticheta ca
obezitate

252. Obezitatea debutează în marea majoritate a cazurilor la preşcolari şi deseori se

accentuează la şcolari, mai ales în perioda de prebubertate

253. Anorexia nervoasă: incidenţa exclusiv la fete cu debut la vârsta de pubertate sau
adolescenţă. Se poate confunda cu boala lui Addison

254. Lipoidozele sunt anomalii congenitale autosomal recesive şi sunt caracterizate prin
depunerea anormală a lipidelor în organe

255. Referitor la incidenţa după grupă de vârstă: Niemann-Pick - copil mic; copil mare -
Gaucher

256. Importanţa patologică a rahitismului constă în faptul că în formele mai severe şi

netratate cauzează tulburări de creştere şi deformări osoase
257. Se poate vorbi de nanism dacă faţă de lungime sau înălţimea ideală se înregistrează un
deficit de 40%, dar trebuie să ne atenţioneze chiar o deficienţă de 20%

258. Nanismul poate avea o etiologie foarte variată: genetică, hormonală, alimentară şi nu în
ultimul rând afecţiuni a numeroaselor organe

259. Cretinismul - simptome: gura mare, întredeschisă, macroglosie, nas în şa, hipertelorism,
pleoape edemaţiate

260. Peteşii şi sufuziuni extinse, care se extind cu o rapiditate uimitoare cu simptome clinice
foarte grave (insuficienţă circulatorie, comă): Waterhouse-Friderichsen

261. Ginecomastie + hipo-atrofie testiculară = Sindromul lui Klinefelter

262. În perioada pubertăţii dacă o bolnavă prezintă caractere clinice ca: amenoree, labiile
mici displazice, mameloane îndepărtate, torace în platoşă, pterigium coli, statura mică, ne
gândim la sindrom Turner

263. Pubertatea debutează cu apariţia caracterelor sexuale secundare şi se termină cu

apariţia ovulaţiei sau a spermiogenezei; adolescenţa de la pubertate până la terminarea fazei
de creştere

264. Prima menstruaţie la vârsta de 13 ani, spermiogeneza în jurul anului 15, cu oscilaţii de
2-3 ani

265. Inapetenţa este mai frecventă la copii preţioşi, singuri în familie, supraprotejaţi

266. Atenţie la vărsăturile acetonemice ciclice la copii între 10-15 ani, mai rebele la
tratamente clasice: se pune în discuţie şi o malformaţie congenitală a organelor
supramezocolice (mai ales duoden)

267. Pseudoconstipaţie: sugarul alimentat la sân din cauza digestiei optime rezidurile sunt
minime şi produc o falsă constipaţie. Nu se tratează!

268. Constipaţie cronică rebelă, cu scaune cantitativ mai mari de 150 grame, abdomen
crescut în volum = se pune în discuţie un megacolon aganglionar

269. Stomatita aftoasă recidivantă - trebuie pusă în discuţie o eventuală afecţiune

hematologică

270. În cazul durerilor abdominale nocturne (şi a altor simptome clinice digestive)= ne gîndim
la ulcer duodenal cronic

271. În cazul persistenţei durerilor abdominale recidivante, cronice, disconfort digestiv,

subfebrilităţi, sensibilitate dureroasă cu localizare în flancul stâng, trebuie exclusă apendicita
cronică

272. În caz de invaginaţie intestinală, stabilirea diagnosticul este hotărâtor -quo ad vitam.
Incidenţă aproape exclusivă până la 2 ani, cu debut cu dureri abdominale violente,
repetabile, intermitente, progresiv agravante, peste câteva ore apar vărsăturile, scaunele
mucoase, sanguinolente

273. Infestaţia parazitară în multe cazuri este un diagnostic "justificativ", de alibi, în suferinţa
abdominală cronică a copilului, privind nedescoperirea unei afecţiuni de etiologie organică în
cavitatea abdominală

274. În elaborarea diagnosticului privind hepatita epidemică determinarea transaminazei

serice furnizează elementul cel mai valoros, fiind deja pozitiv în faza prodromală a afecţiunii
275. Depistarea formelor anicterice a hepatitei epidemice, una din cele mai importante
obligaţii a practicianului (atenţie la contacţii în familie şi şcoală); se impune determinarea
transaminazei serice

276. Caracterele clinice a unei ciroze hepatice: ficat mărit şi de consistenţă dură, probele
funcţionale hepatice cu caracter schimbător, apariţia simptomelor hipertensiunii portale

277. Testicol migrator: trebuie urmărit în timp şi efectuată intervenţia de fixare la momentul
oportun

278. Atenţie la prezenţa durerilor osoase în diagnosticul leucemiilor acute limfoblastice, care
pot fi semnul de prezentare a afecţiunii

279. Infecţiile bacteriene severe, afecţiunile reumatismale, diatezele hemoragice, sindroame

anemice de etiologie neprecizată-pot fi diagnostice de prezentare ale unei leucemii acute

280. În limfogranulomatoză (Hodgkin) simptomul clinic de prezentare poate fi adenopatia

cervicală, fosa supraclaviculară-axilară cu caracter nedureros şi progresiv crescând

281. Frecvenţa cardiacă la copil: tahicardia 160-180/minut, bradicardie sub 60/minut, în

repaus 120/minut, în timpul mesei sau plânsului 140/minut

282. Diatezele hemoragice: VASCULOPATII: exanteme, peteşii; TROMBOPATII: echimoze,

peteşii; COAGULOPATII: hemoragii mucoase, sufuziuni, echimoze, hemoragii intraarticulare

283. Purpura abdominală: în cadul afecţiunii SCHŐNLEIN-HENOCH, impune un diagnostic

diferenţial foarte atent cu apendicita acută

284. În caz de cardiopatii congenitale istoricul suflurilor este deosebit de important: data
depistării, apariţia cianozei, apariţia oboselii la efort,prezenţa infecţiilor respiratorii repetate,
toate acestea pe baza documentelor anterioare

285. Diagnosticul de hipertensiune arterială la copil se poate afirma doar după măsurarea
tensiunii arteriale în poziţie culcată şi examinări repetate; toate acestea din cauza
vasolabilităţii vegetative caracteristice copilului

286. În unele cazuri, simpla prezenţă a medicului poate determina valori de până la 150
mmHg a TA

287. În faţa unui tablou clinic cu simptomatologie bizară, aparent indescifrabilă, dacă nu mai
şti la ce să te gândeşti să ai în vedere existenţa unei forme de colagenoză

288. Stridorul laringian congenital debutează în primele zile după naştere

289. Adenomegaliile subangulo-mandibulare, latero-cervicale,retroauriculare pînă la vîrsta

de 10-12 ani mai ales la copii cu diateză linfatică şi infecţiile repetate a componentelor
inelului WALDAYER pot fi considerate normale. În asemenea cazuri trebue să liniştim pe
părinţi că nu este vorba de o "boala rea"

290. Aspirare de corp străin: în caz de instalare hiperacută a unei tuse lătrătoare, stridor
expirator, crize de cianoză intermitentă, prezenţa unei atelectazii la examenul radiologic şi
dacă anamneza este negativă, examenul brochoscopic se impune obligatoriu

291. Scarlatina sine exanthemate: scarlatina poate evolua fără exantem, dar niciodată fără
angină

292. Semn clinic important în parotidită epidemică: nu poate fi palpată ramura osoasă
descendentă a mandibulei, fiind acoperită de glanda parotidă
293. Dintre simptomele glomerulonefritei acute ca hematuria, albuminuria, edemele,
hipertensiunea, azotemia, doar hematuria şi albuminuria sunt obligatoriu prezente

294. În colagenoze, atingerea renală este de 90% (nefropatia lupică). Funcţiile renale
trebuesc urmărite pe tot parcursul evoluţiei

295. În cadrul sindromului nefrotic, primul simptom este apariţia edemelor cu caracter rapid
progresiv şi fără nici-un precedent patologic

296. Malformaţiile congenitale ca frecvenţă sunt cele cardiace şi a vaselor mari apoi cele
urorenale

297. Depistarea timpurie a infecţiilor urinare, delimitarea etiologiei, conduita terapeutică

corect condusă, tratamentul profilactic, sunt considerate cele mai importante atribuţii a
medicului, nerespectarea lor pot duce la adolescent la instalarea insuficienţei renale

298. În majoritatea cazurilor părinţii nici nu ştiu de suferinţa renală a copilului, doar instalarea
tardivă a simptomelor de insuficienţă renală cronică ca: polidipsia, poliuria, paloarea marcată
a tegumentelor, cefaleea, oboseala, indispoziţia, dezvoltarea somatică necorespunzătoare,
atrage atenţia asupra ei

299. Cele mai frecvente tumori maligne la copii (cu localizare abdominală): adenosarcomul
(tumora Wilms) cu punct de plecare renal, neuroblastomul cu punct de plecare suprarenal,
simpaticoblastomul de origine din lanţul simpatic

300. Durerile lancinante de tip ishialgii la copil cu localizare unilaterală la nivelul membrului
inferior, care se agravează progresiv şi nu cedează la antialgice puternice, persistente şi în
timpul nopţii, epuizând copilul în mod impresionant, ne obligă la excluderea neuroblastomului
cu mecanism de compresiune nervoasă

301. Absenţa pulsului arterial femural = stare de şoc decompensat

302. Prezenţa fremismentului catar la palpare = suflu sistolic gradul III, sau peste

303. Timpul de recolorare a tegumentelor: la presiunea cu degetul a tegumentelor, prelungit

peste 4-5 secunde = suferinţă în microcirculaţia sanguină în cadrul şocului decompensat

304. Absenţa pulsului arterial radial unilateral = coarctaţia aortei

305. Absenţa pulsului arterial radial bilateral = sindrom Takayasu

306. Perceperea unui suflu sistolic de gradul IV-V în furca pieptului (epigastru) pledează
pentru defect septal interventricular

307. Hipertofia segmentelor superioare = stenoza aortică

308. Oligofrenia: 1) DEBILITATE: IQ: 0,50-0,70, activitatea motorică şi vorbirea se dezvoltă

tardiv, dificultăţi şcolare. Copilul este incapabil pentru o viaţă independentă; 2)
IMBECILITATE: IQ: 0,20-0,50, cu sprijinul unor tratamente recuperatorii poate însuşi anumite
atribuţii, copilul este dependent; 3) IDIOŢIE: IQ: sub 0,20, un minim de capacitate de
exprimare verbală, necesită supraveghere strictă

309. Scaune de tip enteroinvaziv (mucopurulent, mucopurulent-sanguinolent) pot pleda

pentru următoarele afecţiuni: dizenterie, salmoneloză, dispepsie cu coli patogen, infecţie cu
rotavirus
310. Hemangiomul cavernos are un tablou impresionant la copil, părinţii solicită soluţii
imediate, dar experienţa a dovedit că tratamentul conservativ este calea cea corectă; fiindcă
în marea majoritate a cazurilor se vindecă spontan

311. Descuamaţia microlamelară a tegumentelor precum şi descuamaţia în lambouri a

palmelor şi plantelor poate fi consecinţa unei scarlatine nedepistate şi netratate

312. În caz de dureri abdominale de orice formă sau intensitate primul act medical este
excluderea unei apendicite acute

313. Apariţia durerilor abdominale cu localizare în flancul drept care se accentuează la mers
pe jos sau urcatul pe trepte ne atenţionează asupra unei apendicite acute

314. Infecţiile urinare cu caracter sistemic în general nu evoluază cu simptome clinice de

disurie

315. Tirajul suprasternal întotdeauna pune problema unui obstacol laringean

316. În stările comatoase la copii nu poate fi omis controlul halenei - exemplu: intoxicaţie
acută cu alcool, sau intoxicaţie acută cu organo-fosforice - miros de motorină

317. Tulburările de echilibru la copii pot fi un semn al unei tumori cerebrale cu localizare
infratentorială

318. În caz de pareza facială la copil, în mod obligatoriu trebue exclus boala lui HEINE-
MEDIN

319. Durerile abdominale de etiologie psihogenă sunt apanajul copiilor preţioşi, alintaţi, în
jurul vârstei de 5 ani, nefiind însoţite de semne clinice de suferinţă digestivă sau urorenale şi
cedează în general la satisfacerea obiectului şantajului copilului

320. Sindromul Marfan poate fi diagnosticat în perioada neonatală prin: musculatura foarte
relaxată, laxitatea patologică a articulaţiilor, arachnodactilia, subluxaţia articulaţiilor
coxofemurale, insuficienţă aortică

321. Mononucleoza infecţioasă este cauza poate cea mai frecventă a stărilor febrile
prelungite (săptămâni întregi) cu caracter intermitent, iregular; starea febrilă poate fi
intercalată cu perioade de afebrilitate

322. Formele clinice de hepatită anicterică pot fi semnalate de subfebrilităţi de etiologie

neprecizată, diminuarea apetitului, stare de oboseală, hepatomegalie moderată şi sensibilă,
dureri articulare sporadice, din când în când scaune hipocolice, chiar în absenţa bilirubinuriei

323. Se poate pune în discuţie o trichineloză dacă pe fondul unui tablou clinic asemănător
febrei tifoide sunt prezente: edem al feţei şi al pleoapelor, dureri musculare-exantheme şi
hemoragii cutanate punctiforme

324. Cefaleea vasomotorie-migrenoasă poate debuta brusc cu cefalee, vărsături cu perioade

nedeterminabile, în principal la fete în perioda prepubertară, însoţite uneori şi de tulburări de
vedere

325. În caz de hematemeză trebuie efectuată o rinoscopie posterioară pentru că în unele

cazuri prin epistaxis cu drenaj posterior copilul înghite o cantitate însemnată de sânge pe
care ulterior o varsă (în rujeolă, infecţii virale, traumatism, tusea convulsivă)
326. Defectele de refracţie sunt cauze frecvente de cefalee la copil; durerea este bilaterală,
simetrică şi apare la ultimele ore la şcoală, sau efort prelungit la citire, copilul se apleacă în
faţă când citeşte, lăcrimează la televizor

326. Migrena poate debuta chiar de la 3 ani, cu maximum de incidenţă între 10 ani şi
pubertate; încidenţa familiară este semnificativă şi de cele mai multe ori o întâlnim la copii
inteligenţi, cu labilitate psihică, conştiincioşi, cu stări conflictuale în familie, sau în mediul
şcolar

327. Pleurodinia (infecţii cu Coxackie B): durere toracică, fulminantă, indepenentă de

respiraţie

328. Colica ombilicală a lui Moro: incidenţa crescută la copii cu distonie vegetativă între 4-12
ani. Etichetarea superficială a unor dureri de natura organică ca durere psihogenă poate să
aibă urmări incalculabile.. Caracterul acestor dureri: 1) dureri repetate, colicative cu
localizare periombilicală; 2) apar în timpul meselor sau imediat după mese; 3) pot fi însoţite
de simptome vegetative ca paloare, ochi încercănaţi, transpiraţii, dermografism

329. În caz de apendicită acută elongarea testicolului drept provoacă o durere violentă

330. Atenţie! după perforarea apendicelui durerea poate ceda brusc, cedând şi modificările
patologice locale la palpare, dar după un scurt timp reapar cu aceeaşi intensitate

331. Durerile nocturne sunt evocatoare pentru ulcer duodenal. La copilul mic localizarea
durerilor este incertă şi numai durerile nocturne cu localizare epigastrică pot fi caracteristice
pentru boala ulceroasă

332. Apendicita cronică autentică este o stare sechelară a unei apendicite acute în care nu
s-a intervenit chirurgical ("apendicită adormită")

333. Pancreatita acută la debut prezintă: semne clinice de catastrofă abdominală - greţuri,
vărsături incoercibile, dureri abdominale violente cu localizare pe linia mediană, meteorism
abdominal, apărare musculară, dureri pronunţate la palpare. În zonele Head sensibilitate
pronunţată la atingere

334. La orice copil la care se observă o cifoză, cifoscolioză, scolioză însoţite de dureri
dorsale, efectuarea radiografiei segmentului dorso-lombar este obligatorie

335. Dacă un copil acuză dureri cu localizare la o singură articulaţie şi nu prezintă semne
clinice generale ne gândim în primul rând la un traumatism (hematom articular, fracturi, fisuri,
lezuni de menisc, ruptură de ligament etc.)

336. Dureri articulare cu localizare proximală interfalangiană, mai ales cu caracter matinal,
cu imposibilitatea extensiei complete a degetelor –pot fi semnul de debut al unei atrite
reumatoide

337. Durerile cu localizare la nivelul articulaţiei coxofemurale la copii cu şchiopătare,

menajarea articulaţiei în flexie, sau rotaţia externă (abducţia), semnalarea durerilor la
percuţie, pledează pentru un traumatism sau suprasolicitarea articulaţiei respective

338. Dureri articulare la nivelul genunchiului: datele anamnestice la copii de multe ori sunt
lacunare, de aceea trebuie excluse traumatismele de orice fel

339. Osteonecroza aseptică a genunchiului (boala Schlatter-Osgood) are incidenţa maximă

între 8-15 ani, se manifestă prin: sensibilitate dureroasă a patelei şi a întregii articulaţii,
deseori cu lichid intraarticular. În unele cazuri diagnosticul diferenţial cu reumatismul articular
acut poate crea dificultăţi
340. Perceperea ralurilor crepitante la auscultaţia plămânului - semn de certitudine al unei
pneumonii

341. La orice durere osoasă localizată la acelaşi segment osos – trebuie luată în discuţie şi o
leucemie acută

342. Semne clinice care pledează pentru un osteosarcom: durerile sunt independente de
gradul de supunere la efort, durerile osoase nocturne cu caracter violent, cu localizare la
metafizele oaselor lungi în vecinătatea articulaţiei genunchiului. Incidenţa maximă între 10-25
ani

343. Apariţia în plină sănătate a unor simptome psihomotorii şi digestive ne atenţionează

asupra exitenţei unei intoxicaţii acute: 1) în primul an de viaţă, supradozajul unor
medicamente; 2) la 2-4 ani intoxicaţii accidentale cu medicamente sau chimice de uz casnic:
3) la vârsta şcolară, tentativă de suicid, 4) la pubertate, consum de droguri, somnifere, alte
substanţe organice

344. Stare confuzională apărută după un traumatism cranian = hematom subdural

345. Lipotimie: din cauza unor motive psihice, la vârsta şcolară: sperietură, frica, recoltare de
sânge, vaccinări. În unele cazuri este suficient un ortostatism prelungit în mediu umed,
aglomerat. Toate acestea sînt semne clinice patente de distonie neurovegetativă cu
manifestări vasculare

346. Rinoree purulentă cu miros putred, eventual sanguinolent = corp străin în cavitatea
nasală

347. Abcesul para sau retrofaringian poate fi pus în discuţie în caz de: disfagie violentă,
hipersalivaţie, schimbarea vocii, edem al palatului, câteodată meningism şi sforăit

348. Corp străin în căile respiratorii superioare: debut fulminant cu acces de tuse foarte
puternică cu caracter bitonal, în condiţii de joacă a copilului cu obiecte mici sau seminţe

349. Creşterea exagerată în volum a vegetaţiilor adenoide sau a amigdalelor faringiene, prin
obstacol respirator poate duce la hipertensiune pulmonară

350. Suflul accidental este fiziologic, în cadrul relaţiilor anatomice normale. Incidenţa este
crescută la copii cu proces de creştere mai intens, în general la 60% din copii. La fete cu
structură mai gracilă în 90%. Caracterul suflului: de gradul 1-2, cu timbru muzical cu
localizare în al II-lea spaţiu intercostal parasternal stâng. Nu depăşeşte niciodată gradul 3/6
pe scara Lewin

351. Apariţia ritmului de galop pledează întotdeauna pentru o leziune miocardică severă sau
insuficienţă cardiacă congestivă

352. Hipotensiunea arterială poate debuta la 5 ani. Descoperirea prezintă dificultăţi fiindcă
emoţiile create de măsurare cresc valorile tensionale

353. Tabloul clinic al hipotensiunii arteriale la copii este evocator: procesul de creştere foarte
accelerat, oboseală, progresivă, diminuarea atenţiei, cefalee, labilitatea sistemului nervos
vegetativ cu tachicardie, transpiraţii, dermografism cutanat

354. În caz de adenopatii axilare sau inghinale izolate, trebuiesc căutate infecţiile bacteriene,
micotice, ale membrului corespondent

355. Excluderea leucemiei acute se impune şi în cazuri de splenomegalii moderate dar de

consistenţă dură, însoţită de hepatomegalie
356. Diagnosticul tumorilor abdominale la copii în numeroase cazuri este omis, fiindcă mulţi
medici nu acordă atenţia cuvenită examenului cavităţii abdominale în primul rând din lipsa de
răbdare faţă de copilul care nu colaborează cu medicul examinator. De multe ori mama
observă tumoara cu ocazia băii făcută la copil

357. Lupusul eritematos diseminat acut este însoţit în 60-80% de o nefrită zis lupică
(microhematurie, proteinurie moderată, cilindrurie)

358. Insuficienţa cardiacă la copil este dominată mai mult de hepatomegalie decât de edeme
(caracteristice adulţilor)

359. Pseudo-redoarea cefei = ganglioni cervicali dureroşi, faringite, angine, abces retro sau
peritonsilar, atrită reumatoidă

360. Hemoragie subarahnoidală = copil sănătos, se plânge brusc de cefalee insuportabilă,

apoi pierderea progresivă a conştiinţei, apar semne de iritaţie meningeană, stare de comă. În
majoritatea cazurilor această formă de hemoragie este cauzată de ruptura unui vas cerebral
malformat

361. Sidromul REYE: orice infecţie virală la orice grupă de vârstă (rubeolă, virusul gipal)
poate produce o encefalopatie. După o scurtă periodă de somnolenţă apar opistotonusul,
convulsiile şi stare de comă

362. Criza de HY are caracter demonstrativ de la început şi lipsesc simptomele vegetative

clinic incadrabile

363. Hipertensiune intracraniană = cefalee progresiv agravantă, greţuri, vărsături pe

nemâncate, mai cu seamă în timpul nopţii. În prezenţa acestor simptome deja este prezentă
staza papilară

364. Mers de raţă = displazie coxo-femorală, luxaţie, epifizioliză a capului femural, coxa vara,
artroze incipiente, afecţiuni musculare etc.

365. Tulburări de vorbire sau întârziere în vorbire: se impune ca prim pas determinarea
acuităţii auditive

366. NIEMANN-PICK = în primele luni de viaţă poate fi observată creşterea deficitară în

greutate, hepatosplenomegalie, hipotonie musculară semnificativă, iar mai târziu crize
convulsive cu caracter spastic

367. Hipoglicemia la copil nu este un fenomen rar întâlnit la copilul mic şi în perioade de
creştere intensivă este mai frecventă mai ales dacă copilul cinează devreme. Simptome:
cefaleea matinală, greţuri, eventual vărsături, ameţeli, hipotonie musculară, transpiraţii,
tremor, parestezie periferică, scădere bruscă a tensiunii arteriale

368. Statura mică familială: fie amândoi părinţii sau numai unul, femeile în jur de 155 cm iar
bărbaţi sub 160 de cm. Greutatea la naştere este normală. De la vârsta preşcolară copilul
rămâne cu un deficit statural ca şi la restul familiei

369. Pubertate tardivă = când la o fetiţă nu apare menarha până la 13 ani ½

370. Pubertate precoce = dacă la fete la 8 ani şi la băieţi sub 10 ani apar semne clinice de
maturitate sexuală

371. Nu există rujeolă fără afectarea căilor respiratorii superioare (catar nazo-faringean şi-
conjunctival)
372. În cadrul tabloului de rujeolă prezenţa exantemului este obligatoriu, de obicei însoţit de
pata Koplik şi conjunctivită

373. Exantemul din rujeolă apare întotdeauna retroauricular

374. Scarlatina nu este niciodată însoţită de infecţie respiratorie

375. În scarlatină se semnalează o angină (cu uvula şi palatul) extrem de intensă. Amigdalita
acută purulentă de obicei este prezentă

376. Rubeola evoluează cu starea generală bună a copilului şi simptome de afectare

respiratorie minime

377. Frenulum liguae nu este o stare patologică şi nu trebuie să beneficieze de tratament. Se

consideră ca excepţie anchiloglossia, unde apar tulburări funcţionale care beneficiează de
tratament chirurgical

378. Ginecomastia pubertară este expresia maturaţiei sexuale timpurie; în jur de 30% dintre
băieţi prezintă mărirea în volum uni sau bilaterală a glandei mamare; cedează spontan în
decurs de 1-2 ani

379. În primele 3-4 luni(+2-3 luni) există o tendinţă de convergenţă a globilor oculari; acest
fenomen este confundat în numeroase cazuri cu un strabism convergent autentic; începînd
de la 6 luni se amendează treptat şi dispare fără urmări

380. Medicul pediatru întâlneşte zilnic copii cu infecţii repetate a căilor respiratorii superioare,
în mod normal până la 3 ani frecvenţa anuală al acestor infecţii poate fi de 5-6 ori, iar la 10%
din copii chiar de 8-10 ori. În marea majoritate acestor infecţii etiologia virotică este evidentă.
Insistenţa părinţilor şi a producătorilor de medicamente în vederea aplicării tratamentelor de
imunomodulare nu pare să fie întotdeauna justificată

381. Testicolul cu localizare perineală sau femurală în criptorhidie se poate soluţiona numai
chirurgical. Testicolul migrator poate fi coborât manual în scrot dar revine imediat înapoi.
Poate fi încercat tratamentul hormonal dar soluţia chirurgicală nu poate fi evitată

382. Copiilor mici le place să fie lăudaţi, copiilor mai mari le place să discuţi cu ei pe picior de
egalitate, ca şi cum ai discuta cu un adult. De multe ori în aşa fel reuşeşti să câştigi
încrederea sau simpatia lor, asigurînd o colaborare optimă atît de necesară reuşitei
examenului obiectiv

383. Dacă nu reuşeşti să examinezi un copil pentru că se opune, se poate încerca

îndepărtarea aparţinătorilor

384. Spiritul de observaţie referitor la boala copilului nu este legat întotdeauna de gradul de
şcolarizare a părinţilor

385. Dacă te duci la un medic ai un medic. Dacă te duci la doi medici ai o jumătate. Dacă te
duci la trei medici n-ai nici unul (Hipocrate)

386. Vărsăturile simptomatice sunt cauzate în general de suferinţa sistemului nervos:

hidrocefalia, sindrom de hipertensiune intracraniană, hematomul subdural, traumatism
cranian, meningitele, tumorile cerebrale, anevrisme congenitale ale vaselor cerebrale

387. Enterocolitele infecţioase: indiferent dacă locul îmbolnăvirii este la domiciliu sau la
spital, însământarea scaunului pentru examenul bacteriologic trebuei efetuată obligatoriu
388. În intoleranţa la lapte de vacă se pot identifica anticorpi anti beta-globuline; după
consumarea preparatului de lapte praf la 1-2 ore sugarul elimină scaune mucoase-
sanguinolente; după intreruperea alimentaţiei cu lapte de vacă timpul de refacere este de 5-6
zile

389. Exantemul după administrare de ampicilină apare după 7-10 zile sub formă de papule
mici şi roşii, vii la culoare. În cadrul mononucleozei infecţioase, la administrare de ampicilină
vor apare în mod sigur aceste exanteme

390. Eritemul nodos = modificările cutanate apar pe suprafeţele de extensie ale

extremităţilor, simetric, cu un nod de diametru 2-4 cm, dureros la palpare. În cîteve zile îşi
scimbă culoarea în brun, care persistă câteva zile. Cauze: medicamente, tuberculoza,
reumatismul, sarcoidoza, lupus eritematos diseminat, hepatită cronică, boala lui Crohn, colita
ulceroasă

391. La copii mici conjunctura imunologică rareori permite apariţia unui herpes zooster.
Apariţia strict localizată iar morfocutanat pe un fond de eritem pronunţat a grupurilor
microveziculare şi durerile locale chinuitoare sunt elemente pentru un diganostic pozitiv

392. Vitiligo = poate fi localizat oriunde pe tegumente, inclusiv pielea păroasă a capului, de
cele mai multe ori cu focare multiple. În afară de sensibilitate la lumină evoluează
asimptomatic. În mod excepţional poate fi însoţit de diabet, boala Addison, sau hipertireoză

393. Sugiţul - la prematuri, nou-născut, sugar este un mecanism reflex fără importanţă
patologică, după mese sau în frig. În general cedează între 6-9 luni spontan. Dacă frecvenţa
este crescută se pune în discuţie o suferinţă cerebrală. La copilul mai mare sughitul cu
caracter incoercibil, poate sugera tumoră cerebrală, meningită, precomă diabetică,
dismetabolisme grave, encefalita, epilepsia

394. Diagnosticul hipoacuziei este omis de multe ori la sugar şi copil mic datorită mediului
familial, lipsei recţiei copilului la faptul că el este mai preocupat de joaca şi nu se lasă
deranjat. În cazuri dubioase audiometria trebuie efectuată obligatoriu, la fel şi la copii cu
întâziere în vorbire

395. Starea de oboseală la copil: la 3-5 ani şi în perioada de pubertate întâlnim o tendinţă
mai accentuată la oboseală; în rest trebuie excluse o serie de afcţiuni organice ca: anemiile,
amigdalita cronică, infecţie de focar-sinusită maxilară latentă, eventual cu empiem, infecţia
urinară, tuberculoza, hepatita anicterică, atrita reumatoidă, endocardita bacteriană

396. Tulburările de somn şi insomnia reprezintă una din cele mai frecvente acuze la copil; în
raport cu grupa de vârstă trebuie căutate cauzele: la 3 luni durerile abdominale colicative.
Tresărirea şi ţipătul copilului de 1. 2 ani se încadrează în limitele normalului. La copii mai
mari întâlnim tresăriri şi plâns, probabil prin retrăirea unor activităţi din timpul zilei, chiar până
la pavor nocturn, toate acestea sunt mai frecvente la copii cu disfuncţie cerebrală minimă;
alte motive: administrarea după-masă a medicamentelor cu conţinut de efedrină, mediu prea
cald sau prea umed, lipsă de mişcare în timpul zilei, televizorul, boli organice etc.

397. Megacolon idiopatic = când copilul este constipat şi elimină scaune asemănătoare cu
ale adultului (scaun gros, crescut enorm cantitativ); efetuarea recto-irigografiei este
obligatorie

398. Hemoragie vulvară la fetiţe, la vîrste neobişnuite = excluderea unei purpure

trombocitopenică acute

399. Fimozele strânse, punctiforme, fără răspuns la tentative de decalotare impun rezolvarea
chirurgicală
400. Pata mongoloidă extinsă = suspect de spina bifida ocultă; se impune radiografia
segmentului lombo-sacrat

401. Persistenţa unei adenopatii subangulo-mandibulară, amigdale mici, sclerotice,

amigdalite frecvente în antecedente personale patologice- justifică amigdalectomia (infecţie
de focar amigdalian)