Sunteți pe pagina 1din 36

MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI

SPORTULUI
SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE PROIECT

1
ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU
HERNIE DE DISC

2
CUPRINS

Introducere pag. 4

Capitolul I
1. Noțiuni de anatomie ale coloanei vertebrale pag. 5
2. Epidemiologia patologiei degenerative lombare pag. 9
3. Clinica herniei de disc lombare pag.11
3.1 Cauzele herniei de disc lombare pag.11
3.2 Mecanism fiziopatologic pag.12
3.3 Siptomatologia herniei de disc lombare pag.13
3.4 Investigații paraclinice pag.16
3.5 Tratament pag.17

Capitolul II
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienților cu hernie de
disc lombară pag.22

Capitolul III
Prezentarea cazurilor pag.24
1.1 Cazul I pag.24
1.2 Cazul II pag.28
1.3 Cazul III pag. 32

Bibliografie pag.36

3
INTRODUCERE

Lombalgia și sciatica reprezintă unele din cele mai des întâlnite și


înregistrate patologii în istoricul medicinii. Primele relatări scrise referitoare la
anatomia creierului, plexului brahial și nervului sciatic le întâlnim în lucrările lui
Hipocrate. Deși în lucrările sale, efectuate pe animale, avea dificultăți în
diferențierea nervilor periferici de tendoane. Hipocrate a atribuit printre primii
paresteziile, slăbiciunile musculare în membre și tulburările sfincteriene
patologiilor însoțite de compresie medulară.
În ceea ce privește terminologia folosită pentru suferințele coloanei
lombare, nu există nici pe departe unanimitate de păreri. Afectarea discului
inervertebral este denumită de unii autori hernie de disc iar de alții discopatie.
Ultimul termen cu înțeles mai larg pare mai apropiat de realitatea
anatomoclinică deoarece discul nu suferă doar prin herniere existând o întreagă
patologie discală, diferită de hernia de disc, care determină suferințe ale coloanei
lombare. Pe de altă parte, coloana lombară trebuie privită ca un tot unitar care
cuprinde pe lângă segmentul vertebro-discal și țesuturile moi adiacente (mușchi,
ligamente, fascii), care se pot constitui adesea în sediul unei suferințe.
Maladiile degenerative ale coloanei vertebrale reprezintă o
problemă medico-socială cu impact economico-financiar sugestiv. Este
binecunoscut faptul că peste 80% din populație suportă de-a lungul vieții cel
puțin un episod de durere lombară dizabilitantă. Pe lângă faptul că este o
maladie incapacitantă, hernia discală este prea frecvent invalidantă.
Sechelele neurologice cu handicap fizic definitiv reprezintă o
complicație obișnuită a acestui domeniu. Strâns legate de această afecțiune
costurile individuale și sociale aplicate sunt imense.
Tratamentul conservator ale herniei discale include administrarea
antiinflamatoarelor nesteroidiene, terapie manuală, măsuri fizioterapeutice și
administrarea epidurală a corticosteroizilor. Cu toate că majoritatea celor care au
făcut un acces de lombosciatică se ameliorează în 3 luni de zile, până la 20% din
pacienți ajung să fie operați pe motivul herniei discale.

4
CAPITOLUL I

1. NOȚIUNI DE ANATOMIE ALE COLOANEI


VERTEBRALE

Coloana vertebrală ocupă o poziție centrală în cadrul aparatului


locomotor. Doar acela care cunoaște în ce fel este angrenată coloana în jocul
static și dinamic al forțelor organismului uman va putea integra corect întreaga
importanță a acestui organ central, în gândirea sa diagnostică și terapeutică.
Coloana vertebrală îndeplinește în organismul omului următoarele funcții:
- funcția de susținere (susține trunchiul imprimând individului o postură
caracteristică)
- funcția de protecție (apără măduva spinării împotriva agresiunilor
mecanice)
- funcția de mobilitate (prin complexitatea construcției sale conferă
corpului posibilitatea de a se mișca și de a se deplasa în spațiu)
- funcția morfogenetică (particularitășile mecanicii coloanei vertebrale se
răsfrâng asupra formei și a așezării viscerelor toraco-abdominale)
Organul axial este un complex structural și funcțional la realizarea căruia
participă:
- componenta dură osoasă (vertebrele care alcătuiesc coloana vertebrală)
- componenta conjunctivă formată din structuri fibroase și elastice de
legătură dintre vertebre (discurile intervertebrale, capsule articulare, ligamente)
- componenta musculară (mușchii coloanei vertebrale)
- componenta neuro-vasculară (măduva spinării, rădăcinile nervoase, vase
de sânge).
Alterarea oricărei din aceste componente se răsfrânge negativ asupra
functiei întregului organ axial. Se înțelege astfel cât de alarmante pot fi
perturbările produse de modificările patologice ale vertebrelor sau ale discurilor
intervertebrale.
Coloana vertebrală este alcătuită din 33-34 de piese osoase numite
vertebre repartizate în cinci grupe:
- vertebre cervicale 7
- vertebrele toracice 12
- vertebrele lombare 5
- sacrum
- coccis

5
Corpii vertebrali sunt legați prin discurile intervertebrale care sunt
articulații nesinoviale, în timp ce apofizele articulare sunt legate prin articulații
sinoviale.
Între vertebre se mai găsesc și ligamente care împreună cu discul
intervertebral și cu capsulele articulare formează segmentul de mobilitate.
Componenta cea mai importantă a segmentului de mobilitate o constituie discul
intervertebral. Discul intervertebral este asezat în spațiile dintre corpii vertebrali
pe care îi separă dar îi și solidarizează în același timp. Discul intervertebral este
lipsit de cavitatea articulară, nu posedă membrană sinovială și nici lichid
sinovial. De aceea se încadrează în rândul articulațiilor nesinoviale. Discul este
format dintr-o portiune periferică alcătuită din țesut conjunctiv fibros numit
inelul fibros și o porțiune centrală cu aspect gelatinos care poartă numele de
nucleu pulpos.

Inelul fibros este mai rezistent în partea anterioară decât cea posterioară.
În structura inelului fibros intră lame de țesut fibros, dispuse concentric în jurul
nucleului pulpos. Aceste lame conțin fibre de colagen care se inseră pe fețele
adiacente ale corpilor celor două vertebre vecine, între care este situat discul
intervertebral. Lamele concentrice ale inelului fibros sunt în număr de 15-20
înaintea nucleului pulpos, iar posterior de numai 7-10 explicând slaba rezistență
la solicitări a acestei zone.

6
Nucleul pulpos captează apa și dezvoltă astfel o forță explozivă. Nucleul
pulpos este o formațiune sferică de natură gelatinoasă situatâ central, bine fixată
de inelul fibros la periferie. Este foarte bogat în apă și avid în captarea acesteia-
hidrofil. El exercită compresiune asupra formațiunilor din vecinătatea inelului
fibros și corpilor vertebrali. Forța explozivă a nucleului pulpos îndepărtează
corpii vertebrali și pune în stare de tensiune inelul fibros care tinde sa-i apropie
din nou.
Prin intermediul unor mecanisme complexe, nucleul pulpos normal atrage
și captează apa și astfel dezvoltă presiuni interioare ridicae,t cu forța brizantă
explozivă. Corpii vertebrali împreună cu discurile intervertebrale realizează un
sistem precomprimat. Datorită forței explozive a nucleului pulpos, sistemul
realizat de corpii vertebrali și discuri se găsește sunb presiune continuă chiar în
stare de repaus. Un astfel de sistem se numește în tehnică precomprimat.
Precomprimarea mărește substanțial rezistența și elasticitatea sistemului.
Datorită acestei proprietăți a nucleului pulpos, discurile intervertebrale măresc
elasticitatea coloanei vertebrale și absorb șocurile mecanice. Atunci când
hidrofilia (avidiatea de reținere a apei) nucleului pulpos scade, reduce forța
explozivă și se instalează degenerescența discală. Presiunea din interiorul
nucleului pulpos crește în același timp cu încărcarea. În starea normală presiunea
intranucleară crește cu încărcarea coloanei fiind superioara cu 30-50% sarcinii
exercitate pe unitatea de suprafață aplicată exterior.
În cazul discului degenerat presiunile din interiorul nucleului pulpos scad
considerabil. Contractarea mușchilor toracelui și abdomenului reduc cu mult
solicitarea discurilor intervertebrale. Coloana vertebrală poate fi considerată ca
un pilon de susținere a corpului situat pe fața posterioară și parțial în interiorul
camerei toracice și abdominale.
Aceste două camere au un conținut gazos la nivelul toracelui sau
semifluid în abdomen. Contractura musculaturii pereților acestor camere
contribuie la creșterea presiunii în interiorul lor și prin aceasta întărește coloana
și preia parțial încărcarea acesteia. Prin acest mecanism solicitarea coloanei
toracice inferioare scade cu 50%, iar a celei lombare cu 30%.
Aceste date relevă importanța întreținerii unei bune musculaturi toraco-
abdominale pentru asigurarea funcționări normale a coloanei vertebrale și pentru
prevenirea uzurii discale. Astfel la obezi, unde tonusul musculaturii abdominale
scade, se creează condiții mecanice nefavorabile suplimentare asupra coloanei
vertebrale explicând frecvența apariției spondilozei la această categorie de
bolnavi.

Mișcarea este necesară nutriției discului intervertebral. Nucleul pulpos


funcționează ca o pompă care reglează circuitul lichidelor și al gazelor la nivelul
discului intervertebral. În cazul mișcărilor coloanei apar variații de presiune la
nivelul nucleului pulpos, variații care favorizează circuitul lichidelor și al

7
gazelor. Coloana vertebrală normală nu este rectilinie ci prezintă o serie de
curburi în regiunea cervicală, toracală și lombară. La nivelul coloanei toracice
există o curbură cu concavitate anterioară denumită cifoză. La nivelui coloanei
lombare există o curbură cu concavitate posterioară care se numește lordoză.
Apare la sfârșitul primului an de viață când copilul începe să meargă, dar nu se
consolidează decât la vârsta de adult.
În regiunea pelviană (la nivelul bazinului) există o curbură cu concavitate
orientată anterior și este formată de sacru și oasele coccigiene. Curburile
coloanei vertebrale sunt condiționate mecanic de înclinația bazinului.
Ortostatismul (statul îndelungat în picioar) și mersul biped al omului s-au putut
realiza prin rotirea bazinului din poziția orizontală (la patruped) spre verticală.
Verticalizarea bazinului nu este însă completă. Pentru a putea realiza o
construcție echilibrată, coloana lombară așezată pe bazinul ușor înclinat înainte
este forțată să se curbeze apărând lordoza lombară.
Dacă coloana lombară ar rămâne rectilinie atunci proiecția centrului de
greutate a corpului s-ar face în fața poligonului de susținere, iar drept urmare
trunchiul ar cădea înainte. Aceleași condiții mecanice necesare echilibrării
corpului antrenează mai departe cifoza toracică și lordoza cervicală.

8
2. EPIDEMIOLOGIA PATOLOGIEI DEGENARATIVE
LOMBARE

Studiul epidemiologic al prevalenței și incidenței lombalgiilor și sciaticii


este în mare măsură influențat de scările și chestionarele folosite. Datele actuale
sunt bazate pe studii de amploare, reprezentative, care au inclus un număr
suficient de mare de populație.
În studiile recente au fost folosite aceleași formulări, dar care au inclus
raportarea durerilor cu durată de peste 24 ore, pentru a exclude simptomele
minore sau tranzitorii. Majoritatea studiilor internaționale arată o prevalență de
moment de 15-30%, o prevalență lunară de 19-43% și o prevalență de viață de
60-80%. Diferența datelor este cauzată, nu atât de deosebirile între respondenți
cât și de formulările întrebprilor din chestionare.
După frecvență, durerea lombară și sciatică a ocupat locul 2 după cefalee.
Majoritatea episoadelor de durere au fost de scurtă durată și nu au influențat
major activitățile cotidiene sau capacitatea de muncă însă recurențele nu sunt o
raritate. Cel mai recent studiu epidemiologic efectuat în Canada a arătat că 8%
din respondenți au avut durere lombară și sciatică semnificativă în ultimele 6
luni.
Observările populaționale sugerează că debutul lombalgiilor este de obicei
între perioada de adolescență și începutul decadei a 5 a de viată. Situațiile când
durerea lombară nespecifică debutează spre sfârșitul decadei a 6 a de viață sunt
rare.
Totuși studiile epidemiologice recente arată o prevalență tot mai sporită a
lombalgiilor la vârsta de preadolescență.
Brattberg efectuând un studiu epidemiologic longitudinal pe un grup de
471 de adolescenți și copii de 10, 13 și 15 ani din Suedia a obținut următoarele
rezultate:
- în fiecare grup de vârstă durerea în regiunea lombară a fost raportată de
26% de respondenți în aceleași categorii de vârstă, această rată a fost de 9% în
anii 1989 și 1991.
- intr-un alt studiu Burton a înregistrat o rată de 12% plângeri de
lombalgii la copii de 11 ani dar această rată a crescut la 50% în grupul copiilor
de 15 ani.
Incidența lombalgiilor la adolescenți pare a fi similară cu cea la adulți cu
excepția faptului că ea este de obicei mai slab exprimată și nu conduce la alterări
severe a calității vieții.
În studiile populaționale lombalgia și sciatica au fost rapotate ca boli
cronice de 3-5% din populația cu vârste cuprinse între 16-44 de an, de 11-12%
în grupul celor de 45-64 de ani și 9-11% în grupul celor de 65-84 de ani.
Lombalgia este cea mai răspândită boală cronică la persoanele sub 65 de ani și

9
este situată pe locul 2 în grupul celor de peste 65 de ani după maladiile
cardiovasculare.
Clasificarea tradițională a durerii lombare include 3 categorii:
1. acută
2. recurentă
3. cronică
Studiile epidemiologice recente arată că durerea lombară este de obicei o
problemă recurentă, intermitentă și episodică. Croft sugerează că unul dintre
cele mai importante concepte epidemiologice și clinice este reprezentat de
paternul durerii cronice de-a lungul unei perioade lungi de viaţă a fiecărui
individ, iar severiatea acestei probleme poate fi exprimată mai bine de numărul
de zile însoțite de durere lombară pe parcursul anului.

10
3. CLINICA HERNIEI DE DISC LOMBARE

3.1 Cauzele herniei de disc

Hernia unui disc este cauzată în general de degenererarea inelului fibros.


Pe măsură ce trec anii aceste discuri încep să se deshidrateze și astefl își pierd
flexibilitatea.
Hernia de disc poate fi rezultatul unor răniri la nivelul coloanei vertebrale,
dezvoltându-se astfel fisuri la nivelul stratului exterior al discului. Materialul
gelatinos din interiorul discului (nucleul), poate fi împins în afară prin fisurile
din capsulă sau se poate rupe în bucăți.
Traumatizarea discului se poate datora următoarelor cauze:
- o tensionare puternică sau o presiune crescută la nivel lombar. Uneori o
întoarcere bruscă sau chiar strănutul poate determina protruzia nucleului.
- activitățile zilnice care supun spatele unui stres, incluzând ridicări
vicioase, expuneri prelungite la vibrații sau accidentări la sport.

Factori de risc

Factorii de risc care nu pot fi evitați:


- înaintare în vârstă. Procesul de îmbătrânire a discurilor în regiunea
lombară inferioară, la fel ca și accidentările frecvente a discurilor sau mușchilor
spinali cresc predispoziția pentru apariția durerilor de spate, proces ce începe în
timpul perioadei de adult
- sexul masculin
- istoric de accidentări la nivel lombar, hernii de disc sau operații la nivel
lombar
Factori de risc ce pot fi evitați:
- serviciul sau alte activități ce cresc riscul de dezvoltare a herniei de disc,
cum ar fi poziția șezândă pentru o perioadă lungă de timp, ridicarea de obiecte
grele, răsuciri sau aplecări frecvente, exerciții fizice grele, mișcări repetitive sau
vibrații constante (cum ar fi condusul mașinii).
- exerciții executate neregulat sau efectuarea de exerciții cu încordare
crescută pentru o perioadă lungă de timp, sau efectuarea de exerciții pretențioase
după o perioadă lungă de inactivitate.
- fumatul - nicotina și alte toxine pot deteriora capacitatea discurilor
intervertebrale de a absorbi substanțele nutritive necesare din sânge, crescând
astfel posibilitatea de distrugere a discurilor.
- obezitatea - creșterea greutății corporale cauzează o sarcină crescută
asupra discurilor de la nivel lombar
- tusea frecventă care solicită musculatura abdominală, pelvină și implicit
crește presiunea la nivelul coloanei vertebrale.

11
3.2 Mecanism fiziopatologic

Solicitările maxime ale coloanei lombare prin ridicare greutăților în


poziții incorecte (cu spatele flexat sau în hiperextensie) solicită la maximum
inelul fibros care se poate fisura. Bolnavul simte o durere violentă care-l
imobilizează și care nu-i mai permite redresarea coloanei sau mișcări de
flexiune, rotație sau extensie. În acest moment, nucleul pulpos, aflat în stare de
tensiune, migrează pe fisurile inelului fibros, provocând iritarea filetelor
nervoase, care provoacă durerea violentă.
Acesta este primul simptom al deteriorării discului. Dacă după acest
moment acut se continuă activitatea, atunci nucleul pulpos mărește dimensiunile
fisurilor inelului fibros, putând aluneca mai departe, iritând rădăcinile nervilor
care ies din măduva spinării. În stadii mai avansate de deteriorare a discului,
nucleul pulpos se poate rupe, iar fragmentele pot migra, fie către cavitatea
medulară sau în interiorul corpilor vertebrali. Fragmentarea și migrarea
nucleului pulpos reprezintă "hernia de disc", stare de deteriorare a discului care
este ireversibilă, necesitând chiar și tratament neuro-chirurgical.
Hernia discului - o parte din materialul gelatinos care umple discul poate
refula în fisurile din capsulă. Discul se umflă și depășește vertebrele. De multe
ori hernia nu afectează măduva spinării și rădăcinile nervoase și astfel nu apar
simptome.
Primul stadiu de fisurare cu integritatea nucleului pulpos, este reversibil și
este cunoscut sub numele de "discopatie" beneficiind de tratament medical.
Ruptura de disc - materialul din interiorul discului trece de capsulă.
Fragment liber - fragmente de disc rupt se pot desprinde în totalitate și să
ajungă în canalul vertebral (unde se află măduva spinării).
Toate aceste stadii pot pune presiune pe rădăcinile nervoase și vor
determina durere și amorțeală. Fisurile de la nivelul capsulei discale nu se repară
de la sine, însă durerea poate ceda încet cu trecerea vremii. Aproape 50% din
pacienții cu hernie de disc își revin după o lună, după 6 luni, majoritatea și-au
revenit. Deseori componentele unui disc herniat sunt fragmentate și absorbite de
către organism, proces numit reabsorbție.

Probleme ce pot apare cu trecerea timpului:

- durere intermitentă (vine și pleacă). Perioadele în care durerea dispare


(remisie) sunt ceva mai rare
- durerea cronică (de durată) și recurentă se poate dezvolta datorită iritării
tisulare continue, cauzată de presiunea unui disc asupra unei rădăcini nervoase
- sindromul de durere cronică se datorează unei dureri continue și poate
cauza depresie, anxietate și dificultăți la viața zilnică.

12
- simptomele cauzate de compresia de durată a unor rădăcini nervoase
constau în pierderea agilității, a puterii sau a sensibilității în unul sau amândouă
picioarele.
- compresia mai multor rădăcini nervoase în regiunea lombară inferioară
poate duce la pierderea controlului vezical, fecal și dereglarea funcțiilor sexuale.
Această condiție apare mai rar și se numește sindromul de coadă de cal,
necesitând intervenție medicală imediată.

3.3 Simptomatologia herniei de disc lombare

Medicul examinator va evalua simptomele de durere de spate și de picior,


printr-o examinare fizică și anamnestică. Diagnosticul se va baza pe
caracteristicile care indică iritarea unuia sau a mai multor nervi spinali, a
pierderii puterii, a sensibilității și reflexelor, asociate cu lezarea rădăcinilor
nervoase.
Dacă anamneza și examenul fizic vor sugera existența herniei de disc
probabil că se vor efectua teste adiționale.
Debutul herniei de disc este brutal, legat de un factor declanșator (efort
fizic mare, frig etc) sau insidios, progresiv.
Simptomele depind de poziţia și de mărimea herniei. Dacă discul herniat:
- nu face presiunea asupra unui nerv, pot să nu fie dureri sau poate exista
o durere lombară joasă surdă
- face presiuni asupra unui nerv, va exista durere, amorțeală sau slăbiciune
în zona prin care trece nervul.
- dacă hernierea va fi la nivel lombar, va apărea sciatica. Sciatica este
durerea care trece prin șezut spre gambă și articulaţia piciorului și se datorează
presiunii asupra nervului sciatic. Această durere poate fi acompaniată de o
durere lombară joasă.
- dacă hernierea apare la nivelul lombar superior, imediat sub coaste,
durerea va apărea la nivelul anterior al coapselor
- dacă hernierea apare la nivel cervical, durerea și amorțeala vor apărea în
umeri, brațe sau piept.
Durerea de picior cauzată de hernia de disc are următoarele caracteristici:
- de obicei apare doar pe un picior
- debut brusc sau gradat
- poate fi constantă sau intermitentă
- se poate accentua în anumite condiții de genul strănutului, tusei sau
efortul din timpul defecației
- se poate agrava datorită șezutului, poziției bipede prelungite sau
răsucirilor
- se ameliorează în timpul mersului, poziției întinse sau a altor poziții care
relaxează coloana vertebrală și scad presiunea asupra discului herniat.

13
Simptome legate de lezarea nervilor prin hernia de disc

- Furnicături (senzație de injecție cu multe ace) sau amorțeala pe un


picior, care începe la nivelul șezutului sau în spatele genunchiului și se extinde
spre șold, gleznă sau picior - slăbiciune într-o anumită grupă musculară sau în
ambele picioare
- durere la nivelul anterior al coapsei
- slăbiciune în ambele picioare și pierderea controlului vezicii urinare și /
sau a colonului, ceea ce se numește sindromul de coadă de cal, o formă severă
de compresiune a rădăcinilor nervoase.
Alte simptome ale herniei de disc sunt durerea musculară profundă și
spasmele musculare.

Stadializare herniei de disc lombare

Faza I

Este faza de instabilitatea discală cu ușoară laxitate a nucleului pulpos în


inelul fibros, determinând dureri lombare cronice intermitente, de tip postural.
De cele mai multe ori, la încetarea efortului și la repaus, aceste dureri dispar,
pentru a reapare în condiții variate de solicitare a segmentului lombar.

Faza II

Faza de leziune a discului, cu ruperea inelului fibros și cu protruzia


postero-centrală a nucleului pulpos, determinând un lumbago acut sau supraacut
de tip discogen, a cărui manifestare clinică se prezintă astfel:

Subiectiv:
- debut brusc
- dureri lombosacrate uni-sau bilaterale
- caracter mecanic
- durerea nu coboară pe membrele inferioare, sau dacă o face, nu trece de
genunchi

Obiectiv:
- deformarea lombară cu diminuarea lordozei lombare fiziologice adesea
fără scolioză
- limitarea dureroasă a flexiei trunchiului (indice Schöber mic)
- semnul Lasegue pozitiv bilateral

14
Faza III

Se mai numește și faza radiculară și apare prin protruzia postero-laterală a


discului herniat, care va intercepta în calea sa o rădăcină nervoasă. Din acest
motiv simptomatologia va apare unilateral.

Această fază are trei stadii:

Stadiul I - Iritativ

Discul herniat ajunge la rădăcina, pe care doar o atinge, fără a o comprima


sau leza în vreun fel. De aceea în acest stadiu bolnavii acuză durere pe traiectul
rădăcinii, dar fără să apară semne neurologice.

Subiectiv:
- durere lombo-sacrată unilaterală
-iradiere în membrul inferior de-a lungul unui dermatom (L5,
S1,L4,L3,L2)
- caracter mecanic al durerii care de obicei este calmată de repaus

Obiectiv:
- sindrom vertebral static cu:
- scolioză lombară
- diminuarea lordozei lombare
- contractura musculară paralombară

- sindrom vertebral dinamic cu:


- indice degete-sol înalt
- indice Schöber mic
- semnul Lasegue pozitiv de partea afectată

Stadiul II - Compresiv

Materialul herniat ajunge la rădăcine nervoasă, pe care deși nu o lezează,


o comprimă. Acum se adaugă la simptomatologia deja menționată paresteziile
pe traiectul durerii. La examenul obiectiv vor apare hipoesteziile pe traiectul
unei rădăcini, diminuările sau disparițiile unor reflexe osteotendinoase: reflexul
rotulian în afectarea rădăcinii L4 și reflexul achilian în afectarea rădăcinii S1.

Stadiul III - De întrerupere

În acest stadiu se manifestă, pe lângă semnele și simptomele prezente în


stadiul I și II și semnele rezultate din secționarea unor axoni din rădăcină, sau a

15
întregii rădăcini prin conflictul cu discul herniat. Pareza, respectiv paralizia care
se instalează, se obiectivează prin prezența deficitului motor în neuromiotomul
respectiv. Vom constata astfel că bolnavul nu poate sta pe vârfuri în paralizia
rădăcinii S1, sau că nu poate sta pe călcâie în paralizia rădăcinii L5.

Faza IV

Este faza modificărilor de tip degenerativ, cu apariția discartrozei și


a artrozei interapofizare, după vârsta de 40 de ani. Odata cu vârsta, nucleul
pulpos își pierde imbibația normală cu apă, se ratatinează și devine friabil. În
același timp, inelul fibros suferă și el modificări importante în urma repetatelor
solicitări mecanice la care a fost supus. Acestei faze i se potrivește probabil mai
bine termenul generic de discopatie lombară, și aceasta datorită multiplelor sale
forme de manifestare.
În această fază vom pute întâlni următoarele aspecte clinice:
- fără acuze subiective; 60-70% din subiecți sunt purtători ai unei
discopatii lombare de fază IV asimptomatice;
- lombalgie cronică, cu noduli de miogeloză și puncte trigger paralombare
și parasacrate, a căror activitate are un net caracter psihoemoțional și
meteorotrop;
- lumbabo acut după 40 de ani, lumbago de tip musculo-ligamentar, cu
pseudo-sciatică (durere difuză în membrul inferior, fără caracter dermatomal).
Simptomatologia apare de obicei brusc, după un efort fizic cu ridicare de
greutăți, fiind însoțită de limitarea mobilității coloanei lombare în special pe
înclinațiile laterale, care sunt intens dureroase;
- sciatica prin prinderea rădăcinii în procesul degenerativ de la nivelul
foramenului. Este asa-numita "sciatica varstnicului", cu semnul Lasegue
negativ;
- stenoza de canal vertebral, mult mai puțin diagnosticată, se poate
manifesta polimorf, de la simpla lombalgie cu sciatalgie până la sindromul de
coadă de cal.

3.4 Investigații paraclinice

Testele imagistice vor ajuta la confirmarea diagnosticului de hernie de


disc sau sunt necesare dacă tratamentul nechirurgical nu a dat rezultat. Dacă
rezultatele unuia din aceste teste se presupune a nu fi de folos în vederea
modificării tratamentului, atunci probabil că acest test nu este necesar.

16
Examen radiologic

Încă de la bun început trebuie precizat că radiografia standard de coloană


lombară nu furnizează nici un semn direct de hernie de disc.
Semnele indirecte clasice sunt descrise în triada Barr:
- rectitudinea coloanei lombare
- scolioza lombară
- pensarea spațiului discal

Rezonanța magnetică nucleară (RMN) se poate folosi pentru


confirmarea diagnosticului, localizarea și severitatea herniei de disc, precum și
pentru a se determina dacă există o boală asociată cum ar fi o infecție sau o
tumoră. Un RMN produce imagini detaliate ale țesuturilor moi ale coloanei
vertebrale ca și mușchi, nervi, tendoane, ligamente și discuri.

Tomografia computerizată (CT) se poate realiza pentru confirmarea


diagnosticului cât și pentru determinarea localizării și severității unei hernii de
disc. De asemenea se folosește și pentru determinarea altor probleme la nivelul
coloanei vertebrale. CT-ul dezvăluie imagini detaliate ale structurilor osoase ale
coloanei vertebrale.
RMN-ul este preferat de obicei CT-ului pentru diagnosticarea herniilor de
disc situate în regiunea lombară.
Date mai multe privind sediul herniei și dimensiunea ei sunt oferite de
mielografia cu substanță de contrast. Aceasta se efectuează prin introducerea în
canalul vertebral a unor substanțe hidrosolubile pe bază de iod care vor opacifia
conturul canalului. Vom putea observa cum substanța de contrast se oprește la
nivelul la care discul prolabează în canal în cazul unei hernii masive, sau cum
aceasta ocolește nodului herniar când hernia este mai mică.
Discul intervertebral afectat poate fi investigat și direct, prin injectarea
chiar în el a substanței de contrast. Acest tip de investigație mult mai
pretențioasă, poartă numele de discografie.

Electromiografia
Acest tip de investigație se poate dovedi foarte util în herniile de disc
asociate cu suferințe radiculare, atât pentru stabilirea cu certitudine a teritoriului
afectat, cât și pentru evaluarea în dinamică a progresie sau regresiei
modificărilor fiziopatologice. Explorarea electromiografică va putea arăta un
traseu de denervare totală sau parțială, acută sau cronică, va putea preciza dacă
regiunile vecine sunt indemne sau care mușchi din miotomul inervat de rădăcina
comprimată.
Alte analize de genul testărilor de sânge se pot realiza pentru a exclude
alte condiții medicale.

17
3.5. Tratament

Obiectivele tratamentului herniei de disc sunt următoarele:

-îndepărtatrea durerii, a slăbiciunii musculare, a amorţelii de la nivelul


piciorului, cauzată de lezarea anumitor rădăcini nervoase
- revenirea pacientului la activitățile zilnice
- prevenirea recurenței afectării coloanei și reducerea dizabilității date de
durere.
Deoarece inflamația se vindecă cu trecerea timpului, circa 50% din
pacienții suferinzi de hernie de disc își revin în decurs de o lună, după 6 luni
majoritatea fiind refăcuți în întregime. Doar 10% din pacienții suferinzi de
hernie de disc prezintă simptome severe și după 6 luni, astfel încât la aceștia să
fie necesară intervenția chirurgicală. Deseori componentele unui disc herniat
sunt fragmentate și absorbite de către organism, proces numit rebsorbție. De
aceea înaintea considerării intervenției chirurgicale este necesară urmarea unui
tratament nechirurgical.

Tratamentul ambulatoriu

Tratamentul ambulator poate reduce simptomele produse de hernia


de disc. De asemenea acest tratament va ajuta la întărirea musculaturii spatelui.
Pașii ce trebuie urmați pentru reducerea durerii:
- evitarea activităților sau mișcărilor ce cresc durerea
- limitarea activităților și odihnirea spatelui dacă durerea este severă. Se
vor realiza la început plimbării și activități ușoare, care nu cauzează durere.
Apoi graduat se ajunge la realizarea activităților regulate. Dacă durerile sunt
severe, repausul la pat nu trebuie efectuat mai mult de câteva zile, deorece acest
repaus va duce la slăbirea musculaturii
- se folosește terapia termică. Se aplică gheață de 3 ori pe zi. Nu se va
folosi gheață mai mult de 15-20 de minute odată. Căldura reduce durerea, însă
nu trebuie folosită imediat după accidentare. Pentru folosirea terapiei termice
trebuie întrebat medicul specialist
- administrarea de medicamente antialgice și antiinflamatoare. De
exemplu se poate folosi aspirina, paracetamolul, ibuprofen sau naproxen.
Medicația este folosită pentru reducerea durerii cauzate de hernia de
disc. Această medicație nu are rol cert în hernia de disc, însă reduce inflamația și
durerea, permițând astfel realizarea unui program de exerciții fizice pentru
întărirea abdomenului și al spatelui.
Opțiuni medicamentoase:
- antialgice de genul paracetamolului, aspirinei
- miorelaxante
- corticosteroizi cu administrare intramusculară și intravenoasă

18
- opioide
Injectarea de enzime într-un disc distrus, se poate realiza cu scopul
dizolvării acelui disc. Această procedură însă este folosită mai puțin deoarece
este înlocuită cu succes mai mare de către intervenția chirurgicală.

Tratamentul chirurgical

Majoritatea pacienților suferinzi de hernie de disc pot să nu necesite


intervenție chirurgicală, simptomele cedând de la sine cu trecerea timpului.
Circa 50% din pacienți își revin după o lună, iar după 6 luni 96% sunt refăcuți
total. Doar 10% din pacienți prezintă simptome severe și după 6 luni astfel încât
la aceștia să fie necesară intrevenția chirurgicală.
Când se folosește chirurgia aceasta este necesră pentru scăderea
durerii și pentru o mișcare normală. Tratamentul chirurgical se ia în considerare
dacă sunt prezente următoarele condiții:
- istoric de durere persistentă de picior precum și slăbiciune și limitarea
activităților zilnice
- examen fizic care sa determine prezența slăbiciunii, a mișcării anormale
sensibilitatea deteriorată sau reflexe compromise
- teste diganostice - RMN, CT sau mielogramă care să indice prezența
unei hernii de disc ce necesită tratament chirurgical.
Decizia de intervenție chirurgicală va lua în considerație rezultatele
testelor diagnostice, examenul fizic, răspunsul la tratamentul nechirurgical,
precum și discuția medic-pacient din care să reiasă ce experiență are pacientul
de la tratament.
Alți factori includ vârsta, starea generală de sănătate, severitatea
simptomelor și impactul simptomelor asupra stilului de viață. De exemplu se
poate lua în considerare chirurgia dacă job-ul necesită o recuperare rapidă și nu
se poate aștepta după refacerea de la sine a discului. Pentru un pacient în vârstă
se ia în considerare operația dacă nu există șanse prea mari de refacere a discului
decât pe cale chirurgicală. Operația nu este necesară în cazul durerilor de spate
care nu sunt cauzate de hernie de disc.

Opțiuni ale terapiei cirurgicale:


- discectomie (discectomie deschisă) care reprezintă înlăturarea
chirurgicală a fragmentelor din discul herniat care lezează una din rădăcinile
nervoase. Se folosește de asemenea și pentru discurile protruzionate sau rupte.
Poate fi cea mai eficientă metodă chirurgicală pentru pacienții care au urmat
tratament nechirurgical fără succes și cei care au durere severă
- laminotomia și laminectomia reprezintă proceduri realizate cu scopul de
a scădea presiunea asupra coloanei vertebrale cauzată de schimbările apărute cu
trecerea vârstei. Laminotomia reprezintă îndepărtarea uneia din porțiunile
componente ale arcului osos ce înconjoară canalul vertebral numită lamină.

19
Laminectomia reprezintă îndepărtarea în totalitate a laminei precum și a unora
din țesuturile moi care îngustează canalul vertebral. Oricare din aceste operații
se poate realiza simultan cu discectomia.
- discectomie percutană este folosită pentru discurile deplasate complet
sau care ajung în interiorul canalului vertebral. În această procedură se înserează
un instrument special printr-o incizie mică. Discul herniat va fi apoi tăiat sau
extras în afară scăzând astfel dimensiunea herniei. Această procedură este
considerată a fi mai puțin eficientă decât discectomia deschisă și de aceea nu se
folosește prea des. În afară de cazul în care în viitor nu se realizează studii care
să demonstreze că această tehnică este sigură și eficientă, discectomia percutană
se consideră a fi doar experimentală. Toate operațiile chirurgicale implică și
asumarea unor riscuri. Dacă se optează pentru tratament chirurgical trebuie luate
în considerare următoarele:
- există proceduri care utilizează incizii de dimensiuni mici sau injectarea
de substanțe ce distrug discul lezat. Exemple de astfel de procedee sunt
discectomia endoscopică și decompresia discală electrotermică. Acestea sunt
însă doar experimentele neaprobate în prezent. În cazul în care specialistul
recomandă una din aceste proceduri trebuie ca cel în cauză să incerce să afle cât
mai multe informații despre aceste proceduri. Se poate căuta și o a doua opinie
medicală în acest caz.
- persoanele la care simptomele se prelungesc în timp și sunt destul de
severe încât să interfere cu activitățile zilnice și necesită medicamente puternice
pentru calmarea durerii, vor avea cel mai mult de câștigat de pe urma
tratamentului chirurgical
- persoanele cu simptome de intensitate medie, se refac fără operație
- unii pacienți au nevoie de o a doua operație
Majoritatea celor operați se refac repede reluându-și activitățile
zilnice. Există unele cazuri în care medicul recomandă un program de reabilitare
după tratament chirurgical, program ce include fizioterapie și exerciții.

Alte tratamente

Scopurile reabilitării exercițiilor fizice și altor tipuri de tratament


sunt următoarele:
- scăderea durerii și a slăbiciunii musculare la nivelul piciorului și a
regiunii lombare
- prevenira accidentărilor ulterioare prin învățarea modului de îngrijire al
spatelui și prin realizarea de exerciții de întărire a musculaturii spatelui inferior
- furnizarea confortului fizic și psihic în timpul recuperării
Alte tipuri de tratament alternativ:
- exerciții fizice, pot fi recomandate de către medic, pentru întărirea
musculaturii spatelui
- programe de reabilitare în care se învață modul de îngrijire al spatelui

20
- programe de management a durerii cronice, în care se învață o
combinație de metode de cupare a durerii, din care fac parte tratamentul
medicamentos, terapia fizică și consilierea psihică.
Metode de medicină alternativă:
- masajul - scade durerea
- manipularea - terapie chiropractică sau osteopatică
Aceste metode alternative trebuie discutate în prealabil cu medicul
specialist pentru a determina dacă există riscuri.
Metode experimentale:
- neurotomia prin radiofrecvență, folosește un instrument special
(fluoroscop) pentru a plasa un electrod sub formă de ac în apropierea nervului
afectat. Un curent cu frecvență înaltă va distruge nervul și astfel va înceta
transmiterea de semnale prin acest nerv.
- terapia electrotermică intradiscală folosește de asemenea fluoroscopul
pentru plasarea unui ac la nivelul discului herniat. Un tub subțire, flexibil
(cateter) este inserat prin interiorul acului pentru ca în final prin cateter să fie
introdus un element termic care se plasează în apropierea discului. Căldura este
aplicată pentru o perioadă scurtă de timp (de obicei câteva minute) după care
instrumentele sunt extrase. Aplicarea de căldură va închide leziunile minore și
va scădea sensibilitatea terminațiilor nervoase la durere. Există studii care
raportează ameliorarea durerii prin această metodă.
- discectomia cu laser, folosește o rază de lumină pentru dizolvarea
discului herniat. Cu toate că această tehnică a fost folosită de mulți chirurgi pe
parcursul anilor, nu există studii concludente care să arate beneficiile sau
riscurile procedurii.

21
CAPITOLUL II

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA


PACIENȚILOR CU HERNIE DE DISC

Nursingul este o profesie ce se concentrează pe indivizi, familii,


comunități și pe realizarea, întreținerea și recuperare a sănătății și funcționării
optime. Asistența medicală este definită ca o știință și o artă care se
concentrează pe promovarea calității vieții astfel cum sunt definite de către
persoane și familii la întreaga lor viață, la naștere, la experiență de îngrijire și la
sfârșitul vieții.
Suferința modifică total omul care pe lângă asistența medicală de
specialitate are nevoie și de căldură umană atât în familie cât și în spital.
Fără calități morale remarcabile, activitaea asistentului medical nu
este posibilă. Numai priceperea, oricât de mare ar fi ea este insuficientă. Ideal ar
fi ca asistentul medical când vine în contact cu bolnavul să aibă un mod de
comportament adecvat îmbinând profesionalismul cu umanismul. Bolnavul este
atent la felul cum se prezintă un asistent medical.
Comportamentul etic, general al asistentului medical include o
atitudine colegială, prietenească față de restul personalului medical. El va evita
orice afirmație care ar putea submina autoritatea sau scădea prestigiul cuiva.Va
trebui să fie desciplinat și animat de un adevărat spirit de echipă, să cultive
spiritul de ordine și de economie, să respecte regulile de igienă și sterilizare, nu
de teama unei sancțiuni ci din rațiune și convigere, contribuind astfel la
reducerea infecțiilor nosocomiale.
În persoana bolnavului este lovită inevitabil și familia. Față de
vizitatori asistentul trebuie să-și cunoască bine obligațiile, să fie politicos și
sfătuitor, dar să interzică scenele zgomotoase. Nu va manifesta o atitudine
deplasată sau dezgust în unele îngrijiri ale bolnavului si nu-l va lăsa pe acesta în
voia sorții sub pretextul terminării programului. Violarea secretului profesional,
înstrăinarea obiectelor pacienților și folosirea bunurilor instituției în scopuri
personale indică incorectitudine și o abdicare de la principiile deontologiei și de
la comportamentul etic.
Asistentul medical are responsabilități individuale, de grup precum
și specificul unde lucrează. El își desfășoară activitate în cadrul echipei de
îngrijire bazându-se pe relații de parteneriat și solidaritate profesională,
complementaritate. Activitatea în echipă presupune respectarea autonomiei,
profesiei cât și buna colaborare pentru realizarea scopului propus ducând astfel
la satisfacția profesională. Asistentele au posibilitatea de a propaga drepturile
pacientului:

22
- să-i asigure o îngrijire adecvată în orice condiție
- îngrijirea să fie echitabilă, umană și fără discriminări privind rasa,
culoarea, naționalitatea, resursele financiare ori convingeri etice
- să informeze pacientul despre tratament, riscurile aferente în termeni pe
care ei și familia lor să-i înțeleagă cu ușurință, iar ei să-și dea consințământul
după ce s-au informat și au înțeles tot
- șă-i informeze și să-i facă să participe la toate deciziile legate de
sănătatea lor
- să li se asigure confidențialitate în timpul discuțiilor, examinări și
tratament
- să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la
cercetări sau experimente fără să recurgă la acțiuni primitive împotriva lor
- pacienții au dreptul să fie educați și informați de către personalul care îi
ingrijește în așa fel încât să fie capabil să-și asigure un nivel optim de stare de
bine și să înțeleagă care sunt nevoile de bază
Legislativ asistenta medicală are datoria de a:
- promova ce e cel mai bine pentru pacient
- să asigure că toate nevoile pacientului au fost rezolvate
- a proteja drepturile pacientului
Standarde de îngrijire - asistenta medicală trebuie să respecte:
- standardul de îngrijire profesională: evaluare, diagnostic, identificarea
rezultatelor, planning
- standardul de practică profesională: îngrijiri de calitate, educație,
colaborare, etică, utilizarea resurelor, cercetare, performanță, evaluare
Responsabilitatea profesională este o autoangajare conștientă și
voită intr-o acțiune. Fiind conștienți de fiecare atitudine și acțiune înțelegem să
justificăm și să luăm asupra noastră toate consecințele. Asistentul medical are
rsponsabilități individuale, de grup precum și specificul unde lucrează. El își
desfășoară activitaea în cadrul echipei de îngrijure bazându-se pe relații de
parteneriat și solidaritate profesională, complementaritate. Activitatea în echipă
presupune respectarea autonomiei profesiei cât și buna colaborare pentru
realizarea scopului propus ducând astfel la satisfacția profesională.

23
CAPITOLUL III

PREZENTAREA CAZURILOR

CAZUL I

Date despre pacient: M.B. în vârstă de 38 de ani, sex masculin, de


proveniență din mediul urban, necăsătorit. Lucrează economist la o firmă privată
aproximativ 10 ore pe zi. Are o dietă dezechilibrată, mese nergulate, consum
redus de lichide, nu are o activitate fizică organizată și regulată.

Motivele internarii: pacientul se prezintă la spital pentru dureri


mari la coloana lombară, acuzând imposibilitatea de a se mișca și deplasa
normal. Este internat pentru investigații și tratament.

Antecedente medicale:
- heredocolaterale: mama cu probleme medicale legate de coloana
vertebrală,
- personale fiziologice: normale
- personale patologice: nu sunt

Istoricul bolii: pacientul acuză dureri de mai mult timp,


aproximativ un an, dar care sub tratament medicamentos au cedat. Pentru faptul
că aceste stări dureroase au început să devină tot mai frecvente și mai rezistente
la medicație, pacientul a fost îndrumat spre un serviciu de specialitate pentru
investigații și stabilirea diagnosticului cu certitudine precum și pentru tratament.

Diagnostic: pentru stabilirea diagnosticului s-au efectuat


următoarele investigații:
- analize sanguine
- radiografii
- RMN
În urma obținerii rezultatelor, investigațiilor și corelate cu examenul
fizic s-a stabilit diagnosticul de: Hernie de disc, L2-L3, protuzie discală L4-L5.

Evaluarea pacientului: simptome generale:


- astenie
- durere
- stare generală alterată

Greutatea: 90kg, talie 180cm


Stare de conștiență - este cooperant, conștient

24
Stare de nutriție - normoponderal
Tegumente, mucoase - normale
Țesut celular subcutanat - normal, fără edeme
Sistem osteoarticular și muscular - durere la nivelul coloanei vertebrale
lombare, cu dificultăți de mobilizare, mobilitate articulară a coloanei vertebrale
diminuată, contractură musculară paravertebrală
Aparat respirator: normal 16 r/min
Aparat cardio-vascular: normal, TA 130/70 mm Hg, AV 80/min, ritm
cardiac regulat
Sistem nervos: răspunsul la stimuli este prezent, OTS , ROT simetrice
Sistemul urinar: diureza pe 24 ore aproximativ 1100 ml, urina ete
hipercomă, micțiunile sunt normale, rinichi normali
Aparat digestiv: abdomen mobil cu mișcările respiratorii, suplu, nedureros
la palpare, tranzit prezent

Nevoi identificate:
-nevoia de a se mișca și de a avea o bună postura
- nevoia de a fi îngrijit, curat, de a proteja tegumentele și mucoasele
- nevoia de a dormi și a se odihni

25
Nevoia Probleme Manifestări Diagnostic Obiective Intervenții Intervenţii Evaluare
fundamentală de de nursing autonome delegate
dependență dependență

Nevoia de a Limitarea Imobilizare Alterarea Reducerea Pregătirea Radio- Diminua-


se mișca și mișcărilor la pat și stării durerii. pacientului grafie, rea
de a avea o datorită imposibili- generale de pentru coloană semnifi-
bună impotenței tatea confort, Creşterea investigația lombară. cativă a
postură funcționale schimbării manifestată amplitu- radiologică. durerii,
poziției prin dinii de Asigurarea Admini- muscula-
datorită limitarea mișcare în condițiilor strarea de tură
aparaţiei mișcărilor. segmentele de confort anti- paraverte-
contracturii afectate. în salon. algice și brală
musculare Poziționarea miore- relaxată și
paraverte- Relaxarea pacientului laxante. tonifiată.
brale. musculaturi în pat în
Durerea paraverte- posturi anti-
prezentă la brale. algice.
cea mai Mobilizări
mică pasive a
tendință de membrelor
mișcare inferioare.
Masaj ușor
de relaxare
la nivelul
coloanei
vertebrale,
regiunea
fesieră și
membrele
inferioare.
Continuarea
programului
de kinetote-
rapie la
salon.
Nevoia de a Dificultate Pacientul Riscul Menținerea Acordarea Pacientul
fi îngrijit, în auto- este agitat alterării integrității ajutorului în reușește șă-
curat, de a îngrijire, din cauza integrității tegumente- efectuarea și îmbună-
proteja frica de situației tegumente- lor. îngrijirilor tațească
tegumentele durere date de lor datorate Creșterea de igienă capacitatea
și mucoasele boală, că imposibili- capacității corporală. de auto-
nu-și poate tății de auto- Învațatea îngrijire,
executa acordării îngrijire pacientului reușește să-
igiena îngrijirilor despre și reia
personală de igienă unele activitățile
singur. corporală. măsuri de zi cu zi
ergonomice fără
Insecuritate care să-i dificultate.
datorită ușureze
durerii la activitățile
nivelul de auto-
coloanei îngrijire.

26
lombare
iradiată în
membrul
inferior
Nevoia de a Somn Insomnie, Perturbarea Pacientul Liniștirea Diaze- Pacientul a
dormi și a se insuficient somn agitat modului de să benefi- pacientului. pam 1tb reușit să-și
odhni. și neodih- cu treziri somn legat cieze de seara la regleze
nitor. frecvente. de starea somn Aerisirea culcare. somnul și
de criză odihnitor cameri și să se
Oboseală, (durere, cantitativ și liniște în odihnească.
iritabilitate, anxietate) calitativ. salon.
neliniște.

27
CAZUL II

Date despre pacient: B.I. în vârstă de 40 de ani, sex masculin, de


proveniență din mediu urban, căsătorit, cu 2 copii. Lucrează muncitor la o firmă
de construcții aproximativ 12 ore pe zi, în condiții grele, expus în permanență la
curent, frig, trepidații. Are o dietă dezechilibrată, mese neregulate, consum redus
de lichide, nu are o activitate fizică organizată și regulată, aceasta fiind intensă.

Motivele internării: pacientul se prezintă la spital acuzând dureri mari la


coloana lombară, iradiată în membrele inferioare, acuzând imposibilitatea de a
se mișca și deplasa normal. Este internat în urgență pentru investigații și
tratament.

Antecedente medicale:
- heredo-colaterale: fără importamță
- personale fiziologice: normale
- personale patologice: ulcer gastric în 2000, spondiloză dorsolombară din
2004, scolioză dorsolombară.

Istoricul bolii: pacientul acuză dureri de mai mult timp, survenite în


puseuri sub influența muncii, prestate și a condițiilor de mediu, dar care sub
control medicamentos au cedat. La ora actuală în timpul serviciului, pacientul a
ridicat o greutate prea mare simțind o durere violentă la nivelul lombar fiind-ui
imposibil să se mai mobilizeze.

Diagnostic: pentru stabilirea diagnosticului s-au efectuat următoarele


investigații:
- analize sanguine
- radiografii
- RMN
În urma obținerii rezultatelor investigațiilor și corelate cu examenul fizic,
s-a stabilit diagnosticul de:
- Discopatie lombară L1-L2, L4-L5
- Spondiloză dorsolombară cu radiculopatie
- Scolioză sinistro-convexă secundară dorsolombar
- Hernie de disc L1-L2, protuzie discală L4-L5

Evaluarea pacientului:
Examen fizic general: simptome generale:
- astenie
- durere
- stare generală alterată

28
Greutate 78 kg, talie 170 cm.
Stare de conștiență - este cooperant, conștient.
Stare de nutriție - normopnderală.
Tegumente, mucoase - normale.
Țesut celular subcutanat - Normal fără edeme.
Sistem osteoarticular și muscular - durere la nivelul coloanei vertebrale
lombare, iradiată în membrele inferioare, cu dificultăți în mobilizare, mobilitate
articulară a coloanei vertebrale diminuată, contractură musculară paravertebrală
lombară.
Aparat respirator: normal, 16r/min
Aparat cardio-vascular: normal, TA: 130/70 mm Hg, AV: 82/ min, ritm
cardiac regulat
Sistem nervos: răspunsul la stimuli este prezent, OTS, ROT simetrice.
Sistemul urinar: diureza pe 24 de ore aproximativ 1100ml, urina este
hipercromă, micțiunile sunt normale.
Aparat digestiv: abdomen mobil cu mișcările respiratorii, suplu, nedureros
la palpare. Tranzit prezent.

Nevoi identificate:
- nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură
- nevoia de a fi îngrijit, curat, de-a proteja tegumentele și mucoasele
- nevoia de a dormi și a se odihni
- nevoia de a evita pericolele

29
Plan de nursing
Nevoia Probleme Manifestări Diagnostic Obiective Intervenții Intervenţii Evaluare
fundamentală de de nursing Autonome Delegate
dependență dependență

Nevoia de a Inmpoten- Imobiliza- Alterarea Reducere a Asigurarea Pregăti- Diminu-


se mișca și ță re la pat și stării durerii. condițiilor rea area
de a avea o funcţională imposibi- genereale Creșterea de confort pacientu- semnifi-
bună litatea de confort, amplitu- în salon. lui pentru cativă a
postură Durere schimbării manifestat dinii de Respecta- investiga- durerii,
persistentă poziției ă prin mişcare în rea orelor țiile muscula-
la nivelul datorită imposibili- segmente- de repaus radiolo- tură
coloanei contracturii tatea de a le afectate. fizic. gice și paraverte-
lombare. musculare se mișca. Relaxarea Poziționa- RMN. brală
paraverte- muscula- rea relaxată și
brale. turii pacientului Admini- tonifiată.
Durerea se paraverte- în pat în strarea de Pacientul a
accentuează brale. posturi antial- învățat
la cea mai Tonifierea antialgice. gice și exercițiile
mică muscula- Mobilizări miorela- care-l vor
tendință de turii pasive a xante. ajuta în
mișcare. abdomi- membrelor protejarea
nale. inferioare. coloanei
Suplizarea masaj ușor vertebrale
coloanei de relaxare în timpul
vertebrale. la nivelul activităților.
Reeduca- coloanei
rea vertebrale,
posturală. regiunea
fesieră și
membrele
inferioare.
Continua-
rea progra-
mului de
kineto-
terapie la
salon.
Nevoia de a Dificultate Pacientul Alterarea Creșterea Acordarea Pacientul
fi îngrijit, în auto- este capacității capacității ajutorului reușește să-
curat, de a îngrijire. neliniștit și de auto- de auto- în și
proteja Frica de jenat din îngrijire îngrijire efectuarea îmbunătă-
tegumen- durere. cauza datorită îngrijirilor țească
tele și situației persistenței de igienă capacitatea
mucoa-sele. date de durerii și corporală. de
boală, că dificultății Învățarea autoîngri-
nu-și poate de a se pacientului jire,
executa mobiliza. despre reușește să-
igiena unele și reia
personală măsuri activitățile
singur. ergonomi- de zi cu zi
ce care să-i fără
ușureze dificultate.
activitățile

30
de auto-
îngrijire.
Ajutarea
pacientului
la
îmbrăcare/
dezbrăcare
și
facilitarea
acestor
activități
prin
așezarea la
îndemâna
pacientului
a lucrurilor
de utilitate
imediată.
Nevoia de a Somn Insomnie, Perturbare Pacientul Liniștirea Diaze- Pacientul a
dormi și a se insuficient somn a modului să benefi- pacientului. pam 1tb reușit să-și
odihni. și agitat, cu de somn cieze de seara la regleze
neodihnitor. treziri legat de somn Aerisirea culcare. somnul și
frecvente starea de odihnitor camerei și să se
din cauza criză cantitativ liniște în odihnească.
durerii. (durere, și calitativ. salon.
Oboseală, anxietate)
Iritabilitate, Executarea
neliniște. unor
tehnici de
relaxare
înainte de a
se culca.
Nevoia de a Pericolul de Persistența Anxietate Pacientul Explicare Pacientul
evita a accentua durerii la datorată să învețe pericolelor știe să nu se
pericolele durerea prin cea mai necunoaș- modalități la care se expună la
unele mică terii de poate eventualele
mișcări mișcare. metodelor protejare a expune pericole
necores- de corpului dacă nu care i-ar
punzătoare. protejare său în respectă putea
contra vederea indicațiile periclita
durerii. posibilită- pe care le sănătatea.
ții de primește.
reluare a Învățarea
activităților unor
curente. modalități
de
protejare,
de evitare a
situațiilor
nedorite.

31
CAZUL III

Date despre pacient: P.D. în vârstă de 55 ani, sex masculin, de


proveniență din mediu rural, căsătorit cu 3 copii. Lucrează miner de suprafață la
ora actuală, dar a lucrat în subteran 6 ani. Condițiile de muncă sunt grele, multă
umiditate, frig, iar efortul fizic depus este intens. Este consumator ocazional de
alcool și fumează un pachet de țigări pe zi. Se alimentează corespunzător.

Motivele internării: pacientul se prezintă la spital pentru dureri mari la


nivelul coloanei lombare, iradiată în membrul inferior drept, acuzând
imposibilitatea de a se mișca și deplasa normal. Este internat în urgență pentru
investigații și tratament.

Antecedente medicale:
- heredo-colaterale: fără importanță
- personale fiziologice: normale
- personale patologice: discopatie lombară L1-L3 din 2000, tulburări de
circulație periferică din tinerețe, HTA esenţială st.II din tinerețe.

Istoricul bolii: pacientul acuză dureri la nivelul coloanei lombare,


survenite în puseuri sub influența muncii prestate și a condițiilor de mediu.
Ulterior durerea a iradiat în membrul inferior drept, pe traseul nervului sciatic.
Starea actuală durează de aproape 2 săptămâni, dar pacientul nu a întrerupt
serviciul, fapt care i-a agravat starea. În plus s-a produs și o contractură
musculară puternică paravertebral, fapt care a dus la limitarea posibilităților de
mișcare și la imposibilitatea de a mai presta orice activitate. A urmat tratament
medicamentos la domiciliu, dar durerea nu a cedat.

Diagnostic: Pentru stabilirea diagnosticului s-au efectuat următoarele


investigații:
- analize sanguine
- radiografii
- RMN
În urma obținerii rezultatelor investigațiilor și corelate cu examenul fizic,
s-a stabilit diagnosticul de:
- Discopatie lombară L2-L3
- Artroză intervertebrală L2-L3, L4-L5 cu pensare în dreapta, osteofiți
marginali
- Lomboșciatică dreaptă
- Hernie de disc L2-L3, protuzie discală L4-L5.

32
Evaluarea pacientului:
Examen fizic general: simptome generale:
- astenie
- durere
- starea gnerală alterată
Greutate: 75 kg, talie 178cm.
Stare de conștiență - este cooperant, conțtient, anxios.
Stare de nutriție - normoponderal.
Tegumente, mucoase - normale.
Țesut celular subcutanat - Normal fără edeme.
Sistem osteoarticular și muscular - durere la nivelul coloanei vertebrale
lombare, iradiată în membrele inferioare, cu dificultăți în mobilizare, mobilitate
articulară a coloanei vertebrale diminuată, contractură musculară paravertebrală
lombară. Sensibilitate redusă în sectorul dureros.
Aparat respirator: normal, 18r/min
Aparat cardio-vascular: normal, TA: 130/70 mm Hg, AV: 82/ min, ritm
cardiac regulat.Se află sub tratament pentru controlul TA.
Sistem nervos: răspunsul la stimuli este prezent, reflexe diminuate,
Lasegue pozitiv în dreapta.
Sistem urinar: tulburări de micțiune, rinichi normali.
Aparat digestiv: abdomen mobil cu mișcările respiratorii, suplu, nedureros
la palpare. Tranzit prezent.

Nevoi identificate:
- nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură
- nevoia de a fi îngrijit, curat, de a proteja tegumentele și mucoasele
- nevoia de a dormi și a se odihni
- nevoia de a evita pericolele.

33
Planul de nursing
Nevoia Probleme de Manifestări Diagnostic Obiective Intervenţii Delegate Evaluare
fundamentală dependență de nursing Autonome
dependență

Nevoia de a Limitarea Dificultate Alterarea Reducerea Asigurarea Adminis- Diminua-


se mișca și amplitudinii de mobilității durerii. condițiilor trarea de rea
de a avea o de mișcare, deplasare. fizice și Creșterea de confort antialgice semnifica-
bună diminuarea Diminuarea sensibilită- amplitu- în salon. și tivă a
postură forței mișcărilor. ții. dinii de Respecta- miorelaxa durerii,
musculare. Contractură mişcare înrea orelor -nte. musculatu-
Durere musculară. segmente- de repaus ră
persistentă. le afectate.
fizic. paraverte-
Relaxarea Poziționa- brală
muscula- rea relaxată și
turii pacientului tonifiată.
paraverte-în pat în Pacientul
brale. posturi reușește să
Creșterea antialgice. se
forței și Mobilizări mobilizeze
rezistenței
pasive a singur.
musculare membrelor
Pacientul inferioare.
să-și masaj ușor
recâștige de relaxare
autonomia la nivelul
în coloanei
deplasare.vertebrale,
regiunea
fesieră și
membrele
inferioare.
Ajutarea
pacientului
în
efectuarea
unor
mișcări.
Nevoia de Dificultate Pacientul Riscul Creșterea Acordarea Pacientul
afi îngrijit, în auto- nu poate să alterării capacității ajutorului reușește să-
curat, de a îngrijire. se spele integrității de auto- în și
proteja Frica de singur, să tegumente- îngrijire. efectuarea îmbunătă-
tegumentele durere. să se lor datorate Menținerea îngrijirilor țească
și mucoa- îmbrace cu imposibili- integrității de igienă capacita-
sele. anumite tății tegumente- corporală. tea de
haine și să acordării lor. Învățarea autoîngri-
se îngrijirilor pacientului jire,
deplaseze de igienă despre reușește să-
la toaletă. corporală. unele și reia
măsuri activitățile
Insecuritate ergonomi- de zi cu zi
datorită ce care să-i fără
durerii la ușureze dificultate.
nivelul activitățile

34
coloanei de auto-
lombare îngrijire.
iradiată în Ajutarea
membrul pacientului
inferior la
îmbrăcare/
dezbrăcare
și
facilitarea
acestor
activități
prin
așezarea la
îndemâna
pacientului
a lucrurilor
de utilitate
imediată.
Nevoia de a Somn Insomnie, Perturbare Pacientul Liniștirea Diaze- Pacientul a
dormi și a insuficient somn a modului să benefi- pacientului. pam 1tb reușit să-și
se odihni. și agitat, cu de somn cieze de seara la regleze
neodinitor. treziri legat de somn Aerisirea culcare. somnul și
frecvente starea de odihnitor cameri și să se
din cauza criză (dure, cantitativ liniște în odihnească.
durerii. anxietate) și calitativ. salon.
Oboseală,
Iritabilitate,
neliniște.

35
BIBLIOGRAFIE

1. Borundel C. - Manual de Medicină Internă pentru Cadre Medii, Editura


Bic All, București, 2002
2. Baciu Clement - Aparatul locomotor, Editura Medicală, 1981
3. Cezar Ionel - Compendiu de neurologie, Editura Medicală, 1982
4. Chiru F, Chiru G., Morariu L - Îngrijirea omului bolnav și a omului
sănătos, Editura Cison, București 2003
5. Domnișoru Leonard - Compendiu de medicină internă, Editura
științifică, București, 1994
6. Gogulescu N., Gogulescu B.A. - Ortopedie traumatologie vol I, Editura
Evrika, Brăila,2002
7. Henderson V. - Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului, Danemarca,
Hardy Larsen, Ap. S, 1993
8. Mozeș C - Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Media Sud, București,2004
9. Popescu C. - Boli interne pentru cadre medii, București, Editura
Medicală,1980
10. Titircă L. - Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali,
Editura Viața Medicală Românească, București, 2000.

36