RECUPERARE ÎN

BRONHOPNEUMOPATIA
OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ
RUSU IOAN-PAUL
GRUPA 2
BIOINGINERIA REABILITĂRII, ANUL 1
NOȚIUNI
INTRODUCTIVE
 Bronhopneumopatia obstructivă cronică
(BPOC) este o boală caracterizată prin
limitarea fluxului de aer care nu este
complet reversibilă. Limitarea fluxului de
aer este de obicei progresivă și asociată cu
un răspuns anormal inflamator al
plămânilor la particule nocive sau gaze.
 Această definiție nu folosește termenii de
bronșită cronică și emfizem și exclude
astmul (obstrucție reversibilă).
NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Simptomele de BPOC includ:

• Tuse
• Dispnee de efort
• Producție de spută
Episoade de exacerbare ale acestor
simptome apar adesea.
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI

• Prevenirea progresiei bolii

• Reducerea simptomelor
• Ameliorarea toleranței la efort
• Ameliorarea statusului de sănătate
• Prevenirea apariției complicațiilor
• Prevenirea și tratamentul exacerbărilor
• Prevenirea sau limitarea efectelor adverse ale tratamentului
• Oprirea fumatului
 MANAGEMENTUL ȘI PROCESUL DE
REABILITARE PULMONARĂ
 Pentru managementul BPOC-ului există o serie de intervenții terapeutice indicate:
• Oxigenoterapia, necesară în toate cazurile cu hipoxemie (SpO2 < 90%)
• Creșterea dozelor și/sau a frecvenței de administrare a bronhodilatatoarelor cu durată scurtă de acțiune
• Corticoterapia sistemică
• Antibioticoterapia
• Ventilația mecanică non-invazivă sau ionvazivă
• Alte metode terapeutice: profilaxia TEP, tratamentul insuficienței cardiace drepte și a aritmiilor
cardiace, hidratarea corectă, nutriție adecvată, stimularea expectorației
 MANAGEMENTUL ȘI PROCESUL DE
REABILITARE PULMONARĂ
În timpul exacerbărilor, pierderea forței musculare este legată de o creștere a inflamației
la nivel sistemic și mai puțin la nivel intramuscular.
Forța musculară a quadricepsului în timpul exacerbărilor este semnificativ diminuată în
raport cu cea a pacienților cu BPOC stabil sau cu a martorilor sănătoși. Și mai îngrijorător
este faptul că nici la 3 luni după o exacerbare forța quadricepsului nu revine la valorile de
bază anterioare.
De aceea, mobilizarea pacientului trebuie să se inițieze cât mai precoce, la orice pacient,
corespunzător toleranței la efort.
 MANAGEMENTUL ȘI PROCESUL DE
REABILITARE PULMONARĂ
Accentul va fi pus pe efectuarea activităților funcționale; se va începe cu așezarea în poziție
șezândă, în ortostatism, mers, întoarceri. Totul se va desfășura sub strictă supraveghere
pentru a se evita obosirea pacientului, hipotensiunea ortostatică, dispneea sau modificările
semnificative ale semnelor vitale.
Reabilitarea Pulmonară (RP) este cel mai bun mijloc de a atenua oboseala musculară.
Inițierea RP trebuie demarată precoce din momentul în care pacientul poate să susțină un
nivel critic de rezistență.
Practic, pacientul este învățat să producă o inspirație profundă, urmată de o expirație
controlată.
MANAGEMENTUL ȘI PROCESUL DE
REABILITARE PULMONARĂ
 Posturarea în direcția aplecat înainte și
creșterea rezistenței prin aplicarea în timpul
inspirației de greutăți pe abdomen, combinate
cu sesiuni de 3-10 min/zi training a
musculaturii inspiratorii prin dispozitive orale
cu diafragm variabil, conduc la îmbunătățirea
forței și a anduranței mușchilor respiratori și a
distanței parcurse la testul de mers de 6
minute.

 Pe lângă acestea, exercițiile de respirație

facilitează eliminarea secrețiilor și cresc
mobilitatea cutiei toracice.
 MANAGEMENTUL ȘI PROCESUL DE
REABILITARE PULMONARĂ
Derularea reabilitării pulmonare pe o durată cât mai mare este benefică, arătându-se că o
ameliorare a simptomatologiei, a calității vieții, a duratei de timp de mers cotidian, a
intensității mișcării în timpul mersului, deși evidente după 3 luni de reabilitare
pulmonară, nu devin semnificative decât după mai mult de 6 luni.
Acest lucru este explicat prin faptul că, pe parcursul a câtorva săptămâni pacientul își
ameliorează simptomele fizice, dar nu-și schimbă obiceiurile (de exemplu, timpul de mers
zilnic) decât după mai bine de 6 luni.
VĂ
MULȚUMESC!
STAY HEALTHY!