C2.

BAZELE FIZIOLOGICE ALE TERMOREGLARII

1. Schimburi de caldura organism-mediu. Raportul termic intre zona centrala si cea periferica.
Hidrotermoterapia cuprinde o serie de proceduri care folosesc apa calda sau rece, cu adaosuri de
substante chimice sau gaze, precum si aplicatii de cald sau rece prin diferite mijloace: aburi, aer cald sau
alte substante ca parafina, namol, sau amestecul lor la care se pot adauga si factori mecanici: frictiuni,
kinetoterapie.
Verigile care interfera in realizarea efectelor acestor proceduri sunt in principal doua:
termoreglarea si circulatia periferica.
Din punct de vedere al reglarii termice organismul uman cunoaste trei modalitati de adaptare:
- compartimentul termoregulator – imbracamintea, adapostirea (ex: migrarea pasarilor, adaptarea
animalelor, hibernarea);
- termoreglarea chimica – modificarea schimburilor metabolice: termogeneza tremuranda si
netremuranda si termoliza;
- termoreglarea fizica:
 impotriva recelui: cresterea capacitatii de izolare a partilor superficiale
 impotriva caldurii: cresterea trasferului de caldura prin straturile superficiale ale corpului.

Sub raportul teperaturii corporale, distingem:

- vietuitoare poikiloterme = cu sange rece, temperatura corpului lor variind in functie de
temperatura ambianta. Vietuitoarele mari, nascute, sunt poikiloterme.
- vietuitoare homeoterme = cu sange cald – au o productie de caldura reglata de un aport
termoreglator cu posibilitatea de influentare atat a productiei cat si a pierderilor. Homeotermia
este o treapta superioara evolutiva a homeostaziei.
- vietuitoare hibernante = o grupa intermediara intre cele doua de mai sus; datorita scaderii
temperaturii ambientale, temperatura corpului lor scade cu 5-10° => o scadere a metabolismului.

Din punct de vedere al functiei de termoreglare a organismului au fost descoperite doua zone:

1
  o zona centrala: capul si trunchiul ce adapostesc organele vitale (creierul si cordul, ficatul,
rinichiul) cu rol in producerea caldurii;
 o zona periferica = “coaja” care are o suprafata foarte mare si un rol foarte important in
schimburile de caldura; este reprezentata de invelisul exterior al corpului, tesutul subcutanat si
muschi.
Am putea afirma ca din punct de vedere al termoreglarii organismul este alcatuit dintr-o zona
centrala homeoterma si o zona periferica poikiloterma.
Schimburile de caldura intre organism si mediu se fac prin patru cai:
- conductie;
- convectie;
- iradiatie;
- evaporare.
CONDUCTIA:
- transmiterea de caldura prin contact direct.
CONVECTIA:
- transmiterea de caldura prin fluide: apa, aer;
- poate fi interna (reglarea schimburilor de caldura prin transportul caldurii de catre sange) sau
externa;
- incalzirea aerului din jurul corpului are loc in doua etape:
 contactul aerului cu pielea = contact direct => schimb de caldura prin conductie;
 apoi indepartarea caldurii de la suprafata corpului = convectia propriu-zisa. Se realizeaza astfel o
circulatie externa a aerului.
- aproximativ 12% din caldura corporala se pierde prin convectie;
- pierderea caldurii prin convectie este posibila si in apa; caldura specifica a apei este mult mai
mare decar cea a aerului (1=apa, 0,17-0,24=aerul), de aceea pierderile de caldura in apa sunt de
200 de ori mai mari pentru aceeasi temperatura (ex: la 20°C apa si aer);
- pentru a rezista acestor pierderi mari, organismul creste capacitatea de izolare a tesuturilor de
acoperire => rezista mai bine in apa rece cei ce au un tesut adipos mai bogat.

IRADIATIA:

2
 - cea mai mare pierdere de caldura;
- la cheltuieli de energie 2600 Kcal/24h se pierd prin iradiatie 1200 Kcal – imbracat si 1800 Kcal –
dezbracat;
- tegumentul emite radiatii electromagnetice, mai ales infrarosii – sub forma de protoni;
- in conformitate cu legea Boltzman, orice corp cu temperatura mai mare de 0°C emite radiatii
infrarosii egale cu puterea a 4-a a temperaturii;
- orice corp care emite caldura poate sa si absoarba caldura; un corp omenesc plasat langa o sursa
de caldura poate absorbi aproximativ 97% din radiatia proiectata pe tegument de sursa de
caldura;
- corpul uman este producator de caldura, deci mai mult emite decat primeste caldura.
EVAPORAREA:
- cuprinde urmatoarele elemente:
 perspiratia insensibila 18-25g apa = 10-15 Kcal/h => 200 Kcal/24h;
 evaporarea la nivel respirator: 5-14g apa = 3-8 kcal/h => 180 kcal/24h;
 sudoratia: 1l apa = 180-700 Kcal.
- in conditii normale omul pierde aproximativ:
 500 ml apa prin perspiratie insensibila;
 500 ml apa prin mecanism respirator => aproximativ 600 Kcal/24h numai prin evaporarea apei;

Cea mai mare cantitate de caldura se elimina prin tegument: 83% datorita iradiatiei, convectiei si
evaporarii; prin aparatul respirator – convectie (incalzirea aerului) si evaporare (saturarea aerului cu
vapori de apa); pierderea prin conductie este mai mica si ocazionala ca si cea prin urina si materii fecale.

2. Raportul termic intre zona centrala si cea periferica

Din punct de vedere al termoreglarii, descriem doua zone sau segmente:
- zona centrala sau nucleul – care are temperatura aproape constant 37°C
- zona periferica sau coaja – a carui temperatura variaza intre 34-35°C.
Diferenta de temperatura intre zona centrala si zona periferica se numeste gradient intern de
caldura sau gradient termic interior si este de aproximativ 2-3 grade.

3
 Diferenta de temperatura intre zona periferica si mediul ambiant se numeste gradient termic
extern. In conditii de confort termic, gradientul termic extern este de aproximativ 9-11°C; de aici rezulta
ca temperatura ambientala confortabila pentru organism este de 24°C.
Datorita gradientului intern caldura este transportata spre zona periferica, unde, datorita
gradientului termic extern, este eliminata in mediul ambient.