INTRODUCERE

Dezvoltarea vertiginoasa a aparaturii medicale creatoare de imagini ,a dus la aparitia

unei adevarate Imagotehnologii care permite astazi studierea tridimensionala a imaginilor ,
transmiterea lor la distanta dind posibilitatea unor consulturi de specialitate internationale si
interdisciplinare.
Era radiologiei clasice a marcat un progres important prin introducerea altor metode de
investigatie : Computer tomografia , Rezonanta magnetica nucleara Tomografia cu emisie de
pozitroni (PET SPECT), angiografia digitalizata , creeind in acest fel specialitatea de
imagistica medicala.
Inventia tomografiei computerizate de catre Sir GODFREY HOUNSFIELD ( 1970 ) si
ALLEN CORMACK a fost considerata demna de premiul NOBEL datorita posibilitatii de a
vedea in sectiune organele interne precum si modificarile lor . Aparatura din acest domeniu s-a
perfectionat progresiv si continuu - existind mai multe generatii de aparate , ultimele
reprezentind Computer Tomografia spirala precum si electron beam CT (EBCT).
Spiral computer-tomografia permite explorarea unei arii anatomice largi intr-un interval
de timp scurt.Prin efectuari de sectiuni subtiri si contigue se pot realiza reconstructii
tridimensionale de cea mai inalta calitate .Asociata cu injectarea i.v. in bol a SDC si cu tennicile
de substractie ,angiografia CT reconstruieste tridimensional arborele vascular.
Utilizata initial pentru investigarea leziunilor craniene , domeniul ei s-a extins , astazi
putindu-se explora intreg corpul .
Introducerea CT a revolutionat diagnosticul in neurologie si neurochirurgie si a
imbunatatit calitatea terapiei - neuroradiologia interventionala dezvoltindu-se rapid luind locul
metodelor chirurgicale in multe domenii.
Computer tomografia a modificat algoritmul metodelor de investigatie ale
creierului.Astfel radiografiile clasice ale craniului au fost mult reduse , utilizindu-se mai ales in
traume , pneumoencefalografia a fost abandonata iar angiografia este indicata mai ales in
leziunile vasculare.
Lucrarea aceasta reprezinta o sintetizare a experientei noastre in domeniul
diagnosticului computer-tomografic al leziunilor craniene.Ea se adreseaza incepatorilor :
studenti , radiologi-imagisti , medici rezidenti neurologi , neurochirurgi si generalisti , cuprinzind
notiuni elementare de neuroanatomie topografica precum si modificarile computer-tomografice
din bolile craniului.

NOTIUNI DE ANATOMIE
Decelarea si interpretarea corecta a unei imagini CT presupune o cunoastere aprofundata a
anatomiei sistemului nervos.Rememoram in continuare , unele notiuni elementare absolut
necesare celor care se initiaza in computer tomografie.
Sistemul nervos este alcatuit din :
I.Sistemul nervos central ( nevrax ) format din :
A.Maduva spinarii
B.Encefal care este constituit din:
a).Trunchiul cerebral:
- bulb
- punte
- mezencefal
b).Cerebelul
c).Creierul mare:
- talamus

- metatalamus
- epitalamus
- hipotalamus
- emisferele cerebrale
II. Sistemul nervos periferic cuprinde :
A.Nervii spinali
B.Nervii cranieni
TRUNCHIUL CEREBRAL
Trunchiul cerebral continua in sus maduva spinarii fiind situat intre creierul mare , cerebel si
maduva.El este format din bulb , punte si mezencefal si ia parte la formarea ventricolului IV.
BULBUL
Este delimitat inferior de planul transversal cervico- bulbar,iar superior de santul bulbopontin.Are forma de trunchi de con cu baza orientata superior.Prezinta de studiat o fata anterolaterala si o fata posterioara.Pe fata antero-laterala se afla:
-fisura mediana anterioara care o continua pe
cea a maduvei si se termina la nivelul
puntii printr-o depresiune numita gaura oarba Vicq d`Azyr.Fisura mediana este obliterata la
jonctiunea cervico-bulbara de decusatia piramidelor (incrucisarea cailor piramidale laterale)
-piramida bulbara,proeminenta paramediana simetrica formata din caile piramidale.
-olivele delimitate de santul preolivar,santul retroolivar si supraolivar reprezentind locul originii
aparente a nervilor cranieni.
Fata posterioara intra in constitutia planseului ventricolului IV si este strabatuta de
santurile: longitudinal median posterior,intermediar si postero-lateral care delimiteaza
fasciculele longitudinale gracilis si cuneatus la capatul carora se afla tuberculii respectivi.
PUNTEA
Puntea este interpusa intre bulb si mezencefal de care este separata prin santul bulbopontin si ponto-peduncular.Fata anterioara este striata transversal.Lateral ea se continua cu
pedunculii cerebelosi mijlocii;median se observa o depresiune longitudinala numita santul
bazilar.
Fata posterioara participa la formarea planseului ventricolului IV.Istmul
rombencefalului,partea ingusta a puntii se continua cu mezencefalul.
MEZENCEFALUL
Reprezinta partea superioara a trunchiului cerebral.
Fata anterioara este formata de pedunculii cerebrali, doua coloane divergente spre
emisferele cerebrale.Intre cei doi peduncului se afla fosa interpedunculara care are podeaua
formata dintr-o lama cenusie strabatuta de orificii arteriale (substanta perforata posterior).
Fata dorsala (tectum) este formata din cei patru coliculi (lama qvadrigeminala).

CEREBELUL
Cerebelul coordoneaza activitatea motorie,involuntara si voluntara,postura,echilibrul si
locomotia.
El este situat in fosa posterioara,deasupra trunchiului cerebral si posterior emisferelor
cerebrale,are o forma ovoida.Este format din doua emisfere unite intre ele prin vermis.Fata
superioara este plata,fata inferioara convexa avind o depresiune longitudinala adinca si o
scizura despartitoare.Suprafata cerebelului este formata din lamele transversale.
Cerebelul este divizat de catre cele doua fisuri in trei lobi.Fisura primara separa lobul
anterior de cel posterior.Fisura postero-laterala separa lobul posterior de lobul floculo-nodular.
2

Anatomo-functional si filogenic cerebelul este format din lobul floculo-nodular

(arhicerebel),lobul anterior (paleocerebel) si lobul posterior (neocerebel).
Pedunculii cerebelosi sint in numar de trei.Pedunculul cerebelos superior se afla intre
cerebel si punte;pedunculul cerebelos mijlociu continua puntea dorso-lateral;pedunculul
cerebelos inferior urca spre cerebel de pe fata dorso-laterala a bulbului fiind situat intre
pedunculul cerebelos mijlociu si superior.
DIENCEFALUL
Diencefalul este situat intre mezencefal si telencefal fiind acoperit in totalitate de emisferele
cebrale.El cuprinde formatiunile nervoase din jurul ventriculului III:epitalamus,subtalamus
talamus,hipotalamus.
TALAMUSUL
Talamusul este o formatiune ovalara cu diametrul longitudinal de 4 cm care formeaza
peretele lateral al ventricolului III.Prezinta patru fete si doi poli.Polul anterior se afla posterior
orificiului Monro.Polul posterior (pulvina )este mai larg si margineste metatalamusul.Fata
dorsala convexa este marginita de nucleul caudat formind podeaua cornului frontal al
ventricolului lateral.Fata mediala delimiteaza ventricolul III prezentind o proeminenta adeziointertalamica.Fata laterala convexa se margineste cu nucleul caudat si capsula interna.
Lamele talamusului sint in numar de doua;lama medulara externa inconjoara talamusul cu
exceptia fetei mediale avind forma literei C.Lama medulara interna are forma literei X si
divizeaza masa cenusie talamica in mai multe grupuri nucleare.Talamusul mai prezinta 4
peduncului:anterior,posterior,superior si inferior.
METATALAMUSUL
Metatalamusul este format din corpul geniculat medial si lateral.
EPITALAMUSUL
Epitalamusul este localizat in partea posterioara a diencefalului si este format din comisura
posteriora,habenula si epifiza(corpus pineale).
Comisura posterioara este o banda transversala situata deasupra coliculilor superiori.
Habenula - este formata din proeminente piriforme situate anterior de epifiza avind o parte
mai larga (trigonum hebenuleae).Ea contine nuclei cu functii olfactive si vegetative.
Glanda pineala este situata median intre coliculii superiori.Este mica,fusiforma avind un
pedicul care o ataseaza de habenula.
SUBTALAMUSUL
Subtalamusul reprezinta partea inferioara a diencefalului intercalata intre talamus si
mezencefal.El mai este denumit si talamusul ventral.
HIPOTALAMUSUL
Hipotalamusul situat inferior de talamus formeaza partea infero-laterala a ventricolului
III.Fata externa este delimitata de chiasma optica,bandeletele optice si substanta perforata
posterioara.Pe fata sa ventrala se afla:
- corpii mamilari
- tuber cinereum:lama de substanta cenusie care proemina
intre
corpii mamilari si chiasma optica
- infundibulum:prelungire conica extinsa in jos de tuber
cinereum
care formeaza tija hipofizei.
Hipotalamusul este divizat in trei parti simetrice:
3

- portiunea supraoptica,rostrala sau hipotalamusul anterior

situata
deasupra chiasmei
- portiunea tubero-infundibulara sau hipotalamusul mijlociu care
corespunde cu tuber cinereum si cu infundibulum
- portiunea mamilara,caudala hipotalamusul posterior care
corespunde corpilor mamilari.
TELENCEFALUL
Telencefalul este format din emisferele cerebrale. Ele au forma ovoida si sint separate prin
fisura interemisferica.
Fata supero-externa, convexa vine in raport cu calota craniana. Fata mediala este
verticala,adiacenta fisurii interemisferice.Fata inferioara are raporturi cu fosele endobazei
craniului.
Telencefalul este constituit din scoarta cerebrala:
- substanta cenusie situata extern
- substanta alba
- rinencefalul si sistemul limbic
- ventricolii laterali cerebrali
NUCLEII BAZALI
Nucleul caudat are forma unei virgule de 7-10 cm situat ca un arc in jurul talamusului de
care se delimiteaza prin stria terminala si vena talamo-striata.
Capul nucleului este bulbos,localizat in profunzimea lobului frontal inaintea gaurii Monro.
Corpul se extinde posterior pina la polul posterior al talamusului.
Coada ocoleste talamusul si se dirijeaza in jos si anterior in lobul temporal.
Fata interna a nucleului caudat formeaza peretele lateral al cornului anterior al ventricului
lateral;corpul - podeaua partii centrale,iar coada - peretele supero-medial al cornului inferior al
ventricolului lateral.
Suprafata concava sau capsulara vine in raport cu partile capsulei interne.
Nucleul lentiform are forma unei lentile biconvexe cu diametrul
de 3 cm si este situat lateral de talamus si nucleul caudat intra capsula interna si externa.Lama
medulara laterala divizeaza nucleul lentiform in doua parti:
- putamen->partea laterala si mai intunecata
- globus palidus->partea mediala mai mica.
Lama medulara interna divizeaza globus palidus intr-o portiune externa si alta interna.
Corpul amigdalian este un complex nuclear de forma migdalata cu diametrul de 1 cm situat
anterior cozii nucleului caudat in profunzimea lobului temporal,adiacent hipocampusului.
Claustrul este o lama de substanta cenusie situata intre putamen si insula,despartita de
acestea prin capsula externa si capsula extrema.
EMISFERELE CEREBRALE
Fiecare emisfera cerebrala este divizata, prin trei santuri, in 5 lobi.
Santul lateral Silvius este orientat oblic de jos in sus si dinainte inapoi fiind situat pe fata
antero-laterala a emisferului.El separa lobul temporal de lobul frontal si parietal.In profunzimea
lui se gaseste lobul insular.
Santul central Rolando traverseaza oblic postero-anterior mijlocul fetei supero-laterale de la
marginea superioara a emisferului pina deasupra santului lateral.El separa lobul frontal de cel
parietal.
Santul parieto-occipital sau perpendicular intern este localizat pe fata interna a emisferului
cerebral deasupara lobului occipital avind un traiect in jos si inainte.
4

Intre aceste santuri se delimiteaza lobii cerebrali:frontal ,parietal ,occipital,temporal,insular

(central Reil).Lobul insular este situat in profunzimea santului lateral si este acoperit de lobii
invecinati.Partile lobilor frontal,parietal,temporal care acopera lobul insular sint denumite
operculum.
La suprafata emisferelor cerebrale se afla o serie de santuri (sulcus) mai putin profunde
care delimiteaza girusurile sau circumvolutiunile cerebrale.
Lobul frontal are trei santuri intralobare,care delimiteaza patru circumvolutiuni:
a).Santurile intralobare:
- santul precentral (sulcus praecentralis) situat inainte si paralel
cu santul rolandic
- santul frontal superior (sulcus fron talis superior),intins de la polul
frontal
la treimea superioara a santului precentral
- santul frontal inferior (sulcus fronta lis inferior),de la polul frontal la
treimea inferioara a santului precentral
b).Circumvolutiile frontale:
- circumvolutia precentrala,prerolandica sau frontala ascendenta (gyrus
precentralis),intre santul central si precentral.
- circumvolutia frontala superioara (gyrus fronta lis superior),deasupra
santului omonim
- circumvolutia frontala mijlociu (gyrus fronta lis medius),intre cele doua
santuri frontale
- circumvolutia frontala inferioara (gyrus fronta lis inferior),dedesubtul
santului cu acelasi nume.Ramurile santului silvian subimpart
circumvolutiunea in trei parti:
- pars orbitalis
- pars triangularis
- pars opercularis,aceasta din urma formind operculul frontal.
Lobul parietal dispune de doua santuri care il divid in girusuri si lobuli .
a).Santurile intralobare:
- santul postcentral (sulcus postcentralis) , posterior santului rolandic si
paralel cu acestea; discontinuu
- santul intraparietal (sulcus intraparietalis) dispus transversal de la
santul postcentral inspre lobul occipital.
b).Circumvolutia lobului parietal:
- circumvolutia postcentrala , postrolandica sau parietala ascendenta (
gyrus postcentralis ) este dispus oblic intre santurile central si
postcentral.
- lobulul (circumvolutia) parietal superior(lobulus parietalis superior),
deasupra santului intraparietal.
- lobulul parietal inferior (lobulus parietalis inferior),dedesubtul liniei
intraparietale, este format din doua circumvolutiuni:circumvolutia
supramarginala (gyrus supramarginalis),care circumscrie ramura
posterioara a santului lateral si circumvolutia angulara (gyrus
angularis),care arcuieste capatul posterior al santului temporal
superior.
Lobul occipital are mai multe santuri si circumvolutiuni mici pe fata convexa:
a).Santurile intralobare:santurile occipitale laterale (sulci occipitalis lateralis)si
santul transversal (sulcus occipitalis transversus).
b).Circumvolutiile occipitale : circumvolutiile occipitale laterale
(gyri occipitales laterales).
Lobul temporal are pe suprafata externa trei santuri si trei circumvolutiuni:
5

a).Santurile intralobare:
- santul temporal superior (sulcus temporalis superior),paralel cu santul
lateral;dupa traversarea lobului temporal se termina fiind circumscris de girusul angular.
- santul temporal inferior (sulcus temporalis inferior) este situat paralel si
dedesubtul precedentului (denumirea veche :sant temporal mijlociu).
- santul occipitotemporal (sulcus occipito - temporalis) se afla la
marginea inferioara a lobului,intre suprafata convexa si inferioara a acestuia (denumirea veche
: sant
temporal inferior).
b).Circumvolutiile temporale :
- circumvolutia temporala superioara (gyrus temporalis superior) in
partea
superioara a fetei convexe lobare,intre santul temporal superior si
santul
silvian.
- circumvolutia temporala mijlocie (gyrus temporalis medius),paralel cu
precedentul,intre cele doua santuri temporale.
- circumvolutia temporala inferioara (gyrus temporalis inferior),la baza
lobului,extins spre lobul occipital,delimitat de santul temporal inferior si
de cel occipitotemporal.
- circumvolutiile temporale transverse Heschl (gyri temporales
transversi ),
mici circum volutiuni pe partea posterioara a circumvolutia temporala
superioara,ascunse in santul lateral
Lobul insular este divizat de mai multe santuri mici si un sant central (sulcus centralis
insulae) in :
- circumvolutiile scurte insulare (gyri breves insulae) : trei circumvolutiuni mici ,
aflate anterior de santul central al insulei dispuse radiar.
- circumvolutia lunga insulara (gyrus longus insulae) situat posterior de santul
central.
Santurile principale :
a).Santul corpului calos (sulcus corporis callosi) inconjoara corpul calos,
b).Santul cingular (sulcus cinguli),paralel si superior primului, se prelungeste
posterior pe fata mediala a lobului occipital ca sant subparietal (sulcus subparietalis).
c).Santul calcarin (sulcus calcarinus) are un traiect orizontal de la polul occipital la
extremitatea posterioara a corpului calos,unde se uneste cu santul parietooccipital.
Girusurile fetei mediale:
a).Circumvolutia cingulara (gyrus cinguli) inconjoara corpul calos in forma de briu :
- anterior in partea inferomediala a lobului frontal se termina in doua
circumvolutiuni mici: circumvolutiunea paraterminala (gyrus paraterminalis) situat anterior lamei
terminale a ventriculului al treilea si aria subcaloasa (area subcallosa) sau circumvolutiunea
paraolfactiva,inaintea precedenului.
- posterior,circumvolutiunea se ingusteaza (isthmus gyri cinguli) se
uneste cu circumvolutiunea parahipocampala a fetei inferioare,si impreuna formeaza
circumvolutiunea fornicata sau lobul limbic al lui Broca.
b).Circumvolutiunea frontala medial (gyrus frontalis medialis), situata deasupra
santului cingular.
c).Lobulul paracentral (lobulus paracentralis) se afla intre circumvolutiunea pre - si
postcentrala, ocupind teritoriul interlobar fronto-parietal.
d).Precuneus (precuneas), de forma patrulatera este situat pe fata mediala a
lobului parietal, inaintea santului parietooccipital si posterior lobului parietal superior.
e).Cuneus (cuneus) de forma triunghiulara,este localizat pe fata mediala a lobului
occipital, intre santul parietooccipital si cel calcarin.
Partea anterioara (orbito-frontala) corespunde lobului frontal.Ea prezinta :
a).Santuri:
6

- santul olfactiv (sulcus olfactorius),paralel cu marginea mediala a lobului

contine
nervul olfactiv.
- santurile orbitale (sulci orbitales),sint situate lateral de precedentul, avind
forma literelor H,K,Y.
b).Circumvolutii:
- circumvolutia orbitala interna (gyrus rectus),intre santul olfactiv si marginea
interna a lobului frontal
- circumvolutiile orbitale (gyri orbitales) situate lateral de santul olfactiv.
Partea posterioara sau occipito-temporala este separata de convexitatea lobului temporal
prin santul occipito-temporal.La acest nivel exista :
a).Santuri:
- santul colateral (sulcus collateralis),intre polul temporal si occipital. Partea
anterioara a acestuia este denumita sant rinal (sulcus rhinalis).
- santul hipocampului (sulcus hippocampi) se afla medial si profund.
b).Circumvolutii:
- circumvolutia occipito-temporala laterala sau fusiforma (gyrus
occipitotemporalis lateralis).
- circumvolutia occipito-temporala mediala sau linguala (gyrus
occipitotemporalis medialis sau lingualis).
- circumvolutia parahipocampala (gyrus parahipo campalis,denumit si gyrus
hippocampi). Formeaza anterior uncusul (uncus),o prelungire curbata in
forma de cirlig:posterior se uneste cu istmul circumvolutia cingulara.
Corpul calos este o formatiune de substanta alba situata in profunzimea scizurii
interemisferice avind pe sectiune sagitala o forma arcuita.El este format dintr-o extremitate
anterioara curbata numita genunchi ( genium ) care prezinta un virf - rostrum ce se continua cu
lama terminala,trunchiul avind o fata superioara convexa ,o fata inferioara concava,care
formeaza tavanul coarnelor frontale ale ventriculilor laterali si o extremitate posterioara splenium - curbata situata deasupra epifizei.
Comisura alba anterioara este un cordon de substanta alba situat dedesubtul
rostrumului,in peretele anterior al ventriculului III.
Lama terminala este o lama de substanta cenusie,extinsa de la rostrum si comisura
anterioara la chiasma optica.Ea participa la formarea peretelui anterior al ventriculului III fiind
denumita lama supraoptica.
Fornixul sau trigonul cerebral este situat sub corpul calos,deasupra talamusului si
ventriculului III.Are forma unei benzi triunghiulare dispuse intre hipocamp si corpul
mamilar.Cele doua fornixuri sint dispuse sub forma literei X si sint formate din:
a).Corpul - segmentul intermediar,fuzional cu cel de partea opusa,reprezinta partea
cea mai ridicata a fornixului care este alipita trunchiului corpului calos.
b).Stilpii anteriori sint orientati oblic in jos si lateral in peretele ventriculului
III,anterior orificiului Monro si posterior comisurii anterioare terminindu-se in corpii mamilari.
c).Stilpii posteriori sint orientati lateral sub corpul calos;marginea laterala se
subtiaza formind tenia valului coroidian.Ea se termina ca o bandeleta subtire pe hipocampus.
Septul pelucid este format din doua lame subtiri de substanta alba interpusa intre
coarnele frontale ale ventriculilor laterali,formind peretele lor median.Intre cele doua lame se
afla o cavitate virtuala care nu comunica cu ventriculii cerebrali.Ea reprezinta ventriculul V.
Cavum veli interpositi reprezinta spatiul aflat in planul fisurii cerebrale transverse care
separa corpul calos si fornixul de tavanul ventriculului III.Ea nu comunica cu ventriculii
cerebrali.Valul coroid al tavanului ventriculului III este cunoscut sub numele de velum
interpositum.
RINENCEFALUL

Rinencefalul este partea cea mai veche a telencefalului,cu functii olfactive.El este format
din:
- lobul olfactiv
- formatiunile hipocampului si componentele asociate
acestuia.
Bulbul olfactiv are o forma ovalara fiind situat la extremitatea anterioara a santului
olfactiv.
Tractul olfactiv este o bandeleta situata in santul olfactiv intinzindu-se de la bulbul
olfactiv la fata inferioara a lobului frontal unde se largeste formind o expansiune triunghiulara
(trigonum olfactorium) si se divide in trei striatii divergente.
Substanta perforata anterioara -> intre trigonul olfactiv si tractul optic se afla o arie
rombica a fetei inferioare a emisferului strabatuta de numeroase orificii vasculare.
Substantia innominata (zona sublenticulara) -> continua substanta perforata anterioara
spre posterior,trecind sub nucleul lenticular si contine nucleul bazal Meynert si palidum
ventrale.
Formatiunile hipocampale :
a).Hipocampul este o proeminenta alungita , concava situata supero-medial de
girusul parahipocampal, in podeaua cornului inferior al ventricolului lateral.
b).Girusul dintat sau corpul gudronat este situat in profunzimea hipocampusului.
Substanta cerebrala este formata din substanta cenusie,dispusa periferic , nuclei si
substanta alba.
Substanta alba ocupa spatiul dintre scoarta cerebrala si nucleii telencefalici si este
constituita din centrul semioval,capsulele interna,externa,extrema,lamele de substanta alba
interpuse intre nucleii telencefalului.
Capsula interna are forma literei V cu unghiul orientat median.Bratul anterior este
interpus intre nucleul caudat si lentiform .Bratul posterior se divide in trei parti:
- talamolenticulara
- sublenticulara
- retrolenticulara
Capsula externa este dispusa intre nucleul lentiform si claustrum.
Capsula extrema se afla intre claustrum si lobul insular.
VENTRICULII CEREBRALI
VENTRICULUL IV
Reprezinta portiunea dilatata a canalului central medular situata intre fata dorsala
a bulbului,puntii cerebrale si cerebel.El prezinta un planseu (fosa romboida) format din doua
triunghiuri - unul superior corespunzind fetei posterioare a puntii cerebrale si unul inferior
reprezentat de fata posterioara a bubului.
Tavanul sau tegmen este format din valul medular superior sau anterior,o lama de
substanta alba dispusa intre pedunculii cerebelosi superiori si valul medular inferior format din
ependim si patura coroida.La nivelul valului inferior sint situate orificiile de comunicare ale
ventriculului cu spatiul subarahnoidian:orificiul Magendie reprezinta orificiul median,gaurile
Luscka in numar de doua sint situate la nivelul recesurilor laterale.
Planseul si tavanul sint tapetate de ependim si contine plexul coroid,care este situat in
foitele piei mater formind patura coroida,care prolabeaza in ventricul fiind de forma literei
T,avind ramurile transversale evaginate prin orificiile Luscka.
Unghiul inferior al ventriculului este reprezentat de orificiul terminal al canalului
medular.Unghiul superior se continua cu apeductul Sylvius si constituie virful tavanului
(fastigium).Unghiurile laterale (recesus lateralis) sint dispuse in axul transversal al ventriculului.
VENTRICULUL III
8

Este o cavitate ependimara mediana sub forma de fanta avind dimensiunile de 3 cm

lungime si 3 cm inaltime.El comunica cu ventriculul IV prin apeductul lui Sylvius si cu ventriculii
laterali prin gaurile Monro.Peretii in numar de sase sint reprezentati de:
a).Peretii laterali formati de fata mediala a talamusului si si hipotalamusului,separati
de santul hipotalamic care se intinde intre gaura Monro si orificiul apeductului.Orificiile Monro
sint doua gauri simetrice situate intre polul anterior al talamusului si columna
fornixului.Adeziunea intertalamica este o punte transversala care uneste cele doua talamusuri.
b).Peretele anterior este format de columnele fornixului, comisura alba anterioara si
lama terminala sau supraoptica,lama de substanta cenusie dispusa intre comisura anterioara si
chiasma optica.
c).Peretele posterior este format din epitalamus;aici se afla orificiul superior al
apeductului Sylvius.
d).Peretele superior este o lama subtire de ependim dispusa intre columnele
fornixului,acoperita de pinza coroidiana si plexul coroid care patrunde prin orificiile Monro in
ventriculii laterali.
e).Peretele inferior este situat in spatele chiasmei optice si este format de hipotalamus.
Ventriculul III formeaza niste prelungiri denumite recesuri:
- recesul pineal si suprapineal
- recesul infundibular aflat in infundibulul hipotalamusului
- recesul optic intre chiasma optica si peretele anterior al ventriculului
- recesul triangular situat anterior intrecomisura alba si coloanele fornixului.
VENTRICULII LATERALI
Ventriculii laterali sint doua cavitati ependimare situate in partea medio-centrala a
emisferelor cerebrale care inconjoara nucleul caudat.Ele au forma unei potcoave deschise
anterior,comunica cu ventriculul III prin gaurile Monro si contine valul coroidian.Plexul coroid se
afla la nivelul corpului ventricular si al cornului inferior,el se continua cu plexul coroid al
ventriculului III.
Cornul posterior si anterior nu contin plex coroid.
Ventriculul este format dintr-o parte centrala denumita corp si trei prelungiri diferite
denumite cornuri: - cornul frontal (anterior)
- cornul occipital (posterior)
- cornul temporal ( inferior)
Partea centrala este cea mai larga,ea se intinde intre orificiul Monro si spleniumul
corpului calos;peretele medial este format din septul pelucid si linia de jonctiune dintre corpul
calos si fornix.Peretele superior si lateral sint formate de corpul calos,peretele inferior de
talamus si corpul nucleului caudat.
Cornul anterior este situat in lobul frontal intre gaura Monro pina la nivelul ce
corespunde genunchiului corpului calos.El se muleaza pe convexitatea nucleului caudat si este
concav infero-lateral.Peretele medial este format din septul pellucidum,peretele lateral din
nucleul caudat,peretele superior din partea anterioara a corpului calos.
Cornul posterior se situeaza in lobul occipital,el are o directie oblica in jos si in afara
formind o concavitate mediala.Peretele infero-medial este convex format de substanta alba a
lobului occipital.Peretele superior si lateral este format din fibrele corpului calos.
Cornul inferior este situat in lobul temporal avind un traiect curb,inferior si anterior
pina la nucleul amigdalian.Peretele superior si lateral este format de fibrele radiate ale corpului
calos.Peretele supero-medial este constituit din talamus si coada nucleului caudat.Peretele
inferior este convex si este format din eminenta colaterala si hipocampus.
CIRCULATIA LCR

LCR-ul este interpus intre SNC si elementele osoase,avind un rol protector,dar in

acelasi timp indeplinind roluri importante in homeostazie , chemoreceptie si neuroreceptie.
El este secretat de plexurile coroide in cantitate de 500ml/24h.Circulatia se face din
ventriculii laterali prin gaurile Monro in ventriculul III,de aici prin apeductul Sylvius in ventriculul
IV si canalul central spinal.De la nivelul ventriculului IV care se deschide in cisterna cerebelobulbara,lichidul prin gaurile Magendie si Luscka ajunge in spatiile subarahnoidiene.
ARTERELE ENCEFALULUI
Vascularizatia arteriala a encefalului este reprezentata de ramurile intracraniene ale
arterelor carotide interne si ale arterelor vertebrale , care alcatuiesc doua sisteme
interconectate intre ele.
Arterele au o structura histologica particulara: tunica medie si adventicea sunt mai
subtiri ca a arterelor cu alta localizare ceea ce favorizeaza formarea anevrismelor si a
accidentelor vasculare.
ARTERA CAROTIDA INTERNA
Artera carotida interna are un traiect intracranian in forma literei S ( sifon carotidian).
Ea trece prin canalul carotidian al stincii temporale (segmentul pietros) si sinusul
cavernos (segmentul cavernos) in spatiul subarahnoidian,medial de apofiza clinoida anterioara
si anterior substantei perforate anterioare.
Emite ramuri cerebrale pentru partea anterioara a encefalului,formind sistemul anterior
de circulatie cerebrala.
Ramurile cerebrale ale arterei sint:
a).Artera cerebrala anterioara (a. cerebri anterior) situata deasupra nervului
optic in fisura interemisferica,urcind deasupra corpului calos pina la mijlocul acestuia.
Are urmatoarele ramuri:
- artera comunicanta anterioara (a. comunicans ant.) scurta,are
originea
din partea initiala a arterei,uneste cele doua artere cerebrale
anterioare
- artera calosomarginala,diviziune a arterei,situata in santul cingular
(calosomarginala)
- artera pericaloasa posterioara,partea terminala a arterei,se afla in
santul corpului calos.
- ramurile corticale (rami corticales) frontobazale,frontale si parietale
se
distribuie fetei mediale si marginii superioare ale lobilor frontal si
parietal.
- ramurile centrale (rami centrales) sau perforante patrund prin
orificiile
substantei perforate anterioare la hipotalamusul anterior,striatum si
bratul anterior al capsulei interne (ramura striata mediala sau
recurenta
Heubner).

10

b).Artera cerebrala mijlocie (a. cerebri media) sau Silviana , este cea mai
mare ramura termina la , urca in santul lateral pe suprafata insulei si emite :
- ramuri corticale pentru suprafata convexa a lobilor frontal ,
parietal
temporal si insular (arterele frontobazala , pre si postcentrala ,
temporale ).
- ramuri centrale sau perforante , originare din segmentul initial
al arterei
in numar de 6 - 10 , patrund prin substanta perforata
anterioara la
talamus , nucleii bazali si capsula interna (arterele : striatale ,
talamocapsulo-striatala sau artera hemoragiei interne Charcot).
c).Artera comunicanta posterioara (a. comunicans post.) are traiectul caudal si
se uneste cu artera cerebrala posterioara
d).Artera coroidiana anterioara (a. choroidea ant.) ocoleste pedunculii
cerebrali , patrunde la plexul coroid din cornul inferior al ventriculului lateral si la
structurile diencefalo-telencefa-lice adiacente acestuia (hipotalamus , talamus , corpul
geniculat lateral , nucleii bazali , capsula interna)
SISTEMUL VERTEBROBAZILAR
Portiunea intracraniana a arterelor vertebrale patrund intracranian prin gaura
occipitala , perforeaza dura mater si urca pe fata ventrala a bulbului , unde se divin in :
a).Arterele bulbare , ramurile medulare.
b).Artera cerebrala postero-inferioara (a. cerebellii inferior posterior) avind
origine variata vascularizeaza suprafata postero-inferioara a cerebelului si plexul coroid
al ventriculului al patrulea.
Artera bazilara , se formeaza prin unirea celor doua artere vertebrale ;este situata
in santul median al puntii.Din ea emerg :
a).Ramuri pontine (rami ad pontem) , mici vase transversale paramediane si
circumferentiale pentru punte.
b).Artera labirintica (a. labyrinthi) intra prin meatul acustic intern la urechea
interna.
c).Artera cerebrala antero-inferioara (a. cerebellii inferior anterior) care se
distribuie partii anterioare a suprafetei interioare cerebelare.
d).Artera cerebelara superioara (a. cerebellii superior) emerge din partea
terminala a arterei bazilare, trece lateral de pedunculul cerebral si se distribuie pe
suprafata superioara a cerebelului.
e).Artera cerebrala posterioara (a. cerebri posterior) se desprinde deasupra
originii nervului oculomotor , inconjoara pedunculul cerebral si se distribuie lobilor
temporal si occipital. Din ea iau nastere :
- ramuri corticale (rami corticales),temporale , parieto occipitale si
occipitale pentru fetele inferioare si mediale ale lobilor
corespunzatori.
- ramuri centrale (rami centrales),
- ramurile coroidiene posterioare trec anterior prin fanta
coroida
Bichat , la plexul coroid al ventriculului al treilea.
- artera mezencefalica
Poligonul Willis este un sistem anastomotic care uneste cele doua artere carotide
interne si artera bazilara.

El este situat la baza encefalului , in jurul lamei terminale , chiasma optica ,

infundibul , corpii mamilari si substanta perforata posterioara.
Exista o multitudine de
variante anatomice ale acestui poligon.
El prezinta o hemodinamica specifica de reechilibrare a aportului arterial cerebral in
cazul diminuarii debitului intr-unul dintre segmentele arteriale principale.
Poligonul Willis are forma de hexagon fiind format din :
a).Artera comunicanta anterioara , scurta , uneste cele doua artere cerebrale
anterioare , si formeaza segmentul anterior al hexagonului.
b).Arterele cerebrale anterioare , cu segmentele lor de origine de aproximativ
15 mm , formeaza laturile anterioare ale hexagonului.
c).Arterele comunicante posterioare formeaza laturile posterioare ale
hexagonului si anastomoza cu artera cerebrala posterioara.
d).Arterele cerebrale posterioare ramuri ale arterei bazilare alcatuiesc
segmentul posterior al hexagonului.
TERITORIUL BULBAR
Ramurile bulbare ale arterei spinale anterioare vascularizeaza partea antero inferioara a bulbului.
Ramurile bulbare ale trunchiului vertebro - bazilar iriga partea superioara a bulbului
(artere paramediane si circumferentiale scurte).
Ramurile bulbare ale arterei spinale posterioare iriga partea dorsala a bulbului.
Ramurile bulbare ale arterei cerebelare inferioare (artere circumferentiale lungi)
vascularizeaza partea dorsolaterala superioara a bulbului.
TERITORIUL PONTIN
Ramurile pontine ale arterei bazilare , iriga partea mediala a puntii.
Ramurile pontine ale arterei cerebelare antero-inferioare (artere circumferentiale
lungi), vascularizeaza partea laterala a puntii.
Ramurile pontine ale arterei cerebelare superioare iriga tegmentul puntii.
TERITORIUL MEZENCEFALIC
Ramurile mezencefalice ale arterei bazilare (ramuri paramediane) iriga portiunea
bazilara si tegmentala paramediana a mezencefalului.
Ramurile mezencefalice din arterele cerebelara superioara si cerebrala posterioara
(artere circumferentiale) iriga partea tegmentala laterala si tectala mezencefalica.
TERITORIUL CEREBELAR
Arterele cerebelare superioare se distribuie fetei superioare a emisferelor
cerbelare.
Arterele cerebelare postero - inferioare iriga 2/3 din fata inferioara a emisferelor
cerebelare.
Arterele cerebelare antero - inferioare iriga treimea anterioara a fetei inferioare
cerebelare.

TERITORII SUBCORTICALE

Arterele hipofizale superioare si inferioare, emerg din partea pietroasa a arterei

carotide interne sau din poligonul arterial Willis .
Arterele talamusului formeaza :
a).Arterele talamoperforante (postmamilare) din artera cerebrala posterioara
pentru partea posteromediala a talamusului.
b).Arterele talamogeniculate din artera cerebrala posterioara la partea
posterioara a talamusului si corpii geniculati.
c).Arterele talamotuberale (premamilare) din artera comunicanta posterioara
pentru partea anteroinferioara a talamusului si structurile adiacente (partea tuberala a
hipotalamusului , subtalamusul).
Arterele striatale care iriga nucleii bazali sint reprezentate de :
a).Arterele striatale mediale din artera cerebrala anterioara , dintre care artera
recurenta Heubner pentru treimea inferioara a nucleului caudat.
b).Arterele striatale laterale sau lenticulostriatale iriga partea mediala a capului
nucleului caudat si nucleul lentiform , sint ramuri ale arterei cerebrale mijlocii.
c).Arterele striatale posterioare emerg din artera cerebrala posterioara ,
vascularizeaza partea posterioara a Striatum - ului.
Arterele capsulare iriga capsula interna sint :
a).Arterele bratului anterior ; provin din arterele striatale mediale (artera
cerebrala anterioara).
b).Arterele genunchiului capsulei ; provin din artera cerebrala mijlocie (artera
hemoragiei interne Charcot).
c).Arterele bratului posterior ; au originea din artera coroidiana anterioara si
artera cerebrala posterioara.
TERITORIILE CORTICALE
Artera cerebrala anterioara vascularizeaza fata mediala a cortexului cerebral ,
substanta alba subadiacenta si marginea superomediala frontoparietala a emisferelor
(lobului paracentral si partea ariilor senzitivo-motorii destinate perineului si membrului
inferior controlateral).
Artera cerebrala mijlocie iriga o mare parte a suprafetei convexe a emisferelor , o
mare parte a circumvolutiunilor pre- si postcentrale (cortexul somatosenzitiv si motor),
cortexul auditiv , aria motorie si cea receptiva a limbajului.
Artera cerebrala posterioara iriga partea posterioara si posteroinferioara a
cortexului cerebral si aria vizuala din jurul santului calcarin.
VENELE ENCEFALULUI
Venele cerebrale (vv. cerebri) provin din plexul venos-pial al emisferelor cerebrale.
Strabat spatiile subarahnoidiene si se varsa in sinusurile durei mater.Ele au un perete
subtire , sint avalvulare si au traiectul diferit arterelor cerebrale.
Exista din vene superficiale , vene profunde si vene de legatura.
Venele superficiale se afla in santurile emisferice fiind situate mai superficial decit
arterele.
a).Venele cerebrale superioare (vv. cerebri superiores) provin de pe fata
superolaterala si mediala a emisferelor se varsa in sinusul sagital superior.
b).Venele cerebrale inferioare (vv. cerebri inferiores) colecteaza vasele
suprafetei inferioare a emisferelor si se deschid in sinusurile pietros superior si transvers
si vena cerebrala mare Galien.

c).Vena cerebrala mijlocie superficiala (v. cerebri media superficialis) sau

sylviana situata in santul lateral dreneaza suprafata superolaterale a emisferei si se varsa
in sinusul cavernos.
- vena anastomotica superioara (v. anastomotica superior) sau
Trolard ,
leaga sinusul sagital superior cu sinusul cavernos;
- vena anastomotica inferioara (v. anastomotica inferior) sau vena
Lebbe
leaga sinusul sagital superior cu sinusul transvers.
Venele cerebrale profunde (vv. cerebre internae) sint alcatuite din:
a).Vena bazala Rosenthal (v. basalis) se formeaza in vecinatatea substantei
perforate anterioare , inconjoara pedunculii cerebrali si se termina in marea vena
Galen.In ea se varsa :
- vena cerebrala anterioara (v. cerebri anterior) , simetrica pentru
corpul
calos si regiunile emisferice mediale adiacente;
- vena cerebrala mijlocie profunda (v. cerebri media profunda ) in
profunzimea santului lateral , afluent al teritoriilor profunde
emisferice.
b).Vena cerebrala interna (v. cerebri int.) impreuna cu vena omonima de
partea opusa sa se uneasca cu venele bazale pentru a forma marea vena cerebrala
Galen.Colecteaza:
- vena talamostriata (v. thalamostriata) ce trece posterior in
santul dintre
talamus si capul nucleului caudat.
- vena coroida (v. choroidea) care dreneaza plexul coroid al
ventriculuui
lateral.
c).Vena cerebrala mare Galen (v. cerebri magna) trunchi venos lung de 2 cm ,
colector venos , format din vena bazala Rosenthal si vena cerebrala interna (denumita si
mica vena Galen) ce trece posterior in profunzimea fisurii interemisferice la sinusul drept.
VENELE CEREBELULUI
Formeaza o retea venoasa pe suprafata cerebelului care se continua in :
a).Venele cerebelare superioare (vv. cerebelli superiores) cele superomediale se
varsa in sinusul drept , iar cele superolaterale in sinusul transvers si sinusul pietros
superior.
b).Venele cerebelare inferioare (vv. cerebelli inferiores) se deschid in sinusurile
pietros , sigmoid si occipital.
VENELE TRUNCHIULUI CEREBRAL
Plexul venos superficial al trunchiului cerebral se continua cu ramuri mediane si
laterale in :
a).Venele mezencefalului si cele pontine ce apoi sint drenate in venele :
bazala , cerebelare , si sinusurile adiacente.
b).Venele bulbare (plexul venos bulbar) ce se continua cu venele maduvei
spinarii
MENINGELE
Meningele este format din :

- dura mater ( dura mater encephali )

- arahnoida ( arahnoidea encephali )
4

- pia mater ( pia mater encephali)

DURA MATER
Dura mater tapeteaza tabla interna a oaselor craniene fiind aderenta de periost in
unele zone :De pe suprafata ei interna se formeaza spre interiorul craniului , niste
membrane care compartimenteaza cutia craniana .
Meningele se prelungeste in jurul nervilor cranieni sub forma unei teci .
Intre craniul mare si cerebel dura formeaza cortul cerebelului ( tentorium cerebelli )
care au ca puncte de aderenta santul sinusului transvers , dorsumul sellei si santul
sinusului pietros superior.Anterior el prezinta o deschizatura numita furca tentoriumului
( incisura tentorii ) prin care trec pedunculii cerebrali.
Cortul cerebelului imparte cutia craniana intr-o loja inferioara sau infratentoriala
care contine cerebelul si trunchiul cerebral si o loja superioara sau supratentoriala care
adaposteste emisferele cerebrale avind raporturi strinse cu lobii occipitali.
Pe linia mediana , in fisura interemisferica dura mater formeaza crosa creirerului
care are forma de secera ; inferior se extinde pina la nivelul corpului calos ; anterior se
insera pe crista galli , posterior se continua cu tentoriumul , iar superior adera de santul
sinusului longitudinal superior.
La nivelul hpofizar dura mater diafragmul selar , iar la nivelul fosei posterioare
coasa cerebelli care separa cele 2 emisfere cerebelare.
Dura mater contine sinusurile venoase in care se dreneaza plexurile venoase de la
baza craniului , venele diploe , venele cerebrale.
*Sinusul sagital superior ( sinus sagitalis superior) este situat la nivelul
marginei superioare a coasei creierului extinzindu-se posterior pina la nivelul sinusului
transvers formind confluenta lui Herophil ( confluens sinuum ).
*Sinusul sagital inferior ( sinus sagittalis inferior) e situat deasupra corpului
calos si se continua cu sinusul drept.
*Sinusul drept ( sinuum rectus ) are un traiect antero-posterior , este
localizat la locul de unire a coasei creierului cu cortul cerebelului se *** in confluenta
sinusurilor.
*Sinusul transvers ( sinus transversus ) este situat in santul transvers al
occipitalului.El incepe de la nivelul confluentei sinusurilor si se dirijeaza transversal pina
la nivelul sinusului sigmoid.
*Sinusurile cavernoase ( sinus cavernosus ) sint situate deoparte si de alta
a corpului sfenoidal fiind unite anterior si posterior prin sinusurile intercavernoase.
*Sinusul pietros superior ( sinus pietrosus superior) este situat pe marginea
superioara a stincii temporale.El dreneaza sinusul cavernos in sinusul sigmoid.
*Sinusul pietros inferior ( sinus pietrosus inferior ) este situat pe marginea
posterioara a stincii temporale si se varsa in sinusul sigmoid.
*Sinusul sigmoid ( sinus sigmoidens ) continua sinusul transvers dirijindu-se
spre orificiul jugular la vena jugulara interna.
*Sinusul occipital ( sinus occipitalis ) e situat in jurul gaurii occipitale.
ARAHNOIDA
Arahnoida este situata sub dura mater de care este separata prin spariul
subdural.Ea acopera suprafata encefalului trecind peste santurile santurile dintre
circumvolutii.Impreuna cu pia mater formeaza leptomeningele.
Intre arahnoida si pia mater exista spatiul subarahnoidian care este virtual in
unele zone ; in alte zone este larg formind cisterne ( cisternal sunarachnoida ).
*Cisterna chiasmatica ( cisterna chiasmatis ) este localizata la nivelul
chiasmei optice
*Cisterna interpedunculara se afla intre cei doi peduncului cerebrali si
contine tija hipofizara si poligonul Willis.
*Cisterna insulara ( cisterna foosae lateralis cerebri ) e localizata
5

in santul silvian.
*Cisterna magna ( cisternae cerebello medulans ) este dispusa intre cerebel
si bulbul rahidian.La acest nivel se deschide ventricolul IV.
Corpusculii Pacchionii ( granulationes arachnoidales) sint grupari de
vilozitati arahnoidiene care patrund in tabla interna a calotei deoparte si alta a snusului
sagital superior.
PIA MATER
Pia mater este subtire , bogat vascularizata , acopera encefalul patrunzind si in
santurile dintre circumvolutii.
Pia mater este legata de arahnoida prin septe fibroase , contine vase capilare in
producerea de LCR.

ANATOMIA

NORMALA a OSULUI TEMPORAL si a

MASTOIDEI

Temporalul este format din 4 parti :

- scuama
- portiunea pietroasa
- portiunea timpanica
- portiunea mastoidiana
Scuama formeaza portiunea temporala a calotei si o parte a fosei mijlocii.
Portiunea pietroasa cuprinde urechea medie si urechea interna.
Portiunea timpanica formeaza un inel incomplet in jurul peretelui anterior si inferior al
conductului auditiv extern.Acesta este acoperit superior si posterior de portiunea
mastoidiana.
Portiunea mastoidiana este constituita din celulele mastoidiene care se deschid in
antrul mastoidian .
Conductul auditiv are o lungime de 25 mm la nivelul peretelui superior si 35 - 37 mm
la nivelul peretelui anteroinferior deoarece membrana timpanica are o insertie oblica si un
diametru de 9 - 10 mm.
Antrul mastoidian are forma unui con cu baza superioara avind un diametru bazal de
10 mm si o inaltime tot de 10 mm.
Urechea mijlocie ( cavitatea timpanica ) cuprinde un spatiu cu continut aeric avind o
latime de 2 - 6 mm si o inaltime de 15 mm separat de conductul auditiv extern prin
membrana timpanica.
Epytimpanul ( altica ) este localizat anterior de antrum , de care este legat prin aditus
ad antrum si se continua cu oscioarele : ciocanul , scarita , nicovala care leaga timpanul
de fereastra ovala.
Este marginita lateral de canalul semicircular lateral ; lateral de peretele extern al
cavitatii timpanice , superior de tegmen timpan.
Fereastra ovala leaga cavitatea timpanica de vestibul si masoara 3 mm in diametru
anteroposterior si 2 mm in diametru vertical .Se afla situata sub canalul semicircular
lateral.
Fereastra rotunda se afla inferior si posterior ferestrei ovale si face legatura intre
cavitatea timpanica si cochlee.Ea are dimensiuni de 3 / 1,5 mm.
Vestibulul si apeductul vestibular
Vestibulul este o cavitate ce face parte din vestibulul osos prin care canalele
semicirculare si fereastra ovala comunica.Diametrul vertical coincide diametrului
conductului auditiv intern situat adiacent marginii lui mediale.
6

Apeductul vestibular este un canal ( endolimfatic ) care conecteaza vestibulul cu

spatiul subarahnoidian al fosei posterioare.El porneste posterior de fata posteromediala a
vestibulului , are un traiect initial ascendent , apoi descendent si se deschide pe fata
cerebelara a stincii temporale in spatele conductului auditiv intern.Apeductul contine
ductul endolimfatic care leaga utricula si sacula cu sacul endolimfatic care se termina orb
intre foitele durei.
Canalele semicirculare
Sint in numar de 3 : superior , lateral si posterior.
Canalul semicircular lateral este conectat printr-o extremitate de canalul
semicircular superior , iar cu cealalta extremitate de vestibul.
Canalul semicircular superior prezinta ambele extremitati conectate cu canalul
semicircular lateral.
Canalul semicircular posterior are extremitatile independente , neatasate niciunui
alt canal.
Cochleea si apeductul cochlear
Cochleea este o portiune a labirintului osos localizata anterior si superior
aparatului vestibular.Ea consta din 2 1/2 - 2 3/4 ture de spira in jurul unei portiuni osoase
numite - modiol -.Partea cea mai laterala a spirei bazale a cochleei este acoperita de o
proeminenta osoasa care protrude in cavitatea timpanica numita - promontoriu -.
Apeductul cochlear ( perilimfatic ) este un canal osos care leaga spatiul
perilimfatic al labirintului cu spatiul subarahnoidian adiacent.E situat sub canalul auditiv in
apropierea suprafetei inferioare a stincii pietroase.El transporta perilimfa de la si la
spatiul subarahnoidian.
Conductul auditiv intern contine nervul vestibulocochlear (VIII) si nervul facial (VII)
care iau nastere din trunchiul cerebral si ajung la vestibul si cochlee prin cisterna
unghiului pontocerebelos.Extremitatea laterala a canalului este inchisa de - lama cribrosa
-.Crista falciformis naste din precedenta si merge paralel cu conductul auditiv intern pe
care il divide intr-un canal superior mai ingust care contine nervul facial si nervul
vestibular superior si unul mai ingust care contine nervul vestibular inferior.Extremitatea
interna a conductului auditiv intern se numeste - porul acustic -.
Canalul nervului facial si nervul facial
Portiunea intratemporala a nervului cuprinde 3 segmente : labirintic , timpanic si
mastoidian.
Segmentul labirintic este localizat in conductul auditiv.Iese din conduct la
nivelul meatusului aflat in partea anterosuperioara a extremitatii laterale a conductului
auditiv intern si ajunge la ganglionul geniculat.
Segmentul al doilea paraseste ganglionul geniculat , are un traiect orizontal
posterior dealungul peretelui medial al cavitatii timpanice incadrat de canalul semicicular
lateral si superior, de fereastra ovala , apoi se inflecteaza brusc devenind vertical
inferior , posterior de conductul auditiv extern.
Segmentul mastoidian paraseste osul temporal prin gaura stylomastoidiana.
Canalul carotidian contine artera carotida.El are initial o directie verticala prin baza
piramidei pietroase , apoi devine orizontal si medial spre virful stincii.
Este situat anterior si inferior cochleei si este separat de hypotimpan printr-o
placa subtire osoasa.Posterior este separat de bulbul jugular printr-o alta placa osoasa
numita - creasta carotidiana -.
Gaura ( foramen ) jugulara este localizata in podeaua fosei posterioare intre osul
temporal anterolateral si occipital posteromedial.Contine vena jugulara si nervii IX , X ,
XI.Apexul foramenului contine bulbul jugular.Tavanul foramenului este format de podeaua
cavitatii timpanice.
TEHNICA de EXAMINARE C.T.

Sectiunile de examinat trebuia sa fie subtiri de 1,5 - 4 mm pentru evitarea efectului

volumului partial.
Ele se efectueaza in plan axial - sectiuni orizontale - paralel cu linia
orbitomeatala sau usor pozitiv fata de linia anteropolagica
( marginea inferioara a orbitei - marginea superioara a conductului auditiv extern ) pentru
a evita iradierea cristalinului .
Angularea negativa de minim -5 grade este folosita pentru vizualizarea scaritei si
a ferestrei ovale.
Sectiunile coronare sint utilizate pentru evidentierea anomaliilor oscioarelor si ale
peretilor cavitatii timpanice.Ele se efectueaza perpendicular pe linia orbitomeatala.
Reconstructiile , in special reconstructiile tintite , care utilizeaza filtru convolutia
reconstruiesc o portiune selectata din imagine la dimensiuni de 0,25 mm pixeli in loc de
0,8 mm astfel ca imaginea reconstruita este de 3,2 ori mai mare.Prin utilizarea
reconstructiilor imbunatatindu-se rezolutia spatiala sint evidentiate mai bine structurile
temporale : oscioarele , celulele mastoidiene , cochleea , canalul nervului facial.Desi
rezolutia contrastului este scazuta interfetele aer , os , tesut moale ale osului temporal se
mentin.
Au fost propuse unele tehnici suplimentare cu sectiuni directe in plan sagital si
oblic , plan perpendicular pe axul lung al piramidei pietroase si in plan longitudinal paralel
cu axul ei lung , parasagital lateral , dar acestea necesita conditii speciale si un pacient
mobilizabil .
Unii autori utilizeaza C.T. dinamic efectuind sectiuni de 1,5 mm.
Cisternografia cerebelopontina este utilizata pentru aprecierea extensiei
formatiunilor spre fosa cerebeloasa.
ANATOMIA C.T.
Sectiunile orizontale efectuaue de jos in sus la intervale de 3 mm permit o
excelenta evaluare a detaliilor anatomice.
Conductul auditiv intern se afla cu peretele anterior si posterior , lateral de
articulatia temporomandibulara.
Tesuturile moi din jurul conductului auditiv extern sint bine demonstrate
C.T.Anteromedial de articulatia temporomandibulara se afla foramen spinosum si
foramen ovale.Posterior de aceste structuri se afla fisura sfenooccipitala.Canalul
carotidian este medial de articulatia temporomandibulara si anterior de fosa
jugulara.Portiunea a III -a a nervului facial se afla posterior fundusului conductului auditiv
extern.
Pe sectiunea superioara planului precedent se vizualizeaza recesul hipotimpanic
si ostiumul timpanic al auditory tub situata anterolateral de portiunea orizontala a
canalului carotidian si de spira bazala a cochleei.Posterior conductului auditiv extern se
evidentiaza antrul mastoidian si celulele mastoidiene.
Sectiunile urmatoare evidentiaza cavitatea timpanica si peretii ei.Portiunea
inferioara a vestibulului este situata medial cavitatii timpanice si posterior
cochleei.Apeductul cochlear se extinde medial deschizindu-se in spatiul subarahnoidian
al fosei posterioare.
Portiunea inferioara a canalului semicircular posterior este evidenta lateral de
portiunea posterioara a cavitatii timpanice.Minerul ciocanului este situat in plan paralel cu
nicovala si scarita.Capul ciocanului , corpul nicovalei si procesul scurt al nicovalei se
extind posterolateral spre antru.
Medial de oscioare se afla canalul semicircular lateral.O portiune unica a canalului
semicircular posterior se evidentiaza in spatele canalului semicircular lateral.Vestibulul
este medial de fundusul conductului auditiv intern.O portiune a cochleei este situata in
apropierea portiunii anterioare a conductului auditiv intern.
8

Pe sectiunea urmatoare se evidentiaza prima portiune a nervului facial in orificiul

anteromedial al conductului auditiv intern.O portiune a canalului semicircular superior ,
este situata medial atticei anterioare.Bucla canalului semicircular posterior e vizibila
medial de antrum.
Sectiunea superioara vizualizeaza portiunea superioara a buclei canalului
semicircular superior.
Sectiunile orizontale modificate
Sectiunile efectuate la +20 grade , +30 grade fata de linia orbitomeatala , sint
ideale pentru studiul suprafetei inferioare a osului temporal si al bazei fosei
posterioare.ele evidentiaza pars nervosa a gaurii ( foramen ) jugulare care contine nervii
IX , X , XI.Canalul hypogloss XII se afla medial si inferior.Apeductul cochlear este
vizualizat in totalitate sub conductul auditiv intern.
Sectiunile coronare
Sint utilizate pentru evaluarea oscioarelor si peretilor cavitatii timpanice.
In prima sectiune anterioara care trece prin condilul mandibulei se evidentiaza
fosa condilara lateral si canalul carotidian medial.Intre ele superior se afla prototympanum - iar inferior orificiul osos al tubei auditive.
Pe sectiunea urmatoare efectuata mai posterior , conductul auditiv extern si
membrana timpanica care il separa de cavitatea timpanica.Oscioarele sint situate lateral
de prima portiune a canalului nervului facial unde acesta patrunde in ganglionul
geniculat.Anterior se afla cochleea sub canalul nervului facial si deasupra portiunii
orizontale a canalului carotidian.
Sectiunea coronara urmatoare vizualizeaza spira bazala a cochleei si fereastra
ovala , aceasta fiind situata medial de portiunea principala a vestibulului. Crista falciformis
este evidenta in conductul auditiv intern.
Sectiunea posterioara celei precedente permite identificarea promontoriului spirei
bazale a cochleei sub vestibul.Canalul semicircular si portiunea a doua a nervului facial
sint situate sub el.Portiunea posterioara a conductului auditiv intern este situata lateral de
vestibul.
Urmatoarea sectiune pune in evidenta canalul semicircular posterior si lateral si
apeductul cochlear.Superior si lateral se afla antrumul si celulele mastoidiene.

TUMORILE
TUMORILE BENIGNE
OSTEOMUL
Osteomul este cea mai frecventa tumora a conductului auditiv extern putind avea
originea in orice portiune a osului temporal.
Simptomatologia este determinata de marimea si localizarea tumorii.El poate
oblitera foramina osoasa , trompa Eustachio sau conductul auditiv intern .Osteoamele
trebuie diferentiate de exostozele care proemina in conductul auditiv extern si sunt
produse de stimuli lichizi reci si de aceea se intilnesc mai frecvent la inotatori.
9

C.T. - se evidentiaza o zona de ingrosare a osului bine delimitata care nu este

insotita de o masa de tesut moale.El poate sa se dezvolte spre interiorul osului sau spre
exterior.
CONDROMUL
Condromul se formeaza din resturile de tesut cartilaginos de la baza
craniului.Uneori el se localizeaza linga foramenul jugular.Creste incet ajungind la
dimensiuni mari.Clinic produce simptome de foramen jugular cu neuropatie al nervilor IX ,
X , XI.Extinderea se face spre unghiul pontocerebelos simulind neurinomul de acustic
C.T. vizualizeaza o masa tumorala cu calcificari fine care se extinde in afara
osului.Densitatea tumorii creste putin dupa administrarea substantei de
contrast.Condroamele pot degenera in condrosarcoame.Diagnosticul se pune prin
biopsie.
COLESTEATOAMELE conductului auditiv extern ( keratome )
Colesteatoamele sint localizate in conductul auditiv profund , linga membrana
timpanica.Ele sint formate din acumulari de tesut epitelial care se descuameaza.Tumorile
pot oclude conductul auditiv ( keratosis obturans ) si pot eroda peretele osos.
CERUMINOAMELE ( adenoame ceruminoase benigne )
Ceruminoamele au punct de plecare glandele apocrine
( ceruminoase ) din urechea externa si medie.Unele sint maligne - carcinoame glandulare
carcinomatoase.Cele benigne reprezinta o proliferare mioepiteliala.
C.T. , ele apar ca mase de tesut moale in conductul auditiv , care produc eroziuni
ale osului adiacent.
TUMORI BENIGNE CU POTENTIAL MALIGN
COLESTEATOAME SECUNDARE sau EPIDERMOIDOAME
Epidermoidoamele primare sint formate din masa de resturi tisulare ectodermale
embrionare localizate in diferite parti ale osului temporal.In urechea mijlocie
colesteatomele produc eroziuni ale oscioarelor , afecteaza nervul facial si canalul
semicircular lateral.In structurile osoase ele se extind in canalul nervului facial sau
conductul auditiv extern.In unghiul cerebelopontin au efect de masa asupra fosei
posterioare.
C.T. apar ca masa de tesut moale in cavitatile aerice ale osului temporal cu sau
fara leziuni de tip osteolitic ale oscioarelor sau ale osului din jur , cu contur bine
delimitat.Densitatea este lichidiana sau grasoasa.Conturul capsular este subtire si
fixeaza substanta de contrast.
Colesteatoamele se vor diferentia de celulele aerice mari in apexul petros , de
mucocele sau chiste cu continut de colesterol.
Tumorile epidermoide cerebelopontine au o densitate scazuta si devin mai dense
dupa administrarea substantei de contrast.Compresiunea tesuturilor din jur poate simula
o capsula ; de obicei conturul este usor neregulat.Chistele arahnoidiene care pot avea
densitate asemanatoare sint bine delimitate , netede.
MENINGIOAMELE
Meningioamele iau nastere din celulele care delimiteaza vili arahnoidali.Ele sint
localizate in meningele care acopera piramida pietroasa.Se dezvolta mai usor din incluzii
celulare in aria foramenului jugular , a conductului auditiv intern , ganglionului geniculat si
nervilor - marele si micul pietros superficial.
Meningioamele produc osteoscleroza sau osteoliza osului la locul implantarii
tumorii sau difuz . Distructia osoasa poate invada clivusul , apexul pietros sau foramenul
jugular.
10

C.T. apare ca o masa tumorala usor hiperdensa care creste foarte mult in
densitate dupa administrarea substantei de contrast.Aceasta caracteristica nu este
prezenta la meningiomul en plaque.
GLOMUSUL JUGULOTIMPANIC - PARAGANGLIOMAS
Acest tip de tumora are originea in paraganglionii glomici ai nervului Jacobson ,
Arnold.Se extinde de la cavitatea timpanica la bulbul jugular sau invers.El are o structura
mezenchimala si neuroectodermala.Ocazional sint hormonal active ( catecolamine ) ,
uneori devin multicentrice.
Clinic exista simptome polimorfe ca : pierderea auzului , sindrom de fosa
jugulara ( dificultate de vorbire , inghitire , slabirea muschiului trapez ) hemiparalizie si
atrofia muschiului trapez , disfunctie de nerv facial .
Evolutia in timp a tumorii glomice este lenta , ea se extinde in urechea medie ,
fosa posterioara , vena jugulara interna , spatiul parafaringeal sau dincolo de membrana
timpanica in conductul auditiv extern , trompa lui Eustachio , aparind ca o masa
submucoasa.
C.T. - tumorile mici sint limitate la cavitatea timpanica , erodeaza promontoriul ,
cresc in densitate la administrarea contrastului.Oscioarele pot fi deplasate superior ,
planseul cavitatii timpanice este erodat.Foramenul jugular poate fi lungit prin eroziunea
spur - ului dintre canalul carotidian si jugular.
Fiind cu vascularizatie bogata densitatea tumorii creste mult omogen sau
periferic sib forma de inel sau coaja de ou.
In localizarile cerebelopontine , cisterna si ventricolul IV sint mult
deplasate.Tumorile se pot extinde superior in sinusul cavernos si fosa craniana mijlocie
dealungul arterei carotide interne.Extensia intracraniala se face pe calea venei jugulare
sau arterei carotide.
Diagnosticul diferential se face cu tumorile angiomatoase sau procese
infectioase ale urechii mijloci.In localizarile intracraniale ele se deosebesc de tumorile
primare sau secundare ale fosei posterioare.Cordoamele de clivus sau carcinoamele
nasofaringiene se pot extinde prin fisura sfenooccipitala spre foramenul
jugular.Caracteristica tumorilor glomice este extensia simultana dealungul urmatoarelor
cai : - cai aeriene
- vase
- fisuri
- canale
NEURINOAMELE FACIALE
Neurinoamele pot fi neurofibroame sau neurolemmome
( au originea in celulele Schwann ) , au predilectie pentru ganglionului geniculat ,
erodeaza osul conductului auditiv , se pot extinde in spatiul epidural inconjurator din
apropierea ganglionului geniculat a cavitatii timpanice in apropierea portiunii orizontale a
nervului.
Clinic se caracterizeaza prin lacrimare , salivatie , simptome gustative sau
auditive , paralizii faciale.
C.T. - el se prezinta ca mase tumorale asemanatoare neurinomului acustic.El
distruge peretele superior al conductului auditiv intern extinzindu - se spre ganglionul
geniculat.Dupa contrast isi creste omogen densitatea.In cavitatea timpanica si mastoida ,
tumora se prezinta ca o masa de tesut moale in legatura intima cu nervul facial.
TUMORILE MALIGNE PRIMARE
CARCINOAME cu CELULE SQUAMOASE
Sint cele mai frecvente tumori maligne.Au originea in celulele epiteliale ale
conductului auditiv extern , ureche medie , celule mastoidiene.Tumorile se extind la
11

exterior spre glanda parotida , celule mastoidiene , articulatia temporomandibulara ,

spatiu subtemporal ; in interior spre urechea medie metastazele la distanta sint rare.
C.T. se evidentiaza masa de tesut moale care retine intens subtanta de
contrast , distorsioneaza planurile tisulare normale si produce leziuni distructive
osoase.Edemul si enchancement - ul tesuturilor superficiale este vizibil la tumorile
localizate in meatul auditiv extern.
CARCINOAMELE GLANDULARE EDEMATOASE
Carcinoamele au originea in foliculii pilosi , glande sebacee , glande
ceruminoase , glande salivare.Se localizeaza la nivelul urechii interne si medii.
Aspectul C.T. este asemanator carcinomului cu celule squamoase , afecteaza
ganglionii retrofaringeali , preauriculari si cervicali superior.
RABDOMIOSARCOAMELE
Rabdomiosarcoamele sint tumorile cele mai frecvente ale copilariei.Ele isi au
originea in muschiul trompei Eustachio sau in urechea medie.Se extind superior prinzind
nervul facial sau alti nervi si produc leziuni distructive osoase.
TUMORILE METASTATICE
Marea majoritate a tumorilor secundare ale osului temporal se produc prin
invazie locala avind ca punct de plecare nasofaringele care prin trompa lui Eustachio se
extinde in cavitatea timpanica.Blocajul trompei produce otita seroasa ex vaquo cu
opacifierea secundara a mastoidei si urechii medii.La fel tumorile faringiene , parotide ,
carcinoame cervicale se pot extinde spre cavitatea timpanica.
Deasemenea pot fi observate la nivelul stincii temporale metastaze de la
distanta.Acestea se produc de obicei pe cale sanguina .
C.T. se evidentiaza zone de osteoliza cu contururi neregulate care prezinta
enchancement postcontrast.Tumorile prostatice cauzeaza metastaze osteoblastice ; la fel
meningioamele si boala Paget.
NEURILEMMOMUL ACUSTIC
Neurilemmomul acustic reprezinta 5% din toate tumorile intracraniene si 8590% din tumorile unghiului cerebelopontin.Simptomele apar mai frecvent in decada a 5-a
; sexul femeiesc este mai des afectat.In 4% din cazuri localizarea este bilaterala.
Anatomopatologic tumora are originea in celulele Schwann ( in aria
Obersteiner - Redlich ) mai frecvent de la nivelul nervilor vestibulari si ocazional din
nervul cochlear.Este format din celule Antoni A si B.
Tipul A realizeaza tumori mari ; tipul B - tumori chistice cu continut
mucinos.Vascularizatia se imbogateste pe masura ce tumora creste.Se pot produce
tromboze cu necroza consecutiva si hemoragii.In cazul tumorilor extinse in unghiul
pontocerebelos , arahnoida adera la tumora.Aceste aderente pot da nastere la chiste
arahnoidiene.
Largirea conductului auditiv intern se observa in tumorile mici dezvoltate strict in
interiorul lui , in neurofibromatoza sau in ectazia durala.
La femei se intilnesc tumori mari foarte bine vascularizate datorita efectului
estrogenilor.Au fost pusi in evidenta receptori estrogenici in celulele tumorale ceea ce
sugereaza ca stimularea estrogenica induce proliferare celulara si o crestere a
vascularizatiei tumorale.
Leziunile sint bilaterale in 96% din bolnavii cu neurofibromatoza centrala si 4%
la cei cu neurofibromatoza periferica.
C.T. cu substanta de contrast si sectiuni subtiri evidentiaza tumora in 90% din
cazuri.Imaginile pot fi ameliorate prin reconstructii tintite unilaterale.Deasemenea
cisternografia cu tomografie pluridirectionala sau tomografia poate fi deosebit de utila in
diagnosticul tumorilor acustice mici.Examinarea initiala incepe cu sectiuni de 3 - 5
mmpentru localizare , urmata de o serie de sectiuni de 1 mm prin canalul auditiv.
12

Tumorile mici sub 1,5 cm nu se vad ,rareori se poate observa un enchancement

al conductului auditiv .In 50% din cazuri se evidentiaza largirea conductului..Ea poate fi
demonstrata pe reconstructiile tintite.
Tumorile peste 1,5 cm sint evidente , in toate cazurile aparind cu mase care isi
cresc densitatea dupa substanta de contrast localizate in unghiul cerebelopontin ,
prezentind uneori si arii de necroza de aspect chistic.
Tumorile mari sau medii pot oblitera cisterna cerebelopontina
controlaterala.Emisferele cerebeloase si puntea sint comprimate.Ventricolul IV comprimat
produce hidrocefalie.
C.T. cisternografia gazoasa este utila la pacientii la care C.T.-ul obisnuit nu
evidentiaza tumora , iar semnele clinice si audiometria sugereaza tumora.

TRAUMATISMELE
HEMORAGIA
Hemoragiile traumatice din cavitatile aerice ale osului temporal si mastoid sint
cel mai bine evaluate prin C.T.
FRACTURILE
Semnele sau simptomele clinice ale osului temporal nu pot evidentia leziunile
oscioarelor sau ale canalului nervului facial.C.T. este metoda cea mai utila pentru
diagnostic si tratament chirurgical.Se face o examinare initiala care sa inventarieze
complet leziunile cerebrale si craniene , urmata de o explorare in cazul existentei unor
acuze care indica leziuni temporale : surditate , paralizii de facial , liquoragie.
C.T. poate pune in evidenta fracturile longitudinale , transversale sau complexe,
dislocarea oscioarelor , leziunile nervului facial , hernierea unor portiuni din lobul
temporal in cavitatile aerice ale osului temporal.

INFLAMATII
OTITA ACUTA
In otita acuta C.T. se evidentiaza lichid in cavitatile aerice ale urechii medii.Nu se
poate preciza daca este vorba de lichid seros sau purulent.Membrana timpanica
bombeaza spre exterior.
In otitele subacute mucoasa spatiilor aerice este ingrosata.
OTITA CRONICA
C.T. este indicata ca metoda de rutina inainte de a efectua un tratament
chirurgical.Ea poate preciza daca sinusul timpanic este afectat ceea ce are importanta
pentru alegerea procedeului chirurgical.
Imaginea realizata este aceea a opacifierii cavitatii timpanice cu ingrosarea
mucoasei si prezenta unui tesut de granulatie.Delimitarea este mai neta ca in otitele
acute , timpanul este retractat.Secretia purulenta denudeaza mucoasa si procesul se

13

extinde la os - astfel oscioarele si peretii cavitatii timpanice apar demineralizati , iar mai
tirziu osteolizati.In fazele avansate este afectata urechea interna.
COLESTEATOMUL DOBANDIT
Colesteatomul dobindit apare in cursul unor inflamatii cronice cu evolutie
lunga.Detritusurile keratinice acumulate produc un blocaj al drenajului cavitatii timpanice
rezultind o persistenta a procesului inflamator.Se produc ulceratii ale epiteliului , se
formeaza tesut de granulatie si eroziuni ale osului.
C.T. se vizualizeaza o masa de tesut moale , omogene , bine delimitata in urechea
medie sau mastoida.Valorile densitatii acestei mase sint mai mari ca ale colesteatoamelor
congenitale.Oscioarele sint demineralizate si osteolizate sau deplasate de tumora.
Eroziunile osoase in colesteatoame sint produse de enzimele proteolitice si apar
chiar in absenta osteitei.Deasemenea ele se pot produce prin necroza de compresiune.
Colesteatoamele se pot extinde la urechea interna , canalul facial , mastoida ,
spatiul epidural , fosa craniana posterioara si nuclei.
Uneori masele inflamate se autoelimina prin defectele osoase create
( autoantrectomie ).
Canalul semicircular lateral localizat intre antrum si cavitatea timpanica
reprezinta portiunea labirintica cea mai des implicata in procesul osteolic avind ca urmare
tulburari de echilibru.Deasemeni pot fi afectate si celelalte canale precum si cochleea.
C.T. cu contrast administrat in bol ajuta la diferentierea acestor mase de
formatiuni vasculare.

OTITA MALIGNA EXTERNA

Este produsa de infectiile cu pseudomonas , la bolnavii diabetici in
virsta.Procesul incepe in conductul auditiv extern si se extinde spre cavitatea timpanica ,
urechea interna producind pareza nervului facial , subcranial prin fisura Santorini inspre
nazo si orofaringe.
Deasemeni pe calea nervilor cranieni poate ajunge la fosa posterioara cauzind
meningite cerebrale , osteomielite ale bazei craniului , abcesele focale sint rare.
C.T. cu contrast si reconstructiile tintite cu rezolutii spatiale high este importanta
pentru stabilirea diagnosticului.

ABCESUL CEREBRAL
Abcesul cerebral consecutiv procesului inflamator al osului temporal se poate
produce prin mai multe cai , astfel petrosita apicala produce o distructie a osului cu
enchancement dural.
Colesteatoamele largi se pot extinde prin tegmen timpani sau tegmen antri in fosa
mijlocie sau prin conductul auditiv intern in fosa posterioara.
Aspectul C.T. este cel mai clasic , zona hipodensa cu enchancement inelar
inconjurat de edem si efect de masa.

LEZIUNI METABOLICE si DISPLASTICE

OTOSCLEROZA
14

Otoscleroza este o afectiune primara a capsulei labirintice care produce o

pierdere progresiva a auzului.
Boala debuteaza in copilarie , se intilneste de 2 ori mai frecvent la femei , este
in 90% bilaterala si are un caracter familiar.
Boala are loc in capsula otica si evolueaza in 2 faze : o faza de formare a unor
focare osoase spongioase - reprezentind faza activa urmata de faza otosclerotica ,
avasculara.
Otoscleroza cochleara produce o demineralizare pericochleara care poate
cuprinde spira bazala a cochleei in totalitate , realizind o imagine de scadere a densitatii
"in halou".Capsula labirintica este subtiata.In faza de scleroza apar arii de scleroza.
Otoscleroza ferestrelor - afecteaza partea anterioara a ferestrei ovale si
marginile ferestrei rotunde.C.T. cu high rezolutie poate evalua modificarile ferestrei ovale
si ingrosarea talpei scaritei.Sectiunile coronare sau oblic coronare sint ideale pentru
diagnosticul otosclerozei.
C.T. poate identifica pozitia protezelor in osiculoplastie.
OSTEOGENEZA IMPERFECTA
Surditatea se intilneste frecvent la bolnavii cu osteogeneza imperfecta.Aspectul
C.T. este identic cu cel din otoscleroza.
BOALA PAGET
In boala Paget care afecteaza osul temporal se produc eroziuni ale capsulei
otice . Fereastrei rotunde si ovale pot fi obliterate cauzind pierderea auzului.
C.T. evidentiaza demineralizarea piramidei pietroase si a capsulei labirintice
alternind cu arii de ingrosare a bazei craniului.Densitatea osului ingrosat este mai mica
decit a osului normal.
DISPLAZIA FIBROASA
Displazia fibroasa a osului temporal , in contrast cu cea a calotei sau a altor oase
este proliferativa.Poate cuprinde numai stinca , dar de cele mai multe ori este poliostica.
C.T. se evidentiaza o ingrosare a osului prin hiperostoza de ivoriu care
oblitereaza progresiv spatiile aeriene ale urechii externe si interne.Ingrosarile osului sint
regulate , densitatea osoasa este crescuta.

OSTEOPETROZA
Osteopetroza reprezinta o scleroza osoasa displastica fara ingrosarea
osului.Mastoida apare nepneumatizata la fel ca si in fibroza , dar spre deosebire de
aceasta osul nu este ingrosat.C.T. se evidentiaza o scadere a diferentei densitatii intre
capsula otica si osul din jur.
Conductul auditiv intern se ingusteaza , iar labirintul se oblitereaza ceea ce
duce la pierderea auzului.

MALFORMATII CONGENITALE
MALFORMATII de CONDUCERE a SUNETELOR
Acest tip de malformatii cuprind displaziile urechii medii asociate sau nu cu
anomalii ale conductului auditiv extern , deformari ale oscioarelor , stenoza sau atrezia
conductului auditiv extern.Oscioarele nu sint bine diferentiate ssi uneori pot fuza cu o
placa osoasa care se afla in locul membranei timpanice.
15

Cavitatea timpanica poate fi redusa in dimensiuni ca o despicatura in os.Se pot

asocia si alte anomalii ale osului temporal.Canalul nervului facial poate avea traiectul
modificat.
Agenezia , disgenezia ori hipoplazia conductului auditiv extern a cavitatii
timpanice si a oscioarelor pot fi cel mai bine evaluate in sectiunile coronare.Traiectul
labirintic si timpanic a nervului facial poate fi evidentiat prin sectiuni orizontale si
coronare.
MALFORMATII de PERCEPTIE
Defectul Mondini este o malformatie a cochleei care este formata din mai putin
de 2 1/2 spire , este bilaterala si se asociaza cu dilatarea apeductului vestibular.
Displazia pseudo - Mondini consta in dilatarea vestibulului si a apeductului
vestibular cu absenta partiala sau totala a canalelor semicirculare si o deformare a
cochleei.
Displazia Michel este caracterizata prin dilatarea cochleei , hipoplazia sau
aplazia conductului auditiv intern.
Evaluarea C.T. a anomaliilor labirintice trebuia sa cuprinda apeductul cochlear si
vestibular.
DISPLAZIILE OTOCRANIOFACIALE
Sindromul Teacher - Collins (disostoza mandibulo - faciala) include deformari ale
oaselor faciale ( hipoplazia arcului zigomatic ) mandibulo - hipoplazica , celulele
mastoidiene sint nepneumatizate , iar conductul auditiv extern este absent.
Urechea medie si antromastoida sint reduse in dimensiuni.
Sindromul Apert ( acrocefalosyndactilie ) si boala Crouzon ( disostoza
craniofaciala ) reprezinta un grup de anomalii caracterizate prin deformarea arhitecturii
faciale ( craniostenoza ,hipoplazia fetei ) si anomalii a osului temporal ( anomalii ale
urechii interne si externe ).
Sindromul Goldenhaar ( microsomia craniofaciala ) consta in microtie ,
macrostomia si absenta formarii ramurii mandibulare sau condylului.
ANOMALII VASCULARE
Cele mai frecvente anomalii vasculare sint reprezentate de :
Agenezia portiunii intrapietroase a arterei carotide si a canalului carotidian
bilateral.
Traiect intratimpanic al carotidei.
Anomalii ale bulbului jugular : bulbul jugular aberant se prezinta ca o masa in
cadranul posterior al urechii medii si in spatele unei membrame timpanice intacte.Bulbul
poate ocupa o portiune mica a hypotimpanului sau poate umple in intregime urechea
medie.

METODE DE EXAMINARE C.T.

Examinarea computer tomografica a encefalului si invelisurilor sale se face nativ
si cu substanta de contrast.
Computer tomografia nativa este indicata in traumatisme , leziuni vasculare de
tip ischemic sau hemoragii cerebrale si constituie prima etapa a acestui examen.
Se utilizeaza mai multe pozitii de examinare :
- decubit dorsal cu capul flectat pentru planurile axiale
- decubit dorsal cu capul in hiperextensie pentru sectiunile coronare si examinarea
glandei hipofize perpendicular pe clivus
16

- decubit ventral , capul in extensie , sprijinit pe mentoupentru studiul hipofizei si

pentru efectuarea sectiunilor in plan coronar
Grosimea sectiunilor este data de gradul colimarii fascicolului de raze X .Ea
variaza cu regiunea de examinat si marimea leziunii:
8 - 10 mm pentru encefal
4 mm pentru baza craniului si fosa posterioara
2 mm pentru hipofiza si stinca temporala.
Planurile de sectiune: este preferabil sa se faca in cele 3 planuri anatomice axial, sagital
si frontal sau coronar .Computer tomografia permite examinarea in plan axial si frontal
sau coronar.Planul sagital poate fi obtinut prin reconstructie.
Sectiunile axiale pot fi efectuate paralel cu planul orbitomeatal sau
neuroorbital ( 15 fata de planul orbitomeatal).
Computer tomografia cu substanta de contrast este indicata in tumori
cerebrale primare si secundare, malformatii craniocerebrale, infectii , procese inflamatorii
si leziuni vasculare.
Substante de contrast iodate utilizate in neuroradiologie
O substanta de contrast ideala trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : sa dea
un contrast radiografic adecvat , sa fie foarte solubila , sa aiba viscozitate joasa , sa nu
fie toxica , sa se excrete rapid din organism.
Din punct de vedere biochimic SDC organoiodate sint constituite dintr-un nucleu
benzenic mono-,di-,tri-,hexaiodat, un grup carboxilic , un grup lipofilic si un grup aminosau tio.Nucleul benzenic cu trei atomi de iod este o substanta de contrast denumita mer
.Un monomer contine un nucleu benzenic cu trei atomi de Iod , iar un dimer contine
doua asemenea structuri.Cationii utilizati sub forma de saruri sint sodiul si
metilglucamina.
Exemple de SDC iodate cu structura de :
a). monomeri ionici : iothalamat ( Conray , Vasoray ) ;
metrizoat ( Isopaque );
amidotriazoat (Urografin,Angiografin,Gastrografin ) ;
ioxithalamat ( Telebrix );
diatrizoat,iodamid;
b). dimeri ionici : ioxaglat ( Hexabrix )
c). monomeri nonionici : iohexol ( Omnipaque );iopamidol (Iopamiro);iopromid
(Ulavist); oversol ( Optiray );
d). dimeri nonionici : ioxanol ( Visipaque );iotholan ( Isovist ).
Transformarea monomerului ionic intr-unul nonionic se face prin eliminarea grupului
carboxil ( in acest fel scade neurotoxicitatea ) si a cationului ( scade osmolaritatea ).
Solubilitatea in apa este indeplinita diferit de cele doua tipuri de SDC.Apa este un
solvent polar ale carei molecule sint electric neutre ( au numar egal de ioni pozitivi si
negativi ).
SDC ionice se disociaza in apa in particule electrice denumite ioni.Ionul pozitiv este
ionul de Na sau meglumina.Ionul negativ este derivatul benzenic cu cei trei atomi de Iod
si grupul carboxil.SDC ionice sint solubile in apa datorita ionilor pozitivi si negativi care
atrag polii pozitivi si negativi ai moleculelor de apa.
SDC nonionice sint neutre electric ca si moleculele de apa , ele fiind solubile datorita
gruparilor polare ( - OH ).
Presiunea osmotica ( nr. de particule din solutie ) crescuta - hiperosmolaritatea determina reactiile adverse.
SDC ionice au osmolaritate crescuta.
SDC nonionice au osmolaritate redusa.Inalta lor biocompatibilitate si toleranta in
comparatie cu substantele ionice fac ca ele sa fie utilizate pe scara larga.
REACTIILE ADVERSE ALE SDC
17

Reactiile adverse sint determinate de 2 factori : chemotoxicitatea si fenomenele de

ideosincrasie care sint similare cu reactiile alergice sau anafilactice.
Efectele chemotoxice.
Reactiile chemotoxice pot afecta toate organele.Natura ionica a SDC poate
schimba temporar compozitia lichidelor extracelulare si modifica potentialele de
membrana.Unii autori sint de parere ca legaturile caracteristice de calciu ale SDC ionice ,
crescute prin adaugarea agentilor chelatori joaca un rol major in inducerea acestor reactii.
Reducerea brusca a calciului ionic produce modificari de conducere electrica a
sistemului cardiovascular.De asemenea SDC activeaza asupra factorilor coagularii.SDC
ionice au un efect mult mai puternic in inhibarea coagularii sanguine decit SDC
nonionice.
Alte actiuni posibile induse de chemotoxicitate sint : leziunile eritrocitare , depresia
miocardica , aritmia cardiaca , toxicitatea
renala,bronhospasmul etc.
Neurotoxicitatea
Bariera hematoencefalica fiind incompleta protejeaza SNC de actiunea chemotoxica
a SDC.
In ariile unde aceasta bariera este intrerupta , plex coroid , tija hipofizara , corpul
epifizei , organele subfornicale si subcomisurale , eminenta mediana a neurohipofizei ,
SDC vine in contact cu SNC.
Leziunile SNC cresc permeabilitatea barierei hematoencefalice expunind tesutul
nervos la actiunea lor neurotoxica.
Neurotoxicitatea este dependenta de concentratia si tipul de ioni prezente in
solutie.Ionii incarcati electric pot inhiba neurotransmisia normala si induce o
neurostimulare anormala producind dereglari.
Agentii nonionici au efecte electrice minime , anionii diatrizoat sint mai neurotoxici
decit alti agenti ionici similari pe baza de iothalamat.
Efectele secundare administrarii SDC pot fi : atacuri de apoplexie , amauroza ,
pareze , encefalopatii.
Factorii de risc pentru alte reactii chemotoxice includ : insuficienta renala , diabetul
zaharat , boli severe cardiovasculare , debilitate generalizata.

Nefrotoxicitatea
SDC sint nefrotoxice.
Factorii de risc includ : insuficienta renala , diabetul zaharat , insuficienta cardiaca
congestiva .
Efectul SDC asupra circulatiei renale este bifazic , initial se produce o usoara
vasodilatatie care este rapid urmata de o vasoconstrictie prelungita care produce
ischemia renala si distruge membrana bazala renala.Astfel epiteliul tubular este expus
direct efectelor toxice ale SDC, de aceea se impune o buna hidratare inainte si dupa
administrare.
La fel prin utilizarea SDC nonionice reducerea nefrotoxicitatii se face la nivel
subclinic.
Pacientii cu mielom multiplu si hiperuricemie au un risc mai mare de a face
insuficienta renala ireversibila.
Osmolaritatea crescuta induce crize de siclizare la bolnavii cu anemie
drepanocitara.
In vitro , SDC nonionice induc o siclizare mai redusa in comparatie cu agentii
ionici .Din acest motiv bolnavii cu anemie drepanocitara trebuie bine hidratati inainte de a
fi supusi unor astfel de investigatii.
SDC iodate pot induce tireotoxicoza acuta.

18

Administrarea intraarteriala sau venoasa a SDC in vederea efectuarii arteriografiei

sau venografiei glandei suprarenale , la bolnavii cu feocromocitom poate induce o criza
hipertensiva.
Reactii idiosincratice
Reactiile idiosincratice imita reactiile alergice producind simptome variate
minore : tuse , stranut , rinita , edem conjunctival , voma , fotofobie , urticarie ,
bronhospasm sau majore : stare de soc , colaps , exitus.
Cauza acestor reactii este incerta , se presupune eliberarea de histamina ,
activarea cascadei complementului , efectele directe asupra SNC.Ele nu sint reactii
alergice pure deoarece nu s-au descoperit in circulatie anticorpi Igb.
Factorii de risc pentru reactiile idiosincratice includ astmul, febra de fin , alergii
alimentare .La aceste persoane riscul aparitiei reactiilor adverse la SDC este de 5-10 ori
mai mare.La cei care au avut astfel de reactii la administrari anterioare , aceste valori se
ridica la 40.
Frecventa reactiilor adverse este variabila cu SDC folosita:
a). pentru SDC ionice
- reactii severe apar la 1/500 injectari
- reactii severe asociate cu deces apar la 1/40000 - 1/100000
b). pentru SDC nonionice sint mentionate
- reactii severe 1/2500 injectari
Raportul reactiei adverse la produsii de contrast nonionici fata de cei ionici este
de 1/6.
Costul economic mai ridicat al acestor substante nu trebuie sa constituie un
impediment al folosirii lor , avantajele dar mai ales siguranta vietii bolnavului cintarind
mai greu in balanta.
La pacientii care prezinta un risc crescut trebuie luate o serie de masuri de
prevenire.
Astfel inainte de efectuarea examinarii cu SDC se recomanda administrarea a 3
doze de 50 mg Prednison tablete la intervale de 6 ore si o doza de 50 mg de diphenhydramina cu 30-60 minute inainte.
Cu acest protocol rata reactiilor adverse se reduce cu 1%.
Tratamentul profilactic trebuie aplicat la pacientii cu risc crescut , la cei care au
avut in antecedente reactii adverse majore. El consta din utilizarea steroizilor in
combinatie cu antihistaminicele:
- Prednison 50 mg ( 10 tablete ) oral cu 12 si 2 ore inaintea investigatiei
- Clemastin 1mg/ml , 2 ml i.m cu o ora inaintea investigatiei
Reactiile anafilactice severe datorita administrarii SDC severe includ : tahicardia ,
hipotensiunea , bronhospasmul.
Depistarea lor timpurie este importanta iar terapia trebuie administrata pina la
neutralizarea efectului.
Se instituie rapid o perfuzie cu ser fiziologic sau solutie Ringer lactat in
asociatie cu administrare de oxigen , antihistaminice , Epinefrina.
Daca bronhospasmul este simptomul predominant inhalarea de B2 agonisti duce
la disparitia lui.
Reactiile acute alergoide ( urticarie , edemul Quinche ) se trateaza cu Epinefrina
0,5 mg s.c , oxigen 2-6 ml/min. , difenhidramina 50 mg i.m
Reactiile anafilactoide cu simptome asemanatoare reactiilor alergice asociate cu
tahicardie , paloare , scaderea T.A. se trateaza cu Epinefrina 0,3-0,5 mg i.v , oxigen 2-6
ml/min.
Socul anafilactoid caracterizat prin status asmaticus ., oprirea respiratiei ,
pierderea cunostintei , stop cardiac se trateaza cu Epinefrina 0,3-1 mg i.v , oxigen 2-6
ml/min. , hidrocortizon 250 mg i.v , intubatie , ventilatie.
Reactiile vagovagale ( tahicardie , scaderea T.A. ) sint bine tratate prin
administrarea i.v de fluide , punind pacientul in pozitie Trendelemburg si injectind Atropina
19

0,5-1mg.Daca acest tratament este ineficace trebuie adaugata Dopamina 5-10 mg/kg
corp/min.
Administrarea SDC se face intravenos in bol prin injectare manuala sau cu
seringa automata si prin perfuzie.Prin aceste metode se evidentiaza bine vasele
intracerebrale , cind bariera hematoencefalica este rupta.SDC patrunde in structura ,
evidentiaza tumorile care in majoritae sint hipervascularizate si membranele care
delimiteaza colectiile ( acestea avind un bogat tesut de granulatie ).
Din punct de vedere al comportamentului leziunii fata de SDC - exista formatiuni
care nu isi modifica densitatea ; marea majoritate insa isi creste densitatea - putindu-se
stabili curbe de densitate specifice.
Intensitatea contrastului are valori diferite si poate fi omogena , neomogena de
aspect patrat sau sub forma de inel.Importanta este si chinetica contrastului - timpul de
opacifiere , de stagnare si disparitie.
CISTERNOGRAFIA permite explorarea spatiilor lichidiene externe prin injectarea
SDC prin punctie lombara sau cervicala suboccipitala ( Isovist , Iopamidol 300 ,
Omnipaque ).
In pozitie Trendelemburg ea migreaza in cisternele bazale.Ele pot fi explorate si
nativ .In cazul unor perturbari ale circulatiei LCR , ex. in hidrocefalus cu presiune redusa ,
stagnarea SDC poate atinge 36 ore.
In timpul examinarii pozitia bolnavului trebuie sa fie orizontala.
CISTERNOMEATOGRAFIA
Cisternomeatografia consta in injectarea intratecala lombara in pozitie sezinda a 2-5
ml de aer sau CO2.Apoi se inclina capul spre partea sanatoasa , aerul acumulindu-se in
cisterna pontocerebolasa controlaterala acestei regiuni
Va fi examinata in plan axial cu sectiuni subtiri de 1-2 mm.
Prin inclinarea capului in partea opusa aerul migreaza in cisterna pontocerebeloasa
de aceeasi parte.

VENTRICULOTOMOGRAFIA
Ventriculotomografia exploreaza ventriculii opacifiati prin cateterizare.Metoda
permite stabilirea existentei unei comunicari a unui chist cu spatiile lichidiene si felul
acestei comunicari , decelind si desiul obstructiei.
Fereastra utilizata pentru studiul craniului vizeaza osul spongios ( 250 HU) sau
compact ( 300HU ) si substanta cerebrala ( substanta cenusie si substanta alba ).
TRAUMATISMELE CRANIOCEREBRALE
Traumatismele craniocerebrale, in continua crestere a frecventei prin
intensificarea traficului de circulatie precum si prin cresterea actiunilor agresionale,
prezinta o importanta deosebita datorita ratei ridicate a mortalitatii si a sechelelor
infirmizante care altereaza intr-o masura mai mare sau mai mica calitatea vietii
supravietuitorilor.
Inventarierea exacta a leziunilor craniocerebrale la bolnavul traumatizat, care
produc un status neurologic alterat in contextul general al politraumatismului, se impune
in vederea aplicarii terapiei celei mai eficiente.
Dispunem astazi de metode imagistice a caror valoare si algoritm trebuie stabilite
de la caz la caz.
20

Dintre acestea C.T. - ul este metoda capabila sa redea rapid , neinvaziv si acurat
imaginea neuropatologica contribuind substantial la instituirea rapida a unei terapii
specifice.Prin abilitatea de a reda in imagine natura si extensia leziunilor in timpul vietii ,
C.T.- ul permite intelegerea acurata a frecventei si varietatii injuriilor mai bine ca studiile
autoptice , care inainte de utilizarea C.T. - ului constituiau singura sursa de
informare.Siguranta si simplitatea examinarii C.T. permite obtinerea de studii evolutive
care au imbunatatit intelegerea modificarilor pe care leziunile traumatice le produc in
timp.
C.T. deceleaza sechelele permanente ale TCC - urilor putind aduce si o explicatie
anatomo - patologica a deficitului neurologic.
C.T. - ul a stirbit din importanta angiografiei ca metoda initiala de examinare in TCC
, fiind mai acurata in demonstrarea leziunilor cerebrale.
C.T. poate fi efectuata intr-un timp mai scurt ca angiografia - aceasta avind
importanta la bolnavii la care starea generala se altereaza rapid - exemplu intr-un
hematom epidural evolutiv sau in cadrul existentei unei leziuni extracraniene care
necesita o interventie rapida - exemplu : ruptura splenica.
C.T. - ul este mai acurata ca angiografia in diagnosticul etiologic al unei mase
avasculare.Astfel poate fi diferentiata contuzia cu edem in jur de un hematom
intracerebral - diferentieri deosebit de importante - terapia fiind diferita in cele doua
situatii : conservator in primul caz , chirurgical in cel de al doilea.
Hemoragia intraventriculara poate fi vizualizata numai C.T.
ANGIOGRAFIA
Angiografia este cea mai precisa metoda de evaluare a leziunilor vasculare.In
situatii specifice ca tromboza de sinus cavernos , fistula carotido - cavernoasa si alte
leziuni traumatice induse de comunicarile arteriovenoase , anevrismele traumatice,
angiografia poate fi indicata pentru evaluarea definitiva a leziunilor vasculare.
Angiografia digitalizata permite un diagnostic rapid al anomaliilor vaselor mari si
poate fi utila ca screening pentru depistarea leziunilor vasculare traumatice La bolnavii cu
semne de de lateralizare , cu C.T. normal , angiografia poate demonstra ocluzia vasculara
sau un vasospasm ca si cauza a deficitului molar
Angiografia este indicata cind exista o suspiciune de ruptura traumatica a unui
anevrism sau o hemoragie rapida intr-o tumora.
In cazurile de " cerebral deth " - angiografia si screening - ul izotopic al fluxului sint
importante pentru a demonstra oprirea circulatiei cerebrale desi acesta poate fi
demonstrat si cu C.T. dinamica.
EXPLORARILE cu IZOTOPI RADIOACTIVI
Inainte de era C.T. , explorarile cu izotopi radioactivi au constituit metoda
neinvaziva de screening in diagnosticarea traumatismelor craniene.
Limitele metodei tin de imposibilitatea de a pune un diagnostic rapid , ea fiind
indicata mai ales in leziunile cronice.
Imaginile anormale , statice cu radionuclizi sint dependente de ruperea barierei
hematoencefalice.Acest proces este corelat cu cresterea neovascularizatiei la leziunile
pe cale de vindecare.Neovascularizatia produce imagini de scanare anormale ale
creierului abia la 7 - 10 zile de la impact.Deasemenea leziunile se pot delimita printr-o
membrana care se formeaza in colectiile subdurale cronice si care permit acumularea
izotopului.
Valoarea majora a metodei este in hematomul subdural cronic la care
senzitivitatea metodei este de 80 - 90%.
Analizind valoarea diferitelor metode imagistice de investigatie in TCC , putem
concluziona ca C.T. - ul a dus la reducerea ratei mortalitatii printr-un diagnostic corect
evitind leziunile cerebrale prin metode chirurgicale de explorare si la reducerea numarului
de angiografii si explorari izotopice.
21

TRAUMATISMELE CEREBRALE pot fi :

1. Traumatisme cc inchise craniocerebrale
2. Traumatisme cc deschise craniocerebrale
fiecare tip lezional avind particularitati imagistice si aspecte evolutive diferite.
TCC INCHISE
Fiziopatologia TCC inchise este complexa , leziunile craniocerebrale fiind
dependente de o serie intreaga de factori :
-actiunea directa a fortei aplicate asupra craniului static sau in miscare ,
-tipul fortei aplicata (rotationala , pivotanta)sau secundare
-modificarilor de raspuns la injuria craniana ,
-conditii patologice extracraniene : alterarea T.A. , rezistenta periferica , output ul cardiac , dezechilibrul acido - bazic , concentratia de O2 avind in vedere ca in marea
majoritatea cazurilor avem de a face cu un politraumatism.
Prin insumarea acestor factori se produc diferite tipuri neuropatologice reflectate
in imaginea C.T.

CONTUZIILE

CEREBRALE

Reprezinta leziunile cele mai frecvente produse de actiunea unor forte

rotationale.In acest caz au loc leziuni vasculare cu extravazat de singe si lichid care
produc edemul , asociate cu leziuni necrotice.Hematoamele se formeaza numai daca au
avut loc leziuni ale vaselor mari.
Edemul creste in prima saptamina producind un efect marcat de masa.Treptat
vasele prolifereaza spre zona contuzionata , elementele sanguine si detritusurile sint
indepartate.
Vindecarea se produce la 3 - 12 saptamini cu sau fara cicarice.
C.T. - leziunile cerebrale nu sint evidente imediat dupa traumatism , de aceea sint
necesare examinari repetate , putindu-se decela urmatoarele tipuri de modificari :
TIPUL I - Edemul focal traumatic - prin cresterea permeabilitatii capilare la citeva
ore dupa traumatism rezulta o colectie de lichid in tesuturi care atinge maximum dupa 12
- 14 ore.
C.T. se observa o zona hipodensa cu contururi difuze , greu delimitabila , de
dimensiuni variabile.Dupa administrare de substanta de contrast , densitatea ariei creste
datorita leziunilor patului vascular al creierului.Spre deosebire de edemul peritumoral
care este limitat de substanta alba , edemul posttraumatic cuprinde si scoarta si
ganglionii bazali.
TIPUL II , III este caracterizat prin aparitia hemoragiilor de contuzie.Ele se produc
atunci cind sint lezate vasele cerebrale permitind extravazarea singelui in cortex ,
substanta alba din apropierea cortexului atit in zona traumatismului ( coup ) cit si in
partea opusa ( contre coup ).
Edemul cerebral difuz
La unii traumatizati craniocerebral in special la copii desi nu se deceleaza
hematoame intracerebrale, colectii extracerebrale sau hemoragii intraventriculare se
mentine o stare de decerebrare.Sindromul de comotie pediatrica este caracterizat printr-o
perioada scurta de timp dupa traumatism in care copilul este inconstient urmata de o
perioada variabila de timp de luciditate dupa care urmeaza starea de coma de lunga
durata.
In edemul cerebral se presupune a fi vorba de o crestere a volumului sanguin
dovedita prin masurarea densitatilor care arata o crestere a HU.Studiile fluxului sanguin
22

la acesti bolnavi sugereaza hiperemia care este secundara pierderii autoreglarii vaselor
cerebrale care se incarca mai mult cu singe decit necesarul pentru nevoile metabolice.
C.T. se remarca o compresiune a ventriculilor laterali si ingustarea cisternei venei
magna Galien.
Deoarece la copii volumele spatiilor lichidiene sint mici , diagnosticul se pune
uneori retrospectiv prin examene repetate care arata revenirea volumelor la normal
precum si prin concentrarea zonei de edem in regiunea periventriculara.Deasemenea
poate sa apara - hygroma bilaterala subdurala de acompaniament produsa prin tulburari
de resorbtie ale lichidului sau unilaterala prin ruperea arahnoidei secundar efectului de
tamponada a edemului cerebral.
Edemul cerebral traumatic trebuie diferentiat de edemul produs prin perfuzii
hiponatrenice sau in infarctul localizat in ambele emisfere.
HEMATOMUL INTRACEREBRAL
Este intilnit la 1 - 16% din cazuri.Localizarea cea mai frecventa se face la nivelul
lobilor frontali si temporali unilateral sau bilateral.In 9% din cazuri el poate sa apara tardiv
la 48 - 72 de ore de aceea se impun examinari repetate in timp.
Hematomul intracerebral la bolnavul traumatizat poate fi produs prin leziunea
peretelui vascular , dimensiunea hematomului fiind proportionala cu marimea vasului
afectat.Hematoamele cele mai mari se produc in leziunile arteriale.Ele mai pot apare si in
alte circumstante : C.I.D. , pierderea capacitatii de autoreglare vasculara cerebrala
permite presiunii arteriale sa fie transmisa patului capilar cu pierdere de singe sau
posoperator dupa indepartarea leziunilor inlocuitoare de spatiu care au avut rol de
tamponada.
Hematoamele intracerebrale si cerebeloase sint asociate in majoritatea cazurilor
cu contuzii focale.
C.T. hematomul produce o arie de densitate crescuta de marime
variabila.Densitatea lui scade pe masura ce hemoglobina este disociata si in 3 saptamini
devine izodens.In jurul hematomului exista o zona de edem mai mult sau mai putin
pronuntat , structurile liniei mediane sint comprimate si impinse controlateral.
Cind hematomul devine izodens , dind impresia unei rezolutii complete , efectul de
masa care se mentine reprezinta singurul semn al leziunii.
Dupa administrare de substanta de contrast in primele 7 zile lui nu creste.Mai tirziu
apar la periferie vase de neoformatie care neavind bariera hematoencefalica intacta
permit trecerea substantei de contrast care apare ca o banda hiperdensa localizata intre
substanta cerebrala normala si zona de edem.Daca substanta de contrast este
administrata cind zona a devenit izodensa inelul radioopac poate fi confundat cu o tumora
sau abces.

LEZIUNILE SUBSTANTEI ALBE

Fizica fortelor rotationale arata : cu cit forta aplicata unei structuri sferice creste ,
cu atit vor fi afectate nivele din ce in ce mai profunde. Ommaya si Gennarelli arata ca
pierderea cunostintei se observa cind magnitudinea fortei rotative este suficient de mare
ca sa atinga mezencefalonul , pentru a deconecta sistemul de alerta.
Fortele rotationale produc rupturi ale nervilor si vaselor.Asupra axonilor are loc o
actiune de intindere fara ruperea lor.Leziunile sint localizate mai ales la nivelul structurilor
liniei mediane : corp calos , pedunculi cerebelosi , jonctiunea dintre ganglionii bazali si
substanta alba.Dupa 6 saptamini la capatul fibrei nervoase se observa retractii , extruzii
in asociatie cu retractia axoplasmei.Deasemeni sint prezente fagocitele printre fibrele
normale.
23

Aceste modificari intereseaza encefalul, fibrele ascendente si descendente.Cu

timpul substanta alba diminua , iar spatiile cerebrospinale , ventriculii si santurile cresc.
Clinic acesti bolnavi sint in stare de inconstienta care se poate mentine mult timp,
existind chiar posibilitatea ca bolnavul sa ramina definitiv in stare vegetativa.Bolnavii care
isi revin prezinta de obicei severe deficiente neurologice.
C.T., la 24 de ore dupa traumatism,se observa edem cerebral bilateral , hemoragii
mici , excentrice in corpul calos si celelalte structuri mediane , hemoragii subarahnoidiene
, hemoragii la interfata dintre substanta cenusie si substanta alba , hemoragii
intraventriculare sau adiacente ventriculului III.
Prezenta acestor modificari C.T. are o semnificatie prognostica.
HEMORAGIILE

SUBARAHNOIDIENE

Hemoragiile subarahnoidiene se produc prin sectiunea vaselor mici care

traverseaza spatiul subarahnoidian.Cantitatea de singe extravazat este redusa , lipsita de
cheaguri , in amestec cu LCR.Celulele rosii sint lizate in 2 - 7 zile , astfel incit imaginea
lor nu mai este evidenta dupa acest interval de timp.
Ocazional se poate produce hidrocefalus transient sau permanent comunicans ,
cind se observa o dilatare globala a ventricolilor cerebrali fara modificari ale
sulcusurilor.Hidrocefalus comunicans permanent are o frecventa sub 6%.
C.T. se observa o imagine hiperdensa la nivelul falxului si a cisternelor bazale ,
insulare si la nivelul convexitatii creierului.De multe ori hemoragia se diagnosticheaza
tardiv prin calcificarea falxului..
Hemoragia in teritoriul cisternei ambiens imita o compresiune a cisternei prin
hernierea transteritoriala.

HEMORAGIA INTRAVENTRICULARA TRAUMATICA

Hemoragia intraventriculara traumatica se produce in cazul rupturilor vaselor
ependimare , a vaselor peretelui ventricular sau de la nivelul contuziilor de vecinatate.
C.T. ventricolii cerebrali apar hiperdensi.Daca cantitatea de singe este mica si
bolnavul este in decubit dorsal singele se depune in coarnele posterioare ale ventricolilor
cerebrali laterali.Resorbtia singelui este mai rapida ca in hematomul cerebral.

HEMATOMUL EPIDURAL
Hematomul epidural este prezent la 10% din bolnavii cu TCC.El apare in
traumatismele nepenetrante care produc fracturi ce intercepteaza santurile vasculare.In
70 - 80% din cazuri hematoamele epidurale se datoreaza sectiunii arterei meningee in
regiunea temporoparietala unde calota este mai subtire.
Cind artera este lezata singele arterial decoleaza dura si formeaza o colectie care
se opreste la nivelul suturilor acolo unde dura este mai aderenta de os.
In regiunea occipitala si la baza craniului dura fiind aderenta de os , hematoamele
polului occipital si a fosei posterioare sint rare reprezentind 1 - 3% din cazuri.
Mai rar leziunea sinusului venos dural constituie o cauza mai putin frecventa a
hematomului epidural.
Hematoamele epidurale se insotesc foarte rar de alte leziuni cerebrale.
Ele au o evolutie rapida , comprima encefalul intrerupind si circulatia in unele zone
rezultind infarctul.
24

In forma cronica se produce o proliferare a celulelor din vasele durale cu formarea

unei membrane care il delimiteaza.
Simptomele clinice sint produse de acumularea rapida a masei de singe care
comprima vasele si produce consecutiv infarctul.Bolnavul isi pierde cunostinta intrind in
stare de coma.
Introducerea C.T. - ului in diagnosticul TCC a dus la scaderea mortalitatii de la 15 30% la 7%.
In hematoamele epidurale de origine venoasa unde acumularea de singe este lenta ,
bolnavul poate sa fie constient citeva zile dupa traumatism.Deoarece hematoamele
epidurale nu se insotesc de leziuni parenchimatoase , simpla evacuare unei astfel de
colectii este urmata de o revenire foarte rapida la normal.
C.T. se evidentiaza o zona hiperdensa biconvexa , bine delimitata , adiacenta tablei
interne a calotei temporoparietale ; densitatea este omogena.In cazul aparitiei unor noi
hemoragii , densitatea devine neomogena prin aparitia in interiorul ei a unei zone mai
putin dense determinata de singele proaspat.
Hematomul poate produce prin compresiune vasculara infarctizarea zonei
cerebrale tributare arterei comprimate.
C.T. evidentiem , la nivelul encefalului din vecinatatea hematomului o zona
hipodensa difuz conturata.
In formele cronice, dupa administrarea substantei de contrast intensitatea densitatii
creste periferic acolo unde se constituie membrana.
Hematoamele epidurale trebuie diferentiate de hematoamele subdurale cronice si
empieme care pot avea aceleasi caracteristici C.T. dar sint mai extinse si nu sint limitate
la suturi.

HEMATOMUL SUBDURAL
Hematomul subdural este localizat in spatiul dintre duramater si arahnoida.El se
produce prin ruperea venelor de legatura , leziunile vaselor piei mater sau de la nivelul
leziunilor parenchimatoase cu care acesta este frecvent asociat.El apare mai frecvent in
decada a 6-a - a 8-a de viata cind datorita atrofiei corticale mobilitatea creierului este
mare si vasele se rup cu mai multa usurinta.
Hematomul ocupa spatiul subdural, deasupra emisferului pe care il comprima ,
putind ajunge median pina la falx ocupind astfel si fisura interemisferica.Atunci cind sint
localizate formatiunile subfrontal , subtemporal,pentru evidentierea lor sint necesare
sectiuni coronare.
Din punct de vedere evolutiv distingem hematomul subdural acut si hematomul
subdural cronic.
Hematomul subdural acut are continut de singe poaspat si cheaguri si se
asociaza cu leziuni corticale.Simptomele clinice sint reprezentate atit de efectul
compresiv al hematomului cit si de leziunile parenchimale.Ele apar imediat dupa
traumatism , simptomul major fiind reprezentat de pierderea cunostintei.Mortalitatea este
ridicata 30 - 80%.
C.T. se observa o zona hiperdensa omogena , in forma de secera adiacenta
tablei interne a calotei care poate patrunde in fisura interemisferica si deasupra
tentoriumului avind conturul intern ondulat , dintat.
In emisferul ipsilateral apare o zona hipodensa de edem cu important caracter
compresiv.Structurile liniei mediane sint comprimate si deplasate controlateral.In aceasta
deplasare se poate bloca gaura Monro producindu - se dilatarea ventricolilor laterali.
In evolutie , densitatea hematomului scade datorita resorbtiei proteinelor din
hemoglobina.Intre saptamina 1 - 12 colectia devine izodensa ; apoi hipodensa , iar efectul
de masa diminua.
Hematoamele se pot resorbi complet sau se pot croniciza.
25

Hematomul subdural din fisura interemisferica reprezinta o colectie de singe mai

mare decit in hemoragiile subarahnoidiene situata in fisura interemisferica.
La copii aceasta forma are o particularitate : este localizata interemisferic
posterior circumscriind occipitalul.Ventricolul lateral este comprimat.In parenchim exista
leziuni asociate : infarct in regiunea parietooccipitala , edem occipital uni- sau
bilateral.Infarctul poate fi secundar sectiunii venelor , contuziilor sau ocluziei arterei
cerebrale posterioare datorata efectului de masa.
Hematomul subdural interemisferic se rezolva prin tratament conservator.Sechele
sint prezente la 50% din bolnavi.
Hematom subdural cronic este produs de traumatisme mici care sectioneaza
venele de legatura , singele acumulindu - se lent in spatiul subdural.
El nu se insoteste de leziuni traumatice parenchimatoase , dar le poate genera
prin compresiune vasculara, ajungindu - se la infarct.Pe masura ce colectia se
organizeaza, se inconjura de o membrana care in partea durala este groasa ,bine
vascularizata iar in partea arahnoidei este subtire si avasculara.
Cu timpul hematomul se resoarbe si ramin foitele ingrosate care se pot
calcifica.Uneori pot avea loc recidive hemoragice.
Semnele clinice apar precoce , si de obicei sint minore,constind in : cefalee ,
tulburari de memorie.Daca are loc resingerarea , bolnavul prezinta hemipareza si apoi
tulburari de constienta.
Din punct de vedere C.T. hematomul subdural cronic produce o zona plan convexa
adiacenta calotei in forma de secera care poate prezenta 4 tipuri de densitate:
TIPUL I - hematomul subdural cronic hipodens 33%
TIPUL II - hematomul subdural cronic neomogen cu densitate variabila (33%) , el
este produs de recidive hemoragice continutul lui fiind format din singe proaspat , coaguli
, singe lizat.Acest amestec heterogen se poate stratifica realizindu - se imaginea fluid fluid.
TIPUL III - hematomul subdural cronic izodens (25%) este recunoscut dupa efectul
de masa pe care-l produce.In localizarile bilaterale diagnosticul este mai greu - in acest
caz apare semnul " urechilor de iepure ".
TIPUL IV - hematom subdural cronic usor hiperdens (7 - 10%).
Dupa administrarea substantei de contrast membranele cresc in densitate si
indica apartenenta formatiunii spatiului subdural.
Efectul de masa este difuz deplasind intreg emisferul.Un semn important este
ingustarea si buclarea substantei albe a centrului semioval.Sulcusurile sint indepartate de
tabla interna.
TCC DESCHISE
Produc o comunicare intre exteriorul si interiorul cutiei craniene prin efractia durei
mater.Astfel sint fracturile sinusurilor , ale bazei craniului , leziunile prin
impuscare.Comunicarea cu exteriorul este favorabila infectiilor ascendente : meningita ,
empiem subdural si abcesul.
C.T. cu fereastra de os se evidentiaza locul fracturii , se poate preciza daca este
vorba de o fractura cu infundare , pozitia fragmentelor , prezenta de nivel aer - lichid la
nivelul sinusurilor , prezenta aerului ( pneumatocraniu ). In cazul traumatismelor prin
impuscare se produc leziuni diferite in functie de viteza proiectilului si de numarul
acestora.
Proiectilul metalic realizeaza fragmente osoase , la locul patrunderii un traiect
transcranian si necroza asociata.
Proiectilele cu viteza mica lasa mai multe fragmente metalice pe traseul de
penetratie , au tendinta mai mare de a ricosa decit cele cu viteza mare , astfel in aceste
cazuri vom gasi un focar de hemoragie si o necroza mai mare.
26

In cazul traumatismelor produse de proiectile cu viteza mare , traiectul este bine

definit dar fortele centrifugale mari duc la o crestere a presiunii intracraniene cu aparitia
de fracturi ( remote ) prin smulgere osoasa la nivelul oaselor subtiri , a crestelor si a
foramen magnum.
In cazul fracturilor bazale si a sinusurilor apare pneumoencefalul si pneumatocelul.
C.T. se evidentiaza o zona hipodensa, avind valorile densitatilor aerului localizata
frontal , bilateral daca bolnavul este in decubit dorsal.

COMPLICATII

POSTTRAUMATICE

In cele mai multe cazuri dupa traumatisme pot ramine o serie de sechele mai mult
sau mai putin infirmizante :
-hygroma posttraumatica
- lipsa circumscrisa de substanta cerebrala
-glioza posttraumatica ( status spongiosus ) care realizeaza o zona hipodensa
care nu prezinta iodofilie
- chistul posttraumatic care se evidentiaza C.T. ca o zona rotunda de densitate
lichidiana bine delimitata , asociata cu o zona de atrofie cerebrala circumscrisa.
- atrofia regionala cerebrala se produce in vecinatatea spatiilor lichidiene dilatate.
- hidrocefalie posttraumatica
- fractura in crestere " wachsende fractur " care apare la copii cind leptomeningele
si substanta cerebrala patrund in santul de fractura.Datorita pulsatiilor vasculare osul se
resoarbe si solutia de continuitate se largeste.
La acestea mai trebuie adaugate complicatiile care tin de actul chirurgical.

VASOPATIILE CEREBRALE
Afectiunile vasculare cerebrale reperezinta a treia cauza de deces, dupa
infarctul de miocard si tumori.Trombozele arteriale predomina ca frecventa formind 3/4
din cazuri , restul repartizindu-se aproape egal intre hemoragii si embolii.
Desi creierul reprezinta numai 2% din greutatea corporala , consumul de oxigen
este mare reprezentind 20%.
INFARCTUL CEREBRAL (Insultul ischemic , encefalomalacic)
Infarctul cerebral este produs de cauze diverse care pot fi sistematizate astfel
( dupa Gonzales ) :
I. Hipoxia ( scaderea incarcarii cu oxigen in conditiile unui flux sanguin normal)
- hipoxia produsa de scaderea concentratiei de oxigen in aerul inspirat ,
scaderea functiei pulmonare
- anemia ( scaderea continutului de oxigen cu tensiune normala )
- intoxicatie cu CO ( globus pallidum ) , anemie severa , methemiglobinemia
- actiune histotoxica ( cortex , globus pallidum ) inhalarea de cyanid
II. Ischemia ( scaderea fluxului sanguin cerebral ) poate fi produsa de:
- scaderea debitului cardiac ( stop cardiac , aritmii , infarct , insuficienta cardiaca
congestiva , stenoza aortica , infarct pulmonar )
- scaderea rezistentei periferice ( sincopa , hipotensiune ortostatica , scaderea
volumului sanguin , sunturi A.V.
- cresterea rezistentei vaselor cerebrale :
27

A. generalizata :
a) lipohialinoza ( punte , substanta alba a emisferelor cerebrale , aria
capsulara )
b) arterite ( lupus eritematos , meningite , periarterite nodoase
c) embolii la nivelul arterelor mici ( emboli septici,fungi , endocardita ,
operatii pe cord )
d) hiperviscozitate ( policitemia , CID )
e) ingrosarea intimei arteriale ( boala Fabry ,angioendotelioze neoplazice )
f) consumul unor droguri ( ergotamina , amphetamine )
g) encefalopatie hipertensiva
B. localizata :
a) afectiuni ale arterelor mari ( toracice sau ale gitului ); arterioscleroza, diabet,
hiperlipidemie, traumatisme, displazie fibroasa, boala Tarayasu
b) afectiuni ale vaselor cerebrale :
Boli arteriale - arterioscleroza diabetica,hipertensiune , arterita cu
celule
gigante sau granulomatoase,herpes zoster
oftalmic,necroza
de iradiere ( substanta alba ) spasm arterial dupa
rupturi
anevrismale , compresiuni ale arterelor Emboli - de
origine
cardiaca ( boli valvulare , fibrilatie atriala,trombi
murali ,mixom
atrial ) - de origine vasculara ( placi ateromatoase
ulcerate,
anevrisme,cateterisme,arterite
Boli venoase - tromboza sinusului venos ( sepsa , leucemii,
policitemie, CID,
estrogeni, deshidratare,insuficienta cardiaca,
avorturi,nasteri,cauze locale - sinusita , mastoidita
,tromboza
venelor corticale
Scaderea presiunii de perfuzie capilara datorata sunturilor arterioarteriale,arterio-venoase.
III. Hipoglicemia
IV. Status epilepticus
In evolutia infarctului distingem 3 faze :
- faza de edem intra si extracelular
- faza de lichefiere ( de quolliquare ) a substantei cerebrale , carioliza
macrogliilor cu fagocitoza de catre microglii si histiocite
- faza de chist encefalomalacic cu continut lichid
Evolutia modificarilor
In primele 6 ore cresterea permeabilitatii capilare duce la aparitia edemului
interstitial , iar modificarile metabolice celulare induc edemul celular.Edemul este maxim
intre 48 -72 ore.Central se dezvolta o zona de necroza inconjurata de un infiltrat
inflamator leucocitar.Macrofagele inglobeaza detritusurile necrotice , reteaua capilara
prolifereaza.Refacerea saptamini sau luni rezultind un tesut glial cicatriceal si o
degenerare chistica.
Uneori cind peretele vascular sufera un proces intens de necroza datorita
anoxiei , infarctul devine hemoragic.
Infarctul poate fi localizat in substanta cerebrala tributara celor 3 artere cerebrale ,
a sistemului bazilar si a arterei vertebrale.Cea mai frecventa localizare este la nivelul
arterei cerebrale medii ( 70% ) urmata de artera cerebrala anterioara ( 13% ) , artera
28

cerebrala posterioara ( 7% ) , artera bazilara ( 0,8% ).In realitate, aceasta din urma
localizare este mai frecventa - 15% - dar dimensiunile reduse ale leziunilor fac ca ele sa
nu se vizualizeze C.T.
Alte localizari mai rare sint la nivelul:
- arterei Heubner caracterizate clinic prin psihosindrom , mutism ;
- arterei coroidiene anterioare si posterioare clinic exista hemipareze.
Mai sint posibile localizari la nivelul zonelor de granita , astfel intre artera
cerebrala anterioara si artera cerebrala medie cind infarctul este situat pe convexitate ,
paramedian si se extinde posterior dealungul girusului frontal mediu , spre asa numita
zona de confluenta - cele 3 regiuni ( drei lander ech ).
Zona de granita intre arterele ganglionilor bazali si ramurile convexitatii care
provin din artera cerebrala medie este o zona sub forma de banda care este situata intre
capul nucleului caudat si centrul semioval.
In cazul in care zonele de infarct sint multipple trebuie sa ne gindim la o stenoza a
arterei carotide , arterita sau embolie recidivanta.
Simptomatologia clinica este dependenta de localizare si de faza de evolutie.
In tromboza arterei cerebrale medii se produce o pierdere temporara a cunostintei
, pareza spastica brahiofaciala controlaterala si afazie , cind leziunea este in emisferul
dominant.
In localizarile la nivelul arterei cerebrale anterioare bolnavii prezinta pareza
spastica a membrelor controlateral .In localizarile talamice este prezenta triada Horner
precum si senzatia dureroasa a unei jumatati din corp , in cele ale trunchiului cerebral ,
paralizii incrucisate , iar in cele cerebeloase - ataxie , nistagmus cerebelos
Simptomele de mai sus se pot ameliora in timp pentru ca apoi sa se
sistematizeze in urmatoarele sindroame cerebrovasculare :
Atacul ischemic tranzitor ( TIA ) este produs de obicei de stenoze ale vaselor
cervicale.Simptomele clinice apar si dureaza 24 de ore.Nu sint evidentiate C.T.
Deficitul neurologic ischemic reversibil ( RIND ) prezinta o simptomatologie
clinica care apare intr-un interval de 3 saptamini .C.T. se evidentiaza o zona hipodensa
localizata in substanta cerebrala tributara arterei afectate.
Completead strocke este caracterizat prin deficit neurologic ireversibil.
Progressing strocke prezinta un deficit neurologic este progresiv.
Modificarile C.T.
Imaginea CT se modifica cu evolutia infarctului.
In primele ore se observa :
- o zona izodensa , de marime variabila localizata in teritoriul tributar al arterei
afectate
Intre 12-24 ore:
- hipodensitatea devine neomogena , patata , sulcusurile sint
obliterate.Cresterea densitatii se produce in infarctele hemoragice care difera de alte
hemoragii prin 2 caracteristici : au loc in substanta cenusie si sint inconjurate de o zona
de densitate scazuta sau mixta care corespunde restului infarctului .Dupa contrast
densitatea nu creste.In unele forme in care leziunile capilare sint foarte accentuate
cresterea densitatii se produce pe scanurile tardive ceea ce are o semnificatie predictiva
a unor hemoragii.Aceste tipuri de infarct nu trebuie tratate cu anticoagulante.
Hemoragia in infarct mai poate aparea odata cu refacerea tensiunii arteriale.
Din ziua 2-a - a 5-a densitatea scade (cu 4-14 HU fata de parenchim ) procesul
se extinde pina la tabla interna a osului , marginile devin mai bine delimitate.
In saptaminile 3-4 - substanta cenusie poate avea o densitate mai mica ,
identica sau mai mare decit parenchimul normal , pe cind substanta alba intotdeauna mai
redusa.Aria infarctizata este mai putin evidenta ( fogging efect ).
Dupa contrast substanta cenusie centrala si periferica devine
hiperdensa.Contururi curbiliniare la periferia creierului corespund cortexului , o imagine
lentiforma in zona ganglionilor bazali reprezinta o implicare a nucleului lentiform.
29

Periferia infarctului ganglionilor bazali devine hiperdensa sub forma de inel oval
dupa contrast.La fel in infarctul cu alte localizari reteaua neovasculara poate produce o
crestere a densitatii periferice.Cresterea densitatii zonei de infarct se poate produce in
caz de hemoragie,inlocuirea tesutului necrotic cu o retea capilara bogata si depuneri de
calciu.
Dupa o luna densitatea zonei infarctate scade si mai mult , marginile devin nete
dar sint neregulate , necroza cu lichefiere duce o la transformare chistica , modificarile
atrofice ale substantei cerebrale determina largirea spatiilor lichidiene.
Efectul de masa in infarctul cerebral este variabil cu localizarea , amploarea ,
faza de evolutie.El este produs de edemul celular si intercelular.
Se poate manifesta sub forma obliterarii sulcusurilor corticale, deplasarea
moderata a structurilor liniei mediane ce poate ajunge pina la hernierea creierului prin
deschizaturile durale.
Localizarea leziunii este importanta pentru stabilirea diagnosticului etiologic ,
unde cauze de infarct au o predilectie pentru o anumita regiune a creierului.
Dupa administrarea SDC densitatea creste zonele marginale delimitind mai
bine teritoriul implicat , iar partea centrala devine neomogena cu pete mai dense care sint
mai pronuntate in zilele 12 - 21.
Cind exista infarcte multiple mici ele apar ca zone hipodense multiple care dupa
administrarea SDC devin izodense.
In stadiu final consecutiv defectului de substanta cerebrala apare chistul
postencefalomalacic care se prezinta ca o zona cu densitate lichidiana asociata de obicei
cu expandarea ventricolilor si a cisternelor din vecinatate.
Uneori in zonele de necroza se pot produce singerari mai ales periferice care se
caracterizeaza prin cresterea densitatii marginale.De obicei zona hiperdensa este
localizata in substanta alba.Rezorbtia componentelor hemoragice se face in 3 saptamini.
Infarctele produse de embolii se revascularizeaza precoce prin liza embolului.
In tromboza trunchiului bazilar semnele C.T.pot lipsi atit pe examinarile native cit
si cu SDC.In tromboza progredienta a trunchiului bazilar apar zone hipodense in trunchiul
cerebral , infarcte in teritoriul arterei cerebrale posterioare , artera cerebelara
superioara , artera cerebelara anterioara si artera cerebelara posterioara.
In aceste forme se poate produce uneori o deplasare a ventricolului IV care
favorizeaza aparitia hidrocefalusului oclusus.
Infarctul venos
In tromboza sinusurilor venoase dezvoltarea procesului se face ascendent , spre
corticala sau spre venele profunde avind drept consecinta insuficienta drenajului venos.
ceea ce produce edem si hemoragii mici diseminate.
C.T. se evidentiaza zone extinse de edem care devin neomogene dupa
SDC,asociate cu zone hemoragice multiple.In tromboza sinusului longitudinal aceste
zone sint localizate sagital paramedian bilateral.
Uneori tromboza venoasa cu hemoragii poate fi evidentiata pe examinarile native
ca zone hiperdense sub forma de dungi in apropierea calotei.Densitatea venelor corticale
trombozate creste ( in
tromboza
sinusului
rectus
se
evidentiaza
"Cord
sign" ).Patognomonic este considerat asa numitul " empty triungular sign"
Diagnosticul etiologic al infarctului cerebral
A. Infarct unic localizat la nivelul A.C.M.:
- edem masiv , densitate uniforma
Embolie ( origine cardiaca , carotidiana sau A.C.M )
Rar boli ale C.I. si hipotensiune
- edem redus
Boli stenotice ale carotidei
Ramurile anterioare ale A.C.M
30

Embolie din cord , carotida Watershed area of convexity

Stenoza A.C
A.C.A vechi , bilateral anevrism de comunicanta anterioara recent embolic ,
cardiogen
A.C.P ateromatoza a A.C.P , A. bazilara , A.V. embolic , cardiogen
B. Infarcte bilaterale simetrice localizate in cortex
Hipoxie
Hipotensiune
Hipoglicemie
Glanda Paliderm
intoxicatie cu CO
intoxicatie cu cyanid
C. Infarcte diseminate de marime medie de obicei hemoragice , iodofile
Cortex
- Sindroame de hiperviscozitate ( policitemie, disglobulinemie , anemie
falciforma )
- CID
- endocardita subacuta
- arterite
Substanta alba
- embolie grasa
D. Infarcte diseminate in timp si spatiu cu tendinta la simetrie si bilateralitate
Ganglioni bazali
- arterioscleroza ( diabet , hipertensiune )
Substanta alba a emisferelor
- arterioscleroza ( boala Biswanger )
Desi in majoritatea cazurilor diferiti agenti etiologici produc acelasi tip de infarct ,
exista unele particularitati care ar permite diferentierea.
Hipoxia produce urmatoarele modificari :
C.T. - aplatizarea sulcusurilor , compresiunea ventriculilor si a cisternelor , edem
cerebral difuz
- scaderea densitatii substantei cenusii cu imposibilitatea diferentierii de
substanta alba sau chiar inversarea densitatii celor doua substante
- evidentierea mai pregnanta a structurilor durale datorita scaderii densitatii
substantei cenusii
Leziunile sint localizate la nivelul fetei inferomediane a lobilor temporali , fata
dorsomediala a lobilor frontali si parietali si regiunile convexitatii , nucleul striat.
Dupa citeva zile densitatea substantei cenusii creste devenind mai intensa.Mai tirziu
se produce atrofia in zonele implicate.Cavitatia apare la nivelul ganglionilor bazali.
Embolia - infarctul produs de emboli are urmatoarele caracteristici:
- localizarea in embolii se face la nivelul ramurilor anterioare A.C.M.In tromboza infarctul este situat in substanta alba periventricular si la
nivelul cortexului perisilvian
- multiplicitatea leziunilor
- comportamentul la administrarea de SDC
In embolii infarctul are un caracter hemoragic , iar vascularizatia este precoce prin
liza trombulara.
Tromboza venoasa produce modificari minore cum ar fi scaderea in dimesiuni a
ventricolilor cerebrali , hemoragia parasagitala alternind cu zone hipodense , cresterea
girusurilor si a tentoriumului, vizualizarea venelor trombozate.Cu contrast s-a descris un
semn caracteristic empty sinus ( normal sinusul este hiperdens ).
Boala Moya-moya
Reprezinta ocluzia sau stenoza bifurcatiei carotidei cu circulatie colaterala la
nivelul ganglionilor bazali , leptomeningelui si transdurala.
31

C.T. se evidentiaza atrofie cerebrala , arii hipodense in ganglionii bazali si emisferele

cerebrale.
Diagnostic diferential :
Infarctul cerebral trebuie deosebit de :
- Neoplasme
Edemul din neoplasm este localizat la nivelul substantei albe fapt ce
accentueaza densitatea substantei cenusii
- Bolile demielizante
Leziunile sint paraventriculare
- Encefalitele , mai ales cea herpetica ( Herpes simplex ) se aseamana cu
infarctul ,dar leziunile sint bilaterale ,efectul de masa este mai accentuat.
- Abcesul poate coexista cu infarctul
Comportamentul la administrarea SDC difera de infarct.
- Malformatiile A.V.pot fi asemanatoare cu infarctele organizate
- Traumatismele- leziunile nu respecta topografia vasculara , adeseori sint
bilaterale , se localizeaza mai ales frontotemporal.

HEMORAGIILE CEREBRALE
Hemoragiile cerebrale survin , in cele mai multe cazuri pe fondul unei
arterioscleroze asociate cu hipertensiune arteriala.
Ele se mai pot produce dupa terapie cu anticoagulante ; angeite , angiopatii cu
amiloid ( angiopatia congofila ) in trombozele sinusurilor venoase , in infarctele
hemoragice produse de embolii , in unele forme de tumori ( gliom apoplectiform
metastaze produse de melanom) , malformatii vasculare (angiom , fistule , anevrisme - ) .
Marimea hematoamelor este variabila.
Hematomul mare produce compresiunea tesutului cerebral si a ventricolilor
precum si deplasarea lor ceea ce poate conduce la hidrocefalie.Singele poate patrunde
in ventricolii cerebrali sau in spatiile subarahnoidiene realizind hematocefalul intern sau
extern.
In jurul hematomului exista o zona de edem.
Daca hematomul nu este mare , el se rezoarbe de la periferie spre centru , in locul
lui poate ramine o cavitate cu peretii bine delimitati.
Hematomul se localizeaza :
a). supratentorial
- la nivelul substantei albe a lobului frontal ,
temporal si parietal
- la nivelul ganglionilor bazali existind 2 forme:
->o forma mediala in care hemoragia este situata la nivelul
talamusului cu posibilitatea efractiei in ventricolii laterali
->o forma laterala realizata prin apoplexia arterei
lenticulostriata in claustrum striatum si la nivelul corpului caudat si a capsulei externe.
b).infratentorial
- la nivelul trunchiului cerebral
- la nivelul cerebelului
Simptomatologia clinica se instaleaza brusc.In marea majoritate a cazurilor exista
manifestari de tip hiperton.Durerile marcate sub forma de intepaturi , tulburarile
respiratorii pot fi semne ale unei hemoragii intraventriculare.
C.T. hematomul produce o imagine hiperdensa ( 50-90 H.U.) de forma rotunda ,
ovalara bine delimitata , omogena , cu efect de masa moderat.
Singerarea poate patrunde si in spatiile lichidiene interne sau externe - in acest
caz se evidentiaza zone hiperdense la nivelul ventricolilor cerebrali , a fisurii
32

interemisferice si cisternelor bazale.Cind bolnavul este pozitionat in decubit dorsal

singele se acumuleaza in partea decliva la nivelul coarnelor occipitale.
Prognosticul este grav in hemoragiile ventricolului IV si a cisternelor parapontine.
Dupa citeva zile de la hemoragie apare si edemul perifocal ca o zona hipodensa
mai mult sau mai putin extinsa.Tesutul de rezorbtie aparut dupa 7 zile poate retine
substanta de contrast sub forma de inel hiperdens.
In evolutie , densitatea hematomului scade devenind izodens in 3-6
saptamini.Daca hemoragia este mica , hematomul se rezoarbe cu restitutio in
integrum.Alteori poate persista o arie hipodensa insotita de atrofie locala..
Hemoragiile mari pot lasa defecte mari de substanta cerebrala , hipodense , de
substanta cerebrala.

ANEVRISMELE CEREBRALE
Anevrismele cerebrale reprezinta dilatatii localizate ale arterelor cerebrale.El
poate fi legat de vas printr-un pedicol larg ( A. sesile ) , mai ingust ( A. pediculate).
Peretele anevrismal este format dintr-o adventice groasa ,un striat rezidual din
medie precum si un striat intern de tesut conjunctiv hialin nou.
Se pot produce trombi parietali si calcificari.
Anevrismele cerebrale sint de obicei unice mai rar multiple constituind maladia
anevrismala.In acest din urma caz localizarea este simetrica la nivelul bifurcatiei carotidei
interne si a arterei silviane.
Anevrismele cerebrale se localizeaza la nivelul poligonului Willis.
pe diferitele sale componente astfel :
-> artera cerebrala anterioara
28%
-> artera comunicanta anterioara
25%
-> artera comunicanta posterioara
21%
-> artera meningee medie
4%
-> artera oftalmica
5%
-> alte localizari
Ele pot fi sacciforme , cilindrice sau fusiforme si se dezvolta in zonele slabe ale
peretelui arterial pe fondul unei arterioscleroze , a inflamatiilor parietale , micozelor si
traumatismelor.
Dimensiunile anevrismelor sint variabile de la citiva milimetri pina la 5 cm.In
localizarile la nivelul trunchiului bazilar aspectul este particular - o ectazie fusiforma
(megadolico bazilara).
Ruptura peretelui anevrismal produce hemoragie in substanta cerebrala si spatiul
subarahnoidian , apoi artera se contracta si amortizeaza hemoragia.
Consecutiv se pot produce simfize meningeale care genereaza tulburari ale
circulatiei LCR cu aparitia hidrocefalusului arezorbtivus.
Simptomele clinice pot fi absente in anevrismele necomplicate.Hemoragia
produce cefalee meningism , pierderea cunostintei.Cind anevrismele se dezvolta in
vecinatatea nervilor cranieni se produc pareze.
La bolnavii cu anevrisme pot surveni 2 tipuri de complicatii:
a). complicatii hemoragice
- hemoragia meningee in spatiul subarahnoidian
- hematomul intracerebral
- hematomul subarahnoidian( in A. convexitatii si
ale bazei craniului )
b). complicatii ischemice
- spasmul localizat de obicei in apropierea anevrismului , uneori se
poate generaliza la intreg poligonul Willis
33

realizat de
roscleroza

- ramolismentul secundar rupturilor anevrismale este nehemoragic fiind

incetinirea circulatiei din hipotensiunea ischemica si in ate-

- compresiunea venelor craniene

C.T. anevrismele se vizualizeaza bine prin angiotomografie. Ele sint vizibile de la
dimensiuni mai mari de 5 mm sau cind au peretii calcificati.
Apar ca zone hiperdense , bine delimitate , rotunde , omogene uneori cu zone
de calcificare atasate arterei.Ruperea peretelui anevrismal se poate face in spatiile
subarahnoidiene cind C.T. se evidentiaza zone hiperdense in cisternele bazale , fisura
interemisferica , cisterna venei Galien.
Cind singerarea se face intracerebral , apar zone hiperdense in substanta
cerebrala din vecinatatea anevrismului.In anevrismele arterei cerebrale anterioare se
produc hematoame intracerebrale si intraventriculare ale liniei mediane care prin lamina
terminalis patrund intre foitele septumului pellucidum si ajung la ventricolul III.
Hemoragiile anevrismale ale arterei pericaloase se produc in fisura
interemisferica , iar cele ale arterei cerebrale mediane in substanta alba frontotemporala ,
regiunea insulara si pot patrunde in ventricolii laterali.

ANGIOAMELE
Angioamele reprezinta malformatii vasculare congenitale cu potential hemoragic in spatiile
subarahnoidiene si intracerebrale sau de retinere a singelui in detrimentul ariilor vecine.
Histologic distingem mai multe tipuri de angioame :
Angiomul capilar se intilneste rar , este localizat in cortexul cerebral.Constituie unul dintre
elementele bolii Osler - Rendu Weber.
Angiomul cavernos se localizeaza in substanta alba a emisferelor cerebrale.Se poate
tromboza si calcifica.
Angiomul venos este mai frecvent , se localizeaza mai ales supratentorial , mai rar in teritoriul
venelor cerebeloase.
C.T. pe scanurile native se vizualizeaza arii neomogene , hipo- , izo- si hiperecogene, cu
contururi difuze.Dupa SDC se observa o crestere marcata a densitatii sub forma de zone multiple
rotunde , confluente care dreneaza in venele de suprafata.
Diagnosticul de certitudine se face angiografic.
Angiomul arteriovenos este cel mai frecvent si cel mai important dintre toate tipurile de
angioame mai sus mentionate.El creste in dimensiuni.Arterele de alimentare apartin de obicei arterei
cerebrale medii si sint dilatate.Anevrismul venei Galien este o forma particulara de angiom care se
dezvolta in cisterna venei Galien putind comprima apeductul si produce hidrocephalus.
Simptomatologia clinica apare la copii si tineri manifestindu-se prin cefalee , crize
Jacksoniene , hemoragii subarahnoidiene recidivante.
C.T. pe scanurile native imaginea este evidenta cind exista trombi calcificati sau o atrofie
cerebrala locala.In formele mai extinse se remarca zone hipodense , neomogene , confluente ,
neregulate.
Cu substanta de contrast zona devine hiperdensa cu vase convolute care fac legaturi intre
artere si vene precum si vene mari de drenaj.Hemoragia se se intilneste des ca o zona hiperdensa care
nu permite identificarea vaselor componente.

INFLAMATIILE CEREBRALE
Encefalitele
34

Encefalitele sint procese inflamatorii cerebrale de etiologie variata.Ele pot fi generalizate si

localizate.
Encefalitele generalizate sint cauzate de bacterii , virusuri , richetzii sau pot apare ca procese
parainfectioase in cadrul unor procese imunosubpresive.
Inflamatiile se localizeaza in substanta alba - leucoencefalite , sau in substanta cenusie polioencefalite.
Anatomopatologic se produc initial exudate serocelulare perivasculare si noduli care
degenereaza progresiv.
C.T. , encefalitele nu au semne specifice , se caracterizeaza prin edem cerebral care comprima
spatiile lichidiene.
Exista forme necrotice de encefalite acute care sint produse mai ales de virusul herpetic tip 1 ,
care apar la copii.Clinic exista cefalee , febra meningism , apoi apar semne de focar.
Tomografic in aceasta forma se evidentiaza arii hipodense greu delimitabile datorita
contururilor difuze,localizate in lobul temporal si zonele vecine fara afectarea ganglionilor
bazali.SDC este retinuta tardiv , de obicei neuniform de aspect patat.
Encefalomalacia postinfectioasa se recunoaste ca zona hipodensa omogena in lobii temporali cu
dezvoltare spre spatiile lichidiene.
Encefalitele localizate
Encefalitele localizate sint cauzate de bacterii , micoze , parazitoze.Cele mai multe sint
secundare sinusitelor frontale , otitelor , mastoiditelor , furunculilor de la nivelul fetei sau se produc
prin diseminare hematogena.
Procesul inflamator se localizeaza in meninge,la limita dintre substanta cenusie si substanta
alba sau la nivelul plexurilor coroide.Exista encefalite localizate , purulente produse prin embolii in
cadrul unor septicemii de ex. : in endocardite.
Tomografic se evidentiaza in acest caz nuclee hipodense care devin neomogene hiperdense
dupa injectarea SDC.
Abcesul cerebral
Abcesul cerebral reprezinta o forma incapsulata de inflamatie purulenta.El poate apare in
cadrul unor traumatisme deschise , procese inflamatorii de vecinatate ( sinusite , mastoidite ,
furuncul al fetei , osteomielite ) , diseminari metastatice ( endocardite ) la pacientii supusi terapiei
imunosupresoare ( cortizon , cistostatoterapie ).
Abcesul este produs de bacterii , micoze ( candida , aspergillus , criptococus etc.).
Anatomopatologic exista o zona centrala cu continut purulent inconjurata de o zona de
capilare si tesut de granulatii care in fazele mai avansate se stratifica.
Clinic , evolutia este de saptamini sau luni , se manifesta prin febra , leucocitoza , semne de
HIC , semne cerebrale de focar.
Tomografic , in abces se evidentiaza o zona centrala hipodensa uneori neomogena cu sau fara
zone aerice ( in cazul prezentei germenilor gazogeni ) , inconjurata de un perete hiperdens stratificat
cu o grosime de 3 - 6 mm uniforma.
Partea mediala a peretelui este mai subtire ca cea laterala datorita unei vascularizatii mai
reduse a substantei albe .Aceasta constituie si explicatia pentru formarea abceselor fiice in partea
mediala.
In jurul abcesului exista o zona de edem.
Abcesul epidural si empiemul subdural
Abcesul epidural si empiemul subdural se produc dupa traumatisme craniene , osteomielite ,
otite , sinusite , interventii chirurgicale.Abcesele spontane sint localizate de obicei frontal si
distanteaza partea frontala a falxului de calota.
35

C.T. , abcesul epidural seamana cu hematomul epidural , empiemul subdural produce o zona
hipodensa , biconvexa , adiacenta calotei.SDC este intens retinuta de tesuturile de granulatie astfea
incit secretiile purulente sint bine separate de creier.In empiemele din fisura interemisferica , zona
hipodensa este delimitata liniar de falx si convex spre creier.
Empiemul subdural este greu de diferentiat de hematom.
Meningitele
Meningitele simple nu produc modificari C.T.
Cind se formeaza tesutul de granulatie,dupa administrarea SDC meningele bazale devin
hiperdense,la fel se observa o crestere a densitatii in localizarile la nivelul cortexului si a ependimului
ventricolilor.Pot sa mai apara si alte modificari.Hygromul subdural la inceput steril apoi purulent ,
simfize meningeale care produc hidrocefalie.
Meningitele specifice se pot manifesta ca meningite bazale , meningoencefalite sau encefalite.
Meningita TBC
Inflamatia specifica TBC poate produce meningite , meningoencefalite sau tuberculom
intracerebral.
Meningita TBC este caracterizata C.T. prin cresterea densitatii meningelor bazale si
hidrocefalie.
Meningoencefalita se produce prin diseminare hematogena , este localizata
perivascular mai ales in aria lentico - striata.
Tuberculomele se manifesta ca arii izo- sau hiperdense de marime medie care devin dupa
contrast intens hiperdense , inelar sau patat.
Calcificari se intilnesc la 10 % din cazuri.Tuberculomele localizate la nivelul durei mater pot
fi confundate cu meningiomul en plaque.
Sarcoidoza
Sarcoidoza se manifesta mai ales ca o granulomatoza solitara sau multipla intracerebrala ,
mai rar ca o leptomeningita granulomatoasa .Se localizeaza in regiunea supraselara si are ca
manifestare clinica diabetul insipid.
Leptomeningita produce tulburari ale circulatiei LCR cu aparitia hidrocefaliei.
Granulomele sint usor hiperdense , de marime medie 1-2 cm , iodofile.Dupa corticoterapie
se resorb.Acesta constituie si criteriul de diagnostic diferential cu nodulii tumorali.
Cisticercoza
Cisticercoza este produsa de larvele teniei sollium care se inchisteaza in meninge ,
intracerebral si intraventricular.
C.T. ele apar ca zone de densitate lichidiana ,rotunde , bine delimitate , asemanatoare
chistelor.Dupa moartea parazitului , se calcifica devenind hiperdense..
Chistul hidatic
Chistul hidatic este produs de tenia echinococus avind o frecventa a localizarii cerebrale de
2 %.
C.T. , chistul se prezinta ca o zona hipodensa ( densitate lichidiana ), bine delimitata de un
perete subtire uneori calcificat , neiodofil.Dimensiunile sint variabile de la citiva cm la 10 cm , el
poate contine in interior vezicule fiice , nu este inconjurat de edem perifocal.
Toxoplasmoza
Infestarea cu toxoplasma se face in perioada intrauterina ( transplacentar ).Este foarte rara la
adulti ,se intilneste la persoane cu sistem imunitar deficitar ( AIDS , citostatoterapie).Parazitul
produce initial encefalita care in faza florida se caracterizeaza prin multiple focare granulare si de
necroza.
La nastere sint evidente mai ales leziunile postencefalitice.
36

C.T. - in faza florida se observa zone hipodense care devin, dupa contrast ,hiperdense , de
aspect inelar sau patat.In faza postencefalitica nodulii sint hiperdensi , calcificati , localizati
paraventricular, in ganglionii bazali, in substanta alba a creierului.Aceste leziuni pot fi asociate cu
hidrocefalia.

MALFORMATII CRANIOCEREBRALE
Malformatiile craniocerebrale a caror frecventa este de 0,1-0,9 % din noii nascuti sint
produse de factori traumatici , inflamatii , factori hipoxici care actioneaza in primul trimestru de
viata.
Clasificare :
Dupa GROSS si JELLINGER modificat distingem :
A. Disgenezii :
1. acefalie
2. aporsopie
3. ciclopie
4. holoprozencefalie
5. arhinencefalie
6. displazia olfacto-genitala
B. Disrafii
Perturbari ale procesului de inchidere a tubului neural.
1. Disrafii craniale :
a) cranioschizis total ( anencefalia )
b) cranioschizis partial ( microencefalie )
c) cefalocel ( al convexitatii si bazei )
d) absenta corpului calos , a comisurilor, monoventricol, echivalente disrafice
( cavum septi pellucidi , cavum vergae , cavum veli interpositi )
2. Disrafii rhombocerebeloase :
a) cefalo-meningocel ( occipital si cerebelar )
b) hipoplazia cerebelului - sindrom Dandy - Walker
c) malformatia Arnold - Chiari
d) stenoza de apeduct
C. Modificari cerebrale prin tulburari de migratie :
1. porencefalie schizencefala
2. disgirie a. agirie
b. macrogirie
c. microgirie
d. micropoligirie
e. aplazia perisilvica
D. Modificari de volum :
1. microencefalia vera
2. megalencefalia
3. hidrocefalia
E. Facomatoze :
37

1. neurofibromatoza Recklinghausen
2. scleroza tuberoasa
3. boala Hippel - Lindau
4. sindromul Sturge - Weber
5. ataxia teleangectatica Louis - Bar
A. Disgenezii
Disgeneziile se produc in perioada embrionara precoce si nu sint compatibile cu viata ; ele
afecteaza dezvoltarea creierului anterior tubului neural inchis. Acest grup de malformatii cuprind :
- acefalia
- aporsopia ( lipsa de dezvoltare a fetei )
- holoprozencefalia
- ciclopia
- arhinencefalia ( lipsa de dezvoltare a rhinencefalului )
- displazia olfacto-genitala
A.3. Holoprozencefalia
Holoprozencefalia reprezinta lipsa de dezvoltare a creierului anterior ( prosencefalie ) si a
craniului facial ( microoftalmie , anoftalmie , agenezia septului nazal , gura de lup , buza de iepure).
Deasemenea lipsesc structurile liniei mediane : fisura interhemisferica , falx cerebri , corpul
calos , septum pellucidum , bulbul olfactiv , ingustarea furcei Sylviene.Ventricolul III si ventricolii
laterali sint uniti formind o singura cavitate ventriculara ( monoventricol ) substanta cerebrala este
impinsa periferic.In functie de gradul afectarii ei distingem 3 forme : forma alobara . semilobara si
lobara.
C.T. evidentiaza aceste modificari.
Holoprozencefalia trebuie diferentiata de hidranencefalie , hidrocefalie giganta la care de
obicei este prezent falx cerebri si de chistul intradural gigant la care substanta cerebrala si ventricolii
sint comprimati.
A.6. Sindromul olfactogenital MORSIER
Acest sindrom este produs de lipsa structurilor liniei mediane , septum pellucidum , creierul
olfactiv , hipotalamusul , atrofia nervului optic.
Clinic acesti copii au anosmie , amauroza , retard psihic , hipogonadism.C.T. se remarca
hidrocefalia ventricolilor laterali cu absenta septumului pellucidum si marirea accentuat a cisternei
supraselare.
B. Disrafii ( dys - gresala , anomalie , rhephe = sutura )
Disrafiile cuprind toate anomaliile de inchidere a canalului rahidian.Astfel distingem :
- cranioschizis total
- cranioschizis partial
Aceste forme pot fi insotite de anencefalie sau microencefalie.
B.1.c. Cefalocelul
Reprezinta o herniere a substantei cerebrale la nivelul convexitatii in regiunea occipitala si
frontala sau a bazei craniului prin solutii de continuitate osoasa.El este insotit de modificari
ventriculare si meningeale luind aspectul de : meningocel , encefalo-chisto-meningocel , encefalocel ,
encefalocistocel.
B.2.c. Anomalia ARNOLD - CHIARI

38

In acest tip de anomalie , cerebelul , trunchiul cerebral si maduva cervicala sint formate,
deplasate caudal si separate dorsomedian.De foarte multe ori se asociaza cu hidrocefalus ,
meningomielocelul , syringohidromelie.
In functie de gravitate sint descrise 3 tipuri :
Tipul I
In aceasta forma exista o simptomatologie clinica de tip cerebelos si de nervi cervicali
superiori.Se intilneste mai frecvent la tineri si adulti.Este reprezentat de hernierea cerebelului inferior
, a amigdalelor cerebelare
in canalul rahidian prin foramen magnum producind
syringohidromelia.Ventricolul IV este modificat ca pozitie , hidrocefalia lipseste.
Leziunile sint mai bine evidentiate C.T. dupa administrarea SDC in canalul rahidian.Tonsiele
cerebelare se disting ca zone rotunde in spatiul subarahnoidian al maduvei cervicale
superioare.Syringohidromelia apare ca o zona localizata de largire a maduvei cervicale cu o cavitate
hipodensa centrala in SDC care poate stagna 6 - 12 ore dupa administrarea intratecala.
Tipul II
Se intilneste la noii nascuti si in perioada primei copilarii.In aceasta forma exista , in afara de
modificarile tipului I , modificari ale ventricolului IV care este alungit , dislocat si herniat caudal
ceea ce produce hidrocefalus.
De cele mai multe ori sint asociate si alte malformatii ca meningomielocelul lombar , absenta
corpului calos , hipoplazia falxului cerebri si tentoriumului , aplatizarea fosei posterioare ,
********* , aplatizarea fosei cerebrale posterioare.
C.T. se evidentiaza:hidrocefalia mai accentuata in regiunea occipitala , ingustarea
ventricolului III datorita dezvoltarii massei intermediei care il comprima lateral.Ventricolul IV este si
el ingustat sub forma de fanta , tentoriumul hipoplazic atrage partile superioare ale cerebelului
supratentorial prin deschiderea lui in forma de " U " .Aici el este inconjurat de o cisterna
pericerebelara
Tipul III
Este de obicei asociat cu un encefalocel cervical sau occipital.
Tipul IV
Se identifica prin hipoplazia pronuntata a cerebelului.
B.2.b. Sindromul DANDY - WALKER
Se caracterizeaza prin :
- aplazia vermisului inferior , ceea ce determina dilatarea de aspect chistic a ventricolului IV
- marirea fosei cerebrale posterioare cu impingerea si suspendarea tentoriumului
- atrezia gaurilor lui MAGENDII si LUSCKA sau cudura apeductului Sylvius care determina
hidrocefalia
C.T. se evidentiaza :
- o formatiune chistica hipodensa , lichidiana in fosa cerebrala posterioara
- tentoriul mai hiperdens este impins superior in portiunea mediana si formeaza cu partile laterale
un unghi drept in forma de " V "
- hidrocefalie suprateritoriala
B.1.d. Disgenezia corpului calos ( absenta )
Absenta corpului calos poate fi asociata cu alte malformatii ( chist interhemisferic ,
ARNOLD - CHIARI , DANDY - WALKER ) sau cu existenta in aceasta regiune a unui lipom care
se identifica C.T. prin valorile densitatii sale.
Ventricolul III dilatat se deplaseaza superior si impinge in sus si lateral resturile din corpul
calos si ventricolii laterali. Cella media devine concava in zona mediana si ia aspectul de secera.
Displazia substantei albe din regiunea occipitala determina dilatarea coarnelor occipitale.
Uneori lipseste septum pellucidum si in acest caz se realizeaza un monoventricol.
Disgenezia corpului calos se diferentiaza de cavum vergae pe sectiunile coronare;cavum
vergae formind plafonul ventricolului III.
Echivalente disrafice
Cavum septi pellucidi
39

Prin departarea celor doua foite ale septumului pellucidum se formeaza o cavitate care
comunica ,de obicei, prin gaurile MONROE cu sistemul ventricular.In cazul obliterarii acestei
legaturi se formeaza o formatiune chistica care poate produce hidrocefalie intermitenta a
ventricolilor laterali.
Cavum vergae
Reprezinta o prelungire a cavumului septi pellucidi spre posterior intre fornix si corpul
calos.
C.T. el apare ca o imagine hipodensa lichidiana situata intre corpurile ( cella media )
ventricolilor laterali
Cavum veli interpositi
Reprezinta o prelungire a cisternei quadrigeminale deasupra plafonului ventricolului III.
Tomografic ea se identifica ca o zona hipodensa in forma de ic situata intre ventricolii
laterali cu baza la nivelul cisternei quadrigeminale.
Stenoza apeductului Sylvius
Reprezinta una din cauzele cele mai frecvente ale hidrocefaliei intracerebrale.Ea produce o
dilatare a ventricolului III si a ventricolilor laterali.Ventricolul IV este normal.

C. Modificari cerebrale prin perturbari de migrare

In tubul neural primar neuroblastele sint situate in vecinatatea lumenului , in timp ce
viitoarea substanta alba este situata periferic.In dezvoltarea ulterioara a scoartei cerebrale se produce
o deplasare a celulelor inspre exterior.Din perturbarile acestei migratii pot rezulta diferite anomalii a
caror gravitate este diferita.
C.2.a. Agiria sau Lissencefalia
Agiria consta intr-o lipsa de dezvoltare a circumvolutiilor cerebrale care poate fi asociata sau
nu cu microencefalie si micrognatie.
C.T. suprafata creierului apare neteda , lipsita de sulcusuri , fisura silviana largita in forma de
pana.
C.2.b. Pahigiria sau Macrogiria
In acest tip de malformatie circumvolutiile mari , largi , se pot asocia cu hidrocefalia.
C.2.c. Microgiria
Este caracterizata prin circumvolutii de dimensiuni reduse , numeroase ( micropoligirie ) care
intereseaza partial ( localizat ) sau total ( generalizat ) scoarta cerebrala.
C.2.e. Aplazia perisilvica
Reprezinta o aplazie a operculilor la nivel frontal , temporal , parietal cu formarea la acest
nivel a unui chist arahnoidal.
C.T. se evidentiaza o formatiune chistica cu densitate lichidiana situata in regiunea de
confluenta a celor 3 lobi ( frontal , temporal , parietal ) care nu modifica , nu comprima substanta
cerebrala din jur. Acesta constituie elementul de diferentiere cu chistele arahnoidale secundare unde
substanta cerebrala este comprimata.
D. Modificari de volum
D.2. Megalencefalia
Consta in cresterea in dimensiuni si greutate a creierului peste 2000 gr.- C.T. sistemul
ventricular este normal,diferentierea trebuie facuta cu hidrocefalia.

40

D.1. Microencefalia
Este caracterizata prin neurocraniu mic,proportionat in toate componentele sale ( calota,
ventricoli , substanta cerebrala - cap de pasare ) si prin viscerocraniu ( fata ) - normal.

E. FACOMATOZE
Facomatozele sau displaziile neuroectodermice congenitale ( BOGAERT ) cu
tendinta blastomatoasa - neuroectomezodermice (CORNIL si KISSEL ) , sint genopatii ereditare
transmisibile sau embriopatii caracterizate prin anomalii de dezvoltare interesind formatiunile de
origine ectodermica ( pielea , sistemul nervos , retina ) precum si elementele vasculare ale acestor
formatiuni.
Facomatozele cuprind :
Facomatoze clasice :
- facomatoze cu predominanta neuroglioblastica :
* neurofibromatoza Recklinghausen
* scleroza tuberoasa Bourneville
- facomatoze cu predominanta angiomatoasa :
* angiomatoza encefalo-trigeminala Sturge-Weber
* angiomatoza retino-cerebeloasa von Hippel-Lindau
In aceasta grupa de afectiuni intilnim asocieri malformative cu dubla sau tripla localizare la
care se mai adauga si atingerile viscerale.
Facomatoze noi sau atipice :
- angiomatoza encefalo-retino-faciala Bonnet-Dechaume Blanc
- angiomatoza orbito-talamo-encefalica Bregeat
- angiomatoza cortico-meningee necalcifianta Divry si Van
Bogaert
- angiomatoza cutaneo-meningo-medulara Cobb
- angiomatoza universala Ullmann
- angiomatoza familiala teleangiectazica Rendu-Osler
- ataxie - teleangiectazie Louis-Bar
Angiomatoze melanice :
- melanoza neurocutanata difuza
- melanoza neurocutanata nevica
- melanoza oculofaciala
Nevomatoza bazocelulara
Sindromul Gardener
Nevus sebaceu Jadassohn
Lipomatose
Genoneurodermatoze

NEUROFIBROMATOZA RECKLINGHAUSEN
Neurofibromatoza Recklinghausen , cea mai frecventa facomatoza (Van der Hoeve 1921 )
este o anomalie congenitala de dezvoltare , heredo-familiala caracterizata prin malformatii ,tumori ,
pete si nevi pigmentari la nivelul organelor de origine ectodermica ( mai ales la nivelul pielii si
sistemului nervos) la care se asociaza adesea atingerea mezodermului ( Borberg 1951 ).
Boala are o frecventa de 1 la 2500-3000 de nasteri ( Crowe , Schull , Hesel -1956 ) ,
afecteaza in mod egal cele 2 sexe.Este o displazie congenitala care se transmite dupa modul
autosomal dominant.
Semnele clinice constau din :
41

A) Pete pigmentare (90%) care pot fi de 3 feluri:

- pete " cafe au lait " rotunde , ovalare
- pete lenticulare ocupind o regiune
- nappes melanodermici regionali
B).Tumorile cutanate se pot prezenta sub forma de :
- neurofibroame cutanate diseminate fara o topografie sistematica , pediculate , sesile ,
sau subcutanate.Nevromele plexiforme sint tumori voluminoase , reduse numeric ca nodozitati si
cordoane fibroase.
- cutis laxa ( dermatolisie )
- leziuni mucoase
C) Semne neurologice:
1)Forme encefalice ( centrale )
a)neurinome mai frecvent localizate la nivelul perechii VIII uni- sau bilateral , mai
rar V si VII
b)tumori gliale - spongioblastome ale cailor optice mai ales la nivelul chiasmei cu
evolutie anterioara spre nervii optici rar posterioara spre bandeletele optice , infiltreaza meningele si
comprima regiunea talamica
- spongioblastome ale trunchiului cerebral care pot fi localizate
sau difuze
- ependimome cu localizare predominant intrarahidiana producind
un sindrom de syringomielie
- gliomatoza meningoencefalica Oberling este o forma difuza care
afecteaza encefalul si meningele
c)meningiome- sint frecvent asociate neurofibromatozei David , Hecaen - 1956
gaseste 42 de cazuri de meningiome la 84 de neurofibrome
d)tumori congenitale si malformatii
- hamartome
-anomalii de dezvoltare : stenoza de apeduct Sylvius,meningocele.
2)Forme spinale: se manifesta de obicei printr-un tablou de compresiune medulara , foarte rar
ca syringomielie sau scleroza laterala amiotrofica.
Sint de obicei -neurinome situate extramedular
-ependimome , gliome intramedulare
3)Forme periferice - afecteaza nervii cranieni si nervii rahidieni
D)Sindrom oftalmologic:
1)Facom al retinei :
- neurofibrom al coroidei , corpului ciliar , iris
2)Tumori endo- si exorbitare :
- neurom plexiform al pleoapei superioare
- neurofibrom primitiv al orbitei
3)Displazii orbitare - constind intr-o crestere in dimensiuni a orbitei , hipoplazia sinusului maxilar
si etmoidal , hipoplazia aripei mici si mari sfenoidale cu largirea fantei sfenoidale , absenta sau
largirea canalului optic , dehiscenta peretelui orbitar posterior asociata cu exoftalmie pulsatila.
E)Sindrom osos :
- leziuni de osteoporoza si osteoliza
- leziuni condensante
- pseudoartroze
- modificari de marime , volum si de forma a osului
- malformatii congenitale : spina bifida , sindactilie , agenezie , cifiscolioze
F)Leziuni viscerale:
- digestive - neurinome sau schwanome la nivelul plexului miogastric , mienteric
- hemangiome capilare , leiomiome , fibromiome
- toracice - neurinome mediastinale
- neurinome pleurale
- endocrine - neurofibrome
- adenome corticale suprarenaliene
42

- adenom hipofizar eozinofilic

- feocromocitome
SCLEROZA TUBEROASA BOURNEVILLE
Scleroza tuberoasa Bourneville este caracterizata clinic prin :
1)Sindromul cutaneomucos consta in :
a)adenome sebacee Pringle localizate facial simetric la nivelul santului nasogenian , radacina
nasului menton
b)fibrome periunghiale Koenen
2)Sindromul neuropsihiatric este caracterizat prin:
a)tulburari mentale :retard intelectual , oligofrenie
b)semne neurologice : - epilepsie in 80% din cazuri
- semne piramidale, sindrom cerebelos sindrom choreoatetozic ,
hipertensiune intracraniana , hidrocefalie
c)calcificari intracraniene reprezinta semnul radiologic cel mai important.Ele pot fi
superficiale si profunde.
Calcificarile profunde sint localizate in jurul ventricolului III , a ventricolilor laterali sau
in nucleii bazali , sint unice dar de cele mai multe ori multiple , cu aspect granular , de forma
rotunda.
Calcificarile superficiale sint rotunde , omogene , cu diametrul 5-10 mm , uneori
confluente formind opacitati mari la suprafata creierului.Uneori se pot forma mase osoase la nivelul
cortexului.
d)sindromul oftalmologic este datorat prezentei unor tumori retiniene localizate la nivelul
polului posterior sau a regiunii juxtapapilare care pot avea caracter chistic sau uneori se pot calcifica
e)localizari viscerale
- leziuni renale se intilnesc intre 50-80% din cazuri fiind asociate frecvent cu
malformatii.Ele sint reprezentate de angiomiolipome cu repartitie tisulara diferita :angiolipome ,
miolipome , amgiomiolipome.Tumorile sint hipervasculare,formate din vase de neoformatie cu perete
gros , de aspect pseudoanevrismal cu contur net si regulat.Nu exista intoarcere venoasa
precoce.Evolutia tumorilor este lenta.Ele se pot complica cu hemoragii sau infarcte intratumorale.De
multe ori se rup in cavitatea peritoneala sau in cavitatile excretorii
- leziunile cardiace constau in malformatii cardiace si rabdomiosarcoame
- leziunile osoase se manifesta mai ales la nivelul calotei craniene care prezinta
zone de 2-15 mm cu contururi difuze , confluente , neomogene de alura pagetoida localizate mai
aproape de tabla externa.Tabla interna poate reactiona prin hiperostoza.Se mai descrie uneori si
osteopetroza.La nivelul oaselor lungi pot fi prezente geodele , formate de pseudochiste si reactie
periostala.
Leziunile osoase condensante sint descrise mai ales la nivelul oaselor bazale.
Coloana vertebrala poate fi sediul unor leziuni condensante simple sau mixte
( condensante si chistice ).

ANGIOMATOZA ENCEFALO-TRIGEMINATA
STURGE WEBER - KRABBE
Din punct de vedere clinic afectiunea este caracterizata prin:
1)Sindrom cutaneomucos constind dintru-un angiom tuberos , violaceu , prezent de la
nastere , localizat de obicei in teritoriul trigemenului sau la nivelul mucoasei bucale.Tesuturile moi
din jur precum si osul sint marite in dimensiuni realizind un gigantism partial.
2)Manifestari neuropsihiatrice constind din epilepsie 80-90% , hemipareza , hemiplegie
, hemianopsie laterala omonima , paralizie faciala, hiperplazia membrului hemiplegic si manifestari
psihice.
.
Modificarile neuroradiologice pot fi puse in evidenta prin radiografii standard si C.T.
43

Ele sint reprezentate de :

a)calcificari intracraniene care reprezinta semnul neurologic major.Aspectul acestor
calcificari este particular : treneuri dense , inflectate vermicular cu dublu contur , formind linii
paralele situate la 1-2 mm distanta reprezentind depozitele calcare la nivelul circumvolutiilor
cerebrale.Sediul acestor calcificari este caracteristic in regiunea cortexului parieto-occipital de
aceeasi parte cu angiomul.Uneori calcificarile pot fi bilaterale.Angiomul depaseste uneori zona
calcificata.
b)anomalii ale structurii osoase ale boltii craniene - zone de ingrosare a calotei de partea
angiomului , ale orbitei sau osteolize geodice in regiunea temporo-parietala cu aspect de "piatra
ponce" , accentuarea santurilor vasculare
c)asimetria craniofaciala reprezinta una dintre modificarile cele mai frecvente , fiind tradusa
printr-o hemiatrofie cerebrala si insotita de o deplasare a sinusului longitudinal si a fontanelei
bregmatice de partea atrofica , ascensionarea stincii , temporale a plafonului orbitar ,
hiperpneumatizarea sinusului frontal de aceeasi parte .

MALADIA HIPPEL LINDAU

Maladia Hippel Lindau este o afectiune familiala rara care consta in asocierea
hemangioblastomului retinian cu cel cerebral , bulbar sau medular ,si prin localizari viscerale.
Clinic se manifesta prin:
1)Sindrom oftalmologic:hemangioblastomul retinian determina tulburari de acuitate
vizuala , de cimp vizual , cu evolutie spre cataracta , glaucom , dezlipiri de retina
2)Sindromul neurologic care este produs de localizarea hemangioblastomului la nivelul
sistemului nervos, mai frecvent in fosa posterioara la nivelul cerebelului si a ventricolului IV.In
localizarile cerebeloase tumorile au un caracter chistic , formatiunea angiomatoasa fiind situata
mural.
Localizarile rahidiene intramedulare , radiculare si extradurale sint foarte rare de
obiceei la nivel cervical , dorsal superior sau la jonctiunea dorso-lombara.
ANGIOMATOZA ENCEFALORETINO-FACIALA
Este cunoscuta si sub numele de sindrom Bonne - Dechaume si se manifesta prin
coexistenta unui anevrism cirsoid al retinei , manifestari cutanate orbitofaciale , angiom arteriovenos
intracranian. Modificarile craniene constau in hemiatrofie craniana de partea angiomului ,
accentuarea amprentelor vasculare si digitate la nivelul calotei , marirea gaurii nervului optic cu
hiperostoza reactionala si osteocondensarea apofizei clinoide anterioare , oxicefalie.
Diagnosticul se pune prin angiografie C.T. , angio R.M.N. , angiografie.
ANGIOMATOZA ORBITO-TALAMO-ENCEFALICA BREGEAT
Angiomatoza orbito talamoencefalica Bregeat asociaza:
- angiomatoza vaselor oculo-orbitare dependente arterele ciliare si musculare.
- angiomul cutanat fronto-heterolateral
- angiomul talamoencefalic homolateral
- angiomatoza oculara interesind plexurile coroide
ANGIOMATOZA DIFUZA CORTICO-MENINGEE NECALCIFIANTA
DIVRY SI VAN BOGAERT

44

Este o afectiune familiara constind din manifestari cutanate - piele marmorata si

angiomatoza cortico-meningee la nivelul telencefalului posterior si mijlociu si la nivelul cerveletului.Se diferentiaza de maladia Sturge Weber prin absenta calcificarilor intracerebrale.

ANGIOMATOZA CUTANEO-MENINGO-MEDULARA
SAU SINDROMUL COBB
Afectiunea consta in asocierea intre un angiom cutanat metameric si un angiom medular a
carui nivel metameric corespunde la unul sau doua segmente corespunzatoare angiomului
dermatomului cutanat
ANGIOMATOZA HEMORAGICA FAMILIALA RENDU-OSLER
Este o facomatoza cu caracter angiomatos care se transmite dupa modul autosomal dominant.
Clinic ea prezinta manifestari cutanate,nervoase,viscerale.
Modificarile cutanate - constau in prezenta telangectaziilor la nivelul tegumentelor si
mucoasei.Boala are o perioada de latenta in care explorarea clinica nu releva modificari ; o perioada
hemoragica - manifesta intre 7 si 13 ani si care poate duce la anemie si o perioada de angiomatoza
confirmata care apare intre 20-30 ani constind in telangectazie care se multiplica in pusee localizate
la nivelul fetei , pulpei degetului , periunghial , la nivelul mucoasei bucale , nazale , laringe.
Manifestarile nervoase sint variabile fiind produse de malformatii vasculare de tip angiom
arteriovenos, anevrism arterial , malformatii arteriale muriforme , dilatare arteriala segmentara care
pot fi localizate la nivelul encefalului sau maduvei.
Aceste angiome se pot localiza si la nivelul altor viscere:ficat, plamini, splina, tract urinar,
os.
SINDROMUL GARDENER
Sindromul Gardener este o disembrioplazie evolutiva ereditara care se transmite dupa modul
autosomial dominant.
El se caracterizeaza prin:
a)Polipoza colica solitara sau generalizata care degenereaza malign
b)tumori osoase - osteome aderente la periost localizate la nivelul craniului 50% ,
maxilarului inferior 20% , oaselor lungi 15%.
c)chiste sebacee , epidermoide , tumori desmoide
d)tumori conjunctive , fibromiome , fibrosarcome , neurofibrome , meduloblastome ,
glioblastome.
NEVUS SEBACEU JADASSOHN
Este caracterizat prin :
- adenom sebaceu circumscris congenital localizat la nivelul fetei , gitului , regiunea dorsala
superioara .Uneori poate ajunge la dimensiuni mari, este boselat , bine delimitat
- retard mintal , crize convulsive
- hidrocefalie , atrofie corticala porencefalie , calcificari cerebrale
LIPOMATOZE CEREBRALE

45

Lipomatozele cerebrale intereseaza corpul calos fiind de obicei asociata cu agenezia partiala
sau totala a corpului calos.

HIDROCEFALIA LA COPII
Hidrocefalia se intilneste la 3 % din noii nascuti.
Exista 3 forme de hidrocefalie:
1.Hidrocefalus oclusus
2.Hidrocefalus aresorbtivus ( communicans )
3.Hidrocefalus hipersecretorius
Etiologie
Hidrocefalus oclusus poate fi produs de :
- malformatii - stenoze de apeduct
- sindrom Arnold - Chiari
- sindrom Dandy - Walker
- tumori si chiste, prin compresiune
- sinechii ependimare , meningeale , produse de toxoplasmoza, rubeola,
virus citomegalic , hemoragii intraventriculare
Hidrocefalus aresorbtivus este cauzat de sinechii meningeale consecutive meningitelor ,
hemoragiilor posttraumatice subdurale sau subarahnoidiene.
Hidrocefalus hipersecretorius apare in tumorile si papilomele plexurilor coroide cind se
produce o cantitate mai mare de LCR.
Simptome : megacefalie cu crestere rapida , fontanele deschise , suturi dehiscente , frunte
bombata . fosa cerebrala anterioara marita inferior , globii oculari orientati in jos ( semnul soarelui
apune ) - semn al sindromului Parinaud , retardare fizica , psihica , spasticitate a muschilor.
C.T.
In hidrocefalus oclusus se poate deduce sediul obstacolului:
- in blocajul gaurii MONRO se produce o dilatare uni- sau bilaterala a
ventricolilor laterali . Ventricolul III , IV sint de dimensiuni normale
- in blocajul apeductului se dilata ventricolul III si ventricolii laterali , ventricolul
IV este normal
- in blocajul gaurilor LUSCHKA si MAJANDIE se produce o dilatare globala a
ventricolilor
In hidrocefalus aresorbtivus ( communicans ) sint dilatate toate cavitatile ventriculare ,
dilatate cisternele bazale
- creste cantitatea de lichid in spatiile subarahnoidiene din jurul calotei , astfel
incit aceea sulcusurile cerebrale apar mai profunde.
Hidrocefalus aresorbtivus trebuie diferentiat de atrofia corticala - unde cantitatea de lichid
creste lent.
Hidrocefalus activus reprezinta acea forma de hidrocefalie in care lichidul creste progresiv in
comparatie cu hidrocefalus compensat in care cantitatea de lichid este nemodificata.
Bolnavii cu hidrocefalie trebuie urmariti prin controale succesive la diferite intervale de timp.
Ca semne C.T. de insotire mentionam :
- edemul periventricular care este consecutiv trecerii lichidului,prin ependim , in
substanta cerebralaC.T. , el produce o zona hipodensa sub forma de banda dispusa periventricular
care estompeaza contururile ventriculare.
Dilatarea mai acentuata a ventricolului occipital poate fi explicata prin faptul ca substanta
cerebrala se lasa mai usor destinsa in comparatie cu ganglionii bazali , sau dupa alte pareri printr-o
dezvoltare mai accentuata a fosei occipitale.
Hidrocefalie tratata
Hidrocefalia se trateaza cu drenaj prin cateter.
46

Un astfel de bolnav astfel tratat trebuie urmarit C.T. in modul urmator :

- se verifica pozitia corecta a cateterului
- se controleaza functionalitatea cateterului ( dupa unterapie dimensiunea spatiilor
lichidiene trebuie sa scada si in citeva saptamini citoarhitectura creierului trebuie sa revina la aspectul
normal ).Uneori poate persista un grad de atrofie corticala cu cisterne largi si sulcusuri adinci.
In cursul acestui tratament pot surveni urmatoarele complicatii :
- hygroma uni- sau bilaterala - se manifesta C.T. ca o zona hipodensa lichidiana in forma de
secera sau banda adiacenta calotei
- hematomul subdural - hygroma voluminoasa intinde venele de legatura care se pot rupe.In
aceste caz se produce imaginea clasica de hematom subdural sau daca exista si hygroma densitatea
devine neuniforma cu aspect de sedimentare
- hematomul intracerebral - se produce prin lezarea vaselor cerebrale de catre cateter
- colapsul ventricular - in cazul drenajului foarte puternic al ventricolilor acestia colabeaza ,
peretii lor se apropie.Colapsul poate cauza ventriculita care ulterior poate produce o fibroza
subependimara si simfize interparietale
- sindromul " Slit ventricle " reprezinta o situatie in careventricolii nu sint dilatati datorita
hipertensiunii intracraniene.In acest caz nu se poate aprecia C.T. un drenaj insuficient si diagnosticul
se pune tinind cont de semnele clinice
- blocajul suntului se diagnosticheaza C.T. prin cresterea volumului ventricular , edem
periventricular si uneori o dilatare pronuntata mai ales a cornului occipital cu diminuarea celorlalte
portiuni ale ventricolilor laterali ( slit ventricle ).
Dilatarea izolata a unor parti moi din ventricoli.
In cazul stenozei de apeduct , a gaurilor Luschka si Magendie poate persista o dilatare a
ventricolului IV cu toata functionalitatea buna a drenajului.Deasemeni pot persista si alte dilatari
ventriculare in cazul in care exista o comunicare libera si in acest caz sint necesare mai multe drenaje.
Ventriculita
In cazul inflamatiei LCR se produce hipercranie a ependimului si a zonelor
subependimare.
C.T. cu SDC se evidentiaza in acest scop o accentuare a densitatii peretilor ventriculari.
In formele cronice , glioza consecutiva determina o hiperdensitate a spatiului ventricular.
LEZIUNI CEREBRALE NEONATALE
Leziunile cerebrale la noii nascuti pina la 1 an pot fi produse de diferite cauze ( infectii ,
intoxicatii , hipoxie , insuficienta placentara , traumatisme mecanice la nastere ) care actioneaza in
diferite momente ale dezvoltarii embrionare.Uneori cauzele nu sint cunoscute.
Hemoragiile intracraniene
Hemoragiile intracraniene reprezinta cea mai frecventa cauza de deces a nou nascutului.Ele se
produc prin ruperea venelor de legatura, ( hemoragie subdurala ) si a venei cerebri magna sau venei
talamostriate ( hemoragii intracerebrale ).
La prematurii sub 1000 gr hipoxia poate genera hemoragie in regiunea matricei geminale ,
bogat vascularizata ( zona paraventriculara , nucleu caudat , talamus ).Hemoragiile pot depasi
ependimul producind hematocefalusul intern sau extern.De foarte multe ori copiii prezinta
hidrocefalie.
Leziunile hipoxice ale creierului
Hipoxia produce la nivelul creierului zone de necroza a caror marime este variabila ,de la
dimensiuni foarte mari extinse pina la leziuni microcicatriceale.
Leziunile hipoxice neonatale produc defecte chistice si glioze in regiunea paraventriculara.
Hidranencefalia

47

Hidranencefalia este produsa prin tromboza bilaterala a carotidelor.Structurile cerebrale

tributare arterelor trombozate sufera un proces de atrofie de tip membranos , locul lor fiind ocupat
de lichid .
Ramin resturi din lobul occipital , temporal , falx cerebri ( holoprozencefalie ) , trunchiul
cerebral si cerebelul.
Craniul poate fi mic - microcefal - in acest caz diagnosticul este usor de pus sau marit si
atunci trebuie diferentiat de hidrocefalie interna.
Porencefalia
Porencefalia se produce in urma infarctizarii unor zone de creier cu formarea unor cavitati cu
perete neted care comunica cu ventricolii si spatiile subarahnoidiene.
Cind tensiunea intracraniana creste , cavitatile devin chistice.Administrarea de SDC
intraventricular produce opacifierea cavitatilor.
Atrofia cerebrala
Atrofia corticala la copii poate fi produsa de infectii sau cauze vasculare.
Atrofiile pot fi generalizate sau localizate.
Atrofiile corticale localizate
Atrofiile corticale generalizate prezinta aceleasi semne C.T. ca si la adult.
Atrofiile corticale localizate determina dilatarea ventricolilor , dilatarea cisternelor , adincirea
si dilatarea furcii creierului prin formarea unui tesut cicatriceal in corticala cerebrala ( ulegirie = tesut
cicatriceal ).
O forma particulara de atrofie corticala este hemiatrofia craniului cauzata de un infarct extins
unilateral.In acest caz calota craniana este mai mica , ingrosata , hiperpneumatizata ; cisternele ,
ventricolii cerebrali si sulcusurile cerebrale sint largite , structurile liniei mediane sint deplasate.
Statusul spongios este caracterizat prin formarea unei retele tridimensionale de tesut
gliomatos cicatriceal care contine lichid.Computer tomografic se evidentiaza zone hipodense bine
delimitate.
Higromul subdural al copiilor
Se intilneste in primul an de viata.Este localizat simetric in regiunea frontala si
parietala.Computer tomografic apare ca o zona hipodensa adiacenta calotei in forma de secera sau
biconvexa care comprima sistemul ventricular.
Chistele arahnoidale
Chistele arahnoidale sint cavitati inchise care se formeaza intre arahnoida si pia mater ; au un
continut lichidian si o crestere foarte lenta .Ele sint localizate la nivelul cisternelor bazale - cisterna
magna , quadrigeminala - si a fisurilor interhemisferice in special cisterna insulara , regiunea
temporala .Pot produce prin compresiune hidrocefalus internus.
C.T. chistele arahnoidale temporale apar ca imagini hipodense , lichidiene, hemisferice
adiacente calotei pe care o subtiaza si o face sa bombeze . Ele au efect de masa.
Clinic bolnavii pot prezenta crize epileptice , semne de hipertensiune intracraniana ,
deformarea craniului.

BOLILE CEREBRALE DEGENERATIVE

Atrofia cerebrala
Atrofia cerebrala cuprinde un grup heterogen de afectiuni care produc o diminuare a substantei
cerebrale si o crestere a spatiilor lichidiene.
48

Pentru aprecierea gradului de atrofie cerebrala trebuie cunoscute valorile normale ale
dimensiunilor spatiilor subarahnoidiene si ale ventricolilor cerebrali.
Aprecierea dimensiunilor normale ale spatiilor lichidiene cerebrale:
- indexul coarnelor frontale F/C > 3,7
- numarul Huchmann C+D < 5 cm
- latimea ventricolului III
< 7 mm
- indexul cela media A/B > 4,1
- cisterna insulara - liniara
- invizibila
< 3 mm
- fisura interhemisferica - liniara
- neevidenta
< 3 mm
- adincimea sulcusurilor - liniara
- neevidenta
< 3 mm
Dupa Lee atrofiile cerebrale pot fi clasificate in:focale , regionale , generalizate.
1)Atrofiile focale - apar in urmatoarele conditii : posttraumatic , postencefalitic , dupa
infarcte , hemoragii , malformatii arterio-venoase.
2)Atrofii regionale simetrice se intilnesc in maladia Pick , Huntigton , paralizie progresiva ,
atrofia cerebelului , hidrocefalus normotensiv.
3)Atrofia generalizata difuza cuprinde :involutia fiziologica , dementa senila , boala Alzheimer ,
dementa arterio-sclerotica , boala Binswanger , boala Parkinson , boala Wilson , boala JakobKreutzfeld , encefalopatia toxica ( alcool , methotrexat , corticoizi , marihuana).
Simptomele clinice au o evolutie lunga de luni sau ani si se manifesta prin psiho-sindrom
( tulburari de atentie , concentrare , dezorientare , scaderea capacitatii intelectuale ) deliruri psihotice
, sindrom pseudobulbar , crize neurologice , ataxie , afazie , apraxie , pareze.
S-a observat o corelatie intre evolutia simptomelor clinice si gradul atrofiei corticale.
C.T. se observa o micsorare a encefalului cu cresterea dimensiunilor sulcusurilor ,
diminuarea circumvolutiilor , cresterea spatiilor subarahnoidiene externe , a ventricolilor cerebrali ,
cisternelor.
Atrofiile cerebrale externe sint cele mai frecvente ( 65%) , spatiile subarahnoidiene sint
crescute.
Atrofiile cerebrale interne sint mai putin frecvente (5%) , se insotesc de dilatarea
ventricolilor laterali.
Atrofiile cerebrale generalizate
Incepind din decada a III-a creierul involueaza progresiv cu 7-11%.
Astfel atrofia corticala fiziologica se diagnosticheaza C.T. prin marirea spatiilor
subarahnoidiene , a cisternelor , micsorarea girusurilor , adincirea sulcusurilor , marirea ventricolilor
cerebrali.
Dementa senila se observa peste virsta de 60 de ani si este caracterizata prin accentuarea
marcata a semnelor de mai sus.
Dementa presenila ( tip Alzheimer ) apare inaintea virstei de 60 de ani.In ultimul timp , in
afara modificarilor C.T. caracteristic unui grad inaintat de atrofie corticala , se observa modificari ale
lobului temporal , partea interna.
Dementa arterio-sclerotica survine pe fondul unei arterio-scleroze.C.T. se observa asocierea
semnelor de atrofie corticala cu zone mici de ramolisment cerebral.O forma particulara de dementa
arterio-sclerotica este encefalo-malacia subcorticala cronica descrisa de Binswanger.
49

Clinic sint evidente semne de dementa progresiva.

C.T. exista semne de atrofie corticala generalizata , zone de infarct periventricular si la
nivelul ganglionilor bazali.
Boala Parkinson are un caracter ereditar putind insa apare dupa encefalite sau asociate cu
arterio-scleroza.Bolnavii prezinta simptome extrapiramidale , akinezie , rigiditate si tremor de
repaus.Modificarile C.T. constau intr-o atrofie generalizata.
Maladia Wilson
In maladia Wilson se produce o degenerare hepato-lenticulara prin acumulare de
cerulozplasmina in celulele Kupfer hepatice , in nucleul caudat si nucleul lentiform.
Clinic bolnavii prezinta ciroza , pigmentatie a pielii si semne extrapiramidale cu rigiditate ,
tremor , dementa.
C.T. se remarca o atrofie corticala asociata cu zone hipodense in nucleul caudat , lentiform
si talamus.
Boala Jakob - Kreutzfeld
Este produsa de un slow - virus ce se transmite de la vite.Leziunile anatomopatologice sint
reprezentate de atrofie corticala , modificari de tip spongios in scoarta temporo-occipitala precum si
in ganglionii bazali.Boala afecteaza virstele tinere si medii.
Simptomele clinice constau in dementa rapida , progresiva , semne cerebeloase , rigiditate ,
mioclonii.
C.T. -atrofie corticala cu evolutie rapida.
Encefalopatia alcoolica
Este caracterizata prin atrofie generalizata a emisferelor cerebrale si a cerebelului.Se
intilnesc in 80% din cazurile severe de alcoolism.
Dupa radioterapia craniului poate sa apara o atrofie cerebrala chiar dupa o perioada mai
lunga de timp.
Consumul de medicamente hipnotice,sedative,antiepileptice,antiparkinsoniene poate
produce o atrofie cerebrala difuza.Methotrexatul utilizat in tratamentul leucemiilor produce o atrofie
cerebrala difuza asociata cu zone hipodense periventricular produse de procese inflamatorii
vasculare.

Atrofiile regionale
Boala Pick
In boala Pick se produce atrofia cortexului frontal si a lobului Schlafen .Se intilneste mai
frecvent la femei intre 40-50 ani.Se manifesta prin modificari ale personalitatii care ajung la dementa.
Coreea Huntington
Apare la virsta de 30-50 ani fiind caracterizata prin miscari coreice , tulburari de
personalitate care evolueaza progresiv spre dementa.
Leziunile sint localizate in nucleul caudat care se atrofiaza , coarnele anterioare ale
ventricolilor cerebrali se dilata accentuind atrofia prin compresiune.In fazele tardive se generalizeaza
Paralizia progresiva
Apare in perioada tertiara a luesului.Atrofia corticala intereseaza lobul frontal.Spatiile
subarahnoidiene sint dilatate.

50

Atrofia cerebelului
Este un proces degenerativ ereditar sau dobindit putindu-se intilni in
alcoolism,intoxicatii,neoplazii.
Atrofia cerebelului duce la cresterea cisternei magna,a cisternei pontocerebeloase,cisternei
vermisului si a spatiilor subarahnoidiene.
Hidrocefalus normotensiv
Hidrocefalusul normotensiv reprezinta o forma particulara de hidrocefalus
comunicans.Desi se considera ca presiunea in ventricoli nu este crescuta , determinarile pe perioada
mai lunga arata momente de crestere a presiunii.
C.T. exista o atrofie cerebrala interna cu dilatarea sistemului ventricular si a cisternelor
bazale.Spatiile subarahnoidiene si sulcusurile sint normale.

ENCEFALOPATIILE PRIN LEZIUNI ALE SUBSTANTEI ALBE

Leziunile substantei albe pot fi produse de cauze diferite : vasculare , inflamatii,
traumatisme,intoxicatii,procese metabolice,imunopatii.
Scleroza multipla
In scleroza multipla apar zone de substanta alba in creierul mare,cerebel si la nivelul
nervilor cranieni.
Simptomatologia clinica este de tip spastic , ataxie asanata cu accese ale nervilor cranieni.
C.T. exista zone hipodense , bine delimitate , cu diametrul pina la 2 cm localizate
periventricular in substanta alba si la nivelul cerebelului.Dupa contrast zonele isi cresc densitatea ,
mentinindu-se hiperdense timp de mai multe ore.Uneori ele sint inconjurate de edem.In unele cazuri
zonele sint izodense neidentificabile fara SDC.Diagnosticarea se face corect prin R.M.N.In stadiile
tardive se instaleaza atrofia corticala.
Leucodistrofiile
In leucodistrofii are loc o demielinizare simetrica a substantei albe.Ele sint maladii automal
recesive si se manifesta din primul an de viata.Copiii sint retardati psihomotor.
C.T. se observa o scadere a densitetii substantei albe pina la valori de 14 UH , regionale sau
difuze , simetrice sau asimetrice.
Leucodistrofiile metacromatice
Sint cauzate de acumularea in substanta alba a lipidelor metacromatice.
Clinic se manifesta in primul an de viata , dar pot sa apara si la adulti.Se manifesta prin
tulburari de motilitate , dementa progresiva.
Activitatea Aryl - sulfatazei este scazuta.
C.T. se observa o scadere a densitatii substantei albe bilateral si simetrie predominanta in
regiunea frontala.
Leucodistrofiile spongioforme
Maladia Alexander-se manifesta din primul an de viata.Copiii prezinta megaencefalie ,
spasticitate convulsiva , tulburari psihomotorii progresive.
C.T. - densitatea substantei albe este scazuta difuz .
Boala Canavan aparre la virsta de un an.Simptomele clinice constau in megaencefalie ,
cecitate , manifestari psihomotorii.
C.T. - hipodensitatea substantei albe.
Leucodistrofia Krabbe sau cu celule globoide
51

Copiii prezinta nistagmus , poichilotermie , atacuri neurologice progresive , cresterea

galactosid galactosidazei.C.T. - exista atrofie corticala.
Boala Pelizaeus Merzbacher
Este carcterizata prin simptome spastice ataxice si dementa.
Anatomopatologic exista zone de entmarking in emisferele cerebrale si cerebel.C.T. nu se
observa modificari.
Sindromul Cockayne
Se manifesta in copilarie prin casexie , microcefalie , retardare mintala , ingrosarea oaselor
craniene.
C.T. -atrofie corticala insotita de calcificarea ganglionilor bazali.
Adenoleucodistrofia
Apare la copii intre 3-12 ani si se manifesta prin tulburari de mers si de vedere.Glandele
suprarenale sint atrofice.
C.T. - densitatea substantei albe este scazuta la nivelul lobilor occipitali , conturul este
neregulat , bine marcat de SDC.Sint posibile si calcificari.
Atrofiile focale
Reprezinta zone circumscrise de atrofie cerebrala insotite de dilatari ale spatiilor
lichidiene.Ele sint intilnite dupa traumatisme , hemoragii , infarcte , encefalite , anomalii vasculare
( sindromul Sturge Weber ).

CALCIFICARILE INTRACRANIENE
In mod normal celulele nervoase si tesutul interstitial cerebral nu contin calciu.Arterele insa
pot prezenta depozite calcare a caror cantitate creste cu virsta.
Orice calcificare intracraniana trebuie analizata tinind cont de urmatoarele elemente :
localizare , volum , forma , contururi , aspect neomogen sau omogen , densitate , numar , simetrie ,
evolutie.
Aceasta analiza in contextul clinic biologic permite stabilirea diagnosticului etiologic .
In functie de localizare distingem:
A. Calcificari circumscrise unilaterale care pot fi produse de :
Hematoame
Tuberculome
Abcese
Chiste hidatice
Meningiome
Astrocitome
Oligodendrogliome
B. Calcificari circumscrise bilaterale :
Fiziologice : -plexurile choroide
-tentoriumul
-granulatii arahnoidiene
Patologice : -scleroza tuberoasa Bourneville
-boala Sturge-Weber-Krabbe
-boala Fahr
-calcificari la nivelul nucleilor
52

-encefalite virale , TBC ( tuberculome )

-toxoplasmoze
-cisticercoza , trichineloza
-sindrom Geyelin si Penfield
C. Calcificari la nivelul liniei mediane
Fiziologice :- calcificari ale sifonului carotidian
- calcificari ale glandei pineale
- calcificari ale habenulei
- calcificari ale coasei creierului ( falx )
- calcificari ale ligamentelor
Patologice :- craniofaringioame
- gliome optochiasmatice
- adenome hipofizare
- anevrisme
- teratoame
- condroame
- cordome
- lipom al corpului calos
- meningiome parasagitale
- pinealome
- papilome
- ependimome
Caracteristicele imagistice ale calcificarilor :
CALCIFICARI FIZIOLOGICE
Calcificarile glandei pineale :
- unica
- mediana
- localizata in partea posterosuperioara a ventricolului III
- vizibile dupa virsta de 10 ani
- dimensiuni mici 5-6 mm
- contur regulat
- forma globulara sau conica
Calcificari habenulare :
- sint localizate deasupra si anterior recesului pineal
- forma literei C deschisa posterior
Calcificarile plexurilor choroide:
- sint localizate mai frecvent la nivelul ventricolilor laterali , mai rar pe ventricolul III
- bilaterale, rar unilaterale
- conglomerat de micronoduli de 1-2 mm realizind o imagine muriforma ,ovoida circulara
- diametrul pina la 1 cm
- mobila in ventricol
Calcificarile de falx si sinus longitudinal superior :
- filiforma , fusiforma
- mediana , interemisferica
Calcificari ale granulatiilor arahnoidiene:
53

- opacitati nodulare mici , parasagitale

Calcificarile tentoriumului :
- rare
- asimetrice
- forma de V inversat de o parte si alta a liniei mediane
Calcificarea ligamentelor retroselare ( pietrosfenoidale Gruber ) :
- calcificari liniare situate intre lama patrulatera si virful stincii
Calcificarea ligamentelor interclinoidiene :
- liniare
- paramediane
Calcificari hipofizare ( litiaza hipofizara )
- forma rotunda
- localizare intraselara

CALCIFICARI TUMORALE
GLIOME
Oligodendrogliome se calcifica la 10% din cazuri.
Caracteristici : - benzi calcare neregulate , ondulante
- imagine calcara arciforma de grosime variabila
- mici insule nodulare
Astrocitome au un procent de calcificare de 25%
- benzi calcare , ondulante
- in formele chistice - calcificari parietale
Glioblastome 2-3 % ( calcificari )
Gliomele optochiasmatice 20%
- localizare supraselara
- nodulare , diseminate
PARAGANGLIOAME
Ependiome :
- localizare la nivel ventricular
ventricol IV - calcificari 1,9%
ventricol III , lateral 30%
- conglomerat de hiperdensitati micronodulare
Pinealome
- 20% calcificari
- forma de pete sau insula de micronoduli
TUMORILE HIPOFIZARE 3% ( calcificari )
- forma curbiliniara de sus in jos parind a dubla dorsumul sellar
- forma de micronoduli localizati in centrul tumorii
- densitate mai mare ca in craniofaringioame
- adenomul bazofil nu se calcifica
MENINGIOMELE
- frecventa calcificarilor in meningiom este diferita.Meningiomele supratentoriale se
calcifica intr-un procentaj de 19% fata de cele subtentoriale de 10%.
- forma calcificarilor poate fi :
54

* punctiforme sau nodulare , foarte dense

* grupate in insule a caror limita deseneaza conturul tumorii
* masive realizind aspectul de piatra cerebrala
* calcificari multiple izolate semnificind meningiome multiple
TUMORILE EMBRIONARE
Craniofaringiomul
- frecventa calcificarilor variaza intre 70-80%
- forma calcificarilor poate fi :
* nodulara , unica sau multipla cu aspect de ciuperca sau coral ,
localizare supra selara sau uneori intraselara
* liniara sau curbiliniara marcind peretele elementelor chistice
* mixta
Lipomele
- se localizeaza la nivelul corpului calos
- au forma convexa , sint simetrice in paranteze marcind capsula tumorala
Cordomele
- sint situate in regiunea sfenooccipitala in vecinatatea sellei
- calcificarile pot fi granulare centro - tumorale sau periferice conturind tumora
Metastazele
- se calcifica in 1% din cazuri
- se intilnesc in unele forme de tumori primare cu evolutie lenta
CALCIFICARI

VASCULARE

Calcificarile vasculare pot fi produse de :

1.Calcificari ateromatoase:
- sifon carotidian
- ramuri carotidiene
2.Anevrisme arteriale 1%
3.Anevrisme arteriovenoase
4.Anevrisme ale venei Galien
5.Hematoame ( epidural , subdural , intraparenchimatos )
6.Calcificarea traiectelor de **** ventriculara
7.Endarterita calcifianta
1. Calcificarile ateromatoase
Se localizeaza mai ales la nivelul sifonului carotidian realizind imagini hipodense sub forma
de treneuri liniare sau curbilinii , paralele.
2. Anevrismele arteriale
- se calcifica in 5% din cazuri
- sint localizate mai frecvent la nivelul bifurcatiei carotidiene
- forma de opacitati subtiri curbiliniare , alungite , ovalare ,in coaja de ou , inelare
3. Anevrismele arteriovenoase
- au o frecventa a calcificarilor variabila intre 4-90%
- se pot intilni 2 forme de calcificari :
* curbilinii ,anulare , sinuoase ( sint date de depozitele intramurale ale venelor
de drenaj dilatate ) ; calcificarile arteriale sint mai mici
* imagini hiperdense , nodulare , punctiforme diseminate in masa anevrismala
4. Anevrismele venei Galien
55

- sint putin frecvente

- calcificarile se produc mai ales la copiii sub 15 ani
- au forma curbilinie segmentara sau inchisa
5. Hematoamele
a) Hematomul subdural
- imagine hiperdensa care placheaza tabla interna a calotei
- localizata temporoparietal
- dimensiuni variabile putind cuprinde o mare parte a emisferului
b) Hematomul intracerebral poate realiza urmatoarele aspecte :
- imagine hiperdensa
- contururi regulate
- localizata intr-un emisfer cerebral
- dimensiuni variabile
- realizeaza o imagine de piatra cerebrala
- imagine curbilinie , neregulata , delimitind un chist hematic
- imagine hiperdensa , amorfa , floconoasa , heterogena

CALCIFICARI DE ORIGINE INFECTIOASA

1. Infectii bacteriene
a) Tuberculoza : - tuberculome
- meningita
b) Infectii piogene: - meningite piogene
- abcese
c) Sifilis
2. Infectii virale
Infectii cu virus cytomegalic
Poliomielita
Herpes
3. Infectii parazitare
a) Toxoplasmoza
b) Cestode : - cisticercoza
- echinococoza
c) Nematode : - trichinoza
d) Trematode : - paragonimioza
4. Infectii micotice
a) Toruloza
b) Coccidoidoza
c) Histoplasmoza
1. Infectiile bacteriene
1.a.1.Tuberculomele
- se calcifica intr-o proportie de 1-8%
- sint localizate la nivelul cerebelului , trunchiului cerebral , lobului frontal , occipital , corp
calos , talamus
- unice , dar mai ales multiple
- imagine hiperdensa , neregulata avind dimensiuni pina la 2-3 cm
- forma variabila ** rotunda , lenticulara , cilindrica
- contur regulat
56

1.a.2. Meningita tuberculoasa

- se calcifica in 48% din cazuri la copii, mai putin frecvent la adulti
- imagini hiperdense , nodulare sau in ** localizate paraselar
1.b) Infectii piogene
1.b.1 Meningita piogena
- calcificari dense in insule neregulate
- localizare temporoparietala
1.b.2 Abcesele intracerebrale
- se calcifica la nivelul capsulei fibroase sau a cicatricei postoperatorii
- imagine intens hiperdensa cu contururi ** , neregulate
1.c) Sifilisul
- calcificari ale gomelor
- localizare mai ales la nivelul durei mater
2. Infectii virale
Maladia cu incluzii citomegalice
- calcificari sub forma de treneuri periventriculare
3. Infectiile parazitare
3.a. Toxoplasmoza
Calcificarile intracranieneale nou nascutului sint produse de toxoplasmoza.Ele se pot
prezenta sub trei forme :
3.a.1- calcificari nodulare , foarte dense , contur neregulat , dar bine delimitat
- localizate frontoparietal cortical sau subcortical , la nivelul nucleilor bazali
- diametrul 2-4 mm , izolate sau confluente
3.a.2 -imagine in coup d`ongle , netede cu lungime de pina la 2-3 cm , localizata la nivelul
nucleilor bazali si a talamusului
3.a.3 calcificari curbiliniare periventriculare asociate cu calcificari la nivelul nucleilor bazali
asemanatori prin simetrie maladiei Fahr.
3.b. Cestoze
3.b.1Cisticercoza
Produce calcificari dense , rotunjite sau nodulare de 2-3 mm diseminate in intreg encefalul ,
heterogene asociate cu calcificari fusiforme musculare.
3.b.2 Echinococoza
Se calcifica sub forma de linie arciforma bine delimitata care circumscrie formatiunea

3.c. Nematode
3.c.1.Trichineloza
Parazitul calcificat produce imagini hiperdense de 1-2 cm ovoide , diseminate in intreg
encefalul.
3.d. Trematode
Distomatoza ( paragonimiaza )
Calcificarile pot fi punctiforme sub forma de insule sau de bule de sapun cu diametrul de
pina la 4 cm.
4. Infectiile micotice
Toruloza ( torula histolytica )
- calcificarile seamana cu cele din toxoplasmoza , dar se deosebesc de acestea prin
splenomegalia importanta
57

CALCIFICARI BILATERALE DE ORIGINE NEDETERMINATA

A.Calcificarea nucleilor bazali de tip Fahr :
- maladia Fahr cu ferocalcinoza cerebrovasculara
- calcificari nucleare si hipoparatiroidiene
- calcificari nucleare si microcefalie
- calcificari nucleare si patologia perinatala
- calcificari familiale
B.Calcificari cu localizare corticala predominanta
- sindrom Geyelin si Penfield
- granulomul cerebral congenital
- maladia membranelor hialine
- pseudoxantomul elastic
- Lissencefalia
A. Calcificarea nucleilor bazali de tip Fahr :
A.1 Maladia Fahr sau ferocalcinoza cerebrovasculara
Este caracterizata prin calcificari bilaterale simetrice localizate la nivelul nucleilor bazali si a
nucleilor cerebelosi.
La inceput calcificarile sint mici , discrete , regulate , simetrice , apoi ele devin foarte dense,
neregulate, intinse in suprafata ocupind parenchimul paraventricular. Extensia corticosub- corticala
se evidentiaza in regiunile frontale , parietale sau occipitale.
Calcificarile nucleare si hipoparatiroidiene ( primara sau secundara ).Sint localizate la nivelul
nucleilor caudat , lentiform , talamus , nucleu rosu.
B. Calcificari cu localizare corticala predominanta :
B.1. Sindromul Geyelin si Penfield
Este caracterizat prin :
- calcificari nodulare si liniare avind densitati variabile , diseminate in intreg encefalul sau
insula calcara unica densa cu contur neregulat
Encefalopatia calcifianta
- apare dupa episoade encefalitice
- calcificarile sint bilaterale , simetrice localizate mai ales in regiunea frontala , avind un
aspect caracteristic en vague ( in val ) ; nu sint evidente calcificari la nivelul nucleilor bazali ,
epifizei sau durale.
CALCIFICARI IN FACOMATOZE
Scleroza tuberoasa Bourneville
Se insoteste frecvent de calcificari granulare sau nodulare, localizata cortical , paraventricular sau la
nivelul nucleilor bazali.
Boala Sturge-Weber-Krabbe
Este caracterizata prin angiom facial asociat cu hipotrofia unui emisfer si calcificari sinuoase
dealungul circumvolutiilor cerebrale.
58

Neurofibromatoza Recklinghausen
Se calcifica exceptional.

59