FARMACODINAMIE GENERALĂ

FARMACODINAMIA GENERALĂ. ACŢIUNEA

FARMACODINAMICĂ. ASPECTE GENERALE

• Farmacodinamia generală este o ramură

fundamentală a farmacologiei generale, ce
studiază faza farmacodinamică şi rezultatul
acestei faze - acţiunea farmacodinamică.
• Medicamentul acţionează asupra organismului
• Farmacodinamia studiaza actiunile si mecanismele
de actiune ale medicamentelor.
 Acţiunea farmacodinamică este rezultatul contactului medicament-
organism,concretizat prin modificarea unei funcţii fiziologice (în sens stimulator
sau inhibitor) sau/şi diminuarea sau înlăturarea unei tulburări a unei funcţii
fiziologice.

MEDICAMENTELE NU CREEAZA FUNCTII NOI IN ORGANISM

 Etapele farmacodinamice
• Legarea medicamentelor de receptor (R) cu formarea
complexului medicament/receptor (MR) – etapa
desfasurata la locul de actiune
• Aparitia unor modificari locale (actiune primara) care
se traduce prin aparitia efectului farmacodinamic (Ef)
M = R↔ MR→ Ef
• Afinitatea pentru receptor inseamna capacitatea
medicamentului de a se lega şi forma complexul cu
receptorul.
• Activitatea intrinsecă = capacitatea medicamentului de
a produce un efect.
 Receptorul
 Este o structura componenta speciala a celulei care este capabil sa lege
selectiv si sa recunoasca un medicament, hormon, mediator sau
neurotransmitator, obtanand astfel un raspuns celular.
 Pentru a interactiona chimic cu un receptor o molecula de medicament
trebuie sa aiba:
- marime corespunzatoare
-forma/comformatie corespunzatoare
- incarcatura electrica
FARMACORECEPTORII

Receptorii pot fi situati:

 la suprafata membranei celulare;
 in citoplasma;
 in nucleu.
 In structura receptorului exista doua zone importante, complementare cu
doua zone din structura ligandului:
-Situsul de afinitate- primul loc de care se jeaga ligandul
- situsul de activitate
 Capacitatea unui medicament de a se combina cu receptorul a fost
denumita afinitate, iar proprietatea acestuia de a produce un raspuns
consecutiv legarii a fost denumita eficacitate sau activitate intrinseca.
 Legatura medicament -receptor
 Medicamentul interactioneaza cu receptorul prin
intermediul unor forte chimice sau legaturi:
-covalente
-electrostatice
- Hidrofobe
Medicamentul este complementar receptorului=“lacat-cheie”
Medicamentele pot fi
- Agonist deplin = stimulant (med. care au afinitate mare si eficacitate
crescuta;viteza mare de legare si disociere de receptor,ex.adrenalina,
morfina, histamina)
-agonist partial(med. cu afinitate slaba, eficacitate slaba,viteza moderata de
legare si disociere de receptor;produce un efect mai slab comparativ cu
agonistul deplin cand este saturat receptorul;actioneaza ca antagonist in
prezenta unui agonist complet, ex.ergotamina, succinilcolina)
-antagonist(au afinitate mare, nu au eficacitate, au viteza foarte scazuta de
legare si disociere)
 Tipuri de antagonisti
Antagonist competitiv
- Antagonistul se leaga reversibil de R, nu produce efect
farmacologic ( ex.alfa blocante, beta blocante, calcium blocante)
- poate fi dislocat de cantitati excesive de agonist
- Ex.propranololul antagonizeaza adrenalina pe R beta adrenergici
- Ex: acetilcolina → fixare pe receptor → scade presiunea
intraoculară,atropina → fixare pe receptor, îl blochează, nu mai lasă
acetilcolina să se fixeze → creşte presiunea intraoculară;
- UTILIZARE- INTOXICATII (atropina este indicata in intoxicatia
cu pilocarpina, nalorfina in intoxicatia cu opioide
Antagonist necompetitiv
- antagonistul nu este deplasat de agonist
- antagonistul noncompetitiv scade potenta si efectul
maxim al agonistului (memantina este antagonist
necompetitiv cu receptorul NMDA- receptori pentru
glutamat)
Antagonism fiziologic
-adrenalina antagonizeaza r. alergice produse de histamina
- insulina antagonizeaza efectul hiperglicemic al glucocorticoizilor
Antagonism chimic:
- Bicarbonatul de sodiu neutralizeaza secretia acida gastrica
 Reglarea numarului de receptori
 - up-reglare R:cand un R este blocat pentru o perioada mai mare de
timp sau atunci cand scade cantitatea de agonist, creste numarul de
receptori
 - down- reglare:prezenta continua a unui agonist determina scaderea
numarului de receptori sau distrugerea acestora
Tipuri de receptori

I. Receptori de tip canal ionic:

II. Receptori cuplaţi cu proteine G

III.Receptori enzimatici

IV. Receptori nucleari

 I. Receptori de tip canal ionic:

- sunt structuri transmembranare care prezinta in centru un por prin care

patrund ionii in functie de gradientul electrochimic
- in functie de ionul care strabate canalul respectiv avem canale de Na,
K,Ca, Cl
- la capatul extracelular al canalului exista un situs de legare pentru
anumite substante chimice
- Ex.:R.nicotinic, R.GABA,R.serotonina
 II. Receptori cuplaţi cu proteine G

- structuri transmembranare alcatuite din 7 segmente unite

prin anse 3 intercelulare si 3 anse extracelulare.In dreptul
ansei 3 intracelulare este cuplata proteina G.Ea are 3
subunitati:α,β, δ
 III.Receptori enzimatici
-sunt enzime transmembranare care prezinta la polul extracelular situs
receptor, iar la polul intracelular prezinta activitatea enzimatica
propriu-zisa
 IV. Receptori nucleari
-sunt structuri intacelulare care cuprind doua subunitati:efectoare si
inhibitorie
-cand medicamentul se leaga de subunitatea efectoare complexul SE-M
patrunde in nucleu si modifica sinteza de ARN mesager modificand sinteza
de protein( ex.receptori pentru hormoni corticoizi, estrogeni, tiroidieni,
pentru factorii de crestere).
PARAMETRII DEFINITORII AI
ACŢIUNII FARMACODINAMICE

1. Sensul
2. Selectivitatea
3. Potenţa
4. Eficacitatea maximă
5. Latenţa
6. Timpul efectului maxim
7. Durata
Parametri farmacodinamici

1. Sensul AF( actiune farmacodinamica)

- stimulator: medicamente diuretice-cresc diureza, adrenalina creste
frecventa cardiaca

- inhibitor:deprimare SNC cu narcotice, dar si de cofeina in doze mari

- efect bisens : morfina deprima centrul tusei, dar il stimuleaza pe cel al

vomei.
- adrenalina in doze mici produce vasodilatatie stimuland receptorii beta
adrenergici din vase, dar in doze medii si mari produce vasoconstrictie prin
stimularea receptorilor alfa din vase ( aceeasi substanta influenteaza o
functie in ambele sensuri functie de doza si teritoriul.

- med. pot stimula o funcţie deprimată de boală, fără să aibă acţiune pe

funcţiile normale (antipireticele scad T crescută în febră, dar nu
influenteaza T normală)
2.Selectivitatea - proprietatea unui med de a influenta un teritoriu
cât mai limitat din organism si de a avea un numar cat mai
limitat de actiuni farmacodinamice
Ex.:blocantele de canale de calciu au mai multe efecte intrucat
canale de calciu exista in membrana multor celule:
antihipertensiv, antiaritmic, antianginos
- Pentru selectivitate si pentru sensul actiunii un factor
important il reprezinta doza:ac. Acetil salicilic inhiba
ciclooxigenaza din diferite teritorii functie de doza- la doze
mici inhiba COX din trombocite si biosinteza de tromboxan
A2 avand efect antiagregant plachetar;la doze mari inhiba
COX din endoteliul vascular si biosinteza de PG I2, si COX
din tesutul inflamat si biosinteza de PG inflamatorii
SELECTIVE
– Beta adrenomimeticele - antiastmatice
• SALBUTAMOL
• FENOTEROL
– Antihistaminicele H2 – antiulceroase
• RANITIDINA
• FAMOTIDINA

NESELECTIVE
– Acetazolamina
• Inhiba exclusiv enzima anhidraza carbonica, dar mai
are si alte efecte:
• Diuretic
• Antiulceros
• Sedativ central
• Anticonvulsivant
• Scade presiunea intraoculară (efect util în glaucom)
3. Potenţa AF - o substanta este mai potentă decât alta cu cât este mai
activă în doze mai mici. Ea se exprimă prin dozele eficace 50(DE50).
Cu cât DE50 sunt mai mici cu atât potenţa este mai mare.
Acţiunile farmacodinamice ale aceluiaşi medicament au potenţe diferite
(apar la doze diferite):
Ex.:
- actiunea sedativa si anticonvulsivanta a fenobarbitalului au potenta
mai mare decat actiunea hipnotica
- actiunea antiagreganta a acidului acetilsalicilic are potenta mai mare
decat actiunea antiinflamatorie

– acţiunea laxativă a cruşinului are potenţă mai mare decât acţiunea

purgativă.
Potenta este dependenta de:
– Proprietatile substantei
• Farmaceutice
• Farmacodinamice
• Afinitatea pentru substrat (numarul de
receptori ocupati de substanta)
– Organism
4. Eficacitatea maximă - o proprietatea a unei subst. de a avea un "efect
maxim posibil". Ea se exprimă prin efectul maxim (Ef.max.).Atingerea
eficacităţii maxime este limitată, la unele substanţe medicamentoase, de
posibilitatea apariţiei efectelor adverse la doze mari.
5. Latenţa - timpul scurs de la administrarea med până la apariţia
efectului
- depinde de abs, transport, difuziune, biotransform.
- în cazul admin i.v. timpul de abs = 0.
L=A+T+D+B
unde: A = timpul necesar absorbţiei, T = timpul necesar
transportului, D = timpul necesar distribuţiei, B = timpul necesar
apariţiei efectelor biologice
- Ex. clasificare barbiturice functie de latenta:lunga-fenobarbital,
medie-ciclobarbital, scurta-tiopental, hexobarbital
- în grupa heterozidelor cardiotonice se face aceeaşi clasificare
terapeutică după latenţă şi durată: lungă (digitoxina); medie
(digoxina); scurtă (strofantina).
 Factorii de care depinde latenţa unui medicament sunt:
calea de administrare, factori biofarmaceutici, factori
farmacocinetici, dar şi factori farmacodinamici.
Latenţa - exemple:
• În administrarea i.v., latenţa este mai mică:
L = T + D + B, pentru că A = 0;
• Formele farmaceutice retard au latenţă mai mare decât cele cu
cedare rapidă;
• Pentru substanţele care acţionează printr-un metabolit activ,
latenţa creşte, pentru că apare şi timpul de metabolizare (M):
L = A + T + D + M + B;
• Medicam. cu mecanism indirect au latenţa mare pentru că B
creşte.
Cunoaşterea latenţei are importanţă terapeutică în alegerea
medicamentelor de urgenţă, în aceste cazuri alegându-se medicamente cu
latenţă scurtă şi foarte scurtă.
Exemplu:
-Digoxina nu poate reprezenta un cardiotonic de urgenţă, în
edemul pulmonar acut, deoarece are latenţă lungă-medie, indiferent de
calea de administrare, ca urmare a legării de proteinele plasmatice într-un
procent de 95%. În acest caz se va alege calea i.v., strofantina (0,25
mg/fiola).

6. TIMPUL EFECTULUI MAXIM (T ef. max.) este important când

se administrează medicamente de urgenţă cardiotonice,anticoagulante).
7.DURATA ACŢIUNII FARMACODINAMICE (D) este
intervalul de timp în care se menţine efectul.
Ea se exprimă printr un parametru farmacocinetic: timpul de
înjumătăţire (T 1/2).
Cunoaşterea T 1/2 este importantă în terapeutică pentru reglarea
intervalului dintre prize, în sensul realizării şi menţinerii efectului
terapeutic în stare staţionară, precum şi în sensul evitării cumulării şi
incidenţei efectelor adverse şi toxicităţii.
- timpul de înjumătăţire în sânge (T1/2)
Cu cât T1/2 este m mare, cu atât durata dintre administrări este mai
mare.
T ½ prezinta o mare variabilitate individuala mai ales in
urmatoarele situatii:
Stări fiziologice particulare
La nou nascut T ½ pentru cloramfenicol este mult mai lung faţă
de adult, deoarece nou născutul nu are enzime de metabolizare.
T ½ prezinta variabilitate in cazul insuficienţei căilor de epurare
Ex., T 1/2 al antibioticelor aminoglicozide creste foarte mult în
insuficienţa renală, aceste substante fiind nefrotoxice
(gentamicina, streptomicina)
FARMACODINAMIA GENERALĂ.FACTORII CARE
INFLUENŢEAZĂ ACŢIUNEA FARMACODINAMICĂ
• Sunt dependenti de:
– substanţa medicamentoasă
– organism
– mediu
– asocierea medicamentelor

Factori dependenţi de substanţa

 Doza
 Structura chimică
 Proprietăţile fizico-chimice
 Calea şi viteza de administrare
 Interacţiuni
Factori dependenţi de substanţa
- Doza
Pentru majoritatea medicamentelor există o proporţionalitate
între doză şi efect între
anumite limite
- Doza medie eficace (DE50)

Factori dependenţi de substanţa

 Structura chimică
Efectul biologic
Rezultatul interacţiunii medicament-moleculă tinta

Structura chimică
Stereoizomeria
Determină variaţii în intesitatea şi tipul de acţiune
Receptorii sunt optic activi
 Izomerii optici
 Izomerii geometrici
Factori dependenţi de substanţa
 Structura chimică
 Nucleul de baza – confera afinitate selectiva
pentru un anumit tip de receptori
 Gruparile functionale “farmacofore”:
Grupari farmacofore “accesorii” influenteaza:
 profilul farmacodinamic
 afinitatea pentru receptori
 activitatea intrinseca
Factori dependenţi de substanţa
 Structura chimică

•Grupări farmacofore “distribuitoare”

• influenteaza:
• profilul farmacocinetic
• distributia în organism
• modificarea
• caracterului polar al moleculelor
• coeficientul de partaj lipide/apa (L/A)
Factori dependenţi de substanţa
 Structura chimică
Distribuţia şi conformaţia electronică
 Influenţează acţiunea
Electronii activi biologici – electronii π
Conformaţia electronică determină un anumit tip de activitate
Factori dependenţi de substanţa
 Proprietăţi fizico-chimice
Starea de agregare (calea de pătrundere)
Dimensiunea moleculei (absorbţia)
Polimorfismul
Lipo- şi hidro-solubilitatea
Gradul de ionizare

Factori dependenţi de substanţa

 Calea şi viteza de administrare
Calea de pătrundere: i.v., respirator, s.c. i.m.,
oral, cutanat
Rapiditatea administrării
- Concentraţia
Interacţiuni medicamentoase
Absorbţie, distribuţie, metabolizare,
eliminare,
receptori
Asocierea cu alte substanţe
Efect sinergic
Efect aditiv
Efect de potenţare
Efect antagonist
Factori dependenţi de organism

 Specia
 Rasa
 Sexul, starea hormonală şi gestaţia
 Vârsta
 Factorii genetici
 Starea patologică
 Efortul fizic şi starea de oboseală
 Bioritmul
Factori dependenţi de organism
Specia
-Activitatea unei substanţe diferă de la o
specie la alta, datorită în general, diferenţelor
de farmacocinetică.
- Uneori activitatea depinde şi de factori
fiziologici
-Talidomida
Teratogenă la om şi iepure, nu la hamster
Rasa
Asiaticii şi amerindienii sunt mai puţin
sensibili la acţiunea izoniazidei, deoarece o
detoxifică (prin acetilare) mai rapid decât albii şi
negrii
Sexul, starea hormonală, gestaţia
Şobolanii masculi metabolizează mai rapid xenobioticele decât
femelele
Unele dezechilibre hormonale modifică răspunsul la acţiunea
medicamentelor
Starea de gestaţie creşte în general sensibilitatea la substanţele
medicamentoase

Factorii genetici
Priveşte echipamentul enzimatic care intervine în procesul de
biotransformare
Enzimopatii
Polimorfismul enzimatic

Factorii genetici
Glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (G-6-PD)
Deficitul afectează 3% din populaţia globului
Alcool dehidrogenaza (AlDH)
Existenţa polimorfismului enzimatic la om

Vârsta
Nou-născuţii, copii şi bătrânii sunt mai sensibili la acţiunea
medicamentelor
Starea patologică
- Afecţiunile hepatice (cloramfenicol)
- Afecţiunile renale (antibiotice, digitalice)
- Afecţiunile cardiace
- Afecţiunile aparatului respirator

Efortul fizic şi starea de oboseală

- Efortul fizic
- Creşte volumul respirator
Starea de oboseală
Măreşte sensibilitatea la substanţele medicamentoase

Bioritmul
- Cronofarmacologie
Activităţile biologice ale organismului oscilează ritmic între
valori maxime şi minime,dirijate de factori externi şi interni
- Ritmuri ultradiene (peste 24h), circadiene
(24h) şi infradiene (sub 24h)
- Ritmurile ultradiene
Săptămânale, lunare, anuale
Regimul alimentar
- Lumina
- Temperatura
- Presiunea atmosferică
- Prezenţa unor poluanţi
- Radiaţiile ionizante