Astmul Bronșic-1

Cuprins
Argument.......................................................................................................................3
Capitolul I. Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului respirator.....................4
1.1. Noțiuni de anatomie............................................................................................4
1.2. Noțiuni de fiziologie.........................................................................................11
Capitolul II. Noțiuni teoretice despre astmul bronșic.............................................14
Capitolul III. Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu astm
bronșic………………………………………………………………………………………..21
Capitolul IV. Studii de caz………………………………………………………….29
3.1. Studiu de caz 1………………………………………………………………..29
3.2. Studiu de caz 2………………………………………………………………..56
Bibliografie……………………………………………………..………………........73
Anexe …………………………………………………………………….………….74
Anexa 1.Măsurarea şi notarea respiraţiei ……………………….……………...74
Anexa 2. Recoltarea sputei prin expectoraţie ……………………….…………….77
Anexa 3.Imagini…………………………………………………………………..79
2
Argument
Astmul este o afecțiune pulmonară cronică, des întâlnită, care în momentele acute
produce dificultăți respiratorii ocazionale. Astmul afectează la nivel global aproximativ 7%
din populație. Acesta debutează, de cele mai multe ori, în copilarie, începând cu vârsta de 5
ani. Prevalența bolii este mai mare la persoanele de până în 18 ani, decât în rândul celor cu
vârsta cuprinsă între 18 și 64 de ani.
Am ales abordarea acestei teme deoarece numărul persoanelor care suferă
deastmbronșic este în continuă creștere la nivel mondial, atât la copii cât și la adulți.
De aseamenea mi-am ales abordarea acestei teme deoarece am în familie rude care se
confruntă cu această boală și mi-am dorit să capăt cât mai multe cunoștințe atât despre boală,
cât și despre tratament și intervențiile acordate pacienților astmatici.
Lucrarea este structurată pe patru capitole. În capitolul I am descris câteva noțiuni de
anatomie și fiziologie a sistemului respirator. Capitolul II cuprinde noțiuni teoretice despre
astmul bronșic. În capitolul III am descris îngrijirile acordate pacienților cu astm bronșic.
Capitolul IV cuprinde două studii de caz, doi pacienți cu astm bronșic la îngrijirea cărora am
participat alături de echipa medicală. În ambele cazuri am urmat etapele procesului de
nursing. Am cules datele în funcție de cele 14 nevoi fundamentale, am făcut analiza și
interpretarea datelor și am elaborat diagnosticele de nursing, am planificat îngrijirile și am
planificat intervenții autonome și delegate, iar la finalul zilei am făcut evaluarea.
3
Capitolul I.Noțiuni de anatomie și fiziologie
a aparatuluirespirator
1.1. Notiuni de anatomie

Aparatul respirator este alcătuit din căile respiratorii și din plămâni.
A. Căile respiratorii sunt reprezentate printr-un sistem de conducte prin care aerul
pătrunde în plămâni. Acest sistem se compune din cavitățile nazale, faringe, laringe, trahee și
bronhii. Cavitățile nazale și faringele formează căile respiratorii superioare, iar laringele,
traheea și bronhiile, căile respiratorii inferioare.
a. Nasul și cavitățile nazale- acestea alcătuiesc un organ complex, cu funcție
respiratorie și senzorială.
Nasulse prezintă ca o proeminență situată în mijlocul feței ce servește ca organ de
protecție pentru fosele nazale. Ca aspect exterior, el are forma unei piramide triunghiulare
care prezintă o rădăcină, o bază, un vârf, două fețe laterale și trei margini sau mușchi.
Rădăcina nasului este despărțită de frunte prin șanțul nazofrontal. Baza nasului
privește în jos și prezintă două orificii numite narine, separate prin septul nazal mobil.Fețele
laterale prezintă o porțiune superioară fixă și o porțiune inferioară mobilă numită aripa
nasului.
Nasul este alcătuit dintr-un schelet osteocartilaginos situat în profunzime și o serie de
țesuturi moi care acoperă acest schelet.
Scheletul osteocartilaginos este format din oase și cartilaje. În scheletul osos intră cele
două oase nazale și ramurile ascendente ale oaselor maxilarului. Scheletul cartilaginos este
constituit din cartilajul septului nasului, cartilaje laterale ale nasului și cartilajele alare.
Țesuturile moi care acoperă scheletul osteocartilaginos sunt reprezentate de piele, țesut
conjunctiv lax subcutanat și mușchii pieloși, ce micșorează și lărgesc calibrul nărilor.
Cavitățile nazale –două canale cu direcție anteroposterioară, sunt delimitate de oasele
feței și ale bazei craniului și așezate de o parte și de alta a liniei mediane. Ele comunică cu
exteriorul prin narine și cu faringele prin niște orificii numite coane.
Cavitățile nazale sunt așezate sub baza craniului, deasupra cavității bucale, înaintea
faringelui și înăuntrul orbitelor. La alcătuirea scheletului osos al acestora participă
următoarele oase: maxilarul, etmoidul, palatinul, cornetul nazal inferior, sfenoidul și vomerul.
Fiecare cavitate nazală prezintă două regiuni: una anterioară, numită vestibul, și alta
posterioară, care alcătuiește cavitățile nazale propriu-zise.
Vestibulul nazal reprezintă porțiunea anterioară a cavităților nazale care se întinde de
la orificiul narinar, situat la baza nasului extern, până la o creastă curbă, numită pragul nazal.
4
Cavitățile nazale propriu-zise sau fosele nazale se întind de la pragul nazal până la
coane. Spre deosebire de vestibul, care are o direcție verticală, fosele nazale au o direcție
orizontală.
Pereții cavității nazale sunt căptușiți de mucoasa nazală sau pituitară. În raport cu
structura și funcțiile pe care le îndeplinește, mucoasa nazală prezintă două regiuni: una
olfactivă, situată în partea superioară a cavității nazale, și alta respiratorie, situată în partea
inferioară, începând de la pragul nasului și până la coane.
Mucoasa nazală olfactivă are o întindere redusă, 2 – 3 cm², acoperind lama ciuruită a
etmoidului, suprafața cornetului superior și o mică parte din seătul nazal; este de culoare
gălbuie și se compune dintr-un epiteliu cu celule prismatice, printre care se găsesc celule
olfactive.
Mucoasa nazală respiratorie are o întindere mult mai mare, acoperind restul pereților
cavității nazale; este de culoare roză vie, datorită vascularizației bogate din corion și se
compune dintr-un epiteliu stratificat și un corion.
Vascularizația și inervația nasului și a cavităților nazale: Arterele care hrănesc
pereții nasului și ai cavității nazale provin din artera maxilară (ramură terminală a arterei
corotide externe), artera facială (ramură colaterală a arterei corotide externe) și din arterele
etmoidale (ramuri din artera oftalmică). Venele coduc sângele spre venele superficiale ale
feței, vălul palatin și faringelui și apoi spre sinusurile venoase ale durei mater. Limfaticele
drenează limfa către ganglionii regionali, cervicali, retrofaringieni și parotidieni. Nervii sunt
ramuri ale nervilor maxilar și oftalmic.
b.Laringele-se află în regiunea anterioară a gâtului, sub osul hioid și înaintea

faringelui, este acoperit anterior de piele, fascii, mușchi și de glanda tiroidă. Acesta
îndeplinește două roluri: conduce aerul către plămâni și reprezintă principalul organ al
fonației.
Configuraţie externă: Laringele are forma unui trunchi de piramidã triunghiularã cu
baza mare în sus şi baza mică în jos, spre trahee. El prezintã trei feţe şi trei margini: două feţe
anterolaterale şi o faţă posterioară, o margine anterioarã şi două margini posterioare.
Cartilajele laringelui: Cartilajul tiroid este cel mai mare, fiind format din două lame
laterale patrulatere, unite între ele într-un unghi diedru deschis posterior şi are aspectul unei
cărţi deschise posterior; este situat deasupra cartilajului cricoid, cu care se articulează.
Cartilajul cricoid este impar, situat sub cartilajul tiroid, are formăinelară şi este alcătuit dintr-
o porţiune anterolaterală mai subţire şi alta posterioarã plată, numită pecetea tiroidului.
Lumenul inelului cricoid este esenţial pentru funcţia respiratorie. Epiglota, cartilaj nepereche,
5
situat în partea anterosuperioară a laringelui, are formă de frunză, cu peţiolul fixat în unghiul
diedru al cartilajului tiroid printr-o bandã fibroasă care este ligamentul tiroepiglotic.
Cartilajele aritenoide, în număr de două, sunt situate pe marginea superioară a cartilajului
cricoid. Au formă de piramidătriunghiularã, prezentând o bază, un vârf şi trei feţe. Aritenoidul
prezintădouă apofize, una internă, pentru inserţia muşchiului tiroaritenoidian (coarda vocală),
şi una externă, pentru inserţia muşchilor cricoaritenoidian posterior şi lateral (adductorii şi
abductorii corzilor vocale).
Musculatura laringelui se împarte în musculatura externã (extrinsecă) şi musculatura
internã (intrinsecă). Musculatura externă leagă laringele de organele învecinate, asigură
fixarea laringelui şi, la nevoie, realizează mişcările sale de ridicare şi coborâre. Aceşti muşchi
sunt: sternohioidianul, tirohioidianul şi constrictorul inferior al laringelui. Musculatura
intrinsecă a laringelui realizează o unitate funcţională şi serveşte funcţiilor laringelui
(sfincteriană, fonatorie). În funcţie de acţiunea lor asupra corzilor vocale şi glotei, sunt
încadraţi în trei grupe: muşchii tensori ai corzilor vocale (m. cricoaritenoidieni); muşchii
dilatatori ai glotei (m. cricoaritenoidieni posteriori); muşchii constrictori ai glotei (m.
cricoaritenoidieni laterali, m. interaritenoidieni, m. tiroaritenoidieni).
Configuraţia internă (endolaringele): Laringele prezintă pe suprafaţa sa internă, la
nivelul porţiunii sale mijlocii, patru pliuri suprapuse, două la dreapta şi două la stânga, toate
orientate în sens anteroposterior. Pliurile superioare se numesc benzi ventriculare sau corzi
vocale false, iar pliurile inferioare se numesc corzi vocale (adevărate).
Benzile ventriculare şi corzile vocale împart cavitatea laringiană în trei etaje: superior
sau supraglotic, mijlociu sau glotic şi inferior sau subglotic.
Etajul superior sau supraglotic are forma unei pâlnii şi i se descriu patru pereţi:
peretele anterior, format din epiglotă; peretele posterior, care corespunde incizurii
interaritenoidiene; pereţii laterali, constituiţi din faţa mediană a plicilor aritenoepiglotice şi
faţa superomedialã a benzilor ventriculare.
Etajul mijlociu sau glotic prezintă o porţiune mediană, numitã glota şi două prelungiri
laterale, numite ventricoli laringieni. Glota este cuprinsă între marginile libere ale corzilor
vocale şi apofizele vocale ale cartilajelor aritenoide. Glota este compusă din două segmente:
glota membranoasă sau vocală şi glota cartilaginoasă sau respiratorie. Ventricolii laringieni
sau Morgagni se dezvoltã între corzile vocale şi benzile ventriculare.
Etajul inferior sau subglotic, localizat sub corzile vocale şi circumscris de cartilajul
cricoid, are forma unei pâlnii ce se lărgeşte de sus în jos şi se continuă cu traheea.
Vascularizaţia laringelui: Arterele laringelui sunt în număr de trei în fiecare perete:
artera laringiană superioară, artera laringiană inferioară şi artera laringiană posterioară.
6
Venele laringelui urmează traiectul arterelor corespunzătoare. Limfaticele laringelui îşi au
originea în reţeaua limfatică a mucoasei laringelui. Reţeaua limfatică este foarte redusă la
nivelul etajului glotic şi foarte bogată la nivelul etajului supraglotic şi subglotic. Limfaticele
provenite din etajul supraglotic merg la ganglionii căii jugulare interne.
Inervaţia laringelui: Nervii laringelui provin din ramurile nervului vag (X) şi conţin
atât fibre somatomotorii şi somatosenzitive, cât şi filete vegetative. Nervii laringieni superiori
se împart fiecare în două ramuri, internă şi externă. Ramura internă se distribuie la mucoasa
etajuluisupraglotic şi la porţiunea superioară a şanţului faringolaringian. Ramura externă se
distribuie la mucoasa etajului subglotic şi inervează motor muşchiul cricotiroidian. Nervii
laringieni inferiori (recurenţi) inervează motor toţi muşchii laringelui cu excepţia muşchiului
cricotiroidian. Una din aceste ramuri se anastomozeazã cu un filet din ramura internă a
laringeului superior şi formează ansa lui Galien, care emite filete senzitive pentru mucoasa
părţii superioare a laringelui.
c. Traheea- este un organ fibrocartilaginos tubular care continuă laringele, întinzându-

se de la extremitatea inferioară a acestuia până în mediastin. Ea prezintă două neregularități
numite depresiuni, și anume presiunea aortică și depresiunea tiriodiană. Traheea este un organ
elastic, putându-se alungi sau scurta ca un resort.
Peretele traheei este format din trei tunici: mucoasă, fibroelastică și adventicea.
Tunica mucoasă este formată dintr-un epiteliu de tip respirator, pseudostratificat,
prismatic, ciliat, cu celule caliciforme și un corion alcătuit din țesut conjunctiv elastic și
prevăzut cu glande tubulare ramificate, seroase sau mixte.
Tunica fibroelastică reprezintă scheletul de susținere a traheei și este formată din 15-
20 de inele sau arcuri incomplete, deschise posterior, constituite din cartilaj hialin;
extremitățile acestor inele sunt unite printr-un mușchi neted, numit mușchiul traheal.
Adventicea este formată din țesut conjunctiv lax în care se găsesc vase, nervi și
formațiuni limfoide.
d. Bronhiile principalesunt conducte care rezultă din bifurcarea traheei. Ele

reprezintă ultimele segmente ale căilor respiratorii extrapulmonare și se întind de la ultimul
inel traheal până la hilul plămânilor, unde se împart în bronhii lobare. De la origine, fiecare
bronhie se îndreaptă în jos, în afară și puțin înapoi, către plămânul respectiv.
Bronhiile au formă cilindrică și se află între bifurcația trahei și bronhiolelor. Bronhiile
permit și asigură trecerea aerului de la trahee la bronhiole și alveole. Există două bronhii
principale în corpul uman: bronhia dreaptă și bronhia stângă.
7
Mai mult, bronhiile sunt căile aeriene care conțin pereți cartilaginoși. Cartilajul este
țesut conjunctiv care sprijină procesele fizice, cum ar fi prevenirea colapsului bronhiilor pe
durata inhalării și expirării. Cantitatea de cartilaj din pereții bronhiilor scade treptat și dispare
după punctul în care bronhiile se împart în căi aeriene mici numite bronhiole.
Bronhiolele sunt ramuri terminale mici ale căilor aeriene din plămâni. Au un diametru
de mai puțin de un milimetru. Ramurile bronhiolelor prezintă, la capete, alveole pulmonare,
care, în schimb, se bifurcă în saci sau infundibul (structuri mici non-celulare în formă de saci
aranjați în grupuri, care reprezintă partea terminală a tractului respirator), prin ai căror pereți
au loc schimburi gazoase cu sângele. Pereții bronhiolelor sunt formați din mușchi netezi și
țesut conjunctiv elastic și sunt caracterizate prin celule epiteliale cubice.
Structura bronhiilor principale seamănă cu forma unui copac, din care definiție
comună a arborelui bronhial derivă. Urmând ramurile arborelui bronșic, există o întindere
pulmonară suplimentară pe fiecare parte: cuprinde bronhii principale, o bronhie interioară și
una exterioară, două sau trei bronhii lobare și unele bronhii segmentare în care își au originea
terminalele bronhiilor. Ramurile bronhiale devin din ce în ce mai mici, formând bronhiole și
ajungând alveole.
Tulpina dreaptă principală a bronhiei este mai mică și mai largă și măsoară
aproximativ 2,5 centimetri. Bronhia dreaptă apare ca o continuare directă a trahei. Pe de altă
parte, bronhia stângă este mai lungă și măsoară aproximativ 5 centimetri lungime. Bronhiile
dreaptă și stângă se împart în bronhii lobare și se continuă în bronhii segmentare și terțiare.
Venele, arterele și limfaticii intră în plămâni împreună cu bronhiile. Porțiunea plămânului
care este furnizată de o bronhie segmentară și vasele de sânge adiacente sunt numite segmente
bronhopulmonare.
Bronhiile sunt acoperite extern de un strat de protecție și mușchi fibrocartilaginos, care
le oferă o înfățișare semi-rigidă. Intern, bronhiile sunt acoperite de anumite glande și o
membrană mucoasă, a cărei sarcină este să elimine bacteriile, praful, și toate particulele
inhalate din mediul înconjurător.
Sarcina bronhiilor este de a asigura trecerea aerului de la trahee la bronhiole.
Bronhiolele permit schimbul de gaz cu sângele: multele ramuri se separă în alveole și
infundibul alveolar. Bronhiolele reprezintă partea terminală a tractului respirator.
B. Plămânii și pleura
a. Plămânii alcătuiesc organele respiratorii propriu-zise, în care au loc schimburile de
gaze dintre organism și mediul ambient. Ei sunt așezați în cavitatea toracică, de o parte și de
alta a mediastinului.
8
Forma plămânilor este asemănătoare cu aceea a unui trunchi de con care prezintă: o
bază, un vârf, două fețe și trei margini.
Baza plămânului sau fața diafragmatică are forma unei suprafețe triunghiulare
concave. Vârful plămânului , de forma unei bolte rotunjite, se întinde de la coasta a doua în
jos, depășind orificiul superior al cutiei toracice.
Fața costalăeste convexă și se mulează pe peretele toracic. Pe această față se găsește
un șanț adânc care împarte plămânul în lobi, numit scizură sau fisură interlobară.
Fața medială sau mediastinalăeste concavă și se mulează pe formațiunile care se
găsesc în mediastin. Pe această față se găsește hilul plămânului și niște depresiuni date de
organele cu care acesta vine în contact. Hilul plămânului reprezintă locul pe unde ies și intră
elementele anatomice care alcătuiesc pediculul pulmonar: bronhia, artera și venele pulmonare.
El are forma unei rachete de tenis cu coada în jos.
Marginea anterioară este convexă pe dreapta și concavă pe stânga din cauza incizurii
cardiace. Marginea posterioară, rotunjită, se mulează pe șanțul costovertebral. Marginea
inferioară este reprezentată de circumferința bazei plămânului.
Plămânul este alcătuit din două categorii de formațiuni anatomice bine distincte: un
siatem de canale aeriene intrapulmonare, numit arborele bronșic, și un sistem de saci în care
se termină ramurile arborelui bronșic și care poartă numele de alveole pulmonare.
•Arborele bronșicreprezintă totalitatea bronhiilor intrapulmonare care rezultă din
ramificarea bronhiilor extrapulmonare. Bronhia principală dreaptă se împarte mai întâi în
bronhia lobară superioară care, la rândul său, se subîmparte în două ramuri, și anume bronhia
lobară mijlocie și bronhia lobară inferioară, care se distribuie în lobii pulmonari
corespunzători. Bronhia principală stângă se împarte în bronhia lobară superioară și bronhia
lobară inferioară, care se distribuie în cei doi lobi pulmonari.
Bronhiile lobare se divid, la rândul lor, în bronhii segmentare ce se distribuie la
segmentele pulmonare. Acestea din urmă reprezintă unitățile anatomice și funcționale din care
sunt formați lobii pulmonari.
Ultimele ramificații ale arborelui bronșic, numite bronhiole terminale, se divid, la
rândul lor, în bronhiole respiratorii sau acinoase.
•Lobul pulmonar reprezintă unitatea structurală și funcțională a segmentelor
pulmonare, respectiv a plămânului. Mai mulți lobuli pulmonari formează un segment
pulmonar, care are o aerație și o vascularizație proprie. S-a arătat că fiecare plămân are zece
asemenea segmente.
9
Lobul pulmonar se prezintă sub forma unei piramide, în vârful căreia se află branhiola
intralobulară. Baza acestei piramide, îndreptată către suprafața externă a plămânului (pleura
viscerală), formează figuri neregulate, poligonale care se văd cu ochiul liber.
Lobul pulmonar este legat de arborele bronșic prin bronhiola intralobulară care
provine din diviziunea dicotomică a bronhiilor interlobulare. În structura unui lobul pulmonar
intră o bronhiolă intralobulară, mai multe bronhiole terminale, mai multe bronhiole
respiratorii și mai multe canale sau ducte alveolare.
•Țesutul conjunctiv perilobular sau interlobular. Spațiile dintre lobulii pulmonari sunt
umplute cu țesut conjunctiv lax, format din fibre colagene și elastice în care se găsesc
elemente celulare, vase sanguine, care alcătuiesc circulația sanguină funcțională și nutritivă,
limfatice pulmonare și terminații nervoase.
Vascularizația plămânului cuprinde vase funcționale și vase nutritive. Vasele
funcționale sunt reprezentate de totalitatea arterelor și venelor care alcătuiesc mica circulație.
Mica circulație începe cu artera pulmonară, care ia naștere din ventriculul drept, și se termină
cu venele pulmonare, care se varsă în atriul stâng. Vasele funcționale transportă sângele venos
încărcat cu dioxid de carbon de la inima dreaptă la alveolele pulmonare.aici are loc schimbul
de gaze care constă în depurarea sângelui de dioxid de carbon și încarcarea lui cu oxigen.
Vasele nutritive sunt reprezentate de arterele și venele bronșice care aparțin marii
circulații. Vasele nutritive transportă sângele arterial oxigenat și încărcat cu substanțe
nutritive.
Limfaticele iau naștere în septurile conjunctive interlobulare, urmărind traiectul
arborelui bronșic și al arterelor pulmonare. Trunchiurile colectoare limfatice din hilul
pulmonar nerg mai întâi la ganglionii hilului pulmonar și al bifurcației traheobronșice, de
unde limfa este drenată către canalul toracic și trunchiul limfatic drept.
Nervii plămânilor provin din sistemul nervos vegetativ simpatic și parasimpatic. Ei
formează două plexuri nervoase: plexul pulmonar anterior și plexul pulmonar posterior.
Fibrele nervoase parasimpatice provin din nervul vag, iar cele simpatice din ganglionii
simpatici toracali. Ele inervează bronhiile, vasele sanguine, acinii pulmonari și pleura.
b.Pleura. Plămânii sunt înveliți în niște membrane seroase care se numesc pleure.
Rolul acestora este de a asigura alunecarea plămânilor pe pereții cavităților în care se găsesc
în timpul mișcărilor respiratorii. Foița care învelește pereții cavității toracice se numește
pleură parietală, iar cea care învelește plămânii, pleură viscerală.
Pleura viscerală sau pulmonară aderă de plămân, învelindu-l în totalitate, în afara
hilului. Ea pătrunde și în scizuri, făcând posibilă alunecarea lobilor între ei.
10
Pleura parietală este o continuitate a pleurei viscerale. Ea învelește de jur împrejur
toți pereții cavității în care se află plămânul (peretele costal, diafragmatic și mediastinal).
Cele două foițe delimitează o cavitate închisă, numită cavitatea pleurală. În mod
normal, cavitatea pleurală este virtuală, în ea găsindu-se doar o cantitate foarte mică de lichid
care favorizează alunecarea celor două foițe pleurale.
Histologic, foițele pleurale sunt formate din două straturi, unul superficial și altul
profund. Stratul superficial este alcătuit dintr-un mezoteliu compus din celule poliedrice
unitratificate, așezate pe o lamă de țesut conjunctiv în care se află puține vase. Stratul
profund, numit și strat subpleural, este format din țesut conjunctiv alcătuit din fibre colagene,
fibre elastice și celule conjunctive. Acest strat este bogat vascularizat.
1.2. Noțiuni de fiziologie

Funcția respiratorie constă, în aprovizionarea organismului cu oxigenul necesar
metabolismului celular și în eliminarea bioxidului de carbon rezultat din acest metabolism.
Respirația se realizează în trei etape succesive: pulmonară, sanguină și tisulară. În etapa
pulmonară se produce schimbul de gaze între sânge și mediul extern, proces care poartă
numele de hematoză și constă în trecerea oxigenului din alveola pulmonară în sângele
capilarelor alveolare și a dioxidului de carbon din sângele capilarelor alveolare în alveolă.
Etapa sanguină a respirației asigură transportul gazelor respiratorii (oxigen și dioxid de
carbon) între plămâni și țesuturi. Etapa tisulară constă în folosirea de către celule a oxigenului
transportat de sânge și în trecerea dioxidului de carbon din celule în lichidul interstițial și apoi
în sânge. La nivelul țesuturilor, sângele se încarcă cu dioxid de carbon, pe care-l descarcă la
nivelul plămânilor.
Mecanica respirației
Mecanica respirației cuprinde totalitatea mișcărilor respiratorii care au ca rezultat
pătrunderea aerului în plămâni și împingerea acestuia în afară. Mișcările respiratorii cuprind
două acte: inspirația și expirația. Inspirația este un act activ care constă în creșterea volumului
cutiei toracice prin mărirea diametrelor vertical, anteroposterior și transversal ale acestuia și
introducerea unei anumite cantități de aer în plămâni. Expirația este un act în mare parte
pasiv, care constă în revenirea cutiei toracice la volumul inițial în momentul când mușchii
inspiratori se relaxează.
Mișcările de inspirație și de expirație se succed ritmic fără pauză. Durata inspirației
este mai mică decât cea a expirației, raportul fiind 1/2. Numărul mișcărilor respiratorii în stare
de repaus este de 16 pe minut la bărbat și de 18 pe minut la femeie.
11
Ventilația pulmonară și capacitățile pulmonare
Mișcările respiratorii permit pătrunderea și ieșirea succesivă a aerului din plămâni,
contribuind astfel la realizarea ventilației pulmonare, care asigură schimbul de aer dintre
mediul înconjurător și alveolelor pulmonare.
Cu fiecare inspirație normală se introduce în plămâni o cantitate de 500 cm³ de aer
care este eliminată prin expirație. Cantitatea de aer introdusă și eliminată prin mișcările
normale de inspirație și expirație poartă numele de aer curent sau volum curent. Din cei 500
cm³ de aer curent introduși în aparatul respirator, numai 350 cm³ participă la schimburile
respiratorii, restul de 150 cm³ de aer rămânând în trahee, bronhii și bronhiole.
Dacă după o inspirație normală facem o inspirație forțată se mai pot introduce în
plămâni aproximativ 1500-1800 cm³ de aer. Această cantitate suplimentară poartă numele de
aer complementar sau volum inspirator de rezervă (VIR).
Dacă după o expirație normală facem o expirație forțată se mai pot elimina din
plămâni aproximativ 1000-1500 cm³ de aer. Această cantitate suplimentară poartă numele de
aer de rezervă sau volum expirator de rezervă (VER).
Dar și după eliminarea aerului de rezervă prin expirație forțată mai rămân în plămâni
aproximativ 1000-1500 cm³ de aer care poartă numele de aer rezidual sau volum rezidual
(VR).
Capacitatea vitală (CV) reprezintă suma a trei volume: volumul de aer curent,
volumul inspirator de rezervă și volumul expirator de rezervă. Capacitatea vitală a plămânilor
reprezintă deci cantitatea maximă de aer ce poate circula prin plămâni atunci când
amplitudinea mișcărilor respiratorii este maximă.
Capacitatea vitală formează împreună cu aerul rezidual capacitatea totală a
plămânilor, care atinge în medie 5000 cm³.
Cantitatea de aer care trece prin plămâni într-un minut când omul se află în repaus
absolut poartă numele de debit ventilator sau debit respirator. Debitul ventilator este de 7000-
8000 cm³, el reprezentând produsul dintre volumul curent și frecvența respiratorie (500x14 –
16= 7000-8000 cm³).
Schimburile de gaze la nivelul plămânilor și al țesuturilor

Aceste schimburi constau în trecerea oxigenului din aerul alveolar în sângele
capilarelor alveolare și a dioxidului de carbon din sânge în aerul alveolar prin intermediul
membranei alveolocapilare. La nivelul țesuturilor schimbul de gaze se face în sens invers:
oxigenul trece în sânge mai întâi în lichidul interstițial care scaldă celulele și apoi în interiorul
12
acestora, iar dioxidul de carbon din celule trece în lichidul interstițial și în cele din urmă în
sânge. Transportul gazelor de la plămâni se realizează de către sânge.
Reglarea respirației
Prin reglarea respirației se înțelege totalitatea mecanismelor nervoase și umorale care
întrețin și modifică mișcările respiratorii și care au drept rezultat adaptarea în fiecare moment
a respirației la necesitățile aportului de oxigen și al eliminării dioxidului de carbon. Ori de
câte ori se produce o modificare a concentrației de oxigen și de dioxid de carbon din sânge,
mecanismul de reglare a respirației intervine, contrabalasând deviațiile de la constantele
normale ale acestor gaze. Adaptarea ventilației pulmonare la necesitățile variabile ale
organismului se realizează atât prin modificarea frecvenței, cât și a aplitudinii respirațiilor. În
reglarea respirației un rol de prim ordin revine centrului respirator, a cărui distrugere este
urmată de dispariția respirației și apoi de moarte.
13
Capitolul II. Noțiuni teoretice despre
astmul bronșic
Definiție
Astmul bronșic este definit drept dificultate respiratorie ce intervine în crize, ca
urmare a unei tulburări inflamatorii a căilor respiratorii, asociată obstrucției difuze a căilor
aeriene, în general rapid reversibilă (spontan și prin tratament adecvat), și caracterizată de o
stare de hiperreactivitate bronșică.
Este o boală caracterizată prin reducerea generalizată, variabilă și reversibilă a
calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie și raluri sibilante. Dispneea
paroxistică este consecința e trei factori, care induc bronhostenoza: edemul mucoasei
bronșice, hipersecreția și spasmul. Primele două componente sunt fixe, ultima – labilă.
Pentru afirmarea diagnosticului de astm bronșic sunt necesare cel puțin 3 din
următoarele 5 criterii: antecedente alergice personale sau familiale, debutul crizei înainte de
25 de ani sau după 50, dispnee paroxistică expiratorie și frecvent vespero-nocturnă,
reversibilitatea crizelor sub influența corticoizilor sau simpatico-mimeticelor, tulburări de
distribuție, perturbări ale volumelor plasmatice și ale debutului expirator (în special scăderea
V.E.M.S). Astfel, bronșita cronică se poate complica cu fenomene obstructive și alergice,
apărând bronșita astmatiformă.
Etiologie
Astmul bronșic are la bază factori etiologici heterogeni care declanșează sau provoacă
criza de astm și anume:
- Factorii alergici (determinați sau declanșatori). Există o mare diversitate de alergeni,
dintre care majoritatea sunt pneumoalergeni. Majoritatea alergenilor care provoacă astm se
găsesc în praful din încăperi: polen (astmul sezonier, primăvara), spori fungici (sporii de
mucegai), alergeni domestici (contact cu animale de casă sau curte – pisică, câine, cal, cobai,
hamsteri sau păsări). De asemenea, alimentele (laptele, ouăle, peștele, crustaceele, fructele,
arahidele, cerealele), băuturile și medicamentele (apirina, antiinflamatoarele nesteroidiene)
pot provoca criza de astm. Forma de boală cauzată de factorii alergici este astmul alergic
declanșat de un alergen inhalat, iar mecanismul de producere este imunologic.
- Factorii infecțioși. Infecțiile virale ale căilor respiratorii superioare (virus influenza,
rinovirusuri, adenovirusuri) sau infecțiile cu Mycoplasma pneumoniae, urmate de expunerea
la poluanți atmosferici sau profesionali stau la baza formei de astm nonalergic, cunoscut și
sub denumirea de astm intrinsec sau idiosincrazic.
14
- Factorii profesionali (ocupaționali), produc astmul profesional întâlnit la fermieri,
veterinari, laboranți, lucrători în industria chimică, a coloranților, a medicamentelor etc.
- Efortul fizic poate produce astmul de efort tipic (după un efort fizic susținut, de
exemplu alergat 5-6 minute), apare la 5-10 minute după încetarea efortului.
- Factorii psihoemoționali (psihologici) pot fi dominanți sau inițiatori ai bolii.
- Alți factori, variați și numeroși ca: poluarea atmosferică, umiditatea, ceața, frigul,
bolile sinuzale sau nazale, factorii genetici etc.
Tablou clinic
În forma sa cea mai tipică, astmul este o boală episodică în care toate cele trei
elemente ale triadei: dispnee, tuse, wheezing, coexistă.
Dispneea este de tip bradipnee expiratorie, cu expiraţie prelungită, siflantă şi inspiraţie
scurtă, puţin eficace, frecvent nocturnă, trezind bolnavul din somn.
Tusea are caracter spasmodic. Uscată iniţial, la sfârşitul crizei devine productivă: spută
groasă, aderentă, ades sub formă de mulaje bronşice (spirale Curschmann) şi la examinarea
microscopică cu conţinut de eozinofile şi de cristale Charcot-Leyden. Wheezingul însoţeşte de
regulă tusea şi dispneea, este perceput în ambele faze ale respiraţiei iar în situaţii de extremă
severitate (dopuri de mucus extensive cu iminenţa sufocării) poate să dispară.
La examenul obiectiv se evidenţiază: semne de hiperinflaţie, creşterea diametrului
toracic anteroposterior, hipersonoritate, raluri sibilante. În cazul crizelor severe şi prelungite
murmurul vezicular nu se mai percepe (silenţium respirator - semn de mare gravitate).
Criza de astm bronșic: La început, crizele sunt tipice, cu început și sfârșit brusc, cu
intervale libere; mai târziu, la intervalele dintre crize, apar semnele bronșitei cronice și ale
emfizemului, cu dispnee mai mult sau mai puțin evidentă. Criza apare în a doua jumătate a
nopții, de obicei brutal, cu dispnee și neliniște, prurit și hipersecreție; alteori este anunțată de
prodroame (strănut, lăcrimare, prurit al pleoapelor, cefalee). Dispneea devine paroxistică,
bradipneică, cu expirație prelungită și șuierătoare. Bolnavul rămâne la pat sau aleargă la
fereastră, pradă setei de aer. De obicei stă în poziție șezândă, cu capul pe spate și sprijinit în
mâini, ochii inectați, nările dilatate, jugulare turgescente. În timpul crizei, toracele este imobil,
în respirație forțată; la percuție – exagerarea sonorității; sunt prezente raluri bronșice, în
special sibilante, diseminate bilateral. La sfârșitul crizei, aparea tusea uscată, chinuitoare
(deoarece expulzarea secrețiilor se face cu dificultate), cu spută vâscoasă, albicioasă (perlată),
bogată în eozinofile (uneori eozinofilie și în sânge), cristale Charcot-Leyden și spirale
Curschman. Testele de sensibilizare sunt pozitive. Criza se termină în câteva minute sau ore,
spontan sau sub influența tratamentului. Există și manifestări echivalente: tusea spasmodică,
15
coriza spasmodică – „febra de fin”, rinita alergică, eczema, urticaria, migrena, edemul
Quinke.
Starea de rău asmatic (status asmaticus), este o formă particulară și de gravitate
maximă a crizei de astm bronșic ce se manifestă prin dispnee intensă, asfixie, polipnee,
cianoză, tahicardie, scăderea tensiunii arteriale și fenomene de insuficiență cardiacă dreaptă.
Criza de astm se poate instala post expunere la antigene alergizante specifice, după
infecții sau după expunerea la o creștere bruscă a poluării. Prodroamele pot preceda criza de
astm bronșic, dar nu în mod obligatoriu. Prodroamele de tip strănut, lăcrimare sau rinoree care
anunță declanșarea crizei, reprezintă aura crizei și trebuie integrate în tabloul astmatic.
Forme clinice
Se deosebesc: astmul bronșic pur, care pare la tineri cu echivalențe alergice, cu
interval liber între crize și astmul bronșic complicat (impur), în care crizele apar pe fondul
unor modificări permanente (de obicei bronșita astmatică).
Se mai descriu astmul bronșic extrinsec (alergic pur), care apare la tineri cu
antecedente alergice familiale, echivalențe alergice, interval liber între crize, în prezența unor
alergene, absența altor boli pulmonare preexistente, cu teste cutanate și de provocare pozitive
(40% dintre dazurile de astm bronșic), și astmul bronșic intrinsec, care apare după 40 de ani,
cu puține intervale libere, de obicei ivindu-se în timpul iernii; se asociază cu tuse și
expectorație muco-purulentă și factori infecțioși (bronșite cronice etc.).
În funcție de severitatea manifestărilor, se deosebesc astmul cu crize rare și de
intensitate redusă, astmul cu dispnee paroxistică, astmul cu dispnee continuă și starea de rău
astmatic. Starea de rău astmatic se caracterizează prin crize violente, subintrante, durând peste
24 – 48 de ore, rezistente la tratament, de obicei fără tuse și expectorație, cu polipnee, asfixie,
cianoză, colaps vascular, somnolență până la comă. Apare după administrarea în exces de
simpaticomimetice (Alupent), sedative, opiacee, barbiturice, suprimarea bruscă a
corticoterapiei, suprainfecție bronșică.
Diagnostic
Diagnosticul este mai ușor de pus în criză, dar trebuie deosebit de astmul cardiac când
dispneea polipneică inspiratorie și anamneza sunt de ajutor.
Explorarea paraclinică se face într-o multitudine de moduri și furzizează date
importante.
Examenul de spută: Macroscopic arată o spută caracteristică – mucoasă, opacă, uneori
gălbuie (suprainfecție bacteriană cu eozinofilie excesivă). Examenul microscopic pune în
16
evidență eozinofile, cristale Charcot-Lyden (proteine eozinofile cristalizate), spirale
Curshmann și corpi Creola. În sânge se constată adesea o leucocitoză cu eozinofile (>5%).
Examenul radiologic toracic poate prezenta o conformație normală în formele ușoare
sau să arate semne de hiperinflamație pulmonară (diafragm aplatizat și cu mișcări reduse,
hipertransparența câmpurilor pulmonare și lărgirea spațiului retrosternal) în astmul acut și pur,
ca și în astmul cronic. În unele cazuri poate pune în evidență complicații ale bolii
(pneumotorax, pneumomediastin) sau modificări pulmonare asociate (infiltrative sa
condensări segmentare).
Explorarea funcțională respiratorie este foarte importantă pentru investigația
bolnavului astmatic. Datele de explorare spirografică evidențiază:
• modificările volumului pulmonar: Capacitatea vitală (CV) normală sau puțin redusă
în astmul bronșic ușor, scade în astmul grav; capacitatea reziduală funcțională (CRF) –
crescută; volumul rezidual (VR) – mult crescut; capacitatea pulmonară totală (CPT) –
normală sau ușor crescută.
• modificări de debite ventilatorii: Volum expirator maxim pe secundă (VEMS) – mult
scăzut, proporțional cu severitatea astmului; VEMS/CV% - indicele de permeabilitate
bronșică – scăzut.
Valoarea fiziologică a capacității vitale pulmonare este de aproximativ 3600-4000 ml.
Capacitatea vitală crește în timpul efortului fizic și scade în cazul sedentarismului.
Evoluție, prognostic și complicații

Astmul bronșic este o afecțiune cu tendință spre cronicizare și cu o evoluție
imprevizibilă. Vindecarea este rară (posibilă în astmul infantil, alergic sau profesional, după o
infecție virală). Boala poate să rămână ca un astm cu accese intermitente, să devină un astm
cronic sau stare de rău astmatic.
Evoluția este îndelungată, variabilă, capricioasă. Forma pură apare la copii și are
tendința să diminueze la pubertate. Alteori, accesele devin frecvente, subintrante sau se
instalează starea de rău astmatic. Cu timpul, apar complicații: infecții bronho-purulente
(bronșite cronice, dilatații bronșice, pneumopatii), emfizem pulmonar, insuficiență
respiratorie, cord pulmonar cronic.
Complicațiile cele mai frecvente sunt: starea de rău asmatic sau astmul acut grav;
aspergiloza bronhopulmonară alergică; peumotoraxul spontan; astmul combinat cu bronșita
cronică sau astmul infectat, cu disfuncție ventilatorie severă poate evolua spre insuficiență
respiratorie sau tahiaritmii ventriculare, agravate de factorii iatrogeni; bronșite acute sau
17
cronice; pneumonii; bronșiectazii; emfizemul pulmonar (cea mai importantă dintre
complicații care duce cu timpul la insuficiență cardiacă).
Prognosticul de viață este bun, dar cel de vindecare este rezervat.
Tratament
Astmul bronșic răspunde la o gamă largă de preparate și proceduri. În general
tratamentul a fost expus la bronșita cronică. Și în această afecțiunile preventive sunt foarte
importante. Prima acțiune vizează combaterea fumatului și propaganda antitabagică. Alte
măsuri: evitarea atmosferei poluante, inclusiv expunerea la noxele respiratorii. Sensibilitatea
particulară a bolnavilor la infecții impune, de asemenea, evitarea virozelor respiratorii și în
primul rând, aglomerațiilor în timpul epidemiilor.
Chimioprofilaxia recidivelor bronșitice, în astmul bronșic intricat se realizează cu
Tetraciclină 1 g/zi, mai rar Penicilină V. S-au încercat și Eritromicina, Ampicilina și
Biseptolul. Cu acesta din urmă s-au obținut rezultate bune în lunile de iarnă.
Tratamentul cu aerosoli (Inhaloterapia) este indispensabil în anumite forme. Se
practică 2-4 inhalații pe ședință, uneori mai mult, dar, fără a abuza. Metoda comportă și
anumite riscuri, în special inhalarea de diferiți germeni, ceea ce impune folosirea strict
personală și păstrarea în stare de sterilitate a aparatului. Principalele droguri sunt și aici beta-
adrenergicele, anticolinergicele și derivații metilxantinei. Beta-adrenergicele sunt derivați ai
adrenalinei, care din cauza efectelor secundare (ca și efedrina) nu mai este utilizată astăzi. Din
generația a doua se folosesc Isoprenalina (Aludrin) și Orciprelina (Alupent, Astmopent).
Superiori acestora sunt derivații din generația a treia: Terbutalinul (Bricanyl), Fenoterolul,
(Berotec), Salbutamolul (Ventolin, Sultanol) și Clenbuterolul (Spiropent). Sunt folosiți cu
precădere în aerosoli dozați. Dozajul corect (4x2 inhalații/zi) este practic lipsit de efecte
adverse cardiovasculare. Sub formă de spray dozat, sunt de întrebuințare curentă. S-a încercat
și prepararea tabletelor de Orciprenalină, Salbutamol și Terbutalină, cu doză totală pe zi între
10 – 60 mg. Preparatul Ventolin (Salbutamol) pare cel mai util. Ca reacții adverse după
supradozaj, pot apărea tremurături, nervozitate, palpitații, tahicardie, creșterea debitului
cardiac și a tensiunii arteriale. Aceste manifestări dispar spontan prin reducerea dozei.
Dintre anticolinergice, cap de serie este atropina, astăzi foarte puțin întrebuințată din
cauza tulburărilor provocate. În practică s-a impus preparatul Atrovent care nu are efectele
secundare ale atropinei. Rezultatele sunt inferioare betaadrenergicelor. Asocierea Atroventului
cu un betaadrenergic (Berotec sau Ventolin) realizează efecte sinergice superioare fiecărui
preparat în parte
18
Dintre Xantine se folosește Teofilina și derivații sâi Miofilina, Aminofilina și
Runidural. Au slabă acțiune pe cale orală și mai bună pe cale intravenoasă sau ca aerosoli.
Rezultatele sunt inferioare betaadrenergicelor și anticolinergicelor.
Enumerăm în continuare diferite preparate și metode folosite în tratamentul astmului
bronșic.Dintre acestea Prostaglandinele prezintă numai un interes teoretic, iar Cromoglicatul
disodic (Intal, Lomudal), deși nu este bronhodilatator, se bucură de un mare credit, mai ales ca
măsură preventivă. Se administrează înaintea expunerii la alergenul cauzal, cu
turboinhalatorul de mână (spinhaler), 4 capsule/zi (20 mg/capsulă) la 4 – 6 ore, sau sub formă
de soluție pentru aerosoli. Zadetenul (Ketotifen) are tot efect preventiv și este administrat sub
formă de gelule, oral, 1 mg dimineața și seara.
Dintre alte metode și proceduri prezentate pe larg la tratamentul bronșitei cronice
enumerăm: hidratarea corectă a bolnavului, kineziterapia (cultura fizică terapeutică,
gimnastica respiratorie), terapia ocupațională, cura balneară (în special Govora), speleoterapia
(pacticată în saline), climatoterapia și mai ales hiposensibilizarea specifică
(Imunoterapia). Se folosesc unele preparate retard (antigen și hidroxid de aluminiu) în injecții
subcutanate la început la 3 zile, apoi săptămânal și în final la 3 săptămâni (minumum 3 ani).
Autovaccinurile pot da rezultate bune. Se administrează pe cale subcutanată, doze subclinice,
progresiv crescânde, din alergenul cauzal (polenuri, praf de cameră, fungi, unii alergeni
profesionali ca: făina, praful de cereale, peri de animale). Drenajul postural, ventilația
mecanică și dezobstruarea bronșică sunt folosite în bronșiectazii, supurații bronșice secundare
și în general în cazuri speciale.
Corticoterapia este tratamentul cel mai eficace, dar, datorită riscurilor, rămâne o
terapie de impas. Se folosesc: Prednison, 1 tabletă/zi (5 mg); Superprednol, tot 1 tabletă/zi
(0,5 mg/tb.); produse retard (Celestone, Kenalog), Synachten-retard ( 1 mg la 7 – 15 zile), sub
protecție de alcaline, calciu, K. În tratamentul corticoterapic, doza totală trebuie administrată
dimineața, fiiind preferabil tratamentul discontinuu (la 2 sau la 3 zile) și corticoterapiaretard
sau în aerosoli. În general, corticoterapia trebuie rezervată formelor grave; tratamentul
continuu se va temporiza, se vor folosi doze minime (30 mg Prednison/zi – tratament de atac;
5 mg/zi – de întreținere).
Antibioticele (se evită Penicilina, fiind alergizantă); de preferință Oxacilina,
Cloxacilina, Tetraciclina, în prezența semnelor de infecție; expectorante și mucolitice
(Bisolvon, Mucosolvin) – în cize și suprainfecție; sedative slabe (Bromoval, Nervocalm),
oxigen – în crizele de polipnee.
Măsurile profilactice vor fi aplicate întotdeauna: evitarea mediului alergizant, a
substanțelor iritante bronșice – tutun, alcool etc.
19
În starea de rău astmatic tratamentul constă în:
- Administrarea de oxigen prin sondă nazală sau mască, cu un debit de 2-6 l/minut;
- Medicație bronhodilatatoare;
- Miofilină (aminofilină) intravenos;
- Alte măsuri terapeutice – administrarea de antibiotice, hidratare intravenoasă,
fizioterapie;
- Ventilație asistată într-un serviciu specializat.
20
Capitolul III. Rolul asistentei medicale în
îngrijirea pacientului cu astm bronșic
Procesul de nursing este o metodă organizată și sistematică,care permite acordarea de

îngrijiri individualizate.
Demersul de îngrijire este centrat pe reacțiile particulare ale fiecărui individ (sau grup
de indivizi) la o modificare reală sau potențiala de sănătate.
NURSA - astăzi nursa este definita de I.C.N astfel: Este o persoană care: a parcurs un
program complet de formare, care a fost aprobat de Consiliul Asistenților Medicali; este
autorizată să practice această profesie așa cum este definită de Consiliul Asistenților Medicali;
în concordanță cu pregatirea și experiența sa; este autorizată în îndeplinirea acelor proceduri și
funcții care sunt impuse de îngrijirea sănătații în orice situații s-ar afla, dar sa nu facă o
procedură pentru care nu este calificată ;
Nursa este pregătită printr-un program de studiu incluzând: promovarea sănătații;
prevenirea îmbolnăvirilor; îngrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic, mental, a celor cu
deficiențe, indiferent de vârstă și în orice unitate sanitară sau în orice situație la nivel de
comunitate.
Scopul profesiei este: de a ajuta pacientul să-și conserve sau să-și restabilească
independența sa în așa fel ca el să poată să-și satisfacă nevoile prin el însuși; de a favoriza
vindecarea; de a asista muribundul spre un sfârșit demn. Membrii acestei profesii tind spre un
ideal. Fiind însă realiști, neputând să-l atingă, acceptă să desfășoare activități limitate care au
scopul de a conserva sau restabili independența persoanelor îngrijite.
„Să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-și afle calea spre sănătate sau
recuperare , să ajuți individul, fie bolnav sau sănătos, să-și folosească fiecare acțiune pentru a
promova sănătatea sau recuperarea cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau cunoașterea
necesare pentru a o face, și să acționeze în așa fel încât acesta să-și poarte de grijă singur cât
mai curand posibil.”
Concepția Virginiei Henderson privind rolul esențial al asistentei medicale:
,,Rolul esențial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sanatoasă,
să-și mențină sau recaștige sănătatea (sau să-l asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea
sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut forța, voința sau cunoștiințele
necesare.
Asistena medicală trebuie să îndeplinească aceste funcții astfel încât pacientul să-și
recâștige independența cât mai repede posibil.
21
Funcțiile Nursei
Funcțiile asistentei medicale sunt de natură: independentă; dependentă;
interdependentă.
1.Funcția de natură independentă:
Asistenta asista pacientul din proprie initiativa, temporar sau definitiv în:
-îngrijiri de confort, atunci când el nu-și poate îndeplinii independent anumite funcții;
-stabilește relații de încredere cu persoana îngrijită și cu aparținătorii;
-le transmite informații, ascultă pacientul și îl susține;
-este alături de indivizi și colectivitate în vederea promovării unor condiții mai bune
de viață și sănătate.
2. Funcția de natură dependentă
La indicația medicului aplică metode de observație, de tratament sau de readaptare,
observă la pacient modificările provocate de boală sau tratament și le transmite medicului.
3. Funcția de natură interdependentă:
Asistenta colaborează cu alți profesioniști din domeniul sanitar, social, educativ,
administrativ.
După internarea pacientului în spital, asistentul medical va trebui să fie capabil să se
adapteze specificului oricarui pacient, să constate care sunt problemele de dependență cu care
acesta se confruntă și să stabilească obiectivele de îngrijire aferente.
Elementele definitorii ale modelului Virginiei Henderson (adaptare a unor teorii din
alte discipline), teoria nevoilor de bază ale pacientului conține ideea că pacientul poate fi
îngrijit eficient dacă îi sunt satisfăcute cele 14 nevoi.
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientelor cu diagnosticul de astm bronșic
constă în o bună informare despre tratamentul actual şi competenţa de a discuta despre acesta
cu pacientul. Asistenta trebuie să fie conştientă despre informaţiile pe care trebuie să le ofere
pacientului.
Asistenta are rolul de a discuta cu pacientul despre medicaţie, durata tratamentului,
gestionarea efectelor secundare, posibile reacţii după tratament, scopul tratamentului.
Asistenta educă pacientul ca în momentul în care simte modificări în starea sa de
sănătate să anunţe cadrele medicale.
Asistenta trebuie să îi explice pacientului boala, tratamentul, investigaţiile paraclinice
şi necesitatea acestora folosind cuvinte pe înţelesul acesteia, chiar dacă uneori acest lucru pare
imposibil. Găsirea limbajului comun este esenţială în comunicare.
22
Asigurarea condițiilor optime. Rolul asistentei medicale în internarea pacientului
Orice bolnav astmatic, mai ales cei cu stare de rău astmatic trebuie internat în spital;
cei în criză se internează de urgență, de preferat într-un salon de reanimare. În cazurile în care
bolnavul nu este candidat la ventilație mecanică, el trebuie amplasat într-un salon fără zgomot
și lipsă de praf; asistenta medicală va verifica aceste aspecte înainte de a duce pacientul în
salon. Asistenta medicală va explica bolnavului nevoia de a fi internat.
Rolul asistentei medicale în alimentația pacientului
Dieta pentru astmul bronșic la adulți și copii este o componentă importantă în
tratamentul acestei boli. Alimentele consumate trebuie să fie echilibrate și să conțină un
număr mare de vitamine. Este necesar să se petreacă zilele de descărcare în absența
contraindicațiilor. Acest lucru va ajuta la îmbunătățirea stării mucoase a sistemului respirator,
care ajută la scăderea atacurilor de sufocare.
În astmul bronșic, este permisă consumarea unor alimente cum ar fi: carne și pești de
soiuri cu conținut scăzut de grăsimi; legume și fructe; fructe uscate; produse lactate; sucuri;
paste; ceai; cereale.
Dieta pentru astmul bronșic implică și excluderea anumitor alimente din dietă. Nu este
de dorit consumarea unor astfel de produse cu astm bronșic: aditivi alimentari; sare;
condimente picante; grăsimi grase și bogate; porridge de grâu; ouă; nuci; citrice; alcool. De
asemenea, este necesar să se limiteze consumul de alimente cu un nivel ridicat de histamină,
cum ar fi roșiile, produsele afumate, brânza, caviarul, spanacul. Consumul de sare și zahăr ar
trebui să fie strict limitat, deoarece aceste produse contribuie la apariția proceselor
edematoase în plămâni și bronhii, ceea ce poate duce la atacuri de sufocare.
Asistenta medicală are rolul de a informa pacientul în legătură cu alimentele permise
și interzise și să conștientizeze pacientul asupra respectării regimului alimentar. De asemenea,
asistenta medicală informează și familia asupra regimului alimentar și se asigură că aceasta nu
îi procură pacientuui alimente interzise.
Rolul asistentei medicale în măsurarea funcțiilor vitale
Funcţiile vitale sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.
Asistenta medicală are rolul de a pregăti materialele şi instrumentarul corespunzător şi în stare
de funcţionare. Pregăteşte pacienta din punct de vedere fizic, aşează pacienta în poziţie
corespunzătoare şi în acelaşi timp comodă. Asistenta trebuie să îi explice pacientei tehnica, să
o convingă de necesitatea efectuării ei şi să îi solicite cooperarea. Asistenta trebuie să asigure
condiţii de microclimat care să nu influenţeze funcţiile vitale precum linişte, temperatură
optimă, umiditate corespunzătoare. Asistenta va măsura dimineaţa şi seara şi de câte ori este
nevoie tensiunea arterială, pulsul, temperatura corpului şi respiraţia şi va nota valorile
23
obţinute în foaia de observaţie. Trebuie să comunice medicului modificările semnificative ale
funcţiilor vitale pentru evitarea eventualelor complicaţii ce pot apărea.
Rolul asistentei medicale în educaţia pacientului şi a familiei
Educația pacientului ajută la îmbunătățirea modului de înțelegere a bolii, a abilității de
a se împăca cu boala.
Educația principală modalitate de susținere a renunțării la fumat, inițiere de discuții,
aprofundare a recomandărilor şi în final un management mai bun al exacerbărilor.
Educația pacientului cuprinde mai multe elemente:
- răspunsuri la întrebările pacientului (şi ale familiei) despre boală, restricții şi
medicație (efecte terapeutice, posibile efecte adverse)
- informații şi sfaturi pentru evitarea factorilor de risc
- instruirea tehnicii de administrare inhalatorie a medicației
- asigurarea că pacientul are un plan scris de management al bolii
- recunoaşterea exacerbărilor şi tratamentul acestora
- stimularea activității fizice .
Asistenta medicală sfătuiește pacientul să renunțe la fumat, să evite locurile cu fum
sau poluante, să evite efortul fizic.
La externare asistenta medicală instruiește pacientul în legătură cu tratamentul
medicamentos: importanța continuării acestuia la domiciliu până la data recomandată de
medicul specialist, respectarea dozelor, orarului și a căii de administrare, dar și să se prezinte
la medic periodic.
Intervenții delegate
Rolul asistentei medicale în recoltarea probelor biologice
Asistenta pregăteşte pacientul în vederea recoltării probelor de sânge. Cu o zi înainte
se anunţă pacientul să nu consume alimente şi lichidele în dimineaţa recoltării şi se interzice
fumatul. Asistenta explică procedura, necesitatea realizării, susţine şi încurajează pacientul şi
obţine consimţământul informal. Asistenta aşează pacientul într-o poziţie confortabilă în
funcţie de locul ales şi de starea de sănătate.
Dacă pacientul este poziţionat pe un scaun cu spătar, asistenta aşează braţul acestuia în
abducţie, extensie şi supinaţie. Dacă pacientul este poziţionat în decubit dorsal, asistenta
aşează o perniţă sub braţul acestuia.
Asistenta îşi pregăteşte materialele necesare, realizează puncţia venoasă şi recoltează
probele. Se recoltează sânge pentru: grupul sanguin și factorul Rh, hemograma, glicemia,
ureea și creatinina serică, ionograma sanguină, probele hepatice, factorii de coagulare.
24
Asistenta recomandă pacientului să recolteze urină din timpul primei micţiuni de
dimineaţă. Sfătuieşte pacientul ca înainte de a urina să facă toaleta regiunii urogenitale cu apă
şi săpun (să nu utilizeze substanţe sau soluţii dezinfectante) şi să şteargă regiunea cu un
prosop curat sau compresă sterilă. Asistenta sfătuieşte pacientul să recolteze o cantitate de
circa 20 ml de urină din jetul mijlociu direct în recipientul steril (primul jet se lasă să curgă în
toaletă). Asistenta educă pacientul să deschidă recipientul steril înainte de micţiune, să pună
capacul acestuia cu capacul în sus pe o suprafaţă curată în timpul recoltării, iar la sfârşitul
recoltării capacul să fie înfiletat strâns pe urocultor, pentru evitarea scurgerii urinei şi
contaminării acesteia.
Asistenta preia probele auto-recoltate de pacient şi împreună cu probele de sânge
etichetează recipientele. Asistenta transportă probele de la punctul de recoltare în laborator în
condiţii de securitate a transportului şi a integrităţii probei.
Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru spirometrie
Asistenta medicală sfătuiește pacientul să nu fumeze și să nu consume băuturi
alcoolice cu cel puțin 4 ore înainte de testare, să nu facă efort fizic important cu cel puţin 30
de minute înainte de testare, să evite să mănânce copios şi să bea băuturi acidulate cu cel puţin
2 ore înainte de testare și să nu poarte haine care împiedică expansiunea
toracelui/abdomenului.
Asistenta medicală roagă pacientul să își golească vezica urinară, apoi îi măsoară
greutatea şi înălţimea (fără încălţăminte, cu picioarele apropiate, capul drept).
Asistenta medicală așează pacientul în poziție sezândă, ca poziție de siguranță și
atașează clipul nazal pentru pensarea nărilor. Asistenta medicală cere pacientului să efectueze
o inspiraţie maximală rapidă şi completă și se introduce piesa bucală în gură, având grijă ca
buzele să fie lipite în jurul tubului, iar pauza să dureze maxim 1-2 secunde. Pacientul este
rugat să sufle cu putere prin tub, expirând tot aerul din plămâni și va încuraja permanent
pacientul să înspire şi să expire puternic şi prelungit; în tot acest timp pacientul va respira
numai pe gură.
După realizarea tehnicii, asistenta medicală va conduce pacientul în salon cu ajutorul
unui fotoliu rulant. Asistenta medicală recomandă repaus fizic întrucât spirometria implică
efort respirator.
Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru radiografia toracică
Asistenta asigură o temperatură minimă de 20° C în camera de examinat deoarece
pacientul va fi dezbrăcat. Asistenta va transporta şi însoţi pacientul şi îl va sfătui să
îndepărteze bijuteriile şi obiectele metalice.
25
Asistenta medicală explică în mare în ce constă procedura, pentru a obţine colaborarea
pacientuluiși îi cere pacientului să execute comenzile medicului radiolog atunci când i se cere
(să inspire profund, să rămână în apnee, să-şi schimbe poziţia).
Asistenta poziţionează pacienta în ortostatism cu mâinile pe şolduri. Dacă starea de
sănătare nu îi permite, asistenta va ţine sau sprijini pacientul în poziţiile recomandate de
medic.
Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru recoltarea sputei prin
expectorație
Asistenta medicală îi explică pacientului importanţa efectuării determinării şi a
respectării instrucţiunilor, îl informează că proba se recoltează dimineaţa și atenţionează
pacientul să nu mănânce, să nu fumeze, să nu-şi instileze picături în nas, să nu se spele pe
dinţi, să nu-şi clătească gura cu soluţii dezinfectante (apă de gură) înainte de recoltare. De
astfel asistenta medicală informează pacientul că dacă va fi nevoie se va apela la metode care
să stimuleze expectoraţia şi se obţine colaborarea
Înainte de recoltare asistenta medicală verifică dacă pacientul a respectat
recomandările, apoi roagă pacientul este să-şi clătească gura cu apă sau soluţie salină pentru a
nu contamina sputa cu bacterii din cavitatea bucală.
Asistenta medicală așează pacientul pe scaun sau în ortostatism, îl roagă să respire
adânc de 2-3 ori şi apoi să tuşească puternic. Sputa eliminată (echivalentul cel puţin al unei
linguriţe) se colectează direct în recipientul steril, apoi asistenta medicală folosind mănuşi de
protecţie închide recipientul, şterge exteriorul cu un şerveţel şi îl introduce într-o pungă de
material plastic. Asistenta medicală etichetează produsul şi îl trimite la laborator.
Rolul asistentei medicale în administrarea tratamentului medicamentos
Tratamentul medicamentos are următoarele obiective: eliminarea cauzei (când este
posibil), în special a factorului obstructiv; combaterea infecţiei; favorizarea drenajului
secreţiilor bronşice; creşterea rezistenţei generale a organismului.
Asistenta medicală explică pacientului efectul medicamentului şi faptul că tratamentul
nu trebuie întrerupt chiar dacă manifestările au dispărut şi trebuie continuat pe toată perioada
indicată.
Asistenta medicală trebuie să respecte întocmai medicamentul prescris de medicul
specialist, să identifice medicamentele administrate, verifică calitatea medicamentelor (fiole
fără sediment, culoarea modificată) și data de expirarea a acestora.
Asistenta medicală are obligația să respecte calea de administrare a medicamentelor și
dozajul prescris, dar și orarul de administrare.
26
În cazul în care calea de administrare este per os, pacientul va fi servit cu un pahar cu
apă, iar medicamentul va fi luat în prezența asistentei medicale.
Asistenta medicală trebuie să cunoască posibilele reacții adverse ale medicamentelor,
iar în cazul în care apar reacții adverse va întrerupe administrarea respectivului medicament și
anunța medicul specialist.
Asistenta informează pacientul care sunt reacţiile adverse mai frecvente: tulburări
digestive (greţuri, vărsături, uneori sângerări intestinale), manifestări cutanate (erupţii,
urticarie), tulburări urinare (la sulfamide – oligurie, anurie), tulburări nervoase (nevrite
periferice, cefalee, insomnie), tulburări respiratorii (bronhospasm), reacţii anafilactice.
Asistenta instruieşte pacientul să raporteze greaţa, vărsătura, diareea, erupţia cutanată,
revenirea simptomelor pentru care au fost prescrise antiinfecţioasele, sau semnele unei infecţii
noi (febră, tuse, gură inflamată, drenaj). Aceste probleme pot indica efecte adverse ale
medicamentului, lipsa răspunsului terapeutic la medicament, sau suprainfecţia. Unele din
acestea cer evaluare şi pot indica schimbări în terapia medicamentoasă.
Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor prin aeosoli
(nebulizare)
Pregătirea psihică – Terapia cu aerosoli nu se va începe fără o pregătire prealabilă a
pacientului în legătură cu necesitatea procedurii, în ce constă aceasta, utilizarea corectă a
dispozitivelor, mânuirea, curăţirea/dezinfecţia lor, eventualele efecte secundare după
administrare. Se obţine, astfel acordul pacientului în vederea cooperării.
Pregătirea fizică – asistenta medicală recomandă pacientului să nu fumeze înainte de
nebulizare şi să nu vorbească pe durata acesteia.
Educă pacientul ca pe durata nebulizării să efectueze respiraţii adânci, regulate prin
masca nebulizatorului pentru a ne asigura că medicaţia ajunge în bronhii, bronhiole şi nu în
orofaringe.
Asistenta are rolul de a pregăti materialele necesare: nebulizator/sursă de oxigen;
soluţia de nebulizat; ser fiziologic 0,09 %; mască facială; seringă sterilă, ace sterile; mănuşi
de unică folosinţă; ambalaj de polietilenă; recipient de colectarea deşeurilor.
Asistenta asamblează echipamentul și așează pacientul într-o poziţie confortabilă –
sezândă. Într-o seringă sterilă asistenta prepară doza pentru administrare și o introduce în
nebulizator.
Asistenta încurajează pacientul să respire vaporii prin masca de aerosoli pentru un
efect maxim. Asistenta explică pacientului soluţia se administrează în 10-15 minute și
supraveghează pacientul până ce toată soluţia a fost vaporizată;
27
Asistenta spălă şi usucă masca de aerosoli, tubulatura şi piesa bucală/masca facială;
introduce echipamentul într-un ambalaj de polietilenă până la administrarea următoare;
Asistenta trebuie să menţină un mediu sigur; nebulizarea nu este o procedură sterilă,
dar trebuie menţinute standarde de curăţenie şi dezinfecţie.
Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru oxigenoterapie
Pregătirea psihică se face la pacienții conştienţi, şi constă în informare, explicare,
obţinerea consințământului.
Asistenta medicală instruieşte pacientul să rămână la pat în timpul administrării şi să
evite manipularea unor obiecte gen brichetă, pentru că oxigenul este un gaz combustibil care
întreţine arderea;
Asistenta medicală aplică masca pe gură şi pe nas şi o fixează cu banda elastică
reglabilă, apoi reglează presiunea şi debitul de administrare la 4-6l/min. sau în funcţie de
recomandarea medicului;
Asistenta medicală supraveghează comportamentul pacientului în timpul
oxigenoterapiei și monitorizează funcţiile vitale: respirație, puls, tensiune arterială, saturaţia în
oxigen a sângelui arterial cu ajutorul pulsoximetrului.
După procedură asistenta medicală asigură igiena bucală şi nazală și observă punctele
de presiune exercitate de sondă, canulă sau mască (să nu existe leziuni).
28
Capitolul IV. Studii de caz
Studiu de caz 1
Nume şi prenume: O L
Vârstă: 52 ani
Sex: Feminin
Înălţime: 158 cm
Greutate: 74 kg
Naţionalitate: Română
Religie: Ortodoxă
Ocupaţie: Angajat Dacia Renault
Stare civilă: Căsătorită
Naționalitate: Română
Condiții de viață și muncă: Bune
Domiciliu: Mărăcineni, judeţul Argeş
Motivele internării: dispnee expiratorie, tuse seacă, iritativă, hipertensiune, bradipnee,
palpitații, cefaleee, insomnie.
Istoricul bolii: Din relatările bolnavei aflăm că este cunoscută cu astm bronșic de 5
ani, iar această criză a fost declanșată în urma unei răceli puternice. Simptomele au început să
apară în urmă cu 5-6 zile – dificultatea de a respira apărând prima, în special pe timp de
noapte, urmată la 2 zile de tusea seacă și iritativă, palpitații, iar de 2 zile s-a instalat și cefaleea
care este puternică, cu caracter pulsativ care cedează pentru puțin timp la administrarea
medicamentelor analgezice. De asemenea pacienta afirmă că este hipertensivă de 2 ani.
Pacienta este fumătoare de peste 25 de ani.
Diagnosticul de internare: Criză de astm bronșic
Antecedente heredo-colaterale: Tata – Ciroză hepatică
Bunica – Fibrom uterin
Antecedente personale: neagă maladiile infecto-contagioase și intervenții medico-
chirurgicale, hipertensiune arterială din 2019, 3 nașteri naturale, 1 avort spontan.
Pacienta prezintăfose nazale libere, mucoasa bucală umedă, respirație dificilă,
bradipnee, 15 respiraţii/ minut, respiraţie tip costal superior, torace simetric, normal
conformat, tuse seacă, iritativă, zgomote respiratorii șuierătoare.
Pacienta prezintăregiune precordială cu aspect normal, 82 pulsaţii/ minut, pulsul este
ritmic, bine bătut, ușor perceptibil, tegumente normal colorate, tensiunea arterială 180/ 100
mmHg.
29
Pacienta afirmă că are poftă de mâncare, nu are regim alimentar. are poftă de mâncare,
are trei mese pe zi, consumă alimente preparate termic şi 1,5 – 2 litrii de lichide pe zi.
Pacienta consumă în fiecare dimineaţă o ceaşcă cu cafea.Pacienta preferă produsele lactate,
legumele şi peştele. Pacienta are dentiţia bună, nu are carii sau dinţi îngălbeniţi, gingiile sunt
roz şi aderente dinţilor. Mucoasa bucală este roz şi umedă, limba este roz. Masticaţia se
realizează cu gura închisă, este uşoară şi eficace. Pacienta nu prezintă greţuri, nu are vărsături.
Pacienta prezintă urină cu aspect normal, limpede la început după care devine tulbure,
4-5 micțiuni pe zi, aproximativ 1400 ml pe zi; un scaun la 2 zile, de obicei dimineaţa, de
consistenţă omogenă şi formă cilindrică, aproximativ 150 g, nu are dureri la defecare. Prima
menstruaţie la vârsta de 13 ani, ciclu menstrual are ciclu menstrual regulat la 28 de zile, cu
durată de 4-5 zile ce evoluează fără dureri, secreție vaginală cu aspect normal, menopauză
instalată la 51 de ani.
Pacienta prezintă sistem osteoarticular integru, prezintăpoziție impusă de bradipnee,
stă la marginea patului în poziție șezândă cu mâinile se sprijină de pat, cu capul flectat pe
spate.
Pacienta se dezbracă şi se îmbracă fără ajutor, poartă veşminte adecvate taliei şi
greutăţii corporale, comode, alese cu gust, în funcţie de anotimp.
Pacienta nu are febră sau frisoane, temperatura corpului fiind 36,6° C, valoare obţinută
prin măsurarea acesteia în zona axilară. Temperatura mediului ambient este 21° C.
Tegumentele sunt roz, călduţe.
Pacienta prezintă ore insuficiente de somn 4-5 ore pe noapte, adormire cu greutate,
somnul întrerupt, superficial, ațipiri în timpul zilei, nu are coșmaruri sau vise neplăcute.
Pacienta nunecesită ajutor pentru a-și realiza igiena corporală, părul este curat,
pieptănat; urechile au configuraţie normal, sunt îngrijite; fosele nazale sunt libere, mucoasa
nazală este umedă; unghiile sunt tăiate scurt, curate, culoare roz; pielea este curată, normal
pigmentată. Pacientanu are cicatrici vechi la nivelul corpului.
Pacienta prezintă cefalee puternică, cu caracter pulsativ care cedează pentru puțin timp
la ad-ministrarea medicamentelor analgezice; nelinişte, temeri, frică, voce tremurătoare,
agitaţie.
Pacienta prezintă acuitate vizuală şi auditivă, sensibilitate tactilă, fineţe gustativă şi
olfactivă. Pacienta este în bune relaţii cu familia, în general este o persoană sociabilă şi
comunicativă. Debitul verbal este clar, precis, nu se bâlbâie. Pacienta îşi exprimă cu uşurinţă
gândurile, nevoile, sentimentele.
Pacienta este de religie ortodoxă, are încredere în Dumnezeu, participă la slujbe
religioase frecvent, poartă obiecte religioase.
30
Pacienta îşi îndeplineşte activităţile casnice şi gospodăreşti cu uşurinţă.
Pacienta este activă, participă la activităţi care o înveselesc, citeşte cărţi, se uită la
televizor.
Pacienta doreşte să acumuleze cât mai multe informaţii despre boală şi despre
tratamentul ce trebuie efectuat, cere informaţii deoarece nu are cunoştinţe suficiente despre
acestea.
Tratamentul urmat înaintea spitalizării:
- Trombostop 3 capsule pe zi
- Aspenter 1 capsulă pe zi
- Indapamid 2 capsule pe zi.
TEST PCR SARS-COV 2 NEGATIV
31
Analiza şi interpretarea datelor
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
fose nazale libere, mucoasa respirație dificilă, bradip- Sursa de dificultate
bucală umedă, respiraţie tip nee, 15 respiraţii/ minut, Obstrucția căilor aeriene
costal superior, torace tuse seacă, iritativă, zgo- Afectarea mușchiului cardiac
simetric, normal conformat, mote respiratorii șuierătoa-
regiune precordială cu aspect re; hipertensiune arterială, Problema
normal, 82 pulsaţii/ minut, palpitații. Dispnee
pulsul este ritmic, bine bătut, Circulație inadecvată
ușor perceptibil, tegumente
normal colorate,
2. Nevoia de a bea şi a mânca.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE DIFICULTATE/
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ PROBLEMA
Apetit păstrat,nu are regim
alimentar, trei mese pe zi,
consumă alimente preparate
termic şi 1,5 – 2 litrii de
lichide pe zi, preferă produ-
sele lactate, legumele şi
peştele, dentiţia bună, nu are
carii sau dinţi îngălbeniţi,
gingii roz şi aderente dinţilor.
mucoasa bucală roz şi umedă,
limba roz, masticaţia se
realizează cu gura închisă,
este uşoară şi eficace, nu
prezintă greţuri, nu are
vărsături.
32
3. Nevoia de a elimina.
urină cu aspect normal,
limpede la început după care
devine tulbure, 4-5 micțiuni
pe zi,diureza aproximativ
1400 ml pe zi; un scaun la 2
zile, de obicei dimineaţa, de
consistenţă omogenă şi
formă cilindrică, aproximativ
150 g, nu are dureri la
defecare; prima menstruaţie
la vârsta de 13 ani, ciclu
menstrual are ciclu menstrual
regulat la 28 de zile, cu
durată de 4-5 zile ce
evoluează fără dureri,
secreție vaginală cu aspect
normal, menopauză instalată
la 51 de ani.
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.

sistem osteoarticular integru poziție antidispneică Sursa de dificultate
Dispnee
Problema
Postură inadecvată
33
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
Fără coșmaruri sau vise ore insuficiente de somn 4- Sursa de dificultate
neplăcute. 5 ore pe noapte, adormire Dispnee
cu greutate, somn între-
rupt, superficial, ațipiri în Problema
timpul zilei Insomnie
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.

se dezbracă şi se îmbracă
fără ajutor, veşminte adec-
vate taliei şi greutăţii
corporale, comode, alese cu
gust, în funcţie de anotimp.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale.

fără febră sau frisoane,
temperatura corpului 36,6°
C, temperatura mediului
ambient 21° C, tegumente
roz, călduţe.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele.

nu necesită ajutor pentru a-și
realiza igiena corporală, păr
curat, pieptănat; urechile au
configuraţie normală, îngri-
34
jite; fose nazale libere,
mucoasă nazală umedă;
unghii tăiate scurt, curate,
culoare roz; piele curată,
normal pigmentată, nu are
cicatrici vechi la nivelul
corpului.
9. Nevoia de a evita pericolele.

cefalee puternică, cu carac- Sursa de dificultate
ter pulsativ care cedează Criza de astm bronșic
pentru puțin timp la Dispnee
administrarea medicamen-
telor analgezice; nelinişte, Problema
temeri, frică, voce Durere
tremurătoare, agitaţie. Anxietate
Risc de complicații
10. Nevoia de a comunica.

acuitate vizuală şi auditivă,
sensibilitate tactilă, fineţe
gustativă şi olfactivă, per-
soană sociabilă şi comunica-
tivă, debit verbal clar, precis,
nu se bâlbâie, îşi exprimă cu
uşurinţă gândurile, nevoile,
sentimentele.
35
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia.
religie ortodoxă, are încre-
dere în Dumnezeu, participă
la slujbe religioase frecvent,
poartă obiecte religioase.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.

îşi îndeplineşte activităţile
casnice şi gospodăreşti cu
uşurinţă.
13. Nevoia de a se recrea.

DE INDEPEENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
activă, participă la activităţi
care o înveselesc, citeşte
cărţi, se uită la televizor.
14. Nevoia de a învaţa cum să-ţi păstrezi sănătatea.

dorinţa în acumularea de noi cunoştinţe insuficiente Sursa de dificultate
informaţii. despre boală, cerere de Inaccesibilitatea la informație
informaţii.
Problema
Lipsă de cunoştinţe
În urma culegerii datelor, analizei şi interpretării acestora au rezultat

următoarele diagnostice de nursing:
36
1. Dispnee cauzată de obstrucția căilor aeriene manifestată prin respirație dificilă,
bradipnee, 15 respiraţii/ minut, tuse seacă, iritativă, zgomote respiratorii șuierătoare.
2. Circulație inadecvată cauzată de afectarea mușchiului cardiac manifestată prin
hipertensiune arterială, palpitații.
3. Postură inadecvată cauzată de dispnee manifestată prin poziție antidispneică.
4. Insomnie cauzată de dispnee manifestată prin ore insuficiente de somn 4-5 ore pe
noapte, adormire cu greutate, somn întrerupt, superficial, ațipiri în timpul zilei, anxietate.
5. Durere cauzată de criza de astm bronșic manifestată prin cefalee puternică, cu
caracter pulsativ care cedează pentru puțin timp la administrarea medicamentelor analgezice.
6. Anxietate cauzată de criza de astm bronșic manifestată prin nelinişte, temeri, frică,
voce tremurătoare, agitaţie.
7. Risc de complicații cauzat de dispnee.
8. Lipsă de cunoştinţe cauzată de inaccesibilitatea la informaţie manifestată prin
cunoştinţe insuficiente despre boală, cerere de informaţii.
37
Obiective de îngrijire
1. Pacienta să prezinte căi respiratorii permeabile și o bună respirație în termen de 24
de ore.
2. Pacienta să prezinte circulație adecvată în 24 de ore.
3. Pacienta să aibă o postură adecvată în 24 de ore.
4. Pacienta să beneficieze de somn corespunzător cantitativ şi calitativ în 24 de ore.
5. Pacienta să nu mai prezinte durere în termen de 24 de ore.
6. Pacienta să nu mai prezinte anxietate în 24 de ore.
7. Pacienta să prezinte o evoluție favorabilă fără complicații în termen de 24 de ore.
8. Pacienta să deţină suficiente cunoştinţe despre tratament şi reacţiile adverse în 24 de
ore
38
Plan de îngrijire ziua I
Nevoia Diagnostic Obiectiv de Intervenții
afectată de nursing îngrijire Autonome Delegate
1.Nevoia de a Dispnee cauzată de Pacienta să pre- -așez pacienta într-o poziție confortabilă care - administrez tratamentul
respira și a avea o obstrucția căilor aerie- zinte căi respira- facilitează respirația, recomandat de medic:
bună circulație. ne manifestată prin torii permeabile și -sfătuiesc pacienta să renunțe la fumat, Aerosol cu Salbutamol de
respirație dificilă, bra- o bună respirație în explicându-i efectele acestuia asupra stării sale 2 ori pe zi
dipnee, 15 respiraţii/ termen de 24 de de sănătate și complicațiile pe care le poate da, Miofilin 2 fiole de 2 ori pe
minut, tuse seacă, ore. -învăț pacienta să tușească, să expectoreze, să zi intravenos
iritativă, zgomote res- colecteze sputa, Hemisuccinat de hidrocor-
piratorii șuierătoare. -umezesc aerul din salon, tizon 50 mg intravenos
-învăț pacienta să facă exerciții respiratorii, Oxigenotrapie
-asigur poziția șezând sau semișezând, Perfuzii cu glucoză
-învăț pacienta să utilizeze tehnici de relaxare,
-pregătesc psihic pacienta, în vederea tehnicilor
la care va fi supusă.
Circulație inadecvată Pacienta să prezinte - Heparină 10000 UI la 4

-asigur repaus la pat,
cauzată de afectarea circulație adecvată ore intravenos
-măsor și notez funcțiile vitale la interval de 4
mușchiului cardiac în 24 de ore. - Trombostop 3 capsule pe
ore sau chiar mai mic,
manifestată prin hiper- zi
-învăț pacientul să reducă grăsimile și clorura
tensiune arterială, pal- - Aspenter 1 capsulă pe zi
de sodiu; să aibă o alimentație bogată în fructe
pitații. - Indapamid 2 capsule pe
și zarzavaturi,
39
-urmăresc efectul tratamentului medicamentos, zi.
-informez pacientul asupra stadiului bolii sale,
asupra gradului de efort pe care poate să îl
depună, asupra importanței continuării
tratamentului medicamentos.
2. Nevoia de a se Postură inadecvată Pacienta să aibă o -instalez pacienta în pat, respectând pozițiile La indicatie medicului
mișca și a avea o cauzată de dispnee postură adecvată în anatomice ale diferitelor segmente ale corpului, recoltez..........
bună postură. manifestată prin 24 de ore. -folosesc mijloace auxiliare și de confort,
poziție antidispneică. pentru menținerea poziției anatomice,
-folosesc mijloace auxiliare pentru a asigura
confortul și poziție confortabilă pacientei,
-schimb poziția în pat la fiecare 2 ore,
-verific tegumentele în regiunile cu
proeminențe osoase, o dată cu schimbarea
poziției,
-masez punctele de presiune la fiecare
schimbare a poziției
-asigur igiena tegumentelor și a lenjeriei de pat
și de corp,
-învăț pacienta care este poziția adecvată:
șezând, sprijinit.
3. Nevoia de a Insomnie cauzată de Pacienta să benefi- -observ şi notez calitatea, orarul somnului, -administrez tratamentul
dormi și a se dispnee manifestată cieze de somn medicamentos recomandat
40
odihni. prin ore insuficiente corespunzător can- gradul de satisfacere a celorlalte nevoi, de medic:
de somn 4-5 ore pe titativ şi calitativ în -întocmesc un program de odihnă corespunzător - Diazepam 5 mg de 2 ori
noapte, adormire cu 24 de ore. organismului, pe zi.
greutate, somn între- -recomand pacientei să consume un pahar de
rupt, superficial, lapte călduţ înainte de a se băga la somn sau să
ațipiri în timpul zilei, facă o baie caldă deoarece ajută la asigurarea
anxietate. odihnei,
-observ efectul tratamentului medicamentos
asupra organismului.
4. Nevoia de a Durere cauzată de Pacienta să nu mai -ajut pacienta să descrie corect durerea şi să -administrez tratamentul
evita pericolele. boală manifestată prin prezinte durere în sesizeze momentele de remisie sau exacerbare, medicamentos prescris de
cefalee puternică, cu termen de 24 de -manifest înţelegere faţă de suferinţa pacientei, medic:
caracter pulsativ care ore. -rog pacienta să folosească termeni precum: -Mialgin 0,10 g de 3 ori pe
cedează pentru puțin uşoară, moderată, intensă sau insuportabilă zi, intramuscular.
timp la administrarea pentru intensitatea durerii, -Algocalmin 1 fiolă de 3
medicamentelor anal- -inspir bolnavei încredere în tratament și ori pe zi, intravenos.
gezice. însănătoșire.
Pacienta să nu mai -administrez un anxiolitic

Anxietate cauzată de -favorizez adaptarea pacientei la noul mediu,
prezinte anxietate
boală manifestată prin -identific cu pacienta cauza anxietăţii şi uşor la indicaţia medicu-
în 24 de ore.
nelinişte, temeri, frică, furnizez pacientei explicaţii clare şi deschise lui: Anxiar 1 mg o tabletă
voce tremurătoare, a- asupra îngrijirilor programate și despre seara.
gitaţie. tratament,
41
-ajut pacienta să îşi recunoască anxietatea, să- şi
exprime temerile,
-creez un climat de înţelegere empatică, calm şi
de securitate,
-respect tăcerile şi plângerile pacientei pentru a
îi permite să îşi controleze emoţiile,
-răspund la întrebările pacientei.
Risc de complicații Pacienta să pre-

-monitorizez funcţiile vitale şi le notez în foaia
cauzat de dispnee. zinte o evoluție
de observaţie,
favorabilă fără
-urmăresc efectul tratamentului medicamentos
complicații în
și îî explic pacientei necesitatea continuării
termen de 24 de
acestuia și respectarea strictă.
ore.
-instalez pacienta în pat, respectând pozițiile
anatomice ale diferitelor segmente ale corpului,
-îi explic pacientei efectele negative ale
fumatului asupra stării sale de sănătate și o
sfătuiesc să renunțe la acesta.
-pregătesc psihic pacienta în vederea recoltării
probelor de sânge și a realizării spirometriei:
informez pacienta cu privire la orarul
42
recoltărilor în raport cu celelalte activităţi din
secţie, instruiesc pacienta cu privire la
restricţiile alimentare; explic necesitatea
spirometriei şi demonstrarea procedurii corecte
și obţin consimţământului informat; sfătuiesc
pacienta: să nu fumeze şi să nu consume băuturi
alcoolice cu cel puţin 4 ore înainte de testare; să
nu facă efort fizic important cu cel puţin 30 de
minute înainte de testare; să evite să mănânce
copios şi să bea băuturi acidulate cu cel puţin 2
ore înainte de testare; să nu poarte haine care
împiedică expansiunea toracelui/abdomenului,
iar înainte de procedură să-şi golească vezica
urinară.
5. Nevoia de a Lipsă de cunoştinţe Pacienta să deţină -răspund cu calm la întrebările pacientei
învăţa cum să-ţi cauzată de inaccesibi- suficiente cunoştin- folosind un vocabular pe înţelesul acesteia,
păstrezi sănăta- litatea la informaţie ţe despre tratament -vorbesc deschis şi îi explic simptomele
tea. manifestată prin şi reacţiile adverse reacţiilor adverse.
cunoştinţe insuficiente în 24 de ore
despre boală, cerere
de informaţii.
43
Evaluare: În urma îngrijirilor acordate şi a tratamentului recomandat de medic,durerea a scăzut în intensitate, pacienta de ține suficiente
cunoştinţe despre tratamentşi reacţiile adverseși a avut o evoluție favorabilă fără complicații.
Se continuă intervențiile.
Plan de îngrijire ziua II

respira și a avea o obstrucția căilor aerie- zinte căi respira-
44
bună circulație. ne manifestată prin torii permeabile și facilitează respirația, recomandat de medic:
respirație dificilă, bra- o bună respirație în -sfătuiesc pacienta să renunțe la fumat, Aerosol cu Salbutamol de
dipnee, 15 respiraţii/ termen de 24 de explicându-i efectele acestuia asupra stării sale 2 ori pe zi
minut, tuse seacă, ore. de sănătate și complicațiile pe care le poate da, Miofilin 2 fiole de 2 ori pe
iritativă, zgomote res- -învăț pacienta să tușească, să expectoreze, să zi intravenos
piratorii șuierătoare. colecteze sputa, Hemisuccinat de hidrocor-
-umezesc aerul din salon, tizon 50 mg intravenos
Circulație inadecvată Pacienta să prezinte
cauzată de afectarea circulație adecvată - Heparină 10000 UI la 4
mușchiului cardiac în 24 de ore.
-măsor și notez funcțiile vitale la interval de 4 ore intravenos
manifestată prin hiper- - Trombostop 3 capsule pe
tensiune arterială, pal-
-învăț pacientul să reducă grăsimile și clorura zi
pitații.
de sodiu; să aibă o alimentație bogată în fructe - Aspenter 1 capsulă pe zi
și zarzavaturi, - Indapamid 2 capsule pe

45
2. Nevoia de a se Postură inadecvată Pacienta să aibă o -instalez pacienta în pat, respectând pozițiile Ridic de la laborator
mișca și a avea o cauzată de dispnee postură adecvată în anatomice ale diferitelor segmente ale corpului, rezultatele analizelor și le
bună postură. manifestată prin 24 de ore. -folosesc mijloace auxiliare și de confort, prezint medicului.
poziție antidispneică. pentru menținerea poziției anatomice, •Examene de laborator :
-folosesc mijloace auxiliare pentru a asigura -Fibrinogen 357 Mg/dl
confortul și poziție confortabilă pacientei, -VSH 12 Mm/1h
-schimb poziția în pat la fiecare 2 ore, -Trombocite 310,6 k/ul
-verific tegumentele în regiunile cu -Leucocite 6.213 k/ul
proeminențe osoase, o dată cu schimbarea -Monocite 3221
poziției, -%Eozinofile 3.220
-masez punctele de presiune la fiecare -%Bazofile 9618 %
schimbare a poziției -PCT 2569
-asigur igiena tegumentelor și a lenjeriei de pat -PDW 20.31%
și de corp, -%Limfocite 30.00%
-învăț pacienta care este poziția adecvată: -MCHC 35.43 g/dl
șezând, sprijinit. -Vol.tromb.mediu 7.666 fl
-Neutrofile 4.951
-Hematii 5.040M/ul
-Limfocite 2.667
-Hemoglobina 14.09 g/dl
-Hematocrit 45.14%
46
-MCV 89.58 fl
-MCH 29.95 pg
-Bazofile 0.0609
-%Monocite 5.606%
-RDW 13.31%
-%Neutrofile 62.50 %
-Uree serica 23 mg/dl
-Creatinina serica 0.9
mg/dl
-TGO 30 U/L
-TGP 42 U/L
-Gamma GT 15 U/L
- Glicemie:85mg%
-Colesterol: 160 mg / dl
-Timp de sângerare: 1 ' 15
"
-Timp de coagulare : 3 '
Spirometria indică:
- capacitate pulmonară
totală scăzută
- volum rezidual crescut
- V.E.M.S. scăzut.
47
dormi și a se dispnee manifestată cieze de somn gradul de satisfacere a celorlalte nevoi, medicamentos recomandat
odihni. prin ore insuficiente corespunzător can- -întocmesc un program de odihnă corespunzător de medic:
de somn 4-5 ore pe titativ şi calitativ în organismului, - Diazepam 5 mg de 2 ori
noapte, adormire cu termen de 24 de -recomand pacientei să consume un pahar de pe zi.
greutate, somn între- ore. lapte călduţ înainte de a se băga la somn sau să
rupt, superficial, facă o baie caldă deoarece ajută la asigurarea
ațipiri în timpul zilei, odihnei,
anxietate. -observ efectul tratamentului medicamentos
evita pericolele. boală manifestată prin prezinte durere în sesizeze momentele de remisie sau exacerbare, medicamentos prescris de
cefalee de intensitate 24 de ore. -manifest înţelegere faţă de suferinţa pacientei, medic:
mică, cu caracter -rog pacienta să folosească termeni precum: -Mialgin 0,10 g de 3 ori pe
pulsativ care cedează uşoară, moderată, intensă sau insuportabilă zi, intramuscular.
pentru puțin timp la pentru intensitatea durerii, -Algocalmin 1 fiolă de 3
administrarea medica- -inspir bolnavei încredere în tratament și ori pe zi, intravenos.
mentelor analgezice. însănătoșire.
Pacienta să nu mai
Anxietate cauzată de -favorizez adaptarea pacientei la noul mediu, -administrez un anxiolitic
prezinte anxietate
boală manifestată prin -identific cu pacienta cauza anxietăţii şi uşor la indicaţia medicu-
în 24 de ore.
nelinişte, temeri, frică, furnizez pacientei explicaţii clare şi deschise lui: Anxiar 1 mg o tabletă
48
voce tremurătoare, a- asupra îngrijirilor programate și despre seara.
gitaţie. tratament,
-ajut pacienta să îşi recunoască anxietatea, să- şi
exprime temerile,
-creez un climat de înţelegere empatică, calm şi
de securitate,
-respect tăcerile şi plângerile pacientei pentru a
îi permite să îşi controleze emoţiile,
-răspund la întrebările pacientei.
Risc de complicații Pacienta să pre-

cauzat de dispnee. zinte o evoluție -monitorizez funcţiile vitale şi le notez în foaia
favorabilă fără de observaţie,
complicații în -urmăresc efectul tratamentului medicamentos
termen de 24 de și îî explic pacientei necesitatea continuării
ore. acestuia și respectarea strictă.
- pregătesc psihic pacienta în vederea realizării
49
radiografiei pulmonare și a recoltării sputei: îi
explic necesitatea radiografiei în vederea
obținerii consimțământului, sfătuiesc pacienta
să nu poarte bijuterii, să evite folosirea
sutienului și să nu poarte bluză cu nasturi
metalici; explică pacientului importanţa
efectuării determinării şi a respectării
instrucţiunilor; informez pacienta că recoltarea
sputei se realizează dimineaţa, atenţionz
pacienta să nu mănânce, să nu fumeze, să nu-şi
instileze picături în nas, să nu se spele pe dinţi,
să nu-şi clătească gura cu soluţii dezinfectante
(apă de gură) înainte de recoltare; informeaz
pacienta că dacă va fi nevoie se va apela la
metode care să stimuleze expectoraţia şi obţin
colaborarea.
Evaluare: În urma îngrijirilor acordate şi a tratamentului recomandat de medic pacienta nu mai este anxioasă, a avut o evoluție favorabilă
fără complicații.
50
Plan de îngrijire ziua III
respira și a avea o obstrucția căilor aerie- zinte căi respira- facilitează respirația, recomandat de medic:
bună circulație. ne manifestată prin torii permeabile și -sfătuiesc pacienta să renunțe la fumat, Aerosol cu Salbutamol de
respirație dificilă, bra- o bună respirație în explicându-i efectele acestuia asupra stării sale 2 ori pe zi
dipnee, 15 respiraţii/ termen de 24 de de sănătate și complicațiile pe care le poate da, Miofilin 2 fiole de 2 ori pe
minut, tuse seacă, ore. -învăț pacienta să tușească, să expectoreze, să zi intravenos
iritativă, zgomote res- colecteze sputa, Hemisuccinat de hidrocor-
piratorii șuierătoare.
51
-umezesc aerul din salon, tizon 50 mg intravenos
Circulație inadecvată Pacienta să prezinte
cauzată de afectarea circulație adecvată - Heparină 10000 UI la 4
mușchiului cardiac în 24 de ore.
-măsor și notez funcțiile vitale la interval de 4 ore intravenos
manifestată prin hiper- - Trombostop 3 capsule pe
tensiune arterială, pal-
-învăț pacientul să reducă grăsimile și clorura zi
pitații.
de sodiu; să aibă o alimentație bogată în fructe - Aspenter 1 capsulă pe zi
și zarzavaturi, - Indapamid 2 capsule pe

2. Nevoia de a se Postură inadecvată Pacienta să aibă o -instalez pacienta în pat, respectând pozițiile
mișca și a avea o cauzată de dispnee postură adecvată în anatomice ale diferitelor segmente ale corpului,
bună postură. manifestată prin termen de 24 de -folosesc mijloace auxiliare și de confort,
poziție antidispneică. ore. pentru menținerea poziției anatomice,
52
-schimb poziția în pat la fiecare 2 ore,
-verific tegumentele în regiunile cu
proeminențe osoase, o dată cu schimbarea
poziției,
-masez punctele de presiune la fiecare
schimbare a poziției
-asigur igiena tegumentelor și a lenjeriei de pat
și de corp,
-învăț pacienta care este poziția adecvată:
șezând, sprijinit.
dormi și a se dispnee manifestată cieze de somn gradul de satisfacere a celorlalte nevoi, medicamentos recomandat
odihni. prin ore insuficiente corespunzător can- -întocmesc un program de odihnă corespunzător de medic:
de somn 4-5 ore pe titativ şi calitativ în organismului, - Diazepam 5 mg de 2 ori
noapte, adormire cu 24 de ore. -recomand pacientei să consume un pahar de pe zi.
greutate, somn între- lapte călduţ înainte de a se băga la somn sau să
rupt, superficial, facă o baie caldă deoarece ajută la asigurarea
ațipiri în timpul zilei, odihnei,
anxietate. -observ efectul tratamentului medicamentos
evita pericolele. boală manifestată prin prezinte durere în medicamentos prescris de
53
cefalee de intensitate 24 de ore. sesizeze momentele de remisie sau exacerbare, medic:
mică, cu caracter -manifest înţelegere faţă de suferinţa pacientei, -Mialgin 0,10 g de 3 ori pe
pulsativ care cedează -rog pacienta să folosească termeni precum: zi, intramuscular.
pentru puțin timp la uşoară, moderată, intensă sau insuportabilă -Algocalmin 1 fiolă de 3
administrarea medica- pentru intensitatea durerii, ori pe zi, intravenos.
mentelor analgezice. -inspir bolnavei încredere în tratament și
însănătoșire.
Pacienta să pre-
zinte o evoluție
cauzat de dispnee. -monitorizez funcţiile vitale şi le notez în foaia
favorabilă fără
de observaţie,
complicații în
-urmăresc efectul tratamentului medicamentos
termen de 24 de
și îî explic pacientei necesitatea continuării
ore.
acestuia și respectarea strictă.
Evaluare: În urma îngrijirilor acordate şi a tratamentului recomandat de medic pacienta nu mai prezintă dispnee, nu mai prezintă cefalee,
a beneficiat de somn corespunzător cantitativ și calitativ.
54
55
Studiu de caz 2
Nume şi prenume: T I
Vârstă: 14 ani
Sex: Masculin
Înălţime: 141 cm
Greutate: 34 kg
Naţionalitate: Română
Religie: Ortodoxă
Ocupaţie: Elev
Stare civilă: -
Naționalitate: Română
Condiții de viață și muncă: Bune
Domiciliu: Oarja, judeţul Argeş
Motivele internării: Tuse seacă, nocturnă, respirație dificilă, rapidă.
Istoricul bolii: Din relatările bolnavului și ale părinților aflăm că primele simptome au
apărut în urmă cu două săptămâni în urma unei răceli superficiale. Copilul afirmă că prima
dată a apărut tusea, care a fost pusă pe seama răcelii, după care a început să obosească la efort,
mai întâi la eforturi mai mari, apoi la eforturi din ce în ce mai repede.
Diagnosticul de internare: Astmbronșic
Antecedente heredo-colaterale: Nu cunoaște
Antecedente personale:operație de apendicită la 8 ani.
Pacientul prezintăfose nazale libere, mucoasa bucală umedă, dispnee expiratorie,
bradipnee, 13 respiraţii/ minut, respiraţie tip costal inferior, torace simetric, normal
conformat, tuse seacă, nocturnă, zgomote respiratorii șuierătoare.
Pacientul prezintăregiune precordială cu aspect normal, 93 pulsaţii/ minut, pulsul este
ritmic, bine bătut, ușor perceptibil, tegumente normal colorate, tensiunea arterială 90/55
mmHg.
Pacientul afirmă că are poftă de mâncare, nu are regim alimentar, are trei mese pe zi,
consumă alimente preparate termic şi 1 – 1,5 litrii de lichide pe zi. Pacientul preferă carnea de
pui, ciocolata și cerealele cu lapte.Pacientul are dentiţia bună, nu are carii sau dinţi
îngălbeniţi, gingiile sunt roz şi aderente dinţilor. Mucoasa bucală este roz şi umedă, limba este
roz. Masticaţia se realizează cu gura închisă, este uşoară şi eficace. Pacientul nu prezintă
greţuri, nu are vărsături.
Pacientul prezintă urină cu aspect normal, limpede la început după care devine tulbure,
4-5 micțiuni pe zi, aproximativ 750 ml pe zi, miros de bulion; un scaun pe zi, de obicei
56
dimineaţa, de consistenţă omogenă şi formă cilindrică, aproximativ 90 g, nu are dureri la
defecare.
Pacientul prezintă sistem osteoarticular integru,mobil, iși schimbă poziția în pat cu
ușurință, poate adopta o postură adecvată.
Pacientul se dezbracă şi se îmbracă fără ajutor, poartă veşminte adecvate taliei şi
greutăţii corporale, comode, alese cu gust, în funcţie de anotimp.
Pacientulnu are febră sau frisoane, temperatura corpului fiind 36° C, valoare obţinută
prin măsurarea acesteia în zona axilară. Temperatura mediului ambient este 21-22° C.
Tegumentele sunt roz, călduţe.
Pacientul prezintă ore insuficiente de somn 6-7 ore pe noapte, adormire cu greutate,
somnul întrerupt, superficial, ațipiri în timpul zilei, nu are coșmaruri sau vise neplăcute.
Pacientul nunecesită ajutor pentru a-și realiza igiena corporală, părul este curat,
pieptănat; urechile au configuraţie normal, sunt îngrijite; fosele nazale sunt libere, mucoasa
nazală este umedă; unghiile sunt tăiate scurt, curate, culoare roz; pielea este curată, normal
pigmentată.
Pacientul nu are dureri, nu plânge, nu se vaită, nu geme; prezintă nelinişte, temeri,
frică, voce tremurătoare.
Pacientul prezintă acuitate vizuală şi auditivă, sensibilitate tactilă, fineţe gustativă şi
olfactivă. Debitul verbal este clar, precis, nu se bâlbâie. Pacientul îşi exprimă cu uşurinţă
gândurile, nevoile, sentimentele.
Pacientul este de religie ortodoxă, are încredere în Dumnezeu, poartă obiecte
religioase.
Pacienta îşi îndeplineşte activităţile zilnice cu uşurinţă.
Pacientul este activ, participă la activităţi care îl înveselesc, ascultă muzică, se plimbă
cu prietenii, se uită la televizor.
Pacientul doreşte să acumuleze cât mai multe informaţii despre boală şi despre
tratamentul ce trebuie efectuat, cere informaţii deoarece nu are cunoştinţe suficiente despre
acestea.
Medicul recomandă recoltarea sângelui în vederea analizelor de laborator, recoltarea
sputei pentru examinare microscopică, determinarea capacității pulmonare totală, volumului
rezidual, V.E.M.S.
57
Analiza şi interpretarea datelor
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.

fose nazale libere, mucoasa dispnee expiratorie, Sursa de dificultate
bucală umedă, respiraţie tip bradipnee, 13 respiraţii/ Obstrucția căilor aeriene
costal inferior, torace minut, tuse seacă,
simetric, normal conformat, nocturnă, zgomote Problema
regiune precordială cu aspect respiratorii șuierătoare. Dispnee
normal, 93 pulsaţii/ minut,
pulsul este ritmic, bine bătut,
ușor perceptibil, tegumente
normal colorate, tensiunea
arterială 90/55 mmHg.
2. Nevoia de a bea şi a mânca.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE DIFICULTATE/
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ PROBLEMA
Apetit păstrat,nu are regim
alimentar, trei mese pe zi,
consumă alimente preparate
termic şi 1 – 1,5 litrii de
lichide pe zi, preferă carnea
de pui, ciocolata și cerealele
cu lapte, dentiţia bună, nu are
carii sau dinţi îngălbeniţi,
gingiile roz şi aderente
dinţilor, mucoasa bucală roz
şi umedă, limba roz,
masticaţia se realizează cu
gura închisă, este uşoară şi
eficace, nu prezintă greţuri,
nu are vărsături.
58
3. Nevoia de a elimina.
urină cu aspect normal,
limpede la început după care
devine tulbure, 4-5 micțiuni
pe zi, aproximativ 750 ml pe
zi, miros de bulion; un scaun
pe zi, de obicei dimineaţa, de
consistenţă omogenă şi
formă cilindrică, aproximativ
90 g, nu are dureri la
defecare.
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.

sistem osteoarticular
integru,mobil, iși schimbă
poziția în pat cu ușurință,
poate adopta o postură
adecvată.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.

Fără coșmaruri sau vise ore insuficiente de somn 6- Sursa de dificultate
neplăcute. 7 ore pe noapte, adormire Dispnee
cu greutate, somnul între-
rupt, superficial, ațipiri în Problema
timpul zilei. Insomnie
59
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.
se dezbracă şi se îmbracă
fără ajutor, veşminte adec-
vate taliei şi greutăţii
corporale, comode, alese cu
gust, în funcţie de anotimp.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale.

fără febră sau frisoane,
temperatura corpului 36° C,
temperatura mediului
ambient 21-22° C, tegumente
roz, călduţe.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele.

nu necesită ajutor pentru a-și
realiza igiena corporală, păr
curat, pieptănat; urechile au
configuraţie normală, îngri-
jite; fose nazale libere,
mucoasă nazală umedă;
unghii tăiate scurt, curate,
culoare roz; piele curată,
normal pigmentată.
60
9. Nevoia de a evita pericolele.
nu are dureri, nu plânge, nu nelinişte, temeri, frică, Sursa de dificultate
se vaită, nu geme. voce tremurătoare. Boala
Problema
Anxietate
10. Nevoia de a comunica.

acuitate vizuală şi auditivă,
sensibilitate tactilă, fineţe
gustativă şi olfactivă, debit
verbal clar, precis, nu se
bâlbâie, îşi exprimă cu
uşurinţă gândurile, nevoile,
sentimentele.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia.

religie ortodoxă, are încre-
dere în Dumnezeu, poartă
obiecte religioase.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.

îşi îndeplineşte activităţile
zilnice cu uşurinţă.
61
13. Nevoia de a se recrea.
DE INDEPEENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
activ, participă la activităţi
care îl înveselesc, ascultă
muzică, se plimbă cu
prietenii, se uită la televizor
14. Nevoia de a învaţa cum să-ţi păstrezi sănătatea.

dorinţa în acumularea de noi cunoştinţe insuficiente Sursa de dificultate
informaţii. despre boală, cerere de Inaccesibilitatea la informație
informaţii.
Problema
Lipsă de cunoştinţe
62
În urma culegerii datelor, analizei şi interpretării acestora au rezultat
următoarele diagnostice de nursing:
1. Dispnee cauzată de obstrucția căilor aeriene manifestată prin dispnee expiratorie,
bradipnee, 14 respiraţii/ minut, tuse seacă, nocturnă, zgomote respiratorii șuierătoare.
2. Insomnie cauzată de dispnee manifestată prin ore insuficiente de somn 6-7 ore pe
noapte, adormire cu greutate, somn întrerupt, superficial, ațipiri în timpul zilei.
3. Anxietate cauzată de dispnee manifestată prin nelinişte, temeri, frică, voce
tremurătoare.
4. Risc de complicații
5. Lipsă de cunoştinţe cauzată de vârstă manifestată prin cunoştinţe insuficiente despre
boală, cerere de informaţii.
Obiective de îngrijire:
1. Pacientul să prezinte căi respiratorii permeabile și o bună respirație în 24 de ore.
2. Pacientul să beneficieze de somn corespunzător cantitativ şi calitativ în 24 de ore.
3. Pacientul să nu mai prezinte anxietate în 24 de ore.
4. Pacientul să prezinte o evoluție favorabilă fără complicații în 24 de ore.
5. Pacientul să deţină suficiente cunoştinţe despre tratament şi reacţiile adverse în 24
de ore.
63
Plan de îngrijire ziua I
1.Nevoia de a Dispnee cauzată de Pacientul să pre- - așez pacientul într-o poziție confortabilă care - administrez tratamentul
respira și a avea o obstrucția căilor aerie- zinte căi respira- facilitează respirația, asigur poziția șezând sau recomandat de medic:
bună circulație. ne manifestată prin torii permeabile și semișezând, Aerosol cu Ventolin de 2
respirație dificilă, bra- o bună respirație în - învăț pacientul să tușească, să expectoreze, să ori pe zi
dipnee, 15 respiraţii/ 24 de ore. colecteze sputa, Prednison 1 tabletă pe zi
minut, tuse seacă, - umezesc aerul din salon, Vitamina K
iritativă, zgomote res- - învăț pacientul să facă exerciții respiratorii, Calciu
piratorii șuierătoare. - învăț pacientul să utilizeze tehnici de relaxare, Teofilină 1 fiolă de 2 ori
- pregătesc psihic pacientul, în vederea pe zi intravenos
tehnicilor la care va fi supus. Perfuzii cu glucoză de 2
ori pe zi
2. Nevoia de a Insomnie cauzată de Pacientul să be- - observ şi notez calitatea, orarul somnului,
dormi și a se dispnee manifestată neficieze de somn gradul de satisfacere a celorlalte nevoi,
odihni. prin ore insuficiente corespunzător can- - întocmesc un program de odihnă
de somn 6-7 ore pe titativ şi calitativ în corespunzător organismului,
noapte, adormire cu 24 de ore. - servesc pacientul cu un pahar de lapte călduţ
greutate, somn înainte de a se băga la somn sau îl ajut să facă o
întrerupt, superficial, baie caldă deoarece ajută la asigurarea odihnei,
ațipiri în timpul zilei. - observ efectul tratamentului medicamentos
64
3. Nevoia de a Anxietate cauzată de Pacientul să nu mai - favorizez adaptarea pacientului la noul mediu,
evita pericolele. dispnee manifestată prezinte anxietate - identific cu pacientul cauza anxietăţii şi
prin nelinişte, temeri, în 24 de ore. furnizez acestuia explicaţii clare şi deschise
frică, voce tremură- asupra îngrijirilor programate și despre
toare. tratament,
- ajut pacientul să îşi recunoască anxietatea, să-
şi exprime temerile,
- creez un climat de înţelegere empatică, calm şi
de securitate,
- permit familiei să petreacă cât mai mult timp
lături de pacient,
- răspund la întrebările pacientului.
Risc de complicații Pacientul să pre-

zinte oevoluție - monitorizez funcţiile vitale şi le notez în foaia
complicații în 24 - pregătesc psihic și fizic pacientul în vederea
de ore. recoltării probelor de laborator și al
spirometriei: îi explic necesitatea și importanța
investigațiilor,
- sfătuiesc pacientul să nu facă efort fizic
important cu cel puţin 30 de minute înainte de
testare, să evite să mănânce copios şi să bea
65
băuturi acidulate cu cel puţin 2 ore înainte de
testare și să nu poarte haine care împiedică
expansiunea toracelui/abdomenului,
- mă asigur că pacientul a respectat
recomandările,
- urmăresc efectul tratamentului medicamentos.
4. Nevoia de a Lipsă de cunoştinţe Pacientul să deţină -răspund cu calm la întrebările pacientului
învăţa cum să-ţi cauzată de vârstă suficiente cunoştin- folosind un vocabular și termeni pe înţelesul
păstrezi sănăta- manifestată prin ţe despre tratament acesteia,
tea. cunoştinţe insuficiente şi reacţiile adverse -vorbesc deschis şi îi explic simptomele
despre boală, cerere în 24 de ore. reacţiilor adverse.
de informaţii.
Evaluare: În urma tratamentului administrat și a intervențiilor aplicate pacientul prezintă în continuare tuse și bradipnee, somn agitat și
întrerupt, anxietate, pacientul a fost pregătit corespunzător pentru intervenții și a prezentat evoluție fără complicații.Pacientul nu înțelege
totalitatea detaliilor oferite și continuă să pună întrebări.
Plan de îngrijire ziua II

66
afectată de nursing îngrijire
Autonome Delegate
dispnee expiratorie, o bună respirație în - învăț pacientul să tușească, să expectoreze, să ori pe zi
bradipnee, 14 respira- 24 de ore. colecteze sputa, Prednison 1 tabletă pe zi
ţii/ minut, tuse seacă, - umezesc aerul din salon, Vitamina K
nocturnă, zgomote - învăț pacientul să facă exerciții respiratorii, Calciu
respiratorii șuierătoa- - învăț pacientul să utilizeze tehnici de relaxare, Teofilină 1 fiolă de 2 ori
re. - pregătesc psihic pacientul, în vederea pe zi intravenos
ori pe zi
2. Nevoia de a Insomnie cauzată de Pacientul să be- - observ şi notez calitatea, orarul somnului,
dormi și a se dispnee manifestată neficieze de somn gradul de satisfacere a celorlalte nevoi,
odihni. prin somn întrerupt, corespunzător can- - întocmesc un program de odihnă
superficial, agitat. titativ şi calitativ în corespunzător organismului,
24 de ore. - servesc pacientul cu un pahar de lapte călduţ
înainte de a se băga la somn sau îl ajut să facă o
baie caldă deoarece ajută la asigurarea odihnei,
- observ efectul tratamentului medicamentos
67
toare. tratament,
de securitate,
lături de pacient,
Risc de complicații Pacientul să pre-

zinte oevoluție - monitorizez funcţiile vitale şi le notez în foaia
complicații în 24 - pregătesc psihic și fizic pacientul în vederea
de ore. recoltării sputei și a radiografiei pulmonare: îi
explic necesitatea și importanța investigațiilor,
- informeaz pacientul că proba de spută se
recoltează dimineaţa și îl atenţioneaz să nu
mănânce, să nu se spele pe dinţi, să nu-şi
clătească gura cu soluţii dezinfectante (apă de
gură) înainte de recoltare,
68
- sfătuiesc pacientul și, totodată, aparținătorii să
nu poarte bijuterii, să nu poarte bluză cu nasturi
metalici; explică pacientului importanţa
efectuării determinării şi a respectării
instrucţiunilor;
- mă asigur că pacientul a respectat
recomandările,
- urmăresc efectul tratamentului medicamentos,
Spirometria indică:
- capacitate pulmonară totală scăzută
- volum rezidual crescut
- V.E.M.S. scăzut
Analizele de laborator arată valori normale.

4. Nevoia de a Lipsă de cunoştinţe Pacientul să deţină -răspund cu calm la întrebările pacientului
învăţa cum să-ţi cauzată de vârstă suficiente cunoştin- folosind un vocabular și termeni pe înţelesul
păstrezi sănăta- manifestată prin ţe despre tratament acesteia,
tea. cunoştinţe insuficiente şi reacţiile adverse - încerc să nu folosesc termeni medicali pe
despre boală, cerere în 24 de ore. neînțelesul acestuia și să fac analogii din viața
de informaţii. de zi cu zi,
-vorbesc deschis şi îi explic simptomele
reacţiilor adverse.
69
Evaluare: În urma tratamentului administrat și a intervențiilor aplicate nu se mai aud zgomote respiratorii șuierătoare, tusea și bradipneea
persistă, a beneficiat de somn corespunzător cantitativ şi calitativ,prezintă în continuare anxietate, pacientul a fost pregătit corespun-zător pentru
intervenții și a prezentat evoluție fără complicații, înțelege explicațiile oferite.
Plan de îngrijire ziua III

70
dispne-e expiratorie, o bună respirație în - învăț pacientul să tușească, să expectoreze, să ori pe zi
bradipnee, 15 respi- 24 de ore. colecteze sputa, Prednison 1 tabletă pe zi
raţii/ minut, tuse - umezesc aerul din salon, Vitamina K
seacă, nocturnă. - învăț pacientul să facă exerciții respiratorii, Calciu
- învăț pacientul să utilizeze tehnici de relaxare, Teofilină 1 fiolă de 2 ori
- pregătesc psihic pacientul, în vederea pe zi intravenos
ori pe zi
toare. tratament,
de securitate,
lături de pacient,
71
Risc de complicații Pacientul să pre- - monitorizez funcţiile vitale şi le notez în foaia
zinte o evoluție de observaţie,
favorabilă fără - asigur repaus la pat,
complicații în 24 - urmăresc efectul tratamentului medicamentos,
de ore. - sfătuiesc pacientul să evite eforturile fizice
mari.
Examene de laborator:
- examenul sputei: Macroscopic arată o spută
opacă. Examenul microscopic pune în evidență
eozinofile, cristale Charcot-Lyden.
- examen radiologic: diafragm ușor aplatizat și
cu mișcări reduse, hipertransparența câmpurilor
pulmonare.
Evaluare: În urma tratamentului administrat și a intervențiilor aplicate pacientul nu mai prezintă dispnee, a avut o evoluție favorabilă fără
compicații.
72
Bibliografie
1. Titircă Lucreția – Urgențe medico-chirurgicale, Editura Medicală București 2016

2. Borundel Corneliu – Medicină internă pentru cadre medii, Editura ALL București
2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014
3. Colegiul Medicilor din România – Dicționar medical ilustrat vol 1, Editura Litera
Internațional, București 2013
4. Titircă Lucreția – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare
nevoilor fundamentale, Editura Viața Medicală Românească, București 2008
5. Mogoș Gheorghe, Ianculescu Alexandru – Compediu de anatomie și fiziologie,
Editura Științifică
6. Mogoș Gheorghe – Urgențe în medicina internă. Diagnostic. Tratament, Editura
Didactică și Pedagogică, București 1983
7. Mincu Mioara – Medicină internă specialități înrudite și terapii paliative, Editura
„ȘTIINȚĂ & TEHNICĂ” SA, București 1998
8. Titircă Lucreţia - Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali,
Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2008
9. Văcariu Violleta - Ghid de nursing, Editura Victor Babeş, Timişoara 2012
10. http://www.asistent-medical.ro/pdf/teorii-modele-concepte.pdf
11. Curs de pneumologie pentru studenți, Editura „Victor Babeș‟, Timișoara 2019
12. Dr. Olimpia NICOLAESCU – Modul PNEUMOLOGIE, 1 mai 2013 – 30 aprilie
2014, Creditat prin decizia CMR nr. 6653/21.12.2012
73
Anexe
Anexa 1. Măsurarea şi notarea respiraţiei
Obiectivele procedurii
- determinarea ratei respiratorii la internare pentru a servi ca bază de comparare cu
măsurătorile ulterioare;
- monitorizarea efectelor bolii, traumatismului, sau stresului asupra sistemului
respirator;
- evaluarea răspunsului pacientului la medicaţia sau tratamentele care afectează
sistemul respirator
Pregătirea materialelor
Se pregătesc pe o tava medicală:
- ceas cu secundar, de mână, sau cronometru;
- culoare albastră (creion, pix);
- foaie de temperatură;
- carnet de adnotări personale.
Pregătirea pacientului
- se evită pregătirea psihică a pacientului întrucât acesta îşi poate modifica ritmul
obişnuit în momentul în care conştientizează propria respiraţie;
- se măsoară respiraţia concomitent cu celelalte semne vitale dacă apar schimbări în
starea pacientului, dacă pacientul are o afecţiune cardio-pulmonara sau primeşte oxigen ori
medicamente ce afectează fiziologia respiraţiei.
Efectuarea procedurii
- se observă mişcările de ridicare sau de coborâre ale toracelui cu fiecare inspiraţie sau
expiraţie;
- se menţin, în continuare, degetele pe locul de măsurare a pulsului în timp ce se
observă toracele pacientului;
- se numără mişcările de ridicare a toracelui (inspiraţiile) timp de minimum 30 de
secunde şi se înmulţeşte cu 2 numărul obţinut pentru a afla rata pe minut;
- se numără timp de 1 minut inspiraţiile dacă respiraţia este neregulată;
- se înregistrează rata respiratorie în carnetul personal notând: numele pacientului, data
înregistrării, rata respiratorie;
- se spală mâinile dacă s-a atins pacientul sau patul acestuia pe durata măsurării.
Reprezentarea grafică a respirației
- se socoteşte câte o respiraţie pentru fiecare linie orizontala din foaia de temperatură;
74
- se notează grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare albastră aşezat
direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţa (D) sau seara (S);
- se uneşte primul punct, printr-o linie cu săgeată, de rubrica respiraţiei aflată în partea
dreaptă a sistemului de coordonate din foaia de temperatură;
- se obţine curba respiraţiei prin unirea punctului iniţial cu celelalte valori ale
măsurătorilor efectuate ulterior.
Evaluarea eficacităţi procedurii
Rezultate aşteptate/dorite:
- rata respiraţiei, în repaus, este în limitele normale caracteristice vârstei;
- respiraţia se face pe nas, este liniştită, fără zgomote, fără efort;
- tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate, pacientul este conştient, orientat în
timp şi spaţiu.
Rezultate nedorite:
- rata respiratorie este mai mică sau mai mare faţă de valorile normale caracteristice
vârstei;
- pacientul trece printr-o detresă respiratorie manifestată prin: zgomote respiratorii
anormale, efort respirator, utilizarea muşchilor respiratorii accesorii, ortopnee, piele palidă
sau cianotică, pierdere de cunoştinţă;
- pacientul poate avea una sau mai multe din următoarele probleme de dependenţă:
- intoleranţă la activitate;
- anxietate;
- alterarea confortului;
- clearance ineficient al căilor respiratorii;
- posibilă insuficienţă respiratorie;
- alterarea schimburilor gazoase.
Modificări în situaţiile selectate
- se prevăd 5-10 minute de repaus înainte de numărarea respiraţiilor dacă a apărut o
activitate recentă ce poate altera rata respiratorie a pacientului;
- se descoperă toracele pacientului dacă respiraţia este superficială pentru a obţine cea
mai corectă rată respiratorie;
- se evită măsurarea respiraţiei la sugar sau copil în timpul plânsului;
- se aplică podul palmei pe toracele copilului atunci când doarme pentru a număra
exact mişcările respiratorii.
Educarea pacientului
75
- se învaţă procedura de măsurare şi înregistrare a ratei respiratorii de către membrii
familiei ca şi acordarea de îngrijiri atunci când este nevoie;
- se ajută/instruiește pacientul privind modul în care trebuie să se îngrijească la
domiciliu in funcţie de caracteristicile respiraţiei şi de statusul respirator;
- se explică părinţilor/aparţinătorilor că trebuie sa se prezinte cu copiii la medic dacă
apar dificultăţi în respiraţie sau respiraţie superficială;
- se sfătuieşte pacientul să umidifice, să încălzească sau să răcească aerul din spaţiul
ambiental pentru a reduce incidenţa infecţiilor respiratorii;
- se sfătuieşte/instruieşte pacientul să respecte indicaţiile medicului legate de
administrarea medicamentelor, de dietă şi evitarea factorilor de risc în scopul ameliorării sau
dispariţieiproblemelor respiratorii;
- se informează pacientul/familia despre valorile normale caracteristice vârstei.
76
Anexa 2. Recoltarea sputei prin expectoraţie
Scop/ Indicaţii
- identificarea germenilor responsabili de infecţii respiratorii şi testarea sensibilităţii
acestora faţă de antibiotice;
- diagnosticarea tuberculozei;
- identificarea celulelor modificate de procese inflamatorii sau neoplazice.
Tipuri de examene
- examen bacteriologic;
- examen citologic.
Materiale necesare
- recipient steril cu capac etanş;
- pungi din material plastic;
- mănuşi de unică folosinţă;
- soluţie salină;
- apă simplă;
- pahar de unică folosinţă;
- colector pentru materialele folosite.
Pregătirea pacientului
- se explică pacientului importanţa efectuării determinării şi a respectării
instrucţiunilor;
- se informează că proba se recoltează dimineaţa, deoarece se atenţionează pacientul să
nu mănânce, să nu fumeze, să nu-şi instileze picături în nas, să nu se spele pe dinţi, să nu-
şiclătească gura cu soluţii dezinfectante (apă de gură) înainte de recoltare;
- se informează pacientul că dacă va fi nevoie se va apela la metode care să stimuleze
expectoraţia şi se obţine colaborarea;
- testul se efectuează înaintea administrării de antibiotice.
Efectuarea recoltării
- se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
- pacientul este rugat să-şi clătească gura cu apă sau soluţie salină pentru a nu
contamina sputa cu bacterii din cavitatea bucală;
- pacientul aşezat pe scaun sau în ortostatism este rugat să respire adânc de 2-3 ori şi
apoi să tuşească puternic;
- sputa eliminată (echivalentul cel puţin al unei linguriţe) se colectează direct în
recipientul steril;
77
- folosind mănuşi de protecţie se închide recipientul, se şterge exteriorul cu un şerveţel
şi se introduce într-o pungă de material plastic;
- se etichetează produsul şi se trimite la laborator;
- după recoltare se oferă pacientului apă să-şi clătească gura.
Dacă pacientul nu expectorează suficient:
- se administrează 2 pahare cu apă care fluidifică secreţiile;
- se apelează la umidificarea aerului din încăpere, folosirea aerosolilor;
- la recomandarea medicului se administrează un expectorant cu cel puţin 2 ore înainte
de recoltare;
- la recomandarea medicului se apelează la alte metode de recoltare: aspiraţie
transtraheală folosind un cateter subţire sau seringă; spălătură bronşică efectuată în timpul
bronhoscopiei.
Colectarea materialelor folosite, respectarea normelor
- se colectează materialele în containere speciale conform precauţiilor universale;
- se spală mâinile;
- se atenţionează pacientul să colecteze sputa în continuare în recipientul oferit de
personalul de îngrijire.
Erori de recoltare
- sputa este amestecată cu salivă sau resturi alimentare când pacientul nu respectă
recomandările;
- sputa este amestecată cu voma declanşată în timpul episodului de tuse;
- produsul a fost suprainfectat în timpul manevrării.
78
Anexa 3. Imagini
Fig.1. Aparatul respirator
Fig.2. Nsul și cavitatea nazală
79
Fig.3. Laringele
Fig. 4. Plâmâni
Fig. 5. Pleura
80
Fig. 6. Astmul bronșic
Fig. 7. Căile respiratorii normale, înafara crizei de astm bronșic și

în criza de astm
81

Astmul Bronșic-1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Astmul Bronșic-1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

1.1. Notiuni de anatomie

b.Laringele-se află în regiunea anterioară a gâtului, sub osul hioid și înaintea

c. Traheea- este un organ fibrocartilaginos tubular care continuă laringele, întinzându-

d. Bronhiile principalesunt conducte care rezultă din bifurcarea traheei. Ele

1.2. Noțiuni de fiziologie

Schimburile de gaze la nivelul plămânilor și al țesuturilor

Evoluție, prognostic și complicații

Procesul de nursing este o metodă organizată și sistematică,care permite acordarea de

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.

2. Nevoia de a bea şi a mânca.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele.

9. Nevoia de a evita pericolele.

10. Nevoia de a comunica.

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.

13. Nevoia de a se recrea.

14. Nevoia de a învaţa cum să-ţi păstrezi sănătatea.

În urma culegerii datelor, analizei şi interpretării acestora au rezultat

Circulație inadecvată Pacienta să prezinte - Heparină 10000 UI la 4

Pacienta să nu mai -administrez un anxiolitic

Risc de complicații Pacienta să pre-

Plan de îngrijire ziua II

-urmăresc efectul tratamentului medicamentos, zi.

-informez pacientul asupra stadiului bolii sale,

Risc de complicații Pacienta să pre-

-urmăresc efectul tratamentului medicamentos, zi.

-informez pacientul asupra stadiului bolii sale,

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.

2. Nevoia de a bea şi a mânca.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele.

10. Nevoia de a comunica.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia.

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.

14. Nevoia de a învaţa cum să-ţi păstrezi sănătatea.

Risc de complicații Pacientul să pre-

Plan de îngrijire ziua II

Risc de complicații Pacientul să pre-

Analizele de laborator arată valori normale.

Plan de îngrijire ziua III

1. Titircă Lucreția – Urgențe medico-chirurgicale, Editura Medicală București 2016

Fig.1. Aparatul respirator

Fig.2. Nsul și cavitatea nazală

Fig. 7. Căile respiratorii normale, înafara crizei de astm bronșic și

S-ar putea să vă placă și