Rusu Ioan-Paul

Grupa 8, BFKT 1
Bruxismul nocturn

Definiție: Bruxismul este o afecțiune ce se caracterizează prin încleștarea, frecarea sau

scrâșnirea dinților.
Bruxismul este reglementat în principal de sistemul nervos central și periferic. El are
două manifestări circadiene: diurn sau nocturn. Bruxismul diurn este caracterizat prin
încleștarea sau scrâșnirea dinților pe timpul zilei, fără ca bolnavul să-și dea seama de aceasta;
cel nocturn este foarte des asociat și cu alte tulburări de somn, precum apneea sau sforăitul.
Etiologia bruxismului în somn este incertă, dar specialiștii au identificat câteva
psoibile cauze și factori de risc. Dintre principalele cauze ale bruxismului amintim:
malocluzia dentară (aliniera incorectă a dinților), frica sau dificultatea de a lua anumite
decizii, schimbarea dentiției temporare cu cea permanentă la copii, odihna insuficientă, stresul
sau furia acumulată pe timpul zilei, dezvoltarea disproporționată a oaselor maxilare.
Factorii de risc privind apariția bruxismului sunt: modul de viață (fumatul consumul
de alcool/droguri/cafea), ereditatea, vârsta (deoarece bruxismul este mai frecvent la copii, în
perioada de schimbare a dentiției), tipul de personalitate (persoanele care sunt agresive,
competitive, perfecționiste sau hiperactive au o probabilitate mai mare de apariție a bolii),
sensibilitatea la stres, tulburări de somn (parasomnii/apnee) sau chiar obiceiul de a mesteca
gumă (deoarece acest act necesită o încordare sistematică, provocând un obicei din încordarea
mușchilor masticatori și încleștarea dinților). În plus, chiar și unele tratamente
medicamentoase pot avea ca efect secundar această afecțiune (ex: antidepresivele). În unele
cazuri bruxismul este un simptom asociat cu problemele la nivelul nervilor și mușchilor
faciali. Alt factor de risc poate fi ascoierea cu alte boli, precum ADHD, boala Parkinson,
boala  Huntington epilepsie, deficiența de atenție, demență sau pavor nocturn.
Simptomele bruxismul sunt diverse și ar putea fi împărțite în două categorii:
simptome vizibile și simptome ce nu pot fi observate din punct de vedere fizic. Simptomele
vizibile sunt dinții tociți, măcinați, ciobiți, retracție gingivală, smalț deteriorat, mușcături la
nivelul obrajilor și limbii, scăderea fluxului salivar, abfracția dinților (o leziune cu margini
nete care apare în porțiunea cervicală a dinților, aproape de marginea gingivală, datorită foței
ocluzale). Din cealaltă categorie de simptome (cele care necesită o anamneză detaliată a
pacientului/ a membrilor familiei) fac parte următoarele: dureri de cap, dureri de gât, dureri în
zona tâmplelor, tinitus, sensibilitate dentară la cald sau la rece, apneea, tulburări de somn,
dureri la nivelul musculaturii faciale și mandibulare (datorită contracturilor musculare
intense), hipertrofia mușchilor masticatori, încleștarea sau scrâșnirea dinților pe timpul nopții
în mod zgomotos.
Înainte de a ajunge la tratament, în general, nu numai la bruxism, trebuie avut în
vedere că acesta se poate preveni prin diferite metode. Principala metodă de a preveni
bruxismul este reducerea stresului cotidian prin practicare de exercițiu fizic zilnic, plimbări în
natură, ascultarea unor melodii relaxante în timpul zilei și înainte de culcare sau chiar
meditația. Alte metode de prevenție pot fi: eliminarea alimentelor și băuturilor energizante
 Rusu Ioan-Paul
Grupa 8, BFKT 1
(cafea, ciocolată, sucuri), evitarea mestecării de gumă, controale periodice la medicul
stomatolog, consumul minim de alcool, renunțarea de obiceiuri vicioase, cum ar fi mestecarea
de pixuri sau creioane.
Diagnosticarea acestei afecțiuni se face de către medicul stomatolog, printr-un
examen fizic și o anamneză detaliată. Examenul fizic constă în observarea simptomelor fizice
menționate anterior, dar și palparea mușchilor maseteri, temporalis și a mușchilor
sternocleidomastoidieni, evaluarea ocluziei și inspectarea articulației temporo-mandibulare.
Anamneza trebuie să surprindă toate simptomele bruxismului care nu sunt observabile din
punct de vedere fizic (dureri de orice natură, stări emoționale prin care trece pacientul,
interogarea membrilor familiei cu privire la zgomotul produs scrâșnirea sau încleștarea
dinților pe timpul nopții). O altă metodă de diagnosticare a bruxismului este
polisomnografia.
Polisomnografia nocturnă este o investigație medicală complexă ce este des folosită în
diagnosticarea narcolepsiei, parasomniei, epilepsiei nocturne, sindromului picioarelor
neliniștite, printre care și bruxisul nocturn. Această investigație prezintă o serie de etape:
preconsult, chestionare specifice, completarea foii de observație de somn și a acordului și în
cele din urmă montarea senzorilor de către personal specializat la nivelul scalpului EEG
(electroencefalograma), la nivelul ochilor EOG (electrooculograma), la nivelul bărbiei CIN-
EMG ( electromiogramă bărbie), la nivelul nazal (canulă nazală și termistor), montarea de
centuri la nivelul toracelui și al abdomenului, montarea ECG (electrocardiogramă-2 derivații),
montare pulsoximetru (puls și saturație de oxigen), precum și montarea senzorilor la nivelul
picioarelor EMG (elecromiograma). Prin această metodă, pacientului îi sunt monitorizare
activitatea cerebrală, activitatea musculară (în cazul bruxismului activitatea mușchilor maseter
și temporalis), diferite stadii ale somnului, activitatea cardiacă, epsioadele de sforăit (sau de
scrâșnit din dinți/încleștarea dinților), fluxul oro-nazal, pulsoximetria, excursiile respiratorii
toracice și abdominale, poziția corpului pe baza senzorului din centura toraco abdominală.
Testul făcut cu ajutorul polismnografiei este pozitiv dacă pacientul prezintă:

 mai mult de patru episoade de bruxism pe oră;

 mai mult de șase explozii de contracții musculare pe episod și / sau 25 explozii
de contracții musculare pe pe oră de somn;
 cel puțin două episoade cu sunete de scrâșnire a dinților;

În ceea ce privește tratamentul bruxismului, el nu este necesar, de obicei, dacă se

dezvoltă în copilărie, deoarecere se termină de sine stătător în jurul vârstei de 6-7 ani. În
schimb, dacă bruxismul a apărut brusc la un matur, atunci este necesar de exclus epilepsia
nocturnă şi bolile de creier. Dacă bruxismul persistă la un matur, atunci, în primul rând, este
necesar, în măsura posibilităţilor, de înlăturat toate problemele stomatologice existente sau
defectele muşcăturii şi, în al doilea rînd, de examinat întrebarea privind
raţionalitatea utilizării aplicatoarelor protectoare (gutiera).
Tratamentul bruxismului necesită o abordare interdisciplinară și implică, după fiecare
caz în parte: montarea de aparat dentar pentru a corecta ocluzia, purtarea unei gutiere de
plastic pe timpul nopții (pentru a împiedica scrâșnirea/frecarea/încleștarea dinților), relaxarea
 Rusu Ioan-Paul
Grupa 8, BFKT 1
înainte de culcare, dar și pe timpul zilei (prin băi relaxante, lectură, muzică, yoga, exerciții de
respirație), injecții cu toxină botulinică, aplicarea unor prosoape calde pe obraji pe timpul
nopții pentru relaxarea mușchilor masticatori, schimbarea medicației dacă aceasta a produs
bruxismul, tratarea tulburărilor de somn, consiliere/psihoterapie, terapie cognitiv-
comportamentală sau fiziokinetoterapie (exerciții pentru relaxarea musculaturii faciale, masaj
facial).
Un alt rol important în tratarea sau reducerea bruxismului este îmbunătățirea stilului de
viață. Evitarea și reducerea consumului de alcool, evitarea consumului de băuturi stimulante
(băuturi energizante, sucuri, cafea), interzicerea gumei de mestecat sau a ronțăirii obiectelor,
asigurarea unei odihne optime (aprox 8h de somn/zi), calmarea temperamentului compulsiv-
agresiv pe cât de mult posibil.
Pe lângă aceste metode de tratament/reducere a simptomelor bruxisului, există și
câteva metode naturiste pentru diminuarea efectelor acestei afecțiuni: consumul de ceai
înainte de culcare (ceaiuri calmante, precum: ceaiul de tei, ceai de ginseng, ceai de mușețel,
ceai de valeriană, ceai de lavandă, etc.), consumarea unui pahar de lapte cald cu o linguriță de
miere înainte de culcare, consumarea unui aliment ce necesită efort mai mare al mușchilor
masticatori (fie un morcov, un măr sau o bucată de conopidă), punerea pe pernă a câtorva
picături de ulei esențial de lavandă, pentru producerea unei stări de bine, pentru inducerea
unui somn liniștit.
În prezent nu există tratament medicamentos pentru bruxism, dar se pot administra
medicamente analgezice (pentru reducerea durerilor musculare, de cap, de dinți, etc.) sau pot
fi administrate preparate de magneziu, calciu şi vitamine din grupa B, deoarece saturarea
organismului cu aceste microelemente şi vitamine poate reduce activitatea convulsivă a
muşchilor masticatori în timpul somnului.

Concluzionând, bruxismul este o tulburare des întalnită, a cărei simptomatologie

poate fi tratată ușor de către medicul specialist, dar este nevoie de abordare interdisciplinară.
Este o afecțiune care poate dăuna foarte mult cavității bucale, mai ales atunci când
manifestările ei sunt foarte puternice.

Documentație:
https://dentestet.ro/blog/bruxismul-sau-scrasnitul-dintilor-cauze-simptome-si-
tratament
https://www.somnolog.ro/somnologie/polisomnografia-nocturna/
https://lifedentalspa.ro/blog/ce-este-bruxismul/