UROLOGIE

BILETUL 1
1.Glomerulonefrita ( G.N.A)
Definitie:G.N.A este o infectie a glomerulilor aparuta dupa o infectie streptococica
din organism .Apare dupa 7-21 de zile de la infectia streptococica si este frecventa
la copii. Este caracterizata clinic prin edeme,hematurie,HTA,proteinurie.

Etiologie: Factori infectiosi streptococici(streptococul hemolitic din grupa A-

angine,amigdalite,infectii dermatologice,infectii dentare,piodermite si
virale.Streptococul hemolitic provoaca 3 mari complicatii la nivelul
reumatismal,cardiac si renal.

2.Manifestari de independenta .Nevoia de a elimina-urina.

Urina este o solutie apoasa prin care sunt eliminate substante rezultate din
metabolismul protidic,inutile si toxice pentru organsim.

Mictiunea-reprezinta actul fiziologic constient,de eliminare a urinei.

Diureza este procesul de formare si eliminare in 24 h a urinei din organism.

Ritmul mictiunilor este de 3 ori mai mic noaptea.

Culoarea urinei:-galben deschis-urina diluata;galben inchis-urina concentrata.

Miros:amoniacal in fermentatia alcalina intravezicala,alteori miros fructat.

pH-ul 4,5-7,5 (usor acid)

Densitate 1010-1025 la T* 15*C(Temperaturile crescute modifica densitatea

urinei).
Aspect:clar transparent.

Categorie Varsta Frecventa 24h

N.N Mictiuni frecvente
Copil 4-5 ori/zi
Adult 5-6ori/zi
varstnic 7-8ori/zi
 BILETUL 2
1.Simptomatologie G.N.A
Definitie:G.N.A este o infectie a glomerulilor aparuta dupa o infectie streptococica
din organism .Apare dupa 7-21 de zile de la infectia streptococica si este frecventa
la copii. Este caracterizata clinic prin edeme,hematurie,HTA,proteinurie.

Debut-brutal cu dureri lombare,cefalee,greturi,febra si frison.

Insidios-astenie,inapatenta,paloare,subfebrilitate(apare dupa 10-12 zile de la

infectia streptococica neglijata sau insuficient tratata cu Penicilina.

Perioada de stare:Boala manifesta 4 sindroame:

¤ sindromul urinar- frecvent intalnit,caracterizat prin oligurie(200-500 ml /24h),

proteinurie moderata(2-5 g ‰),

hematurie microscopica,rar macroscopica(sindrom cardinal),

densitate urinara crescuta(1020-1025 g/cm₃,cilindrurie constanta.

¤sindromul edematos:edem moale,palid,intereseaza fata,indeosebi pleoapele(zona

palpebrala),in special dimineata.

Provocat prin retentia hidrosalina in testutul interstitial bogat in tesutul conjunctiv

lax de la fata,pleoape,scrot,membrele inferioare.

Uneori se dezvolta difuz:facies,maleole,gambe,coapse,partile declive.Uneori edem

generalizat(anasarca).
¤sindromul cardiovascular:cresterea T.A(interesand moderat tensiunea sistolica
180-200 mmHg,mai rar pe cea diastolica 120-125 mmHg.In formele severe poate
fi insotita de insuficienta cardiaca acuta stanga sau globala.

¤sindromul azotemic(retentie azotata)-remarcat mai rar,in forme severe.

Examen fund de ochi(FO)-normal sau evidentiaza spasme arteriale.

Tensiunea in artera centrala a retinei(TACR)-crescuta,se poate depista o retinopatie

albuminica(pacientii vad in ceata).

2.Manifestari de dependenta:
Anurie-incapacitatea rinichilor de a forma si filtra urina.

Oligurie-scaderea cantitatii de urina sub 800 ml/24h.

Disurie-mictiune dureroasa.

Poliurie –eliminarea unei cantitati mai mari de 2500ml/24h.

Polakiurie-mictiuni frecvente in cantitati mici.

 BILETUL 3
1.Tratament profilactic in G.N.A+definitie
Definitie:G.N.A este o infectie a glomerulilor aparuta dupa o infectie streptococica
din organism .Apare dupa 7-21 de zile de la infectia streptococica si este frecventa
la copii. Este caracterizata clinic prin edeme,hematurie,HTA,proteinurie.

Tratarea corecta a infectiei acute streptococice(angine,erizipel,scarlatina,acnee

juvenila),infectii virale,suprimarea focarelor de infectie sub protectie de
antibiotice.

Examen laborator :sumar urina,analiza morfologiei hematiilor,proteinuria/24h,

Examen macroscopic sau microscopic,bacteriologic,fizico-chimic,testul Addis-

Hamburger(studiul cantitativ al elementelor figurate si cilindrii din urina).

Examen hematologic:ureea sanguina,(valoare normala:20-40 mg%)

Acid uric: 3-5 mg%

Creatinina: 0,6-1,3mg%

Angina acuta este o afectiune banala dar poate provoca consecinte imediate sau
tardive grave.

Din amigdale pornesc antigenele care provoaca anumitor persoane

poliartrita(vindecabil),altora poliartrite,cardite,endocardite sau GNA.

Tratament profilactic GNA-Moldamin si Penicilina.

2.Manifestari de dependenta:
Hematurie-prezenta sangelui in urina.

Albuminurie-prezenta albuminei in urina

Glicozurie-prezenta glucozei in urina

Hiperstenurie-urina foarte concentrata cu densitate foarte mare

Hipostenurie-urina foarte diluata cu densitate mica

Edem –acumulare de lichid in tesut,manifestat prin cresterea in volum a regiunii

edematiate,stergerea cutelor naturale,pastrarea urmelor presiunii digitale(semnul
godeului),durere lombara,greturi ,varsaturi.
 BILETUL 4
1.Tratament curativ in GNA+definitie+regim
Definitie:G.N.A este o infectie a glomerulilor aparuta dupa o infectie streptococica
din organism .Apare dupa 7-21 de zile de la infectia streptococica si este frecventa
la copii. Este caracterizata clinic prin edeme,hematurie,HTA,proteinurie.

Obiective:-combaterea infectiilor streptococice,

-tratarea procesului antiimflamator nespecific,

-combatere HTA si retentiei hidro-saline cu diuretice si hipotensoare,

-tratament imuno-depresor si anticoagulant in formele severe al GNA si

evolutie rapida.

Regim igieno-dietetic:-spitalizare cu repaus absolut la pat pana la disparitia

edemelor pentru o perioada de 4-6 saptamani

-lichide ingerate in cantitate egala cu diureza+ 500 ml

Regim alimentar:-normo-caloric
(1500-2000cal/zi),hiperglucidic,normolipidic,hipoproteic.

-daca prezinta edematieri regimul alimentar va fi hiposodat si

hipokaliemic(alimente permise:fructe,legume,orez,ulei,unt)

-crestere patologica uree:ratia protidica este redusa la jumatate sau mai putin(20-
40g/zi),pacientul consumand glucide si lipide pentru a nu scade ratia alimentara
sub 1500 cal,

-in oligurie ratia hidrica este redusa

-in retentiile urinare sunt indicate curele severe de sete si foame pentru 2-3 zile,cu
semne de edem cerebral,HTA,aparitie iminenta de insuficienta cardiaca.

-H2O si NaCl(apa si sarurile) cresc volemia si T.A,nu primeste potasiu pentru a nu

produce hiperpotasemie..

Regim alimentar permis in primele 2-3 saptamani: fructe coapte,mere

rase,piureuri de legume,supe si creme de legume,lapte desodat,treptat se adauga
branza dulce,dupa 4-6 saptamani se introduce rasolul.

Proces inflamator:edem,proteinurie,hematurie,HTA.

Regim medicamentos:
Denumire Cantitate Interval orar Tip Perioada
comerciala administrare
Penicilina G 1-3 milioane 6h IM 10-14 zile
UI/zi
Furosemid 0,040-0,100 g Doza unica IV Doza unica

2.Manifestari de dependenta-retentie urinara-ischiurie

Retentie urinara(ischiurie)-incapacitatea vezicii urinare de a-si evacua
continutul(NU TREBUIE CONFUNDATA CU ANURIA)

Factori determinanti:calculi inclavati in stricturi cicatreale,hipertrofia prostatei

sau uretrei,paralizia vezicii urinare sau sfinctelor,coma.

Ischiuria formeaza o extensie a vezicii care va bomba si expusa in evidenta prin

palpare deasupra simfizei pubiene(in anurie vezica este goala).

Glob vezical-se mareste vezica

Mictiuni absente

Polakiurie-mictiuni frecvente in cantitati mici.

 BILETUL 5
1.Manifestari de dependenta GNA+complicatii
Manifestari de dependenta GNA-edem palpebral(la nivelul pleoapelor),urmat de
regiuni declive,nedureroase

-oligurie,astenie,anorexie,HTA,subfebrilitati,jena lombara,hematurie macroscopica

sau microscopica.

In complicatii:+ staza jugulara,tahicardie,ritm de

galop ,dispnee ,polipnee ,tahipnee ,wheezing, cianoza, tuse, secretii aerate
spumoase.

2.Cistografia
Cistografia:examen radiologic al vezicii urinare executata prin:

-radiografie vezicala simpla(executata dupa golirea vezicii urinare)

-radiografie dupa umplerea vezicii urinare cu substanta de contrast sterila (iodura

de sodiu 10-20%,200-250 ml,cu seringa Guyon eventual amestecata cu aer)

-vezica urinara evidentiata prin pneumocistografie(vezica incarcata cu aer ,apoi

substanta opaca,injectata prin sonda)

Pregatire pacient: -pacient pregatit ca pentru radiografie simpla,se restrange

consumul de lichide cu 10-12 ore inainte .

-vezica este golita inaintea examinarii ,toaleta regiunii intime si cu ajutorul seringii
Guyon se introduce 100-150 ml aer

-sonda va fi inchisa cu o pensa hemostatica,apoi se injecteaza substanta de contrast

in vezica prin punctionarea sondei cu un ac.
 BILETUL 6
1.Probleme de dependenta
Probleme de dependenta: - alterarea perfuziei tisulare la nivel renal(atingerea
glomerulilor),potential de exces de volum lichidian(aport inadecvat de lichide si
sodiu),deficit de autoingrijire(imobilizare la pat)

-potential de complicatii(IRA,edem cerebral):scaderea capacitatii functionale a

rinichiului,cresterea TA.

2.Radiografia renala simpla

Radiografia renala simpla :explorare radiologica fara substanta de contrast care
poate evidentia conturul si pozitia rinichilor ,calculii renali,ureterali,vezicali sau
radioopaci(contin saruri de calciu)

Urografie –metoda de examinare morfofunctionala a rinichilor si cailor

urinare,folosindu-se substante iodate hidrosolubile,administrate IV.

Pielografie: -radiografie renala executata cu substanta de contrast,administrata prin

cateterism uretral,sub control cistoscopic.

Cistografie: -explorare radiologica renala executata prin radiografie renala

simpla(vezica urinara golita) sau radiografie cu substanta de contrast sterila(iodura
de sodiu,eventual amestecata cu aer).

Arteriografia renala: -metoda de explorare renala cu administrarea substantei de

contrast pe cale arteriala,femurala sau renala.

Retropneumoperitoneul :- introducere de aer sau oxigen in spatiul retroperitoneal

pentru evidentierea contururilor rinichilor.
 BILETUL 7
1.Surse de dificultate GNA :
Surse de dificultate GNA : - reducerea suprafetei de filtrare glomerulara,retentie
hidrosalina,alterarea epurarii substantelor de catabolism azotat,HTA
sistolica/diastolica,supraincarcare cardiovasculara,proces
infectios ,inflamator(infectii streptococice:angina,scarlatina,infectii
dermatologice,infectii respiratorii),stres ,anxietate.

2.Urocultura : depisteaza infectiile de tract urinar (ITU)

Urocultura : depisteaza infectiile de tract urinar (ITU) – afectiuni inflamatorii
produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se
multiplica si determina in timp modificari in functionarea normala a rinichilor si a
cailor urinare.Dupa localizare, ITU pot fi joase, cand sunt afectate uretra si vezica
urinara si inalte, cand sunt cuprinse si ureterele si rinichii.

Dupa simptomatologie, ITU pot fi asimptomatice  –  bacteriurie fara

simptomatologie clinica si simptomatice – cand apare bacteriurie insotita de reactie
inflamatorie (piurie) si manifestari clinice.

Rezultatul investigatiilor microbiologice depinde de calitatea recoltarii si a

transportului probelor:

• in conditii obisnuite se va preleva prima urina de dimineata sau la cel putin 4 ore
de la ultima mictiune; inaintea inceperii tratamentului cu antibiotice;

• in situatii de urgenta se poate recolta proba de urina in orice moment – pe cererea

catre laborator se va mentiona daca timpul de la ultima mictiune <4h;
• in cazul urmaririi eficientei tratamentului cu antibiotice, se va repeta recoltarea
dupa 48-96 ore;

• inaintea recoltarii probei se va face o toaleta locala riguroasa cu apa si sapun;

• proba va fi recoltata din jetul urinar mijlociu, fara a intrerupe fluxul, intr-un
recipient steril; pentru a preveni contaminarea probei, evitati sa atingeti recipientul
de zona genitala;

• pentru recoltarea probei la sugari se va utiliza punga pediatrica (conform

instructiunilor primite la receptia laboratorului);

• proba va fi transportata cat mai repede la laborator (in 1-2 ore). În situaţia în care
transportul către laborator nu se poate efectua în două ore, proba îşi menţine
stabilitatea refrigerată (4°C) pentru maxim 24 ore.
 BILETUL 8
1.Obiective de ingrijire GNA
Obiective de ingrijire GNA : - combaterea infectiei,minimalizarea manifestarilor
clinice(HTA,edeme),prevenirea complicatiilor si reintegrarea profesionala.

2.Examenul sumar de urină:

Examenul sumar de urină -necesită recoltarea primei urini de dimineață (jetul
mijlociu), deoarece aceasta este mai concentrată decât urina emisă în timpul zilei,
ceea ce permite dezvoltarea unor eventuali germeni în vezica urinară.

Jetul mijlociu de urină reprezintă porțiunea medie a specimenului de urină emis.

Primul jet de urină nu se recoltează, pentru că, de obicei, este contaminat cu flora
microbiană comensală (flora normală) de pe uretră.
 BILETUL 9
1.Interventiile asistentului medical in GNA autonome
Autonome:-pregateste pacientul pentru examene clinice,pregateste documente
necesare si instrumentar ,participa la examinare

-asigura conditii de mediu si repaus la pat 4-6 saptamani ,in toata aceasta perioada
se ajuta pacientul in satisfacerea nevoilor fundamentale.

-asigura regimul dietetic(in primele zile infometare pentru reducerea edemelor si

retentiei hidrosaline),regim normocaloric,hipoproteic,desodat.

-observarea eventualelor modificari ale functiilor vitale ,modificari tegumentare

-recunoasterea semnelor de IRA pentru instituirea rapida medicamentoasa :cefalee,

greturi, varsaturi, diaree, prurit, aritmii, repulsie de alimente ,miros urinos al
respiratiei, convulsii, tulburari de respiratie ,pana cand pacientul intra in coma,
eventuale semne EPA.

2.Hemocultura
Hemocultura-introducerea sangelui pe un mediu de cultura pentru examen
bacteriologic.

Scop: Descoperirea bacteriilor atunci cand se suspecteaza: - septicemie cu

stafilococ,meningococ,bacilul Koch(febra ridicata cu oscilatii mari,frison,stare
generala alterata)

-bacteriemie:febra tifoida,bruceloza,endocardita maligna subacuta.

 BILETUL 10
1.Interventiile asistentului medical in GNA delegate
Delegate : -pregatirea pacientului pentru examen oftalmologic(normal sau
evidentiaza spasme arteriale,TACR este crescuta.

-pregatire pentru examen radiologic al inimii pentru depistarea precoce a

EPA,examen ecografic al rinichilor.

-recoltarea produselor examene de laborator:sange(ASLO,fibrinogen,proteina C

reactiva,complement seric,uree,creatinina),exsudat faringian, urina (hematurie,
proteinurie,culoare si densitate urina,sediment urinar,urocultura,testul Addis).

-administreaza diuretice,hipotensoare,imunodepresoare la indicatia medicului,

-in caz de complicatii aplicarea de urgenta a eventualelor ingrijiri:reechilibrare

hidroelectrolitica,transfuzii sanguine,oxigenoterapie,dializa extrarenala).

2.Recoltare sange examene biochimice

→    Ureea:
~        Se recoltează prin puncţie venoasă fără substanţă anticoagulantă.
~        Valoarea normală este 20-40 mg %.
~        Valori patologice: >hiperazotemie, <hipoazotemie.

→    Creatinina:
~        Se recoltează 5-10 ml sânge prin puncţie venoasă.
~        Valoarea normală ±1 mg %
→ Acid uric:
~    2-5 mg/100ml sange ;~ valoare normala :3-5 mg%.

BILETUL 11
1.IRA- Insuficienta renala acuta
IRA-suprimarea brusca a functiei renale care determina acumularea de produsi
metabolici in sange.Suprimarea functiei renale survine ca urmare a reducerii
filtratului glomerular,reducerea permeabilitatii glomerulare,obstructiei lumenului
tubular,cresterii reabsorbtiei tubulare(are consecinta finala oligo-anuria,alterarea
echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic.

Culegerea de date:reducerea aportului sanguin la rinichi (deshidratari, hemoragii,

arsuri), diminuarea filtratului glomerular si a capacitatii functionale(GNA, leziuni
ale vaselor rinichilor),necroza tubulara(intoxicatii ,soc toxico-septic,nefropatii
interstitiale), obstructia cailor excretoare(litiaza uretrala,tumori).

2.Recoltarea sangelui pentru ionograma

-Se efectueaza prin punctie venoasa,dimineata, ″à jeune″

-Recoltam 5-10 ml sange simplu pentru determinarea ionogramei

Valori normale Na : 135-145 mEq/L sange

Ca : 8,5-10,5 mg/100 ml sange

Mg : 1,6-2,5mg/100 ml sange
 BILETUL 12
1.IRA(problemele pacientului+obiective)
-alterarea volumului lichidian(cresterea volumului lichidian extracelular sau
ingerare excesiva de lichide sau in deficit potentiale cresteri diuretice sau de
varsaturi).

-tulburari hidro-electrolitice(hiponatremia determina stare de

confuzie,convulsii ,hiperhidratare intracelulara determina tulburari de constienta.

-imobilitatea poate aduce escare si tromboflebite,acidoza(tulburari respiratorii),

HTA, edem cerebral,EPA(provocate de hiperhidratare extracelulara sau aport
excesiv de sare)

-prezenta varsaturilor sau cresterii diurezei ,denutritia rapida prin

hipercatabolism,scaderea volemiei,tulburari hemostatice duc la aparitia
hemoragiilor la nivel muco-tegumentar,slabiciune,oboseala.

Obiective : -evaluarea functiei renale actuale,inlaturarea cauzelor

declansatoare,corectarea dezechilibrului hidro-electrolitic,supravegherea functiei
vitale si vegetative,prevenirea complicatiilor,asigurarea nutritiei adecvate,suport
emotional al pacientului si familiei,educarea pacientului pentru un stil de viata
sanatos.

2.Punctia vezicii urinare

Puncţia vezicii urinare se realizează prin introducerea unui ac pe cale
transabdominală în vezica urinară  (în urgenţă) când există pericol de rupere la o
vezică supraextinsă.Aceasta tehnica este executata de catre medic.

Scop Terapeutic
Evacuarea urinei în cazuri de retenţie acută de urină, când sondajul vezical nu
poate fi executat.

Indicaţii
Stricturi uretrale, hipertrofie de prostată când încercările de pătrundere cu sondă în
vezică urinară rămân fără rezultat.Traumatisme uretrale sau vaginale, când
sondajul vezical este contraindicat.

Locul puncţiei -Pe linia mediană abdominală, la 2 cm deasupra simfizei pubiene.

Materiale necesare
 Muşama şi aleză,Mănuşi de cauciuc,Alcool, tinctură de iod,Ace şi seringi
sterile,Tampoane,Medicamente – soluţii anestezice – Xilină 1%,Vase
colectoare,Tăviţă renală.

 Pregătirea pacientului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.

 Se asigură securitatea şi intimitatea necesară execuţiei puncţiei.

 Se aşează bolnavul în decubit dorsal cu pernă tare sub bazin.

 Se dezbracă regiunea pubiană şi se rade pilozitatea.

 Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.

Execuţia puncţiei
Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului medical.

Se spală şi se dezinfectează mâinile.

Se îmbracă mănuşi de protecţie

Medicul execută anestezia locală şi puncţia

Rolul asistentei în efectuarea puncţiei
o Protejează lenjeria de pat şi de corp.

o Asigură poziţia bolnavului.

o Pregăteşte şi dezinfectează locul puncţiei.

o Pregăteşte şi serveşte medicul cu materialele şi instrumentele necesare.

o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.

o Recoltează urina în eprubete sterile şi le trimite la laborator.

o Urmăreşte scurgerea urinei.

o Notează puncţia executată, cantitatea de urină extrasă, aspectul şi

densitatea.

Îngrijiri după tehnică

Se dezinfectează locul după puncţie.

Se aplică pansament.

Se asigură repaus la pat.

Se supraveghează funcţiile vitale.

Se observă locul puncţiei, pansamentul, pentru a sesiza scurgerea în continuare a
urinei prin traiectul neoformat.

Accidente – Incidente
 Puncţie negativă – în cazul în care peretele abdominal prezintă un strat gros de
grăsime şi acul nu pătrunde profund în vezica urinară,Hemoragie
vezicală,Astuparea acului cu flocoane de fibrină sau ţesuturi,Infecţii
postpuncţionale tardive.

Observaţii:
-Se determină volumul de urină evacuat,Se măsoară densitatea urinară.
-Vezica urinară trebuie să se golească încet şi incomplet – maxim 500 ml.

-La nevoie se poate repeta puncţia de mai multe ori,Nu se comprimă abdomenul în
timpul evacuării urinei.

BILETUL 13
1.Interventiile asistentului medical in IRA
-administrarea de lichide (PEV),asigurare repaus la pat,recoltare sange si urina
pentru examene de laborator
-urmarirea bilantului hidric (intrari/iesiri,asigurare microclimat
-masurare functiilor vitale,observarea eventualelor complicatii
-educarea pacientului ,administrarea tratamentului medicamentos prescris (AINS,
antibiotice, analgezice, antitermice),bai de sezut,montare sonda vezicala la nevoie,
montare sonda vezicala la nevoie.

2.Sondaj vezical –femei

Sondajul uretro-vezical reprezinta introducerea unei sonde prin uretra, pana in
vezica urinara, realizandu-se astfel o comunicare intre vezica urinara si mediul
extern.
Sondajul este efectuat cu ajutorul unui cateter sau sonda pe uretra, pana in vezica
urinara.
Sondajul uretro-vezical –
Scop
·         EXPLORATOR: recoltarea de urina pentru examene de
laborator, depistarea unor modificari patologice ale uretrei si vezicii urinare
·         TERAPEUTIC :administrarea de medicamente, golirea vezicii urinare
Sondajul vezical  se face diferit la femeie şi la bărbat, datorită dispoziţiei
anatomice diferite pe sexe.
Indicatiile sondajului vezical
 In retentii de urina
 In interventii chirurgicale
 In explorari endoscopice ale uretrei, vezicii urinare, ureterelor.
Contraindicatii
 In infectii acute ale uretrei
 In ruptura traumatica a uretrei
 Tumori

Materiale necesare
o   sonde sterile Foley, cateter din material plastic
o   sonde sterile Petzer,musama si aleza
o   manusi sterile,eprubete pentru urocultura (daca este cazul)
o   tampoane de vata sterile,doua pense hemostatice sterile
o   seringa, apa distilata pentru umflarea balonasului
 tavita renala, solutie de betadina,solutie pentru lubrifiere.
 BILETUL 14
1.Litiaza renala(pietre la rinichi)(definitie + culegerea
datelor)
Litiaza renala(pietre la rinichi) – prezenta calculilor in bazinet si caile
urinare.Poate evolua sub forma latenta sau colicativa.

Precipitarea lor poate modifica pHul urinei (hiperstenurie).

Culegerea de date – staza urinara,infectii urinara repetata,deshidratari masive care

duc la hiperstenurie,afectiuni in cursul careia creste eliminarea urinara.

Manifestari de dependenta –durere lombara permanenta sau provocata de efort,

durere colicativa, anxietate, neliniste, stres, tenesme vezicale, greturi, disurie,
extremitati reci, paloare,transpiratii reci,polakiurie,disurie.

2.Sondaj vezical-barbati
Pregatirea pacientului
 se informeaza pacientul cu privire la efectuarea tehnicii;
 se obtine consimtamantul si colaborarea;
 se asigura un mediu privat pentru efectuarea tehnicii si pentru pastrarea
intimitatii pacientului (se izoleaza patul cu paravan).
Tehnica sondajului vezical – la barbati
 la barbati uretra este mai lunga si prezinta doua curburi sagitale, prima fiind
convexa anterior, iar cea de-a doua convexa posterior;
 bolnavul trebuie sa fie asezat in decubit dorsal, cu picioarele intinse si
departate;

 asistenta medicala se va aseza in partea dreapta a bolnavului;

 se protejeaza patul cu musama si aleza;
 se aseaza tavita renala intre coapsele pacientului;
 asistenta isi pune manusi sterile;
 se dezinfectează meatul urinar, degajează glandul de prepuţ, şterge fin
meatul de câteva ori cu oxicianură de mercur, apoi fixează glandul între
police, index şi mediu al mâinii stângi, desfăşurând meatul uretrei cu
primele două degete;
 alege sonda cu care se face sondajul cu o pensa anatomica sterila;
 se lubrifiază varful sondei, care se tine ca un creion;
 se introduce sonda cu finete, iar cu ajutorul pensei se impinge inainte
și paralel cu mâna stângă se întinde penisul ca să dispară cutele
transversale;
 daca sonda nu progreseaza, se retrage 2-3 cm si se impinge din nou cu
miscari fine, in sens circular;
 dacă la împingerea sondei asistentul medical întâlneşte obstacole anatomice
el renunţă şi anunţă medicul;
 intrarea in vezica urinara marcheaza curgerea lichidului (urina);
 sonda se poate fixa in vezica urinara pentru un sondaj permanent, prin
umflarea balonului si introducerea in tubul aferent de 5-10 ml ser.
Accidente/incidente
 lipsa de progresie a sondei- crearea de cale falsa. se previne prin efectuarea
sondajului cu blandete si rabdare fara sa se forteze inaintarea sondei
 lezarea traumatica a mucoasei uretrale- apare hemoragie; se impune
intreruperea imediata a tehnicii
 absenta scurgerii urinare dupa intrarea in vezica (se poate datora unor cheaguri
care au astupat orificiile sondei). Se destupa prin insuflarea cu aer sau
injectarea a  cativa ml solutie dezinfectanta.
 sangerare uretrala
 probleme tardive: introducerea germenilor patogeni prin manevre si
instrumente nesterile.
 BILETUL 15

1.Litiaza urinara(definitie+simptomatologie)
Litiaza urinara-– prezenta calculilor in bazinet si caile urinare.Poate evolua sub
forma latenta sau colicativa.

Precipitarea lor poate modifica pHul urinei (hiperstenurie).

Simptomatologie : durere lombara permanenta sau provocata de efort,durere

colicativa,anxietate,neliniste,stres,tenesme vezicale,greturi,disurie,extremitati
reci,paloare,transpiratii reci,polakiurie,disurie.

2.Recoltarea exsudatului faringian

Exsudatul reprezinta orice lichid care filtreaza din sistemul circulator in tesuturile
vecine in cazul unor leziuni sau zone de inflamatie.
Exsudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui proces inflamator
faringian.

Scop explorator: depistarea germenilor patogeni in vederea tratamentului si

depistarea agentilor patogeni la purtator sanatosi, efectuarea antibiogramei
Materiale necesare
– spatula linguala sterila de unica folosinta, eprubeta cu mediu de cultura,manusi
de unica folosinta
masca de protectie, tavita renala, etichete, Pregatirea pacientului
–          se explica procedura si necesitatea tehnicii
–          se obtine consimtamantul si colaborarea pacientului
–          se incurajeaza pacientul
–          se atentioneaza pacientul sa nu isi administreze niciun fel de tratament, sa
nu manance, sa nu bea apa, sa nu se spele pe dinti cu 4 ore minim in prealabil
–          se aseaza pacientul in pozitie sezanda

Tehnica
–          asistenta se spala pe maini se se dezinfecteaza
–          isi pune manusi de unica folosinta
–          se invita pacientul sa deschida gura larg
–          se apasa limba cu spatula sterila

–          daca pacientul are senzatie de voma se retrage spatula si i se recomanda sa

se relaxeze. Se introduce spatula mai putin adanc
–          se sterge cu tamponul depozitul faringian si amigdalian, si daca este cazul
se dezlipeste si o portiune din falsa membrana
–          se retrage tamponul fara sa se atinga dinti, limba sau obraji
–          se plaseaza aplicatorul in tubul cu mediul de cultura si se eticheteaza, apoi
este trimisa la laborator.   
Accidente / Incidente
–          se pot obtine rezultate eronate daca se atinge cu tamponul faringian saliva,
dintii sau limba. In acest caz procedura se va repeta
–          greata, voma. In acest caz se intrerupe procedura, se roaga pacientul sa
inspire adanc si sa se pregateasca pentru o noua procedura
Erori de recoltare
–          contaminarea probei prin nerespectarea conditiilor de asepsie si antisepsie
–          folosirea antisepticelor poate conduce la inhibitia dezvoltarii germenilor
–          atingerea limbii, buzelor, salivei, dintilor poate modifica rezultatul din
cauza germenilor prezenti in aceste zone.
 BILETUL 16
1.Ingrijirea pacientului cu litiaza
renala(probleme+obiective)
Problemele pacientului:-durere vie,disurie,polakiurie,varsaturi,transpiratii
abundente,deficit de nutritie,greata,potential de complicatii la pacientii cu
HTA,insuficienta cardiaca,dilatare pielo-caliceala.
Obiective: combaterea durerii,asigurarea confortului,diminuarea
anxietatii,prevenirea complicatiilor,corectarea dezechilibrelor hidro-
electrolitica(la nevoie),asigurarea dietei corespunzatoare.
2.Punctia venoasa
Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul
unui ac de puncție.
Scop
–          Explorator: recoltarea sangelui pentru examene de laborator
–          Terapeutic: administrarea medicamentelor sub forma de injectie sau
perfuzie intravenoasa, transfuzii, sangerare in hipertensiune sau edem pulmonar
acut.
Locuri de electie
~        Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică).
~        Venele antebraţului.
~        Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
~        Venele subclaviculare.
~        Venele femurale.
~        Venele maleolare interne.
~        Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar
Materiale necesare
–          Perna pentru sprijinirea bratului pacientului
–          Tampoane sterile
–          Alcool
–          Ace sterile
–          Garou
–          Manusi sterile
–          Seringi in functie de scop
–          Medicamente (daca se administreaza)
–          Tavita renala
–          Bandaj pentru locul punctiei

Pregatirea pacientului
–          Se cere consimtamantul pacientului
–          I se explica tehnica si necesitatea acesteia
–          Se asigura confort fizic si psihic
–          Se aseaza pacientul intr-o pozitie comoda, luand in calcul si posibilitatea
lipotimiei.
Tehnica
–          Se aseaza bratul pe perna, in extensie
–          Se examineaza calitatea si starea venelor
–          Se evita locurile cu rani, cicatrici, hematoame sau edeme.
–          Se palpeaza vena si se alege locul punctiei
–          Asistenta isi pune manusi sterile
–          Se aplica garoul la 7-8 cm deasupra locului de punctie
–          Se dezinfecteaza locul ales cu miscari circulare de la locul punctiei, in
afara
–          Se recomanda ca pacientul sa stranga pumnul pentru ca venele sa devina
turgescente
–          Se fixeaza vena cu policele mainii stangi la 4-5 cm sub locul punctiei,
exercitand o usoara compresiune in jos asupra tesuturilor vecine
–         Se ia seringa cu mana dreapta intre police si restul degetelor
–          Se patrunde in vena cu acul mentinand un unghi de aproximativ 30 de
grade , invingandu-se o rezistenta elastica, pana cand acul inainteaza in gol cca 1-
2 cm, cu bizoul in sus si gradatiile seringii in sus
–          Se verifica pozitia acului in vena prin aspirare in seringa
–          Se continua tehnica in functie de scopul urmarit
–          Se cere bolnavului sa deschida pumnul si se indeparteaza garoul
–          Se retrage acul brusc si se aplica un tampon steril la locul punctiei
–          Se mentine tamponul cca 1-3 minute, fara a se indoi bratul
Accidente/ incidente
–          hematom, prin inflitrarea cu sange in tesutul perivenos. Se retrage acul si
se comprima locul 1-3 minute
–          perforarea venei. Se retrage acul.
–          ameteala, paloare, lipotimie – se intrerupe tehnica si se acorda ajutor sau se
cheama medicul.
De evitat !
–          Punctionarea venei din lateral
–          Punctionarea venei cu bizoul in jos
–          Atingerea produsului recoltat, Flectarea antebratului pe brat.

BILETUL 17

1.Litiaza renala ( interventii proprii + delegate ale

asistentului medical)
-repaus total la pat,calmarea durerii,combaterea starii de soc,recoltare de sange si
urina pentru examen de laborator,
-suport psihic al pacientului,observarea semnelor si simptomelor unor
complicatii(anurie,febra)
-aplicarea tratamentului specific in functie de natura calculului,pregatirea
pacientului pentru explorari radiologice,cura balneara (Calimanesti, Caciulata,
Olanesti)
-pregatirea pacientului in cazul interventiilor chirurgicale sau distrugere a
calculilor,aplicarea tratamentului medicamentos in functie de tipul litiazei.

2.Injectia intramusculara.
Injecția intramusculară presupune introducerea unei substanțe
medicamentoase (soluţii izotone cristaline, uleioase sau substanţe coloidale) în
țesutul muscular.
Scop
Terapeutic
 Absorbție rapidă în circulația sanguină.

 Rată rapidă de absorbție comparativ cu injectiile intradermice sau subcutanate.

Efectul medicaţiei administrate intramuscular se instalează mai lent faţă de efectul
medicației administrate intravenos, dar
mai rapid de 4-5 ori decât ce este administrat subcutanat.
Efectul maxim terapeutic se instalează în aproximativ 20-45 de minute de la
injectare.
Materiale necesare
– Medicația prescrisă de medic;
– Seruri pentru dizolvare;
– Seringă de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată și ac
steril intramuscular lung (4-7 cm);
– Mănusi de unică folosință;
– Comprese sterile și alcool.

Pregatirea pacientului
– Se confirmă identitatea pacientului;
– Se explica tehnica și necesitatea acesteia;
– Se obține consimțămantul și colaborarea acestuia.

Pregatirea medicamentelor
– Se verifica medicația, data expirării, colorația si aspectul, conform regulilor de
administrare.
– Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a
sterilității;
– Se desface fiola și se trage în seringă doza indicată pentru administare;
– Dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dizolvă cu ser și se
trage în seringă doza;
– Se poate extrage substanța dintr-un flacon prin urmatoarea tehnică: Seringa se
umple cu aer, trâgand de piston acea cantitate echivalenta cu doza care trebuie
extrasă din flacon. Se atașează apoi la acul la flacon și se introduce aerul cu care
seringa a fost umplută anterior. Se intoarce apoi flaconul și seringa se va umple
singură cu cantitatea necesară de lichid.
– Se elimina aerul din seringă;
– Se schimba acul;
Tehnica
–          Se verifică prescripția medicală;
–          Asistentul medical se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă mănușile
de unică folosință;
–          Stimulează zona de injectare prin tapotari ușoare;
–          Șterge cu un tampon alcoolizat zona; 
–          Recomandă pacientului sa ramana relaxat și să nu încordeze mușchiul;
–          Fixează locul si injectează cu acul în pozitie de unghi de 90 de grade,
perpendicular, pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă.
–          Aspiră cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a patruns într-un vas de
sânge. Dacă apare sângele, acul trebuie sa fie retras sau dus mai în profunzime;
–          Se injectează substanța lent, pentru a permite mușchiului să se extindă și
să absoarbă gradat medicația;
–          Se folosește cealaltă mână pentru acționarea pistonului la injectare în timp
ce mâna dominantă e folosită pentru menținerea poziției seringii;
–          Dupa injectarea substanței, se retrage acul printr-o mișcare bruscă în
același unghi de 90 de grade;
–          Se acoperă locul puncționării cu un tampon alcoolizat;
–          Se masează ușor pentru a ajuta dispersia medicamentului.
 
Observatii
–          Locul se alege in funcție de constituția pacientului;
–          Se evită zonele cu edeme, iritații, patologii dermatologice, zone cu abcese
tegumentare, acnee, foliculită, furuncule, regiuni inflitrate.
–          Injecțiile intramusculare sunt contraindicate pacienților cu tulburari de
coagulare, dupa terapii antitrombotice sau infarct miocardic acut.
–          Medicatia administrată este limitată la 2-5 ml, pentru a nu se mări riscul de
infecţii – abces postinjectabil.
–          Atenție! Daca se administrează pentru prima dată este indicat să se facă
testarea pentru ca pacientul să nu fie alergic la substanță.
–          La pacienții cu tratament lung intramuscular este indicat să se țină o
evidenta a zonelor de injectare, iar acestea să alterneze
–          Daca avem un pacient anxios sau care se teme, putem să punem aplicații
cu gheață pe zona unde urmează să efectuam injectia intramusculară, pentru a
amorți zona și a reduce durerea.
–          Se atentioneaza întotdeauna pacientul să nu încordeze mușchiul la
injectare pentru că va spori gradul de durere.
–          Injectiile musculare pot duce la cresterea nivelului de creatinkinaza. Se pot
crea confuzii, deoarece creatinkinaza crește în infarct miocardic acut. De aceea, la
pacientii cărora le trebuie testat nivelul de creatinkinaza, este recomandat ca
administrarea să se facă intravenos.
Accidente/ Incidente
–          Durere prin atingerea nervului sciatic;
–          Paralizie prin lezarea nervului sciatic;
–          Hematom prin lezarea unui vas;
–          Ruperea acului; 
–          Embolie si deces prin injectarea într-un vas de sânge a soluțiilor uleioase;
–         Infecții locale în cazul nerespectarii regulilor de asepsie și antisepsie;
–         Flegmon postinjectional.

BILETUL 18
1.Ingrijirea pacientei cu cistita
Cistita-inflamatie a mucoasei vezicii urinare
Culegerea de date: contaminarea ascendenta,infectii la nivelul
vaginului,perineului,in urma utilizarii instrumentarului
nesteril(sondaj),contaminare descendenta din rinichi si bazinet.
Manifestari de dependenta:disurie,polakiurie,tenesme vezicale,durere
suprapubiana.
Examen laborator:piurie,hematurie,bacteriurie.

2.Pregatirea pacientului pentru urografie

Pregătirea bolnavului urmărește înlăturarea suprapunerii peste rinichi, uretere și
vezica urinară a reziduurilor intestinale (gaze și materii fecale), fapt ce îngreunează
foarte mult interpretarea rezultatelor.
Pregătirea presupune:

 regim alimentar fără reziduuri, început cu 2-3 zile înaintea efectuării

investigației.
 evacuare completa a colonului. Acest lucru se realizeaza cu două clisme
evacuatorii: una în seara dinaintea examenului, cea de-a doua în dimineața
investigației.
 în cazul unui teren alergic cunoscut este necesar un tratament antialergic stabilit
de medicul curant, efectuat anterior examenului urografic.
Urografia intravenoasǎ constǎ în radiografierea cǎilor urinare, dupǎ opacifierea
acestora cu un produs de contrast iodat, care se injecteazǎ pe cale venoasǎ și se
eliminǎ în urinǎ. Substanța de contrast se injectează într-una din venele de la plica
cotului, apoi se execută radiografii la diferite intervale de timp (în mod obișnuit la
5, 15, 25 minute de la injectare), care vor surprinde secreția și eliminarea
produsului de contrast în sistemul reno-urinar.
Examinarea dureazǎ aproximativ o orǎ și jumǎtate. Dupǎ examen, pacientul
poate sǎ-si reia imediat activitǎțile.

BILETUL 19
1.Ingrijirea pacientei cu cistita
Cistita-inflamatie a mucoasei vezicii urinare
Probleme pacienta: inflamatia vezicii urinare,disurie,riscul extinderii infectiei
spre interstitiul renal.
Obiective combaterea infectiei si manifestarilor clinice acute,prevenirea
complicatiilor.
Interventii
-administrarea de lichide in cantitate mare,a tratamentului medicamentos
prescris(AINS,antibiotice,analgezice),bai de sezut,recoltare urina pt examen de
laborator,
-educatie sanitara a pacientei pt prevenirea recidivelor(tratament afectiunilor
ginecologice,lenjerie curata,igiena organelor genitale externe si a regiunii
perianale),hidratare corespunzatoare.

2.Arteriografia renala

 Examen radiografie al arterelor rinichilor efectuat prin puncţie arterială sau

venoasă, care are ca scop observarea stării vaselor  rinichiului pentru a
depista eventuale anomalii, cauza îngustării acestor vase, semnele unei tumori
sau ale unui traumatism renal.
Deşi tehnica sa a fost simplificată, graţie prelucrării electronice a
imaginilor (arteriografia computerizată, realizată printr-o simplă injecţie
intravenoasă), aceasta este mai puţin practicată pentru studiul rinichilor decât alte
examene, cum este, de exemplu,scanarea.
 BILETUL 20
1.Pielonefrita(definitie + culegerea datelor)
Pielonefrita – infectie a bazinetului si a interstitiului renal.Germenii incriminati
sunt:coli,proteus,stafilococul,Klebsiella.
Culegerea de date:-infectii vaginale, ale uretrei,manevre instrumentale nesterile
(sondaj,cistoscopie), contaminare hematogena sau limfatica cu germenii unei
infectii,obstructia cailor excretoare.
Factori:sarcina,diabet zaharat neechilibrat,stare nutritionala deficitara.
Manifestari de dependenta: anorexie,frison,febra,dureri lombare, disurie,
polakiurie, nicturie.
Examen laborator:VSH crescut,leucocitoza,leucociturie,cilindri leucocitari,
hematurie, bacteriurie.

2.Pregatirea pacientului pentru cistoscopie.

Cistoscopia este o procedura minim invaziva, aplicabila ambelor sexe, ce

consta in vizualizarea directa, cu ajutorul unui cistoscop - instrument
endoscopic optic, a interiorului uretrei si a vezicii urinare.

Interventia se poate face atat pentru a pune un diagnostic, cat si in scop curativ. 
Pacientul, asezat pe o masa asemanatoare celei folosite in ginecologie, in pozitie
ginecologica, este acoperit cu un camp steril.
Organele genitale sunt dezinfectate in prealabil cu o solutie antiseptica locala,
tegumentara. In cele mai dese cazuri, anestezia este una locala atat la barbati, cat si
la femei.
Se introduce pe uretra o substanta sub forma unui gel, care are atat proprietati
lubrifiante, ajutand instrumentul sa alunece mai usor pe traiectul uretrei, cat si
proprietati anestezice, creand pacientului confortul necesar, astfel incat sa resimta
cat mai putin din aceasta manevra minim-invaziva.

BILETUL 21

1.Pielonefrita(problemele pacientului+obiective+interventiile
asistentei medicale)
Problemele pacientului:-atingerea interstitiului renal,durere,disurie
Obiective:identificarea germenului cauzal,combaterea infectiei,combaterea
durerii,prevenirea complicatiilor.
Interventii: - asigurarea repaosului la pat,aplicarea de caldura pe regiunea
lombara,asigurarea aportului crescut de lichide si a unei alimentatii echilibrate
excluzand alcoolul,cafeaua,condimentele.
-administrarea orala de bicarbonat pentru alcalinizarea urinei,administrarea
tratamentului medicamentos(analgezice,antibiotice)
-recoltarea produselor biologice pentru examinari de laborator,
-educatia pacientului pentru igiena organelor genitale si regiunii perianale,lichide
in cantitate suficienta,evitarea distensiei vezicii urinare prin golire completa.

2.Injectia intradermica
Scop
-terapeutic- anestezie locala;
-desensibilizarea organismului in cazul alergiilor,BCG la nn
-explorator-intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni

Locul injectiei
-regiuni lipsite de foliculi pilosi :
-fata anterioara a antebratului ;
-fata externa a bratului si   a coapsei ;
-orice regiune in scop de anestezie
Solutii administrate- sol. izotone usor resorbabile, cu densitate mica
Resorbtia- foarte lenta.
Pregatirea echipamentului:
-se verifica data de
expirare a medicatiei
-se spala mainile                                                                
-se alege zona de injectare
-se verifica medicatia
-se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie ( de
exemplu, in testele alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor
medicului, pentru a testa sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv)

Administrare
-se confirma identitatea pacientului
-se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
-se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu partea ventrala
expusa
-se pun manusile
-se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par, leziuni ,
edeme, echimoze
-se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare
-se apuca antebratul pacientului cu o mana si se intinde pielea
-cu cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un unghi de 10-15
grade fata de antebrat
-se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent
-se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o papula  cu aspectul
cojii de portocala,diametru 5-6mm,inaltime de 1-2mm
-daca aceasta nu apare, inseamna ca acul este prea adanc introdus , se va retrage si
se va relua tehnica de la inceput
-dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. Nu se
maseaza locul injectarii deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul
testului
-se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii apoi cat de mult se
modifica marginile semnului care trebuie citit
-pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi
citit
-testul se citeste in cazul intradermoreactiilor la intervalul de timp stabilit in functie
de substanta injectata
-se arunca manusile si seringa cu ac in recipientele colectoare specifice

Ingrijiri ulterioare:
-este recomandat sa nu se spele pe antebrat
-sa nu comprime locul injectiei
-se citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp stabilit
Incidente:
-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a
bizoului acului
-lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea
solutiei subderm
-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata
-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei   
Consideratii speciale:
-pacientii hiperalegenici necesita atentie sporita deoarece pot face soc anafilactic la
administrare de antigeni
-se evita dezinfectia cu alcool in cazul intradermoreactiei la tuberculina
-nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
 BILETUL 22
1.Ingrijirea pacientului cu traumatisme renale:
-inchise(rupturi intrarenale,lezarea capsulei renale,lezarea calicelor si bazinetului)
-deschise(distrugerea tesuturilor care adapostesc rinichii si lezarea rinichilor)
Culegerea de date:-accidente rutiere, loc de munca,sportive,arme de foc, arme
albe,
Manifestari de dependenta : -durere lombara(variabila ca intensitate), hematurie,
hemoragie intraperitoneala, hematom perineal dureros la palpare,evacuare de
urina prin plaga si cavitatea peritoneala(traumatisme deschise).
Examinari paraclinice: radiografie renala pe gol,ecografie renala,examen de
urina,sange(hematocrit,hemoglobina,uree,creatinina).

2.Injectia subcutanata
Scop-terapeutic
Locul injectiei
-regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:
-fata externa a bratului,
-fata supero-externa  a coapsei;
-fata supra- si subspinoasa a omoplatului;
-reg subclaviculara;
-flancurile peretelui abdominal.

Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care

prezinta felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea, contraindicate
persoanelor cu tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul
insulinei, locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.

Solutii administrate:
-sol izotone, nedureroase ;
-sol cristaline : insulina, cofeina, histamina,anticoagulante
     
Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie  de cantitatea de 
substanta  administrata

Pregatirea echipamentului:
-verificarea medicatiei si dozelor prescrise
-se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta, in special inainte administrarii
primei doze
-se spala mainile
-se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal( cu exceptia
celor care au un aspect particular, cum ar fi un anumit tip de insulina care are un
aspect tulbure)
-se alege locul de injectare
-se verifica inca o data medicatia
-daca medicatia este in fiola se dezinfecteaza aceasta, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa.
-apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare subcutanata
-daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de
cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se
schimba  acul cu cel pentru injectia subcutanata
-tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza
capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston,
aceea cantitate echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi
la acul din flacon si se introduce aerul, se intoarce flaconul si  seringa se va umple
singura cu cantitatea necesara

Administrare
-se confirma identitatea pacientului
-se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si pentru a-i
reduce anxietatea
-se asigura intimitate
-se selecteaza un loc pentru injectare (avandu-se in vedere ca trebuie alternate)
-se pun manusile
-se sterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din centrul
zonei alese spre exterior prin miscari circulare
-se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool
subcutanat in timpul injectiei, ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului
-se indeparteaza capacul acului de la seringa
-cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma , formand un pliu
de tesut adipos
-se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura
-se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de 45 sau 90 de
grade
-se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce substanta in tesutul sub compresie
si a nu se irita fibrele nervoas
-se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange
-daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica de la
inceput
-nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina ( nu este necesar
la insulina, iar la heparina poate produce hematom)
-se injecteaza substanta scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura
miscare, sub acelasi unghi sub care a fost introdus
-se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland, circular
pentru a facilita absorbtia medicamentului (masarea nu se va face atunci cand se
adminstreaza insulina sau heparina)
-se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista eventualele sangerari
sau echimoze
Consideratii speciale
-locul indicat de adminstrare a heparinei este  in abdomenul inferior, sub ombilic
-se va avea intotdeauna in vedere sa se alterneze locurile de injectare pentru a
preveni complicatiile (lipodistrofia, de exemplu, un raspuns imun normal al
organismului ce apare in cazul injectarii repetate in acelasi loc)
-nu se dezinfecteaza cu alcool la administrarea insulinei
-dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul inca 10 secunde inainte de
a se scoate. Se va evita masarea zonei de injectare
-daca apar echimoze la locul injectarii cu heaprina se poate aplica gheata in priele
5 minute dupa injectare si apoi se face compresie
-nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
-materialele folosite se arunca in recipientele potrivite.
 BILETUL 23
1.Ingrijirea pacientului cu traumatisme renale
Probleme pacient : -disconfort,scaderea functiei renale,imobilizare la pat.
Obiective:-restabilirea functiilor vitale si vegetative, prevenirea complicatiilor,
asigurarea confortului .
Interventii: -combatere soc,toaleta plagii,transport la spital,asigurare repaos la pat
in fc de gravitatea traumatismului,
-administrare tratament medicamentos,supravegherea functiilor vitale,recoltarea
produselor biologice pentru examinari de laborator,pregatirea pacientului pentru
explorarea functionala a rinichiului ,ingrijirea pre si postoperatorie.

2.Recoltarea urinei pentru urocultura

Rezultatul investigatiilor microbiologice depinde de calitatea recoltarii si a
transportului probelor:

• in conditii obisnuite se va preleva prima urina de dimineata sau la cel putin 4 ore
de la ultima mictiune; inaintea inceperii tratamentului cu antibiotice;

• in situatii de urgenta se poate recolta proba de urina in orice moment – pe cererea

catre laborator se va mentiona daca timpul de la ultima mictiune <4h;

• in cazul urmaririi eficientei tratamentului cu antibiotice, se va repeta recoltarea

dupa 48-96 ore;

• inaintea recoltarii probei se va face o toaleta locala riguroasa cu apa si sapun;

• proba va fi recoltata din jetul urinar mijlociu, fara a intrerupe fluxul, intr-un
recipient steril; pentru a preveni contaminarea probei, evitati sa atingeti recipientul
de zona genitala;
• pentru recoltarea probei la sugari se va utiliza punga pediatrica (conform
instructiunilor primite la receptia laboratorului);

• proba va fi transportata cat mai repede la laborator (in 1-2 ore). În situaţia în care
transportul către laborator nu se poate efectua în două ore, proba îşi menţine
stabilitatea refrigerată (4°C) pentru maxim 24 ore.

BILETUL 24
1.Adenomul de prostata(definitie+etiologie+manifestari de
dependenta)
Adenomul de prostată-hiperplazia benigna a prostatei se defineste ca un complex
de simptome urinare joase si o scadere a parametrilor de flux urinar,in contextul
maririi de volum a prostatei.Este definit clasic ca o tumora benigna ,dezvoltata din
glandele periuretrale situate submucos, supramontanal, prespermatic,
intrasfincterian.

Etiologie: teoria hormonala si teoria stromala,dismetabolismul hormonilor

hormonilor androgeni pe fondul dezechilibrului androgeno-estrogenic al
climateriului masculin.

Manifestari de dependenta: polakiurie si nicturie(mictiuni frecvente),mictiune

imperioasa,debut tardiv, sau initiere dificila a mictiunii,jet urinar subtire(slab
proiectat),mictiune intrerupta,prelungita,pseudoincontinenta terminala,glob
vezical,erectii nocturne intense si dureroase,senzatia de apasare dureroasa
pelviana,,senzatie de corp strain in corp,ejaculare dureroasa,semnele clinice ale
intoxicatiei uremice(astenie,inapatenta,cefalee,ameteli).

2.Transfuzie sanguina indirecta

Transfuzia reprezintă introducerea de sânge, plasmă sau globule roșii în sistemul
circulator al unui bolnav.

Indicatii
– restabilirea masei sanguine și asigurarea numărului de globule roșii în caz de
hemoragii, anemii sau stări de șoc;
– stimularea hematopoiezei (transfuzii mici și repetate);

– mărirea capacității de coagulare a sângelui, prin introducerea în sângele

primitorului a noi cantități de elemente necesare procesu-lui de coagulare, în caz
de hemofilie, trombocitopenie, coagulare intravasculară diseminată;

– depurația organismului prin înlocuirea totală sau parțială a sângelui încărcat cu

substanțe toxice, cu sânge proaspăt.

Transfuzia indirecta se executa cu sange proaspat izo-grup,izo-Rh, de la

donator cunoscut,prin intermediul flaconului sau pungilor din PVC cu
stabilizator anticoagulant.

Pregatirea in vederea transfuziei

·         Se face determinarea grupei sanguine ABO și Rh  a primitorului din 10 ml
sânge proaspăt, introdus în eprubete cu nume, prenume și data nașterii.

·         Pentru transfuzia preparatelor care conțin eritrocite trebuie ca sistemele

ABO și Rhesus să fie compatibile

Pentru plasma conservată și concentratul de trombocite, pe cât posibil se

transfuzează preparate compatibile în sistemul ABO și Rh. De regulă, pentru
transfuzia de concentrat de trombocite nu este necesar testul de compatibilitate
directă.

·         Medicul controlează numele înscris pe flacoanele care trebuie transfuzate,

numele primitorului, grupa sângelui, data de expirare ca și calitatea flacoanelor
(flacoane deteriorate, modificarea culorii, hemoliza).

·         După încălzirea flacoanelor la temperatura camerei, transfuzia se face

imediat.

·         În transfuzii masive, transfuzii la nou-născuți, precum și în cazul prezenței

anticorpilor la rece se face încălzirea flacoanelor prin flux continuu, prin spirale
speciale de încălzit, până la 37ºC. Dacă temperatura depășeste 37ºC se
denaturează proteinele.

·         Se folosește calea venoasă de acces, de calibru mare, folosind acul special de
perfuzie intravenoasă continuă, cel puțin numărul 17 G.
·         Nu se adaugă medicamente. Pe calea intravenoasă de acces nu este permis să
se introducă decât soluție 0,9% de NaCl.

·          Se utilizează întotdeauna set de transfuzii cu filtru. Trusa pentru perfuzat

sânge, ambalată și sigilată, se folosește numai o dată apoi se aruncă.

Tehnica
·         transfuzia de sânge se execută în salon la patul bolnavului;

·         asistenta pregătește bolnavul; transfuzia se face pe nemâncate;

·          în caz de urgență nu se va ține cont de starea de umplere a stomacului;

·         bolnavul își va evacua vezica și intestinul gros;

·         bonavul va fi așezat în decubit dorsal;

·         brațul bolnavului poate fi imobilizat într-un jgheab special;

·         pacientul va fi bine învelit pentru a evita frigul și frisoanele;

·         se scoate aerul din punga cu sânge de transfuzat;

·         se pune punga pe un stativ;

·         se puncționează vena și se fixează acul și amboul tubului cu leucoplast;

·          se controlează ritmul de scurgere de 10-15 picături/minut;

·         se acoperă brațul bolnavului cu un câmp steril;

·          numărul picăturilor se poate urmări la 30-60 minute.

 BILETUL 25

1.Adenomul de prostata(definitie +interventii autonome si

delegate)
Adenomul de prostată-hiperplazia benigna a prostatei se defineste ca un complex de
simptome urinare joase si o scadere a parametrilor de flux urinar,in contextul maririi de
volum a prostatei.Este definit clasic ca o tumora benigna ,dezvoltata din glandele
periuretrale situate submucos, supramontanal, prespermatic, intrasfincterian.

Interventii autonome si delegate: - asigura conditii de mediu si repaus total la

pat,efectueaza bilantul hidric, asigura o dieta alimentara corespunzatoare si asigura
pacientului ingrijiri speciale in caz de ablatie chirurgicala ,masoara functiile vitale si
vegetative.
-corecteaza dezechilibrul hidro-electrolitic si acido-bazic
-pregateste pacientul pentru explorari imagistice(ecografie abdominala si transrectala
,cistoscopia-folosite pentru determinare indirecta a volumului hiperplaziei) si
recolteaza probe biologice pentru diverse analize de laborator(sange-uree,
creatinina ,ionograma, hemograma,glicemie,test de coagulare,probe hepatice;urina
pentrusumar si urocultura,in caz de hematurie se impune citologie urinara ,se evita
sondajul vezical –pot declansa in timp diverse procese pielorenale).

2.Transfuzii sanguine indirecte-accidente

În cursul transfuziei și după terminarea acesteia pot să apară o serie de
accidente. Aspectul lor clinic este mai variat și asistenta are obligația de a le
recunoaște cât mai devreme.

1. Incompatibilitatea de grup în sistemele O, A, B.

Este unul dintre cele mai grave accidente posttransfuzionale, manifestându-se sub
forma șocului hemolitic. Acesta trebuie recunoscut la timp, pentru că poate fi
fatal. Semnele precoce se manifestă prin frison, stare generală alterată, tahicardie,
dispnee, paloare, cianoză, vâjâituri în urechi, dureri lombare, hematurie (hematiile
distruse eliberează hemoglobina pe cale urinară), se blochează glomerulii renali,
apare insuficiența renală cu anurie.

La apariția primelor simptome de alterare a stării generale cu: senzația de frig,

frison, cefalee, dureri lombare, asistenta întrerupe imediat transfuzia și avertizează
medicul.

Până la venirea acestuia învelește bine bolnavul, îi recoltează urina, începe

hidratarea cu lichide călduțe pe cale bucală și pregătește trusa de prim-ajutor în
caz de accidente post-transfuzionale, inclusiv aparatul de oxigen. Transfuzia de
sânge se face obligatoriu izogrup: bolnavii cu Rh-negativ vor primi sânge doar de
la donatori Rh negativi.

2.  Transfuzia unui sânge alterat.

 Sângele hemolizat produce fenomene asemănătoare șocului transfuzional.
Sângele infectat cu germeni virulenți provoacă frisoane foarte puternice, care apar
de obicei la una-două ore de la terminarea transfuziei, spre deosebire de frisonul
care apare la incompati-bilitatea de grup, care debutează chiar în timpul
transfuziei. Până la intervenția medicului, asistenta va încălzi bolnavul cu pături și
termofoare și îl va hidrata cu băuturi calde, ușor excitante (ceai, cafea).
Sângele infectat cu VHC, HIV, VHB, spirochetta pallida nu provoacă reacții
imediate, ci tardive, după trecerea perioadei de incubație.
Embolia pulmonară cu cheaguri se manifestă ca un accident hiperacut. Bolnavul
devine cianotic, agitat, dispneic, tusește și are dureri toracice, hemoptizie.
Asistenta îi va administra oxigen, îi va face respirație artificială sau va pregăti,
eventual, trusa pentru intubație traheală.
3. Introducerea aerului în vasele sanguine este o complicație rară și apare dacă
sângele se administrează sub presiune. Apare puls slab, tensiune arterială scazută,
dureri toracice, deces.
4. Administrarea într-un ritm accelerat a unei mari cantități de sânge poate
provoca dilatația acută a inimii, care se manifestă prin simptomele insuficienței
cardiace acute: tahicardie, dispnee, cianoză, scăderea tensiunii arteriale. Asistenta
va opri transfuzia, va anunța medicul și se va pregăti cardiotonice și opiacee. 
5. Transfuzia sângelui neîncălzit poate provoca hemoliză cu insuficiență renală,
șoc posttransfuzional, acidoză, stop cardiac. Asistenta va înștiința medicul la
primele semne.
6. Reactivitatea neobișnuită a bolnavului apare datorită incompatibilității
proteinelor din sângele donatorului și sângele primitorului. Uneori apare o ușoară
cefalee sau stare subfebrilă, alteori reacții urticariene sau edeme. La acești
bolnavi, în loc de sângele integral se vor prefera hematiile spălate sau transfuzia
va fi precedată de medicație desensibilizantă cu ACTH, hemisuccinat de
hidrocortizon sau Romergan.

BILETUL 26

1.Cancerul de prostata
Cancerul de prostată este o formă de cancer care se dezvoltă în prostată,
o glandă aflată la intersecția aparatului urinar cu cel genital la bărbați.
Marea majoritate a cancerelor de prostată se dezvoltă lent, cu toate acestea, există
cazuri în care cancerul de prostată se dezvoltă în mod agresiv. Celulele canceroase
se pot extinde prin metastază la oase și ganglioni limfatici. Cancerul de prostată
poate provoca durere, disfuncție erectilă, dificultăți de urinare și probleme în
timpul actului sexual. Alte simptome se pot dezvolta în timpul unor etape
ulterioare ale bolii.
Investigatii si tratament: - Stabilirea diagnosticului de cancer al prostatei se face
prin puncție biopsie prostatică sau rezecție endoscopică
- Alegerea metodei de tratament aparține medicului urolog, în colaborare cu
medicul oncolog și cu radioterapeutul.
- Combinatia radioterapiei cu intervenția chirurgicală(radioterapia este indicată la
pacienții cu speranța de viață sub zece ani și care au contraindicații pentru
chirurgie)
-  Cancerul prostatic în stadiu mediu și avansat, tratamentul presupune o combinție
între cele trei tratamente: radioterapie, intervenție chirurgicală și “managementul
de așteptare” (supravegherea permanentă a bolnavului).
Există și un al patrulea tratament: terapia hormonală, mai ales pentru bărbații în
varstă sau cu cancer avansat. Chimioterapia este soluția finală, pentru cei care nu
răspund nici tratamentului hormonal.
-  În cazul iradierii paliative scopul urmărit nu este vindecarea, ci ameliorarea unor
simptome ca durerea sau micțiunea dificilă.
- Dacă boala avansează, folosim ca metode de tratament, alături de radioterapie, și
terapia hormonală, chimioterapia sau intervenția chirurgicală, în ultimă instanță.
- Iradierea se administrează în fracțiuni zilnice, 5 zile pe săptămână, timp de 7-8
săptămâni în cazul iradierii curative, câteva zile – săptămâni în cea paliativă.
- Cu ajutorul tehnicilor moderne de radioterapie IMRT și VMAT (cea mai avansată
tehnica IMRT), organele sănătoase din jur pot fi evitate cu o mai mare precizie,
durata ședintelor se limitează la 8 minute (IMRT) sau 2-3 minute (VMAT),
toxicitatea este mult redusă față de tehnicile convenționale de radioterapie, iar
dozele administrate pot fi mărite pentru o mai mare eficiență. Durata întregului
tratament este variabilă în funcție de stadiul bolii și de starea generală a
pacientului.

2. Determinarea grupelor sanguine folosind metoda Beth

Vincent folosind serul test,prin intepare sau punctie
Metoda directă de determinare grupa sanguină – BETH VINCENT – consta în
amestecarea eritrocitelor primitorului (care au aglutinogene pe care nu le
cunoaştem) cu serurile test A,B, AB (care conţin aglutinine cunoscute).  Beth-
Vincent identifică aglutinogenele cunoscând aglutininele.
 Pregătirea materialelor necesare
 -tava medicală acoperită cu un câmp steril
-lame de sticlă
-seruri standard (hemoteste) A, B, AB
-ace sterile
-alcool, tampoane de vată
-manusi sterile
-tavite renale
 Pregătirea mediului
 – temperatura în camera 18-22 grade C

 Pregătirea pacientului
 – pregătirea psihică: i se explica necesitatea tehnicii, se obține
consimțământul;
 – pregătirea fizică: se poziţionează şezând pe scaun sau în decubit dorsal,
în pat;
 Pregătirea asistentei medicale
 – spălarea şi dezinfectarea mâinilor
– îmbrăcarea manuşilor sterile
 Tehnica
 – se verifica serurile standard (transparenta, culoare, termen de expirare);

 – se pune pe o lamă de sticlă cu ajutorul fiecărei pipete diferite din flacon,

de la stânga la dreapta câte o picătură din serul test A, B și AB cu un
diametru de 5-6 mm (ordine obligatorie);
 – se înţeapă pulpa degetului mijlociu şi să şterge prima picătură de sânge cu
un tampon uscat (alcoolul poate modifica rezultatul obţinut);
 – cu câte un colţ al unei lame de sticlă şlefuite se ia pe rând câte o picătură
de sânge (picatura trebuie să fie de 10 ori mai mică decât cea de test) care se
amesteca prin mişcări circulare, cu fiecare picătură de ser-test, până la
omogenizare;

 – rezultatul cu privire la grupa sanguină se citeşte după 2-3 min timp în care
s-a imprimat lamei de sticlă mişcări de rotire şi balansare;
 – se îndepărtează mănuşile şi se spală mâinile.
 BILETUL 27

1.Tumori renale
Rinichii au roluri esențiale pentru organismul uman. În principal prin
urină elimină rezidurile şi excesul de fluide din corpul omenesc și  contribuie şi
la reglarea tensiunii arteriale.

Rinichiul este un organ foarte bogat vascularizat. Se estimează că prin rinichi trece

în fiecare minut aproximativ un sfert din debitul sângelui pe care inima îl
pompează în organism.
Cancerul renal poate apărea în principal în două etape ale vieții. Prima poate fi în
copilărie când este depistată tumora renală denumită și Wilms, iar a doua în
jurul vârstei de 50 de ani, când se descoperă tumora denumită Grawitz,
numită cancerul adultului. Diagnosticul pozitiv al tumorilor renale este în jumătate
din cazuri o descoperire întâmplătoare la un examen imagistic de rutină de obicei
ecografic sau indicat pentru o altă afecţiune care include și explorare ebdominală.

Examenul de urină pentru depistarea de sânge în urină chiar în cantități invizibile

pentru ochiul uman- hematurie microscopic.
Ecografia – foloseşte ultrasunete pentru evaluarea dimensiunilor și contururilor
renale și este completată de examenul Doppler pentru evaluarea vascularizației
renale sau tumorale.
Tomografia Computerizată folosește razele X pentru a obține imagini în care
este explorat întregul abdomen și prin care se pot vizualiza rinichii din punct de
vedere funcțional dar pot fi făcute și aprecieri asupra funcționalității aparatului
excretor renal precum și a vascularizației renale
Biopsia presupune recoltarea unui fragment de țesut pentru examinare
microscopică. Diagnosticul este pus în urma analizării celulelor prin diverse
metode. Tumorile renale sunt foarte intens vascularizate astfel încât riscul de
sângerare este foarte mare în cazul biopsiei renale.
Intervenţia chirurgicală – este efectuată în momentul în care, pe baza examenului
clinic sau paraclinic se acumulează suficiente informaţii pentru a decide dacă este
necesară o intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea totală sau parţială a
rinichiului.
Persoanele diagnosticate cu cancer renal pot fi tratate prin embolizare arterială,
terapie prin radiaţii sau chimioterapie.
Examenul CT oferă posibilitatea de a stadializa procesul neoplazic suficient de
precis pentru a ghida atitudinea terapeutică. El permite diagnosticul diferenţial cu
hamartomul, dar nu şi cu celelalte tumori benigne. Este inferior IRM în decelarea
afectării ganglionare. IRM nu este obligatoriu, dar poate fi mai util decât
tomografia în decelarea metastazelor şi invaziei venoase.
Tratamentul tumorilor renale este particularizat în funcţie de dimensiuni,
simptome, tipul tumoral şi este, de obicei, chirurgical dar medicina personalizată și
deciziile în cazul tumorilor maligne trebuie luate după consultații multidisciplinare
pentru stabilirea conduitei optime de terapie.

2.Interpretare rezultate la transfuzia directa prin metoda

Beth Vincent:
Reacţia pozitivă de aglutinare poate avea un aspect de cărămidă pisată sau de
mici grăunţi de culoare roşiatică.
a) dacă aglutinarea nu s-a produs în nicio picătură de ser-test, sângele face parte
din grupa sanguină O;
b) dacă aglutinarea s-a produs în serurile grupelor AB şi A  (prima şi a treia
picătură) sângele face parte din grupa sanguină A;
c)dacă aglutinarea s-a produs în serurile grupelor AB şi B  (prima şi a doua
picătură) sângele face parte din grupa sanguină B;
d) dacă aglutinarea s-a produs în toate picăturile, sângele face parte
din grupa sanguină AB.
Observaţii
– termperatura camerei în care se face determinarea va fi de cel puţin 18 grade C
pentru a se evita astfel apariţia falselor reacţii pozitive prin aglutinarea la rece;
– picăturile de ser test se aşează întotdeauna în aceeaşi ordine;
– nu se folosesc seruri test expirate.

CITAT

“Cand simti ca nu mai poti si

vrei sa renunti, aminteste-ti ce
te-a determinat sa incepi.” –
autor necunoscut