MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

ȘTIINȚIFICE
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
„FUNDENI”

PROIECT DE ABSOLVIRE

DOMENIUL:
SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA PROFESIONALĂ:
ASISTENT MEDICAL DE BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE
ȘI RECUPERARE

ÎNDRUMĂTOR:
PROF. ȚÎCU LEONARD

CANDIDAT:
DIȚĂ COSMIN-DIMITRIE-EMERIC

BUCUREȘTI
IULIE
2023

1
 TEMA PROIECT

TRATAMENTUL RECUPERATOR IN
SINDROMUL DE TUNEL CARPIAN

2
 CUPRINS

ARGUMENT……………………………………………..……………………4
Capitolul I. DATE GENERALE DE ANATOMIE…………………………..6
1.1.ANATOMIA NERVULUI MEDIAN……………………………………..6
1.2 OASELE MÂINII SI MUSCHII MÂINII………………………………..7
1.3 BIOMECANICA MÂINII ……………………..…………………….…..12
1.4 BILANȚUL ARTICULAR …………………………………..……….….13
Capitolul II. NOTIUNI DESPRE BOALA…………………………………15
2.1 DEFINIȚIA SINDROMULUI DE CANAL CARPIAN ………………15
2.2 SIMPTOMATOLOGIA SINDROMULUI DE CANAL CARPIAN…..21
2.3 INVESȚIGAȚII PARACLINICE IN SINDROMUL DE CANAL
CARPIAN…………………………………………………………………… 27
Capitolul III. TRATAMENTUL SINDROMULUI DE CANAL
CARPIAN…………………………………………………………………….30
3.1 PRINCIPII GENERALE DE RECUPERARE A
NERVULUI MEDIAN……………………………………………………… 30
3.2 TRATAMENT DE RECUPERARE…………..………………………...34
Capitolul IV PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE ……….………..35
4.1:CAZUL 1 …………………………………………………………………35
4.2:CAZUL …………………………………………………………………...39
CONCLUZII………………………………………………………………….49
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………..50

3
 ARGUMENT

Lucrarea de fată este o prezentare a sindromului de tunel carpian ca afectiune

tot mai raspândită mai ales in tările dezvoltate ale lumii, in scopul sublinierii
celor mai bune metode de atenuare a simptomelor sau de vindecare a bolii, dar
si de prevenire, prin prisma cauzelor apariției sale.
Lucrarea este structurată pe patru capitole, trei dintre capitole si anexele find
strict legate de tema lucrării, iar cel de al patrulea capitol referindu-se la norme
privind securitatea si sanatatea in munca a balneofiziokinetoterapeutului si la
cele de prevenire si stingere a incendiilor in baza de tratament
balneofiziokinetoterapeutic.
Dintre cele trei capitole, primele două cuprind elemente de anatomia mâinii,
mecanismele producerii sindromului de tunel carpian, metode de diagnosticare
si de tratament (medicamentos, fiziokinetoterapeutic, metode alternative,
tratament chirurgical, posibilele complicatii ale unora dintre acestea), precum si
de prevenire a sindromului de tunel carpian. În cel de al treilea capitol sunt
prezentate două cazuri de sindrom de tunel carpian, dintre care unul cu rezultate
favorabile la tratamentul medical si fizical-kinetic, iar celalalt, bilateral, cu
rezultate sub cele scontate, in urma tratamentului, find necesare alte investigatii
(EMG), in funtie de evolutia simptomelor. Cele doua ansamblu; ambii pacienți
au diabet (nu in formà severă), ambii - cu vârsta peste 60 de ani, din mediul
rural, cu gospodärie in care este necesară munca fizicã, primul, bărbat, cu o
meserie (constructor zidar) care i-a solicitat brațele, avand sindrom de tunel
carpian la o singură mână, celalalt, femeie, cu activitate profesionala in
laborator, având sindrom de tunel carpian bilateral.
Există o varietate de metode de tratament pentru sindromul de tunel carpian,
insă fiecare dintre ele corespunde unui anume stadiu al bolii, iar metoda
chirurgicalã, aplicată in formele grave, este singura solutie de vindecare.
Balneofiziokinetoterapia are un rol atât în prevenirea acestei boli, cât și în
ameliorarea simptomelor ei, cu rezultate bune mai ales când terapia,
reprezentată prin baie galvanică, ionizare, masaj terapeutic, stimulare nervoasă
electrică transcutanată (TENS), curenți interferențiali, laser, ultrasunet, unde
scurte, este aplicată la timp, cu periodicitatea necesară, in funcție de gradul de
solicitare a mâinii si de stadiul bolii. Un exemplu, in acest sens, este pacientul
din primul studiu de caz care, revenind nu dupã 6 luni, ci dupã un an, in secția

4
de Reumatologie si Fiziokinetoterapie, s-a prezentat cu acroparestezii în
degetele I-III la amble mâini, nu doar la cea pentru care fusese tratat în urmã cu
un an.
Așa cum se obișnuieste sã se spunã, „este mai usor să previi decât să vindeci",
desi prevenirea în sine nu poate fi facută decât printr-o bună informare și
educare a populației in acest sens. "Sănătatea nu este numai o problem
individuală, ci priveste intreaga societate. Sănătatea nu este totul, dar, fară
sănătate, totul este nimic " (Schopenhauer). Sindromul de tunel carpian apare
din cauze ce țin atât de natura muncii desfășurate la serviciu, cât si de modul de
desfășurare a activităților din timpul liber. Ergonomia locului de muncă și un
mod de viată sănătos oferă condiții de înlăturare a cauzelor apariției sindromului
de tunel carpian.

5
 CAPITOLUL I
DATE GENERALE DE ANATOMIE

Sindromul de tunel carpian, numit si neuropatia mediana a incheieturii mainii,

este o afectiune medicala ce se caracterizeaza prin compresia nervului median,
insotita de durere,parestezii, anestezii si hipotonie musculara. Nervul median
este unul din cei mai importanti nervi localizati in membrul superior. Are
origine complexa, deriva din plexul brahial si are traiect descendent de-a lungul
bratului, antebratului, pe sub tunelul carpian, pana la nivelul mainii, unde se
imparte in ramuri ce inerveaza degetele. Este singurul nerv care trece pe sub
tunelul carpian, o structura fibro-osoasa situata pe partea palmara a incheieturii
mainii. Tunelul carpian contine, alaturi de nervul median, noua tendoane ale
muschilor flexori ai degetelor. Nervul median este responsabil de inervatia
motorie si senzitiva a degetului mare si a urmatoarelor trei degete, insa nu si a
degetului mic.

1.1.ANATOMIA NERVULUI MEDIAN

Nervul median este un nerv voluminos al plexului brahial si conține fibre C5-
T1.Coboară pe fața anterioară a muschiului subscapular si se asează la nivelul
brațului medial de mușchii brahiali si biceps brahial impreuna cu vasele
brahiale. La nivelul brațului nu formează nici o ramură si nu inervează nici o
structură.
Se strecoară printre originile muschiului rotund pronator si apoi pe sub arcadă
de origine a muschiului flexor superficial al degetelor. În partea distală a
antebrațului devine mai superficial si trece pe sub retinacului flexorilor, prin
canalul carpian. La nivelul antebrațului, în porțiunea proximală, dă ramuri
pentru muschii rotund pronator, flexor radial al carpului, lung palmar și flexor
superficial al degetelor.
Apoi formează o ramură pur motorie, nervul interosos anterior, care inervează
mușchiul flexor profund al degetelor 2 si 3, flexor lung al policelui si pătrat
pronator. Proximal de retinacului flexorilor dă ramură palmară care inervează
pielea eminenței tenare si a palmei. La nivelul palmei, inerveaza primii doi
lumbricali si prin ramura tenara muschii abductor scurt al policelui, capul
superficial al flexorului scurt al policelui si opozantul policelui.

6
Nervii digitali palmari comuni, in număr de trei, se gasesc in primele trei spatii
interosoase si se impart in nervii digitali proprii (câte doi pentru fiecare spațiu)
care inerveaza cutanat fața anterioara a degetelor I-III si jumătatea laterala a
degetului IV.
În traumatisme, nervul median poate fi lezat oriunde pe traiectul său. Leziunile
mai frecvente de încarcerare a nervului pot fi:
• la nivelul ligamentului Struther (structura anatomica rară ce reprezintă o
bandă de țesut conjunctiv care face legătura între diafiza humerusului și
epicondilul medial) care poate comprima nervul median înainte de a da prima
ramură (pentru mușchiul rotund pronator)
• la nivelul mușchiului rotund pronator, între capetele acestuia
• la nivelul canalului carpian, determînand cea mai frecventă neuropatie de
încarcerare, sindromul de canal carpian.
Nervul interosos anterior este frecvent afectat în plexita brahială

Electromiografia evidențiaza neuropatia de median, tipul acesteia (axonala sau

demielinizanta) si de cele mai multe ori poate localiza leziunea pe traiectul
nervului.

1.2 OASELE MÂINII SI MUȘCHII MÂINII

Sunt formate din 27 de oase dispuse in trei grupe:

7
-carpul
-metacarpul
-oasele degetelor

CARPUL
Este format din opt oase dispuse pe doua rânduri; în primul rând sau proximal și
începând de la police in direcția degetului mic se gasesc patru oase: scafoidul,
semilunarul, piramidalul, pisiformalul; în al doilea rând sau distal se găsesc în
acceași ordine alte patru oase: trapezul, trapezoidul, capitatul si osul cu cârlig.
Toate aceste oase au o forma aproape cubică , fiecare are o fața superioara una
inferioara o față anterioară si una dorsală si o față laterală si una medială.

SCAFOIDUL
Este cel mai lateral os al randului întâi, a fost comparat cu o luntre din cauza
concavității pe care o prezintă .Scafoidul mai prezintă pe fața lui palmară
TUBERCULUL SCAFOIDULUI. Scafoidul se articulează în sus cu radiusul, în
jos cu trapezul si trapezoidul, median cu semilunarul si cu osul capitat.
Scafoidul se poate palpa pe fața anterioară anteromedial față de procesul
stiloidian al radiusului deasupra regiunii tenare(mâna fiind în extensiune)

8
SEMILUNARUL
Își datoreaza numele formei sale. El se articulează în sus cu radiusul în jos cu
osul capitat si osul cârlig lateral cu scafoidul si medial cu piramidalul.
PIRAMIDALUL
Își datoreste numele de la forma sa. El se articulează în sus cu capul ulnei (prin
intermediul unui disc articular) în jos cu osul cu cârlig, lateral cu semilunarlul.
Fața lateral a osului prezinta o fetisoara articulara pentru pisiform.
Piramidalul poate fi palpat pe partea dorsala sub procesul stiloidian al ulnei.

PISIFORMUL
Este un os lenticular situat înaintea piramidalului cu care se articuleaza. Se
palpează ușor pe fața anterioară, deasupra regiunii hipotenare.

TRAPEZUL
Este primul os din rândul al doilea. Fața lui anterioară prezintă un șanț și
tuberculul trapezului. Trapezul se articulează în sus cu scafoidul. Fața lui
inferioară are formă de șa și se articuleaza cu metacarpianul 1; forma de șa
imprimă anumite caacteristici mișcărilor metacarpianului 1 și policelui.
Trapezul se articulează medial cu trapezoidal și cu metarcapianul 2.
Osul se palpează în fundul tabacherii anatomice.

TRAPEZOIDUL
Este foarte neregulat. El se articulează în sus cu scafoidul și în jos cu
metacarpianul 2, lateral cu trapezul si medial cu osul capitat.

OSUL CAPITAT
Este cel mai voluminos os al carpului, prezentand un cap un col și un corp. El se
articulează în sus cu semilunarul , în jos cu metacarpienii 2,3,4, lateral cu
scafoidul și trapezoidul, medial cu osul cu cârlig.

9
OSUL CU CÂRLIG
Are forma unei piramide de pe a cărei față palmară pleacă un cârlig. El se
articulează în sus cu semilunarul în jos cu metacarpienii 4 și 5, medial cu
piramidalul, lateral cu osul capitat.
Cârligul osului se poate palpa cu oarecare dificultate sub pisiform.

CARPUL
Privit în totalitatea lui prezintă două fețe:
-dorsală, acoperită de mușchii extensori ai mâinii și degetelor
- anterioara sau palmară , concavă, care formeaza ȘANȚUL CARPULUI.
Prin șanțul carpului trec tendoanele mușchilor flexori ai mâinii și ai degetelor
Șanțul carpian este mărginit de două eminente formate astfel:
-cea laterală de tuberculul scafoidului si tuberculul trapezului
-iar cea medială de pisiform și de cârligul osului cârlig.
Pe viu acest șanț este transformat într-un canal de către ligamente.

METACARPUL
Constituie scheletul palmei și dosul mâinii ; este format din cinci oase
metacarpice. Metacarpienii se pot explora ușor, mai ales pe fața lor dorsală.
Metacarpienii sunt oase lungi și perechi, prezintă un corp și un cap.
1. CORPUL: este prismatic, triunghiular, și prezintă o față dorsală o față
laterală și o față medială.
2. BAZA: este voluminoasă și se articulează cu oasele carpului și cu
metacarpienii invecinați.
3. CAPUL: rotunjit se articulează cu falanga proximală.

OASELE DEGETELOR
Degetele sunt în numar de cinci ,fiecare deget are câte un nume: police, indice,
mediu, inelar, mic.
10
Oasele care formeaza degetele se numesc falange, se găsesc în total 14 falange
deoarece fiecare deget are trei in afară de police care are două. Falangele se pot
explora cu ușurință.

MUȘCHII MÂINII
Deși cel mai mic segment al membrului superior, mâna poseda un aparat
muscular complex, în raport cu mișcările fine pe care le execută. Cei 19 muschi
ai palmei sunt grupați in trei regiuni: o regiune laterală numită eminenta tenară
care cuprinde degetul mare, o regiune medială numită eminenta hipotenară care
cuprinde degetul mic si o regiune mijlocie cu muschii interosoși si lombricali.

MUȘCHII EMINENȚEI TENARE

Sunt în număr de patru pe trei planuri: planul întai format din muschiul scurt
aductor al policelui, planui doi este format din mușchii opozant al policelui și
scurt flexor al policelui , planul trei este format din mușchiul adductor al
policelui.

MUȘCHII EMINENȚEI HIPOTENARE

Sunt în număr de patru si dispuși tot pe trei planuri : primul plan conține
mușchiul palmar scurt, planul al doilea contine flexorul scurt al degetului mic și
adductorul degetului mic , planul al treilea contine mușchiul opozantul
degetului mic.

MUȘCHII REGIUNII PALMARE MIJLOCII

Regiunea este formata de tendoanele mușchilor flexori, lombricali si interosoși.
1. MUȘCHII LOBRICALI: în număr de patru sunt anexați tendoanelor
flexorului profund al degetelor si situați pe același plan cu ele, se
numeroteaza de la police spre degetul mic.
2. MUȘCHII INTEROSOȘI: completează spațiile dintre metacarpiene și
după situația lor sunt de doua feluri :palmari si dorsali. Studiul lor se face
în raport cu axul mâinii , ax ce trece prin mijlocul articulației
radiocarpiene și prin degetul mijlociu.

11
1.3 BIOMECANICA ARTICULAȚIEI MÂINII
Mâna este segmentul terminal al membrului superior capabil sa realizeze o
gama largă de
mișcari. Ea este adaptată pentru mișcari de apucat și strans, dar are posibilitatea
altor mișcări de împingere, lovire, si sustinere a unor greutăți.
Complexul osteoarticular carpian este astfel alcătuit încat să permită efectuarea
mișcărilor de
flexiune-extensiune, adductie-abductie si circumductie. Mișcările articulațiilor
mâinii se produc simultan: atât în articulația radiocarpiană cât și în cea
mediocarpiană. Toate aceste mișcări se realizează printr-o deplasare “în etaj” a
segmentelor regiunii; al doilea rând carpian(distal) se deplasează pe
primul(proximal), iar acesta alunecă pe antebraț
Deoarece primul rând carpian se gasește între cele două suprafețe articulare
reprezentate de-al doilea rând carpian în partea inferioară și de antebraț, în
partea superioară el a fost comparat ca rol mecanic cu un adevărat menisc.

12
BIOMECANICA POLICELUI
Spre deosebire de ultimele patru degete, care au posibilități mai reduse de
mișcare, policele poate executa mișcări mai ample si variate.
Mișcarile policelui astfel înțelese se produc împrejurul a două axe: unul
anteroposterior care trece prin baza metacarpianului si altul radioulnar ce trece
prin trapez.
Opoziția rezultă din combinarea a trei mișcări:
1) o miscare unghiulară, prin care varful policelui descrie un arc de 120°,
între punctul cel mai îndepărtat de axul longitudinal al mâinii și un punct care
depășeste în direcție medială această axă;
2) o mișcare concomitentă de rotație de 90° a policelui in jurul axei lui
longitudinale;
3) o mișcare de flexiune a ultimei falange pe prima și a acesteia pe metacarpian.
Mișcarea de opoziție se realizează prin contracția unui mare numar de mușchi.

1.4 BILANTUL ARTICULAR SI MUSCULAR AL MAINII

MISCARILE MÂINII
Flexia-extensia. Flexia este mișcarea prin care palma se apropie de fața
anterioară a antebrațului. Extensia este mișcarea prin care dosul mâinii se
apropie de fața posterioară a antebrațului. In flexie, primul rând carpian se
înclină pe oasele antebrațului.
Axul mișcării trece prin osul semilunar. Al doilea rând carpian se mișcă pe
primul. Mișcarea se execută imprejurul unui ax transversal care trece prin osul
capitat. Flexia are loc în cea mai mare masură in articulația radiocarpiană, pe
când extensia în cea mediocarpiană.

Limitarea mișcărilor este făcută de ligamentele palmare și dorsale și în special

de tendoanele mușchilor flexori și extensori ai degetelor.
Adducția-abducția. Abducția sau înclinarea ulnară este mișcarea prin care
marginea ulnara a mâinii se înclina către marginea respectivă a antebrațului.
Mecanismul acestor mișcari este de o mare complexitate si încă nu pe deplin
elucidat.

13
Aceste mișcări se execută împrejurul unui ax anteroposterior care trece prin
centrul osului capitat. Celelalte oase carpiene basculează în jurul acestui centru.
Astfel, în mișcarea de abducție, rândul proximal al carpului se înclină spre
interior in așa fel încât scafoidul ajunge la mijlocul suprafeței radiale, iar
semilunarul trece sub ulnă. Limitarea abducției se face de către ligamentele
laterale.
Mișcările de adducție/abducție sunt însoțite de mișcări accesorii de flexiune-
extensiune, care se produc in jurul unui ax transversal ce trece prin centrul
osului capitat. In abducție, rândul proximal al carpului se deplasează
înainte(flexiune), pe când in adducție, mișcarea este inversa; rândul proximal se
deplasează înapoi(extensiune).
Mișcările de adductie-abductie sunt însoțite de mișcări foarte reduse de rotație
în jurul unui ax longitudinal, astfel că înclinarea radială atrage cu sine o ușoară
pronație, iar cea ulnară o ușoară supinație.
Mișcarea de circumducție. Rezultă în urma unei executari succesive a mișcărilor
de flexiune abducție, extensiune, adducție sau invers. Această mișcare nu
produce un cerc perfect, ci o elipsa.
Rotația mâinii este imposibilă în articulațiile mâinii; ea se face prin pronație,
supinație, în articulațiile radioulnare.
Mișcări de flexie si extensiune ale degetelor. Ele se execută împrejurul unui ax
radio-ulnar care trece prin capul metacarpienelor. In flexiune, prima falanga se
înclină pe palma mâinii ca în închiderea pumnului, iar în extensiune ea se
depărteaza de aceasta.
Aceste mișcări se produc fie simultan, fie izolat în cele trei articulații ale
degetelor.
1) Extensia degetelor este produsă prin acțiunea mușchiului extensor al
degetelor.
2)Înclinarea laterală.Prin această mișcare, falanga poate fi dusă în sens ulnar
(adducție) sau Radial (abducție) în jurul unui ax dorso-palmar ce trece prin
capul metacarpienilor. Această mișcare de înclinare marginală este posibilă
numai cu degetele in extensie.
3) Circumducția. Rezultă din executarea succesivă a mișcărilor descrise
anterior: flexie, înclinare ulnară, extensie, înclinare radială sau invers.

14
 CAPITOLUL II
NOȚIUNI DESPRE BOALĂ

2.1 DEFINIȚIA SINDROMULUI DE TUNEL CARPIAN

Sindromul de tunel carpian, numit si neuropatia mediana a incheieturii mainii,

este o afectiune medicala ce se caracterizeaza prin compresia nervului median,
insotita de durere,parestezii, anestezii si hipotonie musculara. Nervul median
este unul din cei mai importanti nervi localizati in membrul superior. Are
origine complexa, deriva din plexul brahial si are traiect descendent de-a lungul
bratului, antebratului, pe sub tunelul carpian, pana la nivelul mainii, unde se
imparte in ramuri ce inerveaza degetele. Este singurul nerv care trece pe sub
tunelul carpian, o structura fibro-osoasa situata pe partea palmara a incheieturii
mainii. Tunelul carpian contine, alaturi de nervul median, noua tendoane ale
muschilor flexori ai degetelor. Nervul median este responsabil de inervatia
motorie si senzitiva a degetului mare si a urmatoarelor trei degete, insa nu si a
degetului mic.

Datorita faptului ca tunelul carpian este o structura ingusta si inextensibila, dar

cu un continut dens, orice modificare de calibru a structurilor ce il traverseaza
se va rasfrange si asupra nervului median. Tunelul este o structura cam de
dimensiunile degetului mare!
De aceea, orice modificare a continutului se va rasfrange si va afecta
functionalitatea nervului. Edematiereatendoanelor sau degenerarea lor pot fi
cauze frecvente de aparitie a sindromului de tunel carpian. Aceste modificari
determina cresterea presiunii in tunel, ceea ce se rasfrange negativ asupra
nervului median, comprimandu-l. Sindromul de tunel carpian poate sa apara si
in cadrul unor afectiuni sistemice de tipul hipotiroidismului, artritei
reumatoide,diabetului, in sarcina, in obezitate, in traumatisme ale mainii si
incheieturii. Chiar si pacientii care au un istoric indelungat de fumat pot
dezvolta in timp sindrom de tunel carpian, datorita faptului ca este afectata
circulatia sangelui, foarte multe organe si tesuturi suferind ischemie.

15
Pacientii cu sindrom de tunel carpian se plang, cel mai adesea, de slabiciune la
nivelul degetelor, de dureri, parestezii, furnicaturi sau chiar abolirea senzatiei la
nivelul degetelor si palmei (anestezie). In unele cazuri durerea este mult mai
intensa si mai difuza, incepand chiar de la nivelul cotului si coborand de-a
lungul antebratului, pana in varful degetelor. Tulburarile sunt resimtite la nivelul
degetului mare, indexului, degetului trei si jumatate din degetul patru (inelar), in
timp ce degetul mic nu este deloc afectat. O particularitate a simptomelor
aparute in cadrul sindromului de tunel carpian o reprezinta debutul lor noaptea
si disparatia dupa scuturarea mainii.
Diagnosticarea sindromului de tunel carpian se realizeaza in general de catre un
medic specialist neurolog. Acesta trebuie intai sa poarte o discutie cu pacientul,
pentru a intelege care sunt simptomele, care a fost debutul si evolutia lor, dar si
pentru a stabili daca exista si alte afectiuni sistemice ce pot fi factori de risc
pentru sindromul de tunel carpian. In plus, activitatile zilnice trebuie si ele
discutate, deoarece, din ce in ce mai mule persoane care lucreaza foarte mult la
calculator si tin mana excesiv de mult pe mouse acuza simptome sugestive
pentru sindromul de tunel carpian. Examenul fizic va obiectiva simptomele
descrise de pacient, medicul efectuand o serie de investigatii si verificand
mobilitatea incheieturii, consistenta canalului carpian, dar si sensibilitatea
cutanata in teritoriul inervat de nervul median. Testele de laborator ce vor fi
cerute, in principal hemograma, vor putea stabili daca exista o problema
sistemica a organismului, ce se rasfrange si asupra nervului, sau daca,
dimpotriva, problema este doar locala. Se poate testa, de asemenea, si nervul
median in sine. Prin efectuarea unor teste neurologice se va stabili daca stimulii
nervosi sunt condusi corespunzator de-a lungul traiectului sau, daca viteza de
conducere este cea normala sau daca exista, undeva de-a lungul nervului,
blocaje sau intreruperi ale continutitatii.
Simptomele de intensitate moderata pot fi tratate chiar si la domiciliu, fara a se
interveni mai agresiv. Cu cat pacientul se adreseaza medicului mai repede si este
inceput tratamentul, cu atat simptomele se vor atenua mai rapid, si vor trece
doar prin aplicarea unor masuri fiziokinetoterapeutice. Prevenirea evolutiei bolii
este primul pas in evitarea complicatiilor ulterioare. Specialistii recomanda
tuturor pacientilor care se confrunta cu simptome sugestive pentru sindromul de
tunel carpian ca, ori de cate ori apar durerile sau paresteziile, sa opreasca
activitatea din acel moment, sa isi odihneasca mana si sa o scuture de cateva ori.
In cazul in care durerile sunt intense, se poate aplica local gheata, pentru 10- 15
minute, sau de 1-2 ori pe ora, sau se pot administra analgezice cu actiune
moderata, cum ar fiantiinflamatoarele nesteroidiene (aspirina, ibuprofen,
naproxen). Acestea au avantajul ca, pe langa diminuarea durerii, pot sa reduca si

16
inflamatia care sta de cele mai umlte ori, la baza cresterii presiuniii in interiorul
tunelului carpian.

In prezent, exista chiar si niste dispozitive medicale similare unor atele, care
sunt special concepute pentru a servi pacientilor cu sindromul de tunel carpian.
Acestea se pun seara, la culcare, pe incheietura si ajuta mana sa stea intr-o
pozitie neutra, astfel incat sa se mai reduca din presiunea care apasa pe nervul
median. Se considera ca mana este intr-o pozitie neutra cand sta intinsa, dreapta,
sau cand este usor inclinata. De exemplu, tinerea unui pahar cu apa in mana este
o pozitie neutra.

Pacientii sunt sfatuiti sa isi consulte medicul personal in cazul in care

simptomele se agraveaza sau nu dispar in urma aplicarii, timp de 1-2 saptamani,
a unor masuri terapeutice la domiciliu. O astfel de evolutie indica o afectiune
mai grava, sindromul necesitand in acest caz un tratament mai agresiv. Adesea,
chiar si interventia chirurgicala poate fi considerata o optiune terapeutica foarte
utila, insa la ea se recurge doar daca simptomele sunt atat de grave incat sa
afecteze capacitatea de lucru a pacientului si nu dispar nici chiar dupa 3-12 luni
de tratament neurologic si fiziokinetic corect aplicat. Chirurgia presupune
sectionarea ligamentelor tunelului, ceea ce va reduce semnificativ presiunea din
interior, ameliorand simptomele prin imbunatatirea conducerii nervoase. Chiar
daca in numeroase cazuri tratamentul chirurgical a ameliorat semnificativ
simptomele, el nu are rezultate la fel de bune in cazul tuturor pacientilor, multi
ramanand cu senzatia de parestezie sau chiar anestezie la nivelul degetelor, daca
boala a fost tratata in stadii foarte tardive.
Specialistii considera ca, pentru a preveni reaparitia simptomelor sindromului,
pacientii trebuie sa respecte, totusi, cateva recomandari de baza. Acestea pot
imbunatati starea generala de sanatate a organismului, prevenind aparitia si a
altor probleme. Astfel, printre recomandarile specialistilor se numara, atat cele
clasice: evitarea fumatului, mentinerea unei greutati in limite normale,
adoptarea unei diete sanatoase si echilibrate, efectuarea de exercitii fizice
zilnice, dar si cele specifice: evitarea mentinerii mainii in aceeasi pozitie timp
indelungat, realizarea de pauze frecvente daca pacientul lucreaza mult la
calculator, incercarea de a tine mana intr-o pozitie neutra, prinderea si tinerea
obiectelor cu toata mana, nu doar cu degetele, relaxarea umerilor cand mainile
sunt pe langa corp, si alternarea mainilor cand sunt realizate miscari repetate.
Din fericire, majoritatea pacientilor care dezvolta sindrom de tunel carpian se

17
prezinta in timp util la medic, astfel incat tratamentul recuperator ii ajuta foarte
mult, iar complicatiile apar mai rar.
Tunelul carpian este o regiune între încheietura pumnului și palmă delimitată de
oasele carpiene și ligamentul carpian. Prin acest canal trec tendoanele unor
mușchi si nervul median, ce conduce senzațiile de la primele 3 - 4 degete (deget
mare, arătător, mijlociu și parțial, inelar) și coordonează contracția unor mușchi
ai palmei.
CAUZA:
Suferința nervului carpian poate fi determinată de inflamația tendoanelor
învecinate sau a articulației pumnului, de formațiuni diverse (lipoame,
neurofibroame). De asemenea, sindromul de canal carpian este frecvent asociat
altor afectiuni: diabet zaharat, hipotiroidism, boală renală, poliartrită
reumatoidă.
Nervul median este comprimat la nivelul articulației pumnului . Comprimarea
nervului median se manifestă prin diferite simptome in aria de sensibilitate a
acestui nerv .
Sarcina reprezintă o situație specială. În timpul sarcinii, viitoarea mămică poate
trăi și neplăcuta senzație a mâinilor amorțite dureroase, însa vestea bună este că
drama se va încheia, de obicei, după naștere.
Deseori considerăm ca afecțiunea este idiopatica, nu găsim o cauză medicală.
Nu trebuie ignorați factorii profesionali : mișcări repetitive cu mâinile,
menținerea prelungită a unor posturi cu mâna pe mouse, sprijinind încheietura
pumnului pe o suprafață dură.
Desi poate parea ca sindromul de tunel carpian este o afectiune ce apare doar in
cazul programatorilor IT, care lucreaza foarte mult la calculator si tin mana intr-
o singura pozitie, boala are, de fapt, o serie foarte larga de cauze, adesea
patologii sistemice, generale, care ajung sa afecteze si functionalitatea nervului
median, prin faptul ca va creste presiunea in interiorul tunelului carpian.
Aceasta presiune crescuta duce la aparitia intregului tabloul clinic pe care il
acuza pacientul: furnicaturi, dureri, amorteli, pierderea fortei in mana
respectiva. Simptomele sunt combinate (motorii si senzitive) deoarece nervul
median are o functie complexa. Uneori, daca presiunea este foarte ridicata,
nervul median poate suferi pe intregul sau traiect, nu doar local, astfel aparand
durere intensa, resimtita la nivelul antebratului.

18
Cauzele de aparite a sindromului de tunel carpian sunt foarte numeroase.
Dimensiunile acestui spatiu sunt foarte mici, si cu toate acestea, prin el trec
noua tendoane si un nerv, de aceea, orice modificare, oricat de mica si aparent
neimportanta, poate determina aparitia bolii.

Cele mai frecvente afectiuni ce se pot complica cu sindromul de tunel carpian

sunt:
- Boli de tesut conjunctiv, care determina aparitia inflamatiei si tumefactiei
articulatiilor sau care reduc fluxul sangvin catre mana. Aceste boli sunt
reprezentate de poliartrita reumatoida, guta, lupus eritematos sistemic, dar si de
obezitate,diabet zaharat, hipotiroidism.
- Inflamatia tendoanelor (tenosinovita), care va reduce semnificativ spatiul din
tunel.
- Acumularea de fluid in interiorul tunelului carpian (edem) ce poate sa apara in
sarcina (stare caracterizata prin retentie de lichide in intregul organism), in
diabet sau in poliartrita reumatoida.
- Traumatisme osoase: fracturi de oase carpiene, de epifiza distala de radius sau
ulna, dislocari osoase, osteofitoza (excrescente osoase anormale). Aceste
afectiuni pot reduce spatiul si pot creste tensiunea, declansand simptomele.
- Tumori sau aparitia altor mase inlocuitoare de spatiu, care de obicei sunt
benigne si sunt mai rare.
- Hemoragie aparuta in interiorul tunelului carpian.
- Arsuri prin electrocutie. Ele determina aparitia sindromului acut de tunel
carpian.
- Amiloidoza, o afectiune ce se caracterizeaza prin formarea de depozite de
amiloid, o proteina anormala produsa de celule din maduva osoasa.
- Mucopolizaharidoze, un grup complex de afectiuni metabolice care determina
acumularea si depunerea de glicozaminoglicani in celule, tesuturi si in special
articulatii.
- Acromegalie, o tulburare endocrina ce se caracterizeaza prin hipersecretie de
hormon de crestere, dupa inchiderea cartilajelor de crestere, deci dupa ce
organismul si-a finalizat, de fapt, dezvoltarea osoasa. Ea apare mai ales la
adultii de varsta medie, prin tumori hipofizare secretante de GH (hormon de
crestere).

19
- Inaintarea in varsta si modificarea calitatilor tesutului conjunctiv de la acest
nivel, degradarea sa, sau aparitia calcificarilor, a fibrozarii excesive, care reduce
si mai mult mobilitatea tunelului si care vor fi un factor foarte important in
cresterea presiunii locale.
- Fumatul cronic, deoarece modifica semnificativ calitatea vaselor sangvine si
favorizeaza aparitia ischemiei.

Sindromul de tunel carpian este o afectiune ce are drept factor de risc foarte
important, profesia. In general sunt expusi la aparitia acestui sindrom cei care
lucreaza foarte mult la calculator, cei care presteaza munca fizica in constructii
si lucreaza cu picamere, utilaje ce vibreaza intens, cu masini de gaurit, cei care
lucreaza in pozitii dificile, care trebuie sa tina pentru mult timp mana in acelasi
loc, care trebuie sa tina mult timp diverse obiecte in mana, si in general, toti cei
care realizeaza miscari bruste de flexie si extensie cu mana. Aceste profesii sunt
cu atat mai periculoase cu cat pacientul are deja si alte afectiuni ce predispun la
aparitia sindromului de tunel carpian.

Uneori, sindromul de tunel carpian poate sa apara datorita unor caracteristici

anatomice particulare ale respectivului pacient, deoarece unele tunele carpiene
sunt mult mai inguste decat altele.
Exista si situatii in care medicii nu pot stabili care este cauza de aparitie a
sindromului, diagnosticul fiind in final de “sindrom de tunel carpian idiopatic”.
DIAGNOSTIC
Diagnosticul sindromului de tunel carpian se afirmă clinic, pe baza acuzelor de
furnicături si amorțeală în degete, asociind durere a mâinii ce poate urca pana la
cot sau umăr.
Suferința apare deseori noaptea, iar persoana afectată descrie anumite gesturi ce
calmează durerea. De asemenea, simptomele pot fi generate de anumite
manevre / teste.
Este importantă diferențierea de compresiunea nervului median deasupra
încheieturii pumnului sau de afectarea rădăcinilor nervoase cervicale ori a
plexului brahial.
Electromiografia este tehnica neurofiziologica ce permite diferențierea față de
alte afectări nervoase, confirmă sediul leziunii si ajută la stabilirea severității
acesteia, ghidând indicația de decompresiune chirurgicală.
20
TRATAMENT
În funcție de severitatea afectării, medicamentele antiinflamatoare si purtarea
unei atele / orteze pe perioada nopții poate fi suficientă.
În alte cazuri, poate fi necesară administrarea de antiinflamatoare în tunelul
carpian. Atunci când aceste măsuri nu sunt suficiente, se recurge la chirurgie
pentru decompresia nervului median.

2.2 SIMPTOMATOLOGIA SINDROMULUI DE TUNEL CARPIAN

La majoritatea pacienților, sindromul de tunel carpian se agravează de-a lungul

timpului, deci diagnosticarea şi tratamentul precoce sunt importante. La început,
simptomele pot fi ameliorate prin măsuri simple, cum ar fi purtarea unei orteze
de pumn sau evitarea anumitor activități.
Dacă presiunea asupra nervului median continuă, aceasta poate duce la
afectarea nervului şi agravarea simptomelor. Pentru a preveni deteriorarea
permanentă, poate fi recomandată intervenția chirurgicală cu scopul de a scădea
presiunea asupra nervului median.
Canalul carpian este un pasaj îngust la încheietura mâinii, de aproximativ un
centimetru lățime.
Podeaua şi părțile laterale ale tunelului sunt formate din oasele de la încheietura
mâinii, numite oase carpiene. Acoperişul tunelului este o bandă puternică de
țesut conjunctiv numit ligament transvers.
Deoarece aceste limite sunt foarte rigide, tunelul carpian are o capacitate mică
sau de a-şi mări dimensiunea.

Nervul median este unul dintre principalii nervi din mână. Acesta provine ca un
grup de rădăcini nervoase cu punct de plecare de la nivelul coloanei cervicale.
Aceste rădăcini vin împreună pentru a forma un singur nerv în braț. Nervul
median coboară pe braț şi antebraț, trece prin tunelul carpian de la încheietura
mâinii, intră la nivelul mâinii şi este responsabil de sensibilitatea degetului mare
şi arătător, mijlociu şi inelar.De asemenea, nervul controlează muşchii din jurul
degetului mare.

21
Cele nouă tendoane care îndoaie degetele trec prin tunelul carpian. Aceste
tendoane sunt denumite tendoane flexor.
Cauzele aparitiei sindromului de canal carpian:
Cele mai multe situații de sindrom de tunel carpian, sunt cauzate de o
combinație de factori. Studiile arată că femeile şi persoanele în vârstă au o
probabilitate mai mare de a dezvolta această afecțiune.
Factorii de risc pentru sindromul de tunel carpan includ:
 Ereditatea;
 Tunelul carpian poate fi mai mic la unii oameni sau pot exista diferențe
anatomice care micşorează spațiu pentru nerv;
 Utilizarea repetată a mâinii: repetarea aceloraşi mişcări şi activități ale
mâinii şi încheieturii mâinii, pe o perioadă îndelungată de timp, poate
inflama tendoanele din încheietură, provocând umflarea, care pune
presiune asupra nervului;
 Poziția mâinii şi a încheieturii mâinii: efectuarea unor activități care
implică o flexiune sau o extensie extremă a mâinii şi încheieturii mâinii
pentru o perioadă prelungită de timp poate creşte presiunea asupra
nervului;
 Sarcina: modificările hormonale în timpul sarcinii pot determina
inflamarea tendoanelor;
 Condițiile de sănătate: diabetul, artrita reumatoidă şi dezechilibrul glandei
tiroide sunt condiții care sunt asociate cu sindromul de tunel carpian.

Simptomele sindromului de tunel carpian

In funcție de stadiul bolii, pacienții cu sindrom de tunel carpian pot să resimtă
furnicături,
înțepături, amorțeli și în final, durere.

SIMPTOME GENERALE
 furnicaturi, parestezii, tremurături fine
 crampe, înțepături
 arsuri
 amorțeală parțială sau totală, lipsa sensibilității la pipăire
 răcirea degetelor și/ sau a palmei
 durere diurnă și/ sau amplificată în timpul nopții
22
 

DUREREA:
Simptomul de durere poate fi scăzut la început, însa ulterior, o dată cu avansarea
bolii, acesta poate sa devină din ce in ce mai acut, cu iradiere din zona cotului
sau chiar a umărului până la buricele degetelor. În stadii avansate, durerea se
amplifică mai ales noaptea.
Sindromul de tunel carpian afecteaza mai des femeile decât bărbații, dupa vârsta
de 40 de ani, iar cauzele sunt de cele mai multe ori necunoscute.
TIPURI
In funcție de localizare exista două tipuri de sindrom carpian:
1. unilateral(la o singură mână)
2. bilateral(la ambele mâini).

Unilateral(la o singura mână)

Sindromul de canal carpian unilateral debutează de obicei la mâna solicitată mai
des, simptomele inițiale fiind de amorțeală a degetelor.
Ulterior, durerea incepe să își facă simțită prezența, iar în final aceasta se
intensifică și devine insuportabilă mai ales în timpul nopții.
În timpul zilei, de cele mai multe ori, pacienții pot avea senzații de imobilitate și
durere, însă acestea se pot ameliora prin mișcări repetate de flexie si extensie a
degetelor.
Daca sindromul de canal carpian unilateral nu a apaărut ca urmare a profesiei
pacientului sau a unui traumatism repetat, respectiv daca activitatea acestuia nu
presupune folosirea excesivă a unei singure mâini sau mâna nu a suferit luxații
in trecut, există probabilitatea ca afectiunea să apară și la cealaltă mână (STC
bilateral)

Bilateral(la ambele mâini)

23
Sindromul de tunel carpian bilateral afectează ambele mâini, însa de cele mai
multe ori mâna dominantă este cea care suferă prima. În principal, afectarea
bilaterală poate apărea ca urmare a unor boli precum reumatismul si diabetul
sau a unor probleme legate de tiroidă sau sarcină.
Cele mai frecvente simptome pe care pacientii cu sindrom de tunel carpian le
acuza sunt parestezii, furnicaturi, slabiciune, durere resimtita la nivelul
degetelor sau, mai rar, in palma. Simptomele apar cel mai adesea in zonele
mainii pe care nervul median le deserveste (atat din punct de vedere motor cat si
senzitiv), anume tegumentul de pe fata palmara a degetului mare, indexului
(degetului aratator), degetului mijlociu si jumatate din degetul inelar (jumatatea
dinpre degetul mijlociu), precum si patul unghial al acestor degete. Daca
degetul mic nu este afectat, iar simturile sunt pastrate intacte la nivelul lui, este
un semn pozitiv pentru sindromul de tunel carpian. Degetul mic este inervat de
un alt nerv, nervul ulnar.

Simptomele sindromului de tunel carpian pot sa apara la ambele maini, insa

adesea, ele sunt mult mai grave la o mana comparativ cu cealalta. Pacientii
observa aparitia simptomelor la inceput noaptea, pentru ca in timp ele sa apara
si in timpul zilei. Durerea, amorteala sau furnicaturile trezesc pacientul din
somn, si il impiedica sa se culce la loc. Simptomele apar initial noaptea
deoarece persoanele tind ca in timpul somnului sa indoaie incheietura mainii,
ceea ce va comprima suplimentar nervul median.

Simptomele de intensitate medie ce caracterizeaza majoritatea cazurilor de

sindrom de tunel carpian se localizeaza la mana si pot sa aiba si traiect
ascendent, spre antebrat, urmand distributia nervului median in acest segment
anatomic.
Adesea, simptomele includ:
- Amorteala localizata la nivelul mainii, pe fata palmara, ce trezeste pacientul
din somn si nu ii permite sa adoarma decat dupa ce scutura mana de cateva ori.
- Dureri ocazionale, ciupituri, furnicaturi, toate similare senzatiei avute cand
amorteste mana. Majoritatea apar cand sunt efectuate miscari de tipul tinutului
telefonului la ureche, condusului unui automobil sau chiar cititului unui ziar.
- Parestezii si dureri ce se agraveaza pe masura ce este folosita mana, si se
accentueaza in momentul in care sunt efectuate miscari de apucare sau de flexie
a mainii.
24
- Dureri ascutite, aparute ocazional, in antebrat.
- Imobilitatea si impotenta functionala a degetelor, resimtite dimineata la trezire.
- Senzatia de slabiciune a mainii, de imposibilitate de a tine obiectele si nici
macar de a le apuca.

Sindromul de tunel carpian, moderat sau intens, poate sa interfere cu capacitatea

pacientului de a realiza activitatile cotidiene. Astfel, in timp, pacientii pot
observa ca le devine din ce in ce mai greu:
- Sa realizeze miscari usoare, cum ar fi igiena orala, sa se pieptene, sau sa tina
furculita in mana. Frecvent, pot sa scape obiectele din mana.
- Sa prinda obiecte cu degetul mare si index, ca intr-o pensa.
- Sa utilizeze degetul mare cand deschid un borcan de exemplu, sau cand
folosesc o surubelnita. In cazul sindromului evoluat, se poate observa ca si
muschii degetelor, in special ai degetului mare pot sa sufere o atrofie ce va
ingreuna realizarea miscarilor relativ usoare.

In cazul in care paresteziile, amortelile nu sunt printre simptomele

predominante, este mai putin probabil ca boala de baza sa fie sindromul de tunel
carpian. Astfel, indiferent de tipul durerilor, daca nu exista si parestezii asociate,
medicul, cel mai probabil, nu va orienta diagnosticul spre sindrom de tunel
carpian.
Trebuie precizat ca nu toate durerile localizate la nivelul degetelor si palmei
sunt cauzate de sindromul de tunel carpian. Exista o serie de boli care pot avea
semne clinice similare, fara a fi insa expresia clinica a presiunii crescute in
tunelul carpian.

Cele mai frecvente afectiuni cu simptome similare sindromului, sunt:

- Leziuni musculare, tendinite
- Fracturi de masiv carpian
- Oase dislocate
- Hipotiroidism, obezitate, poliartrita reumatoida, diabet zaharat
- Artrita sau atroza localizata la nivelul incheieturii mainii.

25
Simptomele sindromului de tunel carpian nu sunt intotdeauna foarte sugestive,
de aceea sindromul poate fi adesea gresit diagnosticat, iar pacientului i se va
pune un alt diagnostic, dupa cum, la fel de usor se poate cadea si in extremea
cealalta, cand de fapt boala de baza nu este sindromul de tunel carpian, dar
aceasta va ajunge sa fie in final, diagnosticata. De aceea intotdeuna, simptomele
vor fi atent investigate din punct de vedere paraclinic, si vor fi efectuate studii
care sa investigheze conducerea nervoasa prin nervul median.

Tratamentul non-chirurgical
Dacă este diagnosticat şi tratat devreme, simptomele sindromului de tunel
carpian pot fi ameliorate fără intervenție chirurgicală. Dacă diagnosticul este
incert sau simptomele sunt uşoare, medicul va recomanda mai întâi tratament de
recuperare.

Tratamentele non-chirurgicale includ:

• Purtarea unei orteze în timpul nopții vă va împiedica să vă îndoiți
încheietura mâinii în timpul somnului. Menținerea încheieturii mâinii într-o
poziție dreaptă sau neutră reduce presiunea asupra nervului din tunelul carpian;
• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, pot ajuta la ameliorarea
durerii şi a inflamației;
• Schimbări de activitate;
• Exerciții medicale. Unii pacienți pot beneficia de exerciții care ajută
mişcarea nervului median la nivelul tunelului carpian. Exerciții specifice pot fi
recomandate de medic sau de kinetoterapeut;
• Injecții cu steroizi. Corticosteroidul (cortizonul) este un agent puternic
antiinflamator care poate fi injectat în tunelul carpian. Deşi aceste injecții
uşurează adesea simptomele dureroase sau ajută la calmarea unei apariții a
simptomelor, efectul lor este uneori doar temporar. O injecție cu cortizon poate
ajuta la diagnosticarea sindromului de tunel carpian.

Tratamentul chirurgical

26
Dacă tratamentul non-chirurgical nu scuteşte simptomele după o perioadă de
timp, medicul poate recomanda intervenția chirurgicală.
Decizia de a avea o intervenție chirurgicală se bazează pe severitatea
simptomelor - câtă durere şi amorțeală aveți în mână. În cazurile de lungă durată
cu amorțeală constantă şi risipirea musculaturii degetelor, chirurgia poate fi
recomandată pentru a preveni deteriorarea ireversibilă.

2.3 INVESȚIGAȚII PARACLINICE IN SINDROMUL DE CANAL

CARPIAN

Sindromul de tunel carpian (STC) reprezintă una dintre cele mai frecvente
neuropatii de încarcerare întâlnite în patologie. Constă din compresia nervului
median la nivelul încheieturii mâinii, în spațiul delimitat de cele două oase ale
antebrațului – lateral, retinaculul flexorilor (sau ligamentul transvers al carpului)
– anterior, spațiu denumit canal sau tunel carpian.
Prin acest canal trec nervul median împreună cu tendoanele mușchilor flexori ai
degetelor. În acest spațiu, nervul median este foarte vulnerabil la compresie,
determinând o simptomatologie relativ specifică.
Din punct de vedere epidemiologic, boala este de circa 3 ori mai frecventă la
femei decât la bărbați
Există o serie de afecțiuni care se pot asocia cu sindromul de canal carpian:
artrita reumatoidă, acromegalia, guta, mielomul multiplu, diabetul zaharat,
diverse tumori, adenopatii,traumatisme ale antebratului si mainii sau anomalii
anatomice.

Cele mai frecvente cauze ale sindromului de tunel carpian sunt prezentate in:
Cauze STC cronic și acut
• spațiu redus in canalul carpian
• susceptibilitate crescută a nervilor la compresie
• artrită reumatoidă
• ganglion
• exostoză, osteofit
• modificări degenerative dupa o fractură veche
• tof gutos, lipom
• anomalie vasculară

27
 • anomalie mușchi/tendon
• stenoză congenitală de tunel
• diabet zaharat
• neuropatie ereditară cu usceptibilitate la pareze prin presiune
• alte polineuropatii

Simptomatologia se instalează insidios, debutând cu parestezii,furnicături la

nivelul feței palmare a degetelor I – III și în jumătatea laterală a degetului IV,
aceasta fiind, de altfel, distribuția inervației senzitive a nervului median. Cu
timpul, paresteziile devin dureroase, persistente, initial mai accentuate noaptea,
intrerupând somnul. Caracteristic este faptul că senzațiile de furnicături si arsuri
in mână și degete se ameliorează sau dispar la scuturarea mâinii.
Manifestarile cele mai frecvente constau în tulburări de sensibilitate la nivelul
primelor trei degete și durere la nivelul pumnului si antebrațului urmată de
slabiciunea musculaturii mâinii. În fazele avansate afecțiunea evoluează până la
atrofia musculaturii tenariene.
Ulterior, simptomele sindromului de tunel carpian devin mai persistente, apoi
permanente, pacientul sesizează că nu mai simte bine obiectele palpate sau
apucate in mâna respectivă. Durerile se pot extinde si proximal, la nivelul
antebrațului si al brațului; cu timpul, se adaugă și semne de afectare a
componentei motorii a nervului median; apare o atrofie a musculaturii
eminenței tenare, respectiv a mușchilor abductor scurt al policelui si a
opozantului policelui. Uneori, această atrofie devine extremă, cu dispariția
propriu-zisă a musculaturii eminenței tenare și se poate palpa foarte ușor
metacarpianul I.
La examinarea clinică, se observă o hipoestezie in teritoriul nervului
median(degetele I-III și jumătatea medială a degetului IV, care se poate testa
foarte ușor, în comparație cu teritoriul senzitiv al nervului ulnar (fața palmară
deget V + jumătatea laterală a degetului IV). Motor, se observă amiotrofie și
scăderea forței musculare în abductorul scurt al policelui și în opozantul
policelui.
Pentru confirmarea diagnosticului sunt necesare explorări electrofiziologice
cum ar fi electromiografia și timpul de conducere nervoasa.
Ultrasonografia este o metodă eficientă de studiu a morfologiei canalului și
nervului comprimat la diferite stadii ale afecțiunii și în determinare a cauzei de
compresie la pacienții cu sindrom de canal. Indicele sonografic al nervului

28
median la nivelul carpului este mai sensibil în determinarea gradului de
compresie a nervului în sindromul de canal.
1. Electromiograma si teste de conducere nervoasa
Sunt foarte importante in evaluarea functionalitatii nervului median. Realizarea
lor este recomandata in special pacientilor care sunt candidati pentru tratamentul
chirurgical sau celor al caror diagnostic nu poate fi stabilit
altfel.Electromiografia este o tehnica de evaluare si inregistrare a stimularii
musculare, ea detectand potentialul electric generat in muschi, in miocite, cand
aceste celule sunt in repaus sau in stare activa. Studiile de conducere nervoasa
se realizeaza pentru evaluarea unor simptome precum parestezii, amorteli,
slabiciune musculara, si evalueaza conducerea electrica prin nervii senzitivi si
motori ai organismului.

2. Radiografii
Sunt indicate in special pentru a exclude alte cauze care pot explica simptomele,
cum ar fi traumatisme osoase, fracturi, excrescente osoase localizate in oasele
carpului, artroza, si chiar tumori ce se extind in tunelul carpian.
3. Ecografii
Pot furniza informatii importante despre nervul median, cum ar fi dimensiunile
acestuia, integritatea anatomica, relatia cu structurile din jur. Este considerata o
procedura necostisitoare, confortabila si rapida, acestea fiind doar cateva din
motivele pentru care are o mare aplicabilitate clinica. Ecografia ca metoda de
diagnostic de certitudine pentru sindromul de tunel carpian inca nu si-a dovedit
eficienta, insa ea este utila pentru excluderea altor afectiuni.
4. Rezonanta magnetica nucleara (RMN)
Poate evidentia existenta unor edeme locale, ingustarilor de tunel carpian,
precum si problemelor de circulatie in interiorul tunelului carpian.

5. Hemograma
Este utila in aprecierea starii generale de sanatate, si se realizeaza obligatoriu
tuturor pacientilor.

29
In prezent, diagnosticul sindromului de tunel carpian se stabileste in functie de
rezultatele obtinute la investigatiile electrofiziologice. Pacientii cu amorteali
intermitente pe teritoriul de distrbutie al nervului median si care au rezultate
pozitive la testele Phalen si Durkan, dar care la investigatiile electrofiziologice
nu au rezultate anormale, au cel mult un sindrom de tunel carpian usor. In cazul
in care exista o predominanta a durerilor fata de amorteli si furnicaturi, este
foarte putin probabil ca afectiunea sa fie sindrom de tunel carpian, indiferent de
rezultatul testelor electrofiziologice.

CAPITOLUL III
TRATAMENTUL SINDROMULUI DE CANAL CARPIAN

3.1 TRATAMENT DE RECUPERARE

Tratament:
• îndepartarea cauzei producatoare;
• recuperarea deficitului motor.
• prevenirea si corectarea deviatiilor: prevenirea hiper extensie MCF si
lăsând liberă flexia, menținerea policelui în AD prin atele fixe, orteze dinamice
• prevenirea instalării redorilor articulare la MCF si IF IV si V : mișcări
pasive, autopasive si active cu orteză
• menținerea forței si kineticii membrului superior: exemplu izometrice,
utilizarea mainii in gestică
• reeducarea musculaturii paralizate
• refacerea abilitătii mâinii
• refacerea sensibilității

30
Scopul tratamentului sindromului de tunel carpian este ameliorarea simptomelor
si redarea mobilitatii in articulatia incheieturii, permiterea reluarii miscarilor cu
mana respectiva, dar si prevenirea evolutiei bolii si aparitia complicatiilor. In
cazul in care sindromul de tunel carpian apare pe fondul altor afectiuni, este
foarte important ca acestea sa fie tratate corect si starea pacientului, echilibrata.
Tratamentul sindromului de tunel carpian se realizeaza in functie de gravitatea
afectiunii, tinandu-se cont si daca exista sau nu leziuni nervoase sau alte boli
sistemice. Optiunile terapeutice includ masuri medicale, fiziokinetoterapeutice,
si chirurgicale.

Daca pacientul se prezinta la timp la medic, iar boala nu avanseaza, ii poate fi

recomandat tratament la domiciliu. Astfel, simptomele pot sa se remita in
aproximativ 2 saptamani. Daca insa metodele recomandate de catre specialisti
pentru tratamentul la domiciliu nu se dovedesc satisfacatoare, optiunile includ
administrarea de medicamente, montarea unor orteze sau atele sau interventia
chirurgicala.

Tratamentul nechirurgical

Daca simptomele pacientilor nu sunt severe, cel mai adesea medicii prefera
recomandarea unor masuri terapeutice nechirurgicale, cum ar fi injectii cu
corticosteroizi, plasarea atelelor, sau administrarea de medicatie analgezica si
antiinflamatorie.

Pentru sindromul de tunel carpian usor sau moderat, cel mai frecvent
recomandarile terapeutice includ:
- Modificarea tratamentului altor afectiuni medicale concomitente, daca este
cazul si daca tratamentul administrat pana in momentul consultatiei nu a putut
echilibra starea pacientului.
- Modificarea activitatilor zilnice, astfel incat sa nu mai existe factori de risc
ocupationali.
- Relaxarea cat mai frecventa intre diverse activitati, in special daca acestea
necesita lucrul manual.

31
- Purtarea unei orteze pentru incheietura, cu atela nedetasabila, in special
noaptea, care sa tina mana intr-o pozitie neutra, care va limita flexia incheieturii,
asfel incat presiunea exercitata asupra nervului sa nu fie prea mult crescuta.
Desi specialistii sunt de parere ca astfel de dispozitive sunt foarte utile, multi
pacienti sunt reticenti in a le folosi.
- Administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene pentru ameliorarea durerii si
reducerea inflamatiei. Desi studiile inca nu au demonstrat eficienta AINS in
sindromul de tunel carpian, pacientii resimt cu siguranta o imbunatatire a
durerilor si disconfortului local dupa administrarea lor.

Injectiile cu corticosteroizi pot fi foarte eficiente pentru ameliorarea temporara a

simptomelor. Nu sunt indicate in tratament pe termen lung datorita reactiilor
adverse semnificative, printre care reducerea functionalitatii sistemului imun,
aparitia osteoporozei, favorizarea diabetului zaharat iatrogen. In general,
injectiile sunt prescrise doar pana cand se poate recomanda un alt tratament
eficient.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical este recomandat de obicei cand alte terapii se dovedesc

ineficiente in controlul simptomelor si impiedicarea evolutiei bolii, dar si cand
exista semne care sugereaza o leziune importanta a nervului median. Pentru
multi din pacientii care se prezinta tardiv la medic, chirurgia este singura
varianta terapeutica eficienta. In cadrul procedurii chirurgicale se va sectiona
ligamentul carpian transvers, singurul element anatomic ce delimiteaza tunelul
carpian asupra caruia se poate interveni. Acest ligament se intinde de-a lungul
incheieturii si formeaza de fapt, tavanul tunelului carpian. Dupa ce se intervine
si se sectioneaza, el permite elementelor tunelului sa se rasfire, ceea ce va
reduce foarte mult presiunea din interior. Procedura este realizata in functie de
experienta fiecarui chirurg, in prezent existand mai multe tipuri de interventie.
Toate au insa in comun incizia la nivel fetei plamare sau pe incheietura,
sectionarea transversa a ligamentului si externarea rapida a pacientului.
Procedurile pot fi realizate prin tehnica clasica, cea deschisa, sau prin
interventie endoscopica, incizia fiind in aceste cazuri mai mica.

32
Rezultatele interventiei chirurgicale sunt de obicei bune sau foarte bune, in
functie de cat de avansata era boala de fapt. Datelele indica faptul ca peste 70%
din pacientii operati se declara foarte satisfacuti de rezultatele tratamentului
chirurgical si ca peste 90% isi pot relua activitatile cotidiene si se intorc la lucru.
Exista insa si cazuri in care tratamentul chirurgical nu poate ameliora amorteala
si nici durerea, daca nervul este foarte lezat. Un astfel de prognostic mai putin
favorabil este inregistrat in bolile cu evolutie lunga, netratate, sau in afectiunile
ce se complica cu sindrom de tunel carpain, cum este cazul diabetului,
obezitatii, hipotiroidismului. Rezultate nesatisfacatoare pot sa apara si in cazul
pacientilor alcoolici, fumatori, celor care nu respecta recomandarile
postchirurgicale si isi reiau activitatile fizice intense cat mai repede.
Indiferent de tipul de interventie ales, recuperarea este in general rapida, iar
cicatricea care ramane este estetica.

Medicamente recomandate
Tratamentul medicamentos este un tratament simptomatic, ce poate ameliora
durerea si inflamatia. Prin reducerea inflamatiei se pot trata si celelalte acuze ale
pacientului, starea generala ameliorandu-se semnificativ. Trebuie precizat ca
tratamentul medicamentos nu trebuie administrat pe termen lung. Daca
simptomele persista sau daca se agraveaza chiar si dupa 2-4 saptamani de
tratament corect aplicat, cel mai probabil afectiunea este mai grava, iar terapia
trebuie reanalizata.

Variantele terapeutice includ antiinflamatoare nesteroidiene si glucocorticoizi

(administrati in injectie intraarticulara locala, sau, mai rar, pe cale orala).
Analgezice moderate, cum este paracetamolul, pot fi administrate, insa eficienta
lor este minima daca exista o componenta inflamatorie a sindromului, deoarece
ele nu au si proprietati antiinflamatoare.

Tratamente alternative si complemenare

Aceste masuri terapeutice pot ajuta pacientul, deoarece reduc amorteala,
durerile si furnicaturile. Principalele astfel de metode sunt:
1. Acupunctura: pare a fi una din cele mai recomandate metode de tratament
alternativ pentru sindromul de tunel carpian. Specialistii au demonstrat ca
33
aceasta metoda este foarte eficienta in ameliorarea simptomelor, in special a
durerilor, in peste 28 de afectiuni, printre care si acest sindrom.
2. Yoga si alte tehnici de relaxare pot ameliora si ele durere resimtita in
articulatii si unii muschi. Pozitiile yoga sunt special recomandate pentur
stretching, tonifiere si echilibru si pot imbunatati semnificativ starea de sanatate
a unor pacienti cu sindrom de tunel carpian.
3. Suplimentarea dietei cu vitamina B6 poate ameliora simptomele. Totusi,
vitamina B6 trebuie administrata cu grija, deoarece dozele prea mari pot
determina aparitia neuropatiei. Pacientiilor le este recomandat sa se sfatuiasca
intai cu medicul personal inainte sa ia suplimente de vitamina B6.
4. Chiropractica sau manipularile articulare au eficienta nedemonstrata insa, dar
multi pacienti raporteaza o imbunatatire a starii articulatiilor, in special a
incheieturii.
5. Stimularea electrica, magnetoterapia si tratamentul laser nu au rezultate foarte
eficiente, iar testele clinice inca nu le recomanda cu incredere.
Alte recomandari includ:
- Realizarea de exercitii fizice care sa promoveze flexibilitatea mainii,
articulatiilor, si care sa ii intareasca forta musculara.
- Incetarea activitatii ori de cate ori apare un disconfort localizat, amorteala,
durere sau furnicaturi la nivelul incheieturii.
- Efectuarea de miscari care sa distribuie uniform presiunea de-a lungul mainii
si care sa nu creasca presiunea exclusiv la nivelul incheieturii.
- Schimbarea mainii cu care se efectueaza predilect anumite actiuni ori de cate
ori aceasta incepe sa se resimta. Mana suprasolicitata va avea astfel timp sa se
odihneasca.
- Mentinerea unei posturi corecte la birou. Evitarea impingerii umerilor in fata
deoarece in aceasta pozitie se comprima nervii din regiunea cervicala.
- Evitarea aportului excesiv de sare, unul din factorii ce favorizeaza aparitia
edemelor si care poate duce astfel la declansarea sindromului.
- Purtarea unei orteze de incheietura conform recomandarilor medicului, chiar
daca initial aceasta nu pare foarte confortabila, deoarece astfel se va reduce
foarte mult din presiunea la care este supusa incheietura.
- Mentinerea mainilor calde, in special daca pacientul lucreaza in mediu rece. In
cazul in care nu se poate controla temperatura la locul de munca, cel mai util ar

34
fi purtarea unor manusi (chiar si fara degete) care sa tine caldura la nivelul
palmei si incheieturii.

3.2 PRINCIPII GENERALE DE RECUPERARE A NERVULUI MEDIAN

Principiul de bază în recuperarea paraliziilor mâinii este precocitatea și
perseverența aplicării recuperării. Chiar în cazul în care neurorafia(sau alta
investigație operatorie) se impune, nu se va aștepta executarea investigației
pentru începerea recuperarii. Indiferent de momentul când se hotărăște
investigația recuperarea va incepe imediat ce diagnosticul de paralizie a fost
pus.
Mulți chirurgi amână operația până când se prezintă în condiții
anatomofuncționale cât mai bine și anume : mișcări pasive complete în toate
articulațiile , cât mai reduse aderente de tendon, pielea indemnă, suplă.

CAPITOLUL IV
PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE

4.1 CAZ CLINIC 1

Pacienta P.C. de 68 de ani, domiciliată în Botoșani, pensionară, a fost internată
pentru recuperare în secția de Recuperare a Spitalului Județean Nr.2, cu
diagnosticul sindrom de canal carpian bilateral.
Antecedente:
-heredocolaterale: fără importanță;
-personale fiziologice: hipotiroidie din 2010 (in tratament cu Euthyrox 100
microgr/zi); HTA st II
Istoricul bolii:
De aproximativ un an prezintă un sindrom algoparestezic în teritoriul nervului
median bilateral drept>stâng, cu evoluție progresivă. De 3 luni prezintă dureri
nocturne sub formă de „arsură”, cu redoare și impotență funcțională la nivelul
degetelor I-III mâna dreapta și (mai puțin)stânga. Face examen EMG care pune

35
diagnosticul de sindrom de canal carpian bilateral și suspectează o
decompensare tiroidiană.
Examenul clinic:
Greutate: 78 kg; Talia: 168 cm;
Tegumente: normal colorate; edeme gambiere fără semnul godeului

Stare de nutriție: supraponderală

Aparat respirator: normal;
Aparat cardiovascular: T.A clinostatism 150/90 mmHg; Puls: 75/min;
Sistem urinar: micțiuni fiziologice;
Sistem nervos: răspunsul la stimuli este prezent.
Evaluarea preterapeutică:
1) Parestezii în teritoriul nervului median cu semnul Tinel și Phalen prezente.
Deficit senzitiv (tactil si termic) in degetele I-III bilateral.
2)Deficit motor pentru opozantul policelui drept (FM 3) si flexorii degetelor II
si III (FM +3) cu deficit de prehensiune pentru pensa police-index si digito-
palmara.
Examene de laborator:
-VSH: 12 mm/h;
-Hg 14,5 g %; NL 9760 mmc;
-Glicemie: 110 mg/ dl;

36
-Creatinină: 0,95 mg/dl.
Tratamentul medicamentos recomandat:
Obiective: combaterea durerii și sindromului inflamator cu protecție gastrică.
-Refen 1 fiolă/ zi;
-Mydocalm 150 mgX2/zi;
-Gabapentin 2 cp/zi;
-Omeprazol 1 cp/zi.
Tratament ortopedic:
O orteză este utilă mai ales pe timp de noapte, menținând mâna într-o ușoară
flexie (15°-45° - tunel capian are deschiderea cea mai mare, decomprimând
nervul) în timpul somnului, scăzând durerile și amor,elile. Această orteză poate
fi folosită și ziua pentru a calma simptomele și pentru a relaxa țesuturile din
canalul carpian.
Tratamentul fizio-kinetic:
Obiective: combaterea durerii si sindromului inflamator, neuroproprotecție și
creșterea troficității țesuturilor locale. Recuperarea funcțiilor pierdute și a
abilităților penselor digitale.
Metode:
1. Galvanizare
2. Unde scurte mâini bilateral, câmp condensator, discontinuu - pulsat 50%,
10 min.
3. Ultrasunet cu diclofenac gel, pe fața anterioară a pumnilor si palmar
bilateral, pulsat – 100 Hz 0,9W/cm²; frecvența 3 MHz, aplicație mobilă, cuplaj
direct;
4. Kinetoterapie

Exerciții de alunecare de nerv și tendon (”nerve

and tendon gliding exercises”)
 Rup aderențele din tunelul carpian
 Maresc suprafața longitudinală de contact dintre

37
nervul median și ligamentul carpian transvers
 Reduc edemul tenosinovial
 Reduc presiunea la nivelul tunelului carpian
 Exercițiile au fost concepute pentru a maximiza
excursia flexorilor digitali si a nervului median în
canalul carpian

Exerciții de alunecare de tendon:

Exerciții de alunecare de nerv:

38
Fiecare poziție se menține 7 secunde și se repeat de 5 ori într-o ședință

4.2 CAZ CLINIC 2

Pacienta N.R în vasta de 70 de ani , cu domiciliu in comuna Dragomirești Vale a

fost internată în secția de recuperare a Spitalului Judetean Nr 2 cu diagnosticul
de sindrom de canal carpian senzitiv bilateral.
Istoricul bolii:

Boala actuală, debut acum câțiva ani , pacienta prezintă multiple internari și
tratamente de aproximativ o luna durerile lombare și la nivelul șoldului s-au
exacerbat de asemenea durerile la nivelul umerilor și la nivelul pumnilor
bilaterali. În uma tratamentului cu antiinflamatoare miorelaxante antialgice nu a
dat rezultate, de aceea bolnava se interneză în sectie.

Antecedente heterocolaterale: fără importanță

39
Antecedente personale fiziologice si patologice: cardiopatie ischemica
dureroasă
-hipertensiune arterială
-Sindrom diseptic nespecific
-sindrom vertiginos
-nu fumeaza, nu consuma alcool

Motivele internării:
• Dureri lombare cu radiculargii la nivelul inferior stâng
• Limitarea miscarilor active
• Dureri la nivelul coloanei cervicale, la nivelul umerilor si la nivelul
muțchiului trapez.
• Dureri la nivelul pumnului drept si al flexorilor degetelor 1-3

Examenul clinic general:

• Starea generala bună
o Stare de nutriție bună
o Pacient aspect normal
o Tegumente si mucoase normal colorate
o Fanere si țesut conjunctiv adipos normal reprezentate
o Sistemul ganglionar nu se palpeaza
Aparatul respirator
-torace normal conformat
Stetacustic pulmonar monovezicular prezent fără raluri supraadaugate
Aparatul cardiovascular:
-șoc apexian in spațiul 5 intercostal stâng
-zgomote cardiace ritmice bine bătute, fără sufluri

40
-80 batai pe minut
-tensiune 130 pe 90mm Hg in clinostatism
Aparatul digestiv:
-Abdomen elastic, suplu la palpare
o Tranzit inteastinal fiziologic
Aparatul urogenital
-loji renale libere, moderat dureroase la percuție
-micțiuni fiziologice

Examenul clinic local:

Mers disfuncțional cu evitarea sprijinului pe membrul inferior stâng și balans al
bazinului , limitarea mobilității coloanei cervicale cu contractura musculara
paravertebrală si puncta dureroase C6-C7, trapez si umeri bilaterali.

Limitarea mobilității coloanei lombare cu contractura musculara paravertebrală

puncte dureroase L5-S1 bilateral si dureri la înclinarea laterală a coloanei.
Schober 2cm ROT prezente simetric la membrele inferioare fără deficit de
sensibilitate și forță musculară.
Dureri și parestezi la palparea si percuția pumnului drept mai mult decat stâng
(semnul Tinel prezent bilateral) fără deficit de sensibilitate în teritoriul nervului
median si fără deficit motor al mușchilor eminenței tenare și flexorilor degetelor
1-3.

Examene paraclinice
-radiografie a bazinului - fără modificări radiografice
-glicemie: 99mg/ dl
-creatinină: 0,65mg/dl
-T.P.G: 21ui
-heumoleucogramă:în limite normale

41
TRATAMENT:

Obiective: combaterea durerii și sindromului inflamator cu protecție gastrică:

-ketonal: o fiolă pe zi
-midocalm 150: 1 capsulă pe zi
-omeprazol: 1 capsulă pe zi
-paracetamol: 2 capsule pe zi
-diclofenac gel

Tratamentul fizioterapic:

1. Galvanizare cu xilină 1%, aplicație longitudinală cu A+ la pliul cotului și

K- palmar drept si alternativ stang, 1 ședință/zi;
Descrierea aparaturii utilizate
- un aparat METECUS autorizat de MS
- alimentat la rețea si împământat;
- cabluri de racord;
- butoane de reglare a intensitatii;
Descrierea condițiilor de aplicare a procedurii
- într-o cameră aerisită,
- la temperatura de confort termic,
- patul trebuie sa fie din lemn sau plastic, fără componente metalice;
- pacientul trebuie sa fie informat asupra procedurii, relaxat;
Descrierea practica a aplicarii procedurii
Inainte de a începe:
- am verificat aparatul (împământarea, butoanele în poziția 0, comutatorul
central închis), cablurile de racord şi electrozii (am verificat ca placile metalice
ale electrozilor sa fie netede, cu colțurile rotunjite şi le-am dezinfectat cu spirt
introducandu-i apoi în învelisul lor hidrofil);
42
- am pregatit materialele necesare respectand normele de igiena; apa
distilata, solutiile tampon, solutiile medicamentoase, compresele, saculetii cu
nisip si benzile elastice
- m-am spalat pe maini;
Pacienta se prezintă la cabinet conform planificării, cu fișa de tratament care
conține recomandarea prescrisa de medic si parametrii procedurii.
- am preluat fișa de la pacientă și am verificat datele de identitate si
diagnosticul;
- am poftit pacienta în cabinet si i-am explicat în ce constă procedura, unde
se face si câte minute durează; informațiile transmise pacientului sunt concise şi
politicoase; raspunsurile la intrebarile sale au fost comunicate într-un limbaj
simplu şi accesibil;
- mă asigur ca nu există contraindicații sau inconveniente medicale care ar
necesita reevalarea tratamentului (alergie la medicament, proteze sau alte
implanturi metalice în zona de tratat sau febra) si am solicitat să-si îndeparteze
obiectele metalice mobile;
- am asezat pacienta în șezut, poziția trebuie sa fie una confortabilă pentru
a putea rămâne pe toata durata procedurii si in acelasi timp sa pemita accesul cat
mai usor la zona de tratament.
- am descoperit regiunea care urma sa fie tratată acoperind celelalte zone
care nu necesita expunerea;
- am verificat integritatea tegumentelor (se cauta microleziuni, negi/alunite,
cicatrici, zone de hipoestezie, care se evita sau se izoleaza cu vaselina);
- am pus solutia terapeutica pe un strat hidrofil de 1,5 – 2 cm (umezit cu
apa distilata pentru a inlatura prezenta ionilor paraziti din apa de la robinet) care
se pozitioneaza peste zona de tratat;
- am aplicat electrozii cu invelisurile lor hidrofile bine umezite si protejate
cu solutiile de protectie, urmarind ca electrodul activ sa fie suficient de mare ca
sa acopere zona de tratat si sa fie aplicat peste stratul hidrofil imbibat in solutia
terapeutica, pe care nu trebuie sa-l depaseasca.
- i-am fixat cu ajutorul saculetiilor de nisip sau a benzilor elastice;
- am pornit aparatul, am setat durata recomandata si am crescut progresiv-
lent intensitatea pana la senzatia de furnicatura maximala suportata de pacienta,

43
fără a atinge pragul intensității dureroase (se ia in considerare un minimum util
de 0,05 mA/ cm2 si maxim 0,1 mA/ cm2 de suprafață a electrodului);
- in timpul procedurii am supravegheat tegumentele si reaciile pacientei
pentru a sti daca modific intensitatea pentru a o readuce la pragul sensibilitatii,
in cazul in care aceasta scade.

De regula, dupa 3-4 minute de la inceperea tratamentului (odata cu acomodarea

tesuturilor) senzatia de curent diminueaza sau dispare, semn ca tratamentul
devine ineficient si ca substanta nu mai poate trece prin piele datorita cresterii
rezistivitatii acesteia. Indiferent de situatie, in cazul aparititiei senzatiilor de
intepatura, presiune, caldura, arsura, intensitatea curentului se scade progresiv la
zero, cautandu-se cauza. Se recomanda ungerea tegumentului iritat sau sensibil
cu o crema (gel) antiinflamatoare si cicatrizanta si intreruperea sau reluarea
tratamentului (dupa vindecare) cu intensitatea sub pragul de sensibilitate.
- procedura dureaza 20-30 de minute (conform recomandarii);
- dupa ce am efectuat procedura aparatul s-a oprit automat/ am scazut
progresiv-lent intensitatea pana la 0 (atat cresterea cat si descresterea I
curentului este obligatorie si ea evita efectul de “bruschete” a curentului si
reactiile dureroase si contracturile musculaturii la inchiderea sau deschiderea
brusca circuitului). Daca aparatul nu se opreste automat, se pozitioneaza toate
butonele la “0” si apoi se inchide manual.
- am indepartat electrozii de pe pacienta si i-am verificat inca o data
tegumentele (se cauta reactia vasomotorie, eventual reactia alergica si semnele
de arsura chimica!;
- am rugat pacienta sa se ridice si i-am urmarit reactia la revenirea in
ortostatism (varstnicii pot prezenta semne de hipotensiune ortostatica cu
dezechilibre si cadere) si o rog apoi sa se imbrace amintindu-i sa-si recupereze
obiectele personale inaite de parasi cabinetul;
- i-am inmanat fișa de tratament după ce am completat datele procedurii
-procedura s-a aplicat zilnic, timp de 10 zile (conform recomandarii) dupa
acelasi protocol.

44
2. Unde scurte maini bilateral, câmp condensator, discontinuu - pulsat 50%,
10 min.
Aplicarea terapiei cu unde scurte in regim discontinuu nu determină încălzirea
țesuturilor ci efecte trofice tisulare în special pe sistemul nervos, vascular si
muscular.
Descrierea aparaturii utilizate :
- aparatul BTL autorizat de M.S. alimentat la rețea şi împământat;
- electrozii: metalici (10-20 cm2) protejati de contactul direct cu pielea prin
capsule de sticla/plastic izolator cu aer (tip Schliephake);
- panou frontal cu butoane de setare si reglare a parametrilor (mod,
intensitate, timp) sau pentru programe terapeutice presetate;
- aparatul este intr-o camera izolata (fara vecinatatea aparatelor de joasa
sau inalta frecventa). şi se afla la cel putin 6 m distanta de altul similar in
aceeasi incapere.
Descrierea condițiilor de aplicare a procedurii:
- temperatura de confort termic, în camera aerisită;
- patul trebuie să fie din lemn/plastic si fara elemente metalice;
- pacientul trebuie să fie relaxat si informat asupra procedurii. Descrierea
practică a aplicării procedurii:
Inainte de a începe tratamentul:
- am verificat functionarea aparatului la prima procedura a zilei: testare cu
lampa de neon in campul emitator;
- am verificat si pregătit aparatul (potentiometrele la “0”, comutatorul
central “inchis”), cablurile de record (izolatie intacta), electrozii-aplicatori si
eventual distantatorii de pasla;
- m-am spălat pe mâini;
Pacienta se prezintă la cabinet conform planificării, cu fisă de tratament
personală şi recomandarea prescrisă de medic. Am preluat fişa, am veri+ficat
identitatea, diagnosticul şi prescriptia medicala.
- am poftit pacienta in cabinet si am verificat dăcă nu prezintă
contraindicatii evidente pentru sedinta (afectiuni intercurente, tulburari ale
sensibilitatii termalgezice).

45
- am întrebat pacienta dacă are tije sau alte proteze metalice şi i-am
solicitat să le îndepărteze pe cele mobile (brătări, ceas, telefon mobil…).
- i-am explicat în ce consta procedura, unde se face, câte minute durează şi
am rugat-o ca pe toată toată durata procedurii să nu îşi schimbe pozitia; i-am
explicat pacientei ce senzație cutanată trebuie să simtă: de uşoară încălzire.
Informatiile transmise au fost concise şi politicoase; raspunsurile la intrebarile
sale au fost comunicate într-un limbaj simplu şi accesibil;
Am aşezat bolnava pe scaun în poziție comoda, imbrăcat lejer; eventual
tegumentul de sub electrozi se acopera cu o panza subtire.
-am pozitionat electrozii (conform prescriptiei) la 3 cm distranta de maini,
directia localizatorului va fi de preferinta perpendiculara pe suprafata
tegumentului. Intreaga zona / segment de tratat se aseaza intre cei doi electrozi
(“ in circuitul condensator”).
- cablurile electrozilor trebuie să atârne liber , nu trebuie să se incruciseze /
atingă între ele;
- am pornit aparatul;
- am setat regimul de lucru (modul continuu/pulsatil, intensitatea si durata)
conform prescriptiei medicale:
- am supravegheat reacțiile pacientului pe toata durata procedurii;
- procedura a durat intre 10 minute (conform prescriptiei), in general se
incepe cu durate mai mici si se creste progresiv pana la 20 min.;
La expirarea timpului aparatul s-a oprit singur si declansează alarma sonoră.

- am adus potentiometrele la “0” si am oprit aparatul;

- am scos pacienta de sub aparat şi i-am supravegheat reacția la ortostatism
(apar frecvent reacții de tip hipotensiune arterială posturală, mai ales la batrâni
cu labilitate neuro-vegetativă si hipotensiune arterială permanentă);
- i-am inmanat fișa de tratament dupa ce am completat datele procedurii si
am insotit-o către iesire;
- procedura s-a efectuat zilnic, conform indicatiei.

46
3. Ultrasunet cu diclofenac gel, pe fata anterioara a pumnilor si palmar
bilateral, pulsat – 100 Hz 0,9W/cm²; frecvența 3 MHz, aplicație mobilă, cuplaj
direct;
Descrierea aparaturii utilizate:
- un aparat de ultrasunet Misonic autorizat de MS, alimentat la rețea și
împământat;
- cabluri de racord;
- traductorul sau emițătorul de ultrasunet .
- butoane de reglare a duratei, intensității și frecven,ei emisiei
traductorului;
- ceas semnalizator.
Descrierea practică a aplicării procedurii:
Înainte de a începe:
- m-am spălat pe mâini;
- am pregătit materialele necesare: spirt, vată, diclofenac gel, manușa de
bumbac;
- am verificat aparatul (împământarea, butonul central pe poziția închis,
celelalte butoane la 0), şi cablurile de racordare;
- am dezinfectat şi verificat traductorul;
Pacienta se prezintă la cabinet, la ora programată cu fișa personala și prescripția
de tratament a medicului. Am poftit pacienta în cabinet și am preluat fișa cu
indicațiile de tratament;
- am verificat dacă nu prezintă contraindicatii pentru tratamentul general
sau local cu u.s. (febră, trombo+lebită, zone cu +ragilitate vasculară);
- am întrebat-o dacă are proteze sau alte implanturi metalice în zona de
tratat sau în alte zone şi i-am solicitat să le îndepărteze pe cele mobile;
- i-am explicat în ce constă, durata și cum se va desfășura procedura;
- am aşezat pacienta în pozitia șezând;
- am descoperit numai zona încheirturii mâinii stângi și i-am verificat
tegumentele;
- am curățat și degresat zona cu spirt;

47
- am luat gelul şi l-am aplicat pe încheietura mâinii, partea anterioară;
- am pornit aparatul şi am fixat parametrii recomandați în fișă ;
- am ales traductorul cu ”cap mare” şi am selectat frecvența de emisie de 3
MHz;
- mi-am pus mănușa de bumbac pe mâna cu care manipulez traductorul;

- am aplicat traductorul perpendicular pe tegument şi am activat

comutatorul de începere a procedurii;
- am masat cu mişcări circulare lente încheietura mâinii, menținând printr-o
presiune ușoară contactul permanent între capul traductorului şi tegument;
- am evitat tratarea zonelor care prezintă structuri osoase imediat sub
tegument;
- în timpul procedurii am supravegheat tegumentul şi reacțiile pacientului;
- aparatul s-a oprit automat după cele 5 minute cât a durat procedura;
- am luat traductorul, l-am sters de gel şi l-am dezinfectat cu spirt;
- am repetat aceeași procedură și la mâna dreaptă, conform prescripției
medicului;
- am închis comutatorul central al aparatului;
- am verificat încă o dată tegumentele în timp ce îi ștergeam cu vată gelul
restant;
- am rugat pacienta să se ridice și să se îmbrace, urmărind posibilitatea
apariției hipotensiunii ortostatice;
- i-am înmânat fișa de tratament după ce am completat datele procedurii;
- am luat traductorul, l-am șters de gel şi l-am dezinfectat cu spirt;
- procedura s-a aplicat zilnic, timp de 10 zile, după același protocol,
conform recomandării.

Tratamentul s-a aplicat timp de 10 zile, cu evolutie relativ favorabila, pacienta

fiind externata cu indicatia de continuare a tratamentului cu Milgamma 2 cp/zi
inca 30 de zile.

48
CONCLUZII

Lucrarea SINDROMUL DE TUNEL CARPIAN este structurata in 4 capitole.

In capitolul I am prezentat anatomia nervului median.
În capitolul II am prezentat notiuni despre boala.
În capitolul III am prezentat tratamentul de recuperare in sindromul de tunel
carpian.
În capitolul IV am prezentat doua cazuri medicale ale unor persoane cu sindrom
de tunel carpian.
Sindromul de tunel carpian rezultă din compresiunea nervului median la nivelul
canalului carpian si apare de cele mai multe ori ca o consecin,ă a tenosinovitei
poliferative a flexorilor.
Alte mecanisme incriminante sunt:deformarea planșeului osos,îngroșarea
ligamentului inelar al pumnului sau traumatismele.

49
Sindromul de tunel carpian se asociaza cu tulburări senzitive, pierderea
sensibilita,ii determinand scaderea fortei si preciziei functionale a mainii.
Sindromul de canal carpian apare in urma compresiunii nervului median in
canal carpian. Instituiirea programului recuperator tine seama de gravitatea
bolii. Cazurile prezentate au avut tratament medical si fizical timp de 10 zile cu
evolutie favorabila.
Pacienții cu astfel de boală trebuie sa revină periodic la control medical și sa
urmeze tratamentul
Fizioterapic la recomandarea medicului atâta timp cât este nevoie.
Mijloacele de fiziokinetoterapie folosite sus,in corespunzător combaterea durerii
si inflamația articulației contribuind la îmbunatățirea parametrilor de
funcționare musculoligamentară.

BIBLIOGRAFIE

Anatomia omului: Victor Papilan, Editura Didactica și Pedagocică- București

1975
Recuperare medical a sechelelot postraumatice ale membrelor: Adrian Sarah
Mica, Editura Medicala- București 1981
Kinetoterapie profilactică și recuperare: Sbenghe Tudor, Editura Medicală
București 1987
Ojoga F., Ionica I., Tratamentul de recuperare în sindromul de tunel
carpian, Revista Medicala Română, Vol. 61, nr. 4, 2014
Rozmaryn LM., Dovelle S. et al, Nerve and tendon gliding exercises
and the conservative management of carpal tunnel syndrome, J Hand
Ther, 11:171-179, 1998.
Coppieters MW., Alshami AM., Longitudinal excursion and strain

50
in the median nerve during novel nerve gliding exercises for carpal
tunnel syndrome, Journal of Orthopaedic Research, 2006
Kanaan N, Sawaya RA. Carpal tunnel syndrome: modern diagnostic
and management techniques. Br J Gen Pract 2001; 51 (465): 311-
314.
The neurodynamic techniques. A definitive guide from the Noigroup
team. Adelaide City West: Noigroup Publications. 2005: 33-48.

51