LP_4_Examenul_urinii

Urina este produsul final al activității renale. Procesul de formare al urinei are loc în
rinichi, la nivelul nefronilor. Formarea urinei cuprinde trei etape: filtrarea glomerulară,
reabsorbția tubulară și secreția tubulară.
Urina primară se formează în urma filtrării glomerulare a sângelui, ajungând la stadiul de
plasmă deproteinizată, conținând toate elementele sângelui (H 2O, glucoză, aminoacizi săruri,
substanțe toxice, uree, acid uric), cu excepția elementelor figurate.
Urina finală se obține din urina primară, prin procesele de se crecție activă, resorbție
selectivă, acidifiere, diluție sau concentrare.
Funcțiile rinichilor sunt următoarele:
- menținerea echilibrului acido -bazic și hidro -electrolitic;
- menținerea presiunii coloid-osmotice;
- secreția sau sinteza de substanțe (eritropoietină, renină, prostaglandină, etc.);
- excreția toxinelor rezultate din catabolismul substanțelor endogene sau exogene;
Infecția rinichiului afectează structurile acestuia, fiind acută la un prim episod în 3 luni,
iar dacă apare aceasta reapare în mai puțin de 3 luni semnifică o infecție cronică.
Când un rinichi este afectat, celălalt preia funcția celui afectat, în timp evoluînd cu
afectarea și celui de al doilea rinichi, astfel apărând insuficiența renală (IR).
În afară de infecție, alte boli ce pot afecta rinichii sunt:
- malformații;
- boala polichistică – este afectat un singur rinichi;
- boli sistemice (DZ, lupus), boli cu depunere de hialini – sunt afectați ambii rinichi
Infecția unui singur rinichi este întâlnită în glomerulonefrită (GN) sau pielonefrită (PN).
Diagnosticul diferențial întreglomerulonefrită și pielonefrită se face prin examenul Addis –
Hamburgher – vezi curs.
Glomerulonefrita
Poate fi acută sau cronică și presupune lezarea glomerulului, care este un ghem de
capilare. În urma acestei lezări, se distrug capilare și implicit foarte multe hematii. Pot apărea și
leucocite în urină, dar hematiile vor fi mult mai numeroase decât leucocitele.
GN acută
Predomină următoarele aspecte:
- aspect brun-murdar (distrugerea hematiilor duce laoxidareaprotoporfirinei din hem);
- volum scăzut (oligurie, ulterior anurie, 500 – 700 ml);
 - densitate crescută > 1030 (funcțiiletubulare nu suntafectate);
- par proteineînurină(5 g ‰) înurmadistrugeriicapilarelorșimembraneloreritrocitare;
- hematurie:
o proba Addis-Hamburgher: 250.000 – 2.000.000 hematii/min;
o examenul microscopic al sedimentuluiurinar: câmpplin de hematii;
- leucociturie nu foarte importantă
- cilindri prezenți în 60% din cazuri (hialini, hematici, leucocitari, granuloși)
GNcronică
Predomină următoarele aspecte:
- aspect palid;
- volumul inițial normal , apoi crește (poliurie);
- densitate scăzută < 1015;
- osmolaritatescăzută;
- aparedemele;
- proteine (dar mai puține decât în forma acută).
Pielonefrita
Poate fi acută sau cronică. Este afectat parenchimul, adică spațiul dintre glomeruli, drept
urmare tabloul în pielonefrită va fi diferit de cel din glomerulonefrită în sensul că vor apărea
mult mai multe leucocite în urină față de hematii , care vor fi în număr redus.
PN acută
Predomină următoarele aspecte:
- aspect tulbure datorită bacteriuriei;
- volum normal, dar cu polakiurie și disurie, tenesme urinare;
- densitate cu valori normale;
- osmolaritate în limite normale;
- proteinurie moderată cu o valoare de 2-3 g ‰;
- hematurie minimă;
- leucociturie cu valori de 1-2 milioane/min
- bacteriurie importantă în sedimentul urinar cu urocultură pozitivă;
- cilindrurie (leucocitari, hialini, granuloși)
PN cronică
Predomină următoarele aspecte:
- aspect palid;
- volum crescut, poliurie, deoarece rinichiul încearcă să ,,curețe”;
- densitate scăzută;
- osmolaritate scăzută;
- proteinurie scăzută;
 - hematurie nesemnificativă;
- leucociturie;
- bacteriurie importantă; semnificativă atunci când este mai mare de 100.000 bact/mm3.
Sindromul nefrotic
Este o leziune degenerativă a membranei bazale glomerulare numită glomerulită
membranoasă.
Din punct de vedere semiologic sindromul nefrotic are două forme:
Sindrom nefrotic pur în care sunt prezente: proteinurie cu > 3,5 g/24h, hipoproteinemie,
(hipoalbuminemie), edeme, hiperlipemie (care face ca aspectul urinii sa fie lactescent);
Sindrom nefrotic impurare, pe lângă toate caracteristicile sindromului nefrotic pur,
hematurie, HTA sau/și insuficiență renală.

Recoltarea urinei pentru urocultură

Se va recolta prima urină de dimineață, la un interval minim de 3 ore de micțiunea
anterioară. După toaleta,cu apă și săpun, a mâinilor și a organelor genitale externe, se deschide
capacul urocultorului în condiții sterile și se așează cu marginile în sus, fără a se atinge marginile
acestuia. Pentru sumarul de urină nu este obligatorie sterilitatea recipientului, însă acesta trebuie
să fie curat, bine clătit și uscat. Se va începe emisia urinii, lasândprimul jet se lasă să curgă, apoi
din jetul mijlociu, fără a întrerupe jetul se va colecta urina direct în recipient. Volumul necesar
este de 30-50 ml. Se va pune capacul cu grijă, fără a contamina proba și se va transporta la
laborator în cel mai scurt timp (maxim o oră). Dacă nu se poate transporta în cel mai scurt timp
se va păstra proba la frigider la 4°C maxim 24 de ore.
Urina de 24 de ore.Dimineața (de exemplu la ora 06:00) se urineazăși nu se
rețineaceastăurină.Se colecteazăapoiîntr-un recipient curat de 2 - 3 litri (nu se urinează direct în
recipient) toateemisiile de urină, timp de 24 ore, pânăînziuaurmatoare la ora 06:00 dimineața,
inclusivurina din acest moment final (chiardaca nu existănevoiaimperioasă de a urina). Vasul cu
urină se pastreazăîntr-o pungă de plastic înfrigider, pe tot parcursulcolectării. La
incheierearecoltării (ultima emisiune de urină la ora 07:00 dimineața din ziuaurmătoare), se
măsoarăîntreagacantitate de urinăcolectatăș i se scrievolumulperecipientulîn care se
varecoltaproba. Urinarecoltatăse omogenizează (prinagitare) și se rețin100 ml, într-un recipient
de unicăfolosință. Acest test estenecesarpentrudozareacantitativă a glucozei, creatininei,
proteinelor, Ca+2, Mg+2, Na+, K+șideterminareadiurezei (volumuluiurinar/24 ore) .
Examenul urinei- ușor de recoltat urina, neinvaziv , ușor și ieftin de prelucrat
Sumarul de urină include determinareacaracterelorfizice(densitate, aspect,culoare),
chimice (bilirubină, urobilinogen, corpicetonici, acid ascorbic, glucoză, proteine, hematii, pH,
nitriți,leucocite) efectuate din supernatant șiexamenul microscopic al sedimentului care cuprinde:
hematii, leucocite, cristale, cilindri, epitelii, levuri, bacterii, mucus.
 Valori normale și interpretări:
Volumul urinar/zi:
- la bărbați = 1500 – 2000 ml;
- la femei = 1200 – 1500 ml;
Aspectul urinei – la emisie este limpede, clară, transparentă;
Culoarea urinei – variază de la galben pai (mai diluată și alcalină), la portocaliu-roșcat
(mai concentrată și acidă) spre chilimbar, în funcție și de ora emisiei (noaptea mai închisă la
culoare);
Mirosul urinei – ușor amoniacal sau fad;
pH-ul urinar – 4,8 - 7,8;
Densitatea urinară (SG – specific gravity) – 1015 - 1022;
Osmolaritatea urinei – 300 - 1400 mOsm/l;
Proteinele– nu există în mod normal în urină;apar în cantitate mare în urină în sindromul
nefrotic și glomerulonefrita acută
Glucoza – nu există în mod normal în urină; apare în cantitate mare în urină în diabetul
zaharat
Corpii cetonici – nu există în mod normal în urină;când apar alăturide glucoză semnifică
DZ decompensat, iar în absența glucozeievidențiază stări de inaniție, malabsorbție,
malnutriție, epuizare fizică;
Urobilinogenul și bilirubina – negative în urină;apar în urină la pacienții icterici.
Urobilinogenul predomină în icterul prehepatic, iar bilirubina în icterul hepatic sau
posthepatic;
Nitriții – negativ în urină; prezența lor
Acidul ascorbic –negativ în urină;apare în dietele bogate în vitamina C;
Hematii și leucocite – negativ în urină; prezența semnifică afectarea aparatului renal
Cilindri - negativ în urină;apar în stări patologice-sunt celulari și acelulari. Cei celulari:
hematici – în glomerulonefrite, leucocitari în pielonefrite. Cei acelulari: hialini și
granulo-grăsoși – în sindromul nefrotic, nefropatii cronice;
Cristale - negativ în urină; apariția lor sugerează risc crescut de a dezvolta calculi renali.